Încheierea penală nr. 1047/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1047/R/2013
Ședința publică din 22 august 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător JUDECĂTORI: A. D. L.
: L. H.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin PROCUROR: SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G. I.
, G. G. S. și T. V., împotriva încheierii penale nr. 30/C/_ pronunțată în dosar nr._ T. ui S., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpații G. I. și G.
G. S., aflați în stare de arest, asistați de av.Stanca M. A. în substituirea apărătorului ales, av.C. Budișan, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul T. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Ban Tiberiu, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților G. I. și G. G. S., solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145/1 C.pr.pen. Instanța, sesizată cu o cerere de prelungire trebuie să verifice dacă se impune cercetarea în continuare a inculpaților în stare de arest. Scopul pentru care a fost luată măsura arestării preventive a fost buna desfășurare a procesului penal. La acest moment procesual, cea mai mare parte a urmăririi penale a fost finalizată iar actele ce urmează a fi efectuate, nu au legătură cu inculpații G. astfel că nu se mai justifică menținerea acestora în stare de arest, apreciind că scopul pentru care s-a luat măsura arestării a fost îndeplinit cu atât mai mult cu cât au dat declarații de recunoaștere. În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, consideră că nu se poate avea în vedere comportamentul viitor al unei persoane. Solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei există un set de 52 de caracterizări pozitive din partea membrilor aceleiași
comunități care se presupune că ar fi pusă în pericol de starea de libertate a inculpaților. Când se analizează măsura arestării preventive, trebuie să se țină seama și de situația personală a inculpaților. Astfel, aceștia sunt la prima confruntare cu legea penală, nu au antecedente penale și au o stare de sănătate firavă. Consideră că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv depășește
scopul prevăzut de lege și având în vedere că detenția este una excepțională, solicită admiterea recursului în sensul luării unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi.
Apărătorul inculpatului T. V., solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanței și rejudecând cauza, să se constate că nu mai subzistă argumentele pentru că măsura arestării să fie prelungită. Consideră că încheierea primei instanțe este nemotivată întrucât judecătorul fondului nu s-a oprit asupra persoanei fiecăreia dintre inculpați ci a analizat global situația, referindu-se la pericolul social raportat la faptă și la modalitatea de comitere. Consideră că referirile pe care le face prima instanță cu privire la pericolul social, fac trimitere doar la limitele de pedeapsă și la încadrarea faptei. Solicită a se avea în vedere că fapta, în materialitatea ei, a fost recunoscută de inculpat. Probatoriul administrat în cauză este în mare parte finalizat astfel că starea de fapt este evidentă. Arată că măsura arestării trebuie să asigure buna desfășurare a procesului penal, ori, judecătorul fondului nu a motivat de ce această măsură este necesară. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind de natură să asigure corecta derulare a urmăririi penale.
Reprezentantul P. ui, solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și apoi prelungirii ei, se mențin în continuare. Mai mult, urmărire penală nu a fost finalizată astfel că se impune menținerea măsurii preventive a inculpaților. Cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate, arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței sau a organelor de cercetare penală.
Inculpata G. G. S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea ei în stare de libertate, arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței sau a organelor de cercetare penală și nu se va sustrage. Mai mult, solicită a se ține seama de faptul că are doi copii.
Inculpatul T. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării lui în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
C U R T E A
Deliberând reține că prin Încheierea penală nr.30/C din data de_ a
T. ui S. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților
G. I. și G. G. S. și T. V. pentru o perioadă de încă 30 de zile, respectiv începând cu data de_ până la data de_ și până la data de_ pentru inculpaților G. I. și G. G. S. și începând cu data de_ până la data de_ și până la data de_ pentru inculpatul T.
V. .
În motivarea încheierii se arată că prin sesizarea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților G.
I., G. G. S. și T. V. pentru o perioadă de încă 30 de zile.
În motivarea propunerii se arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent iar ulterior au fost extinse cercetările pentru încă câte o infracțiune iar urmărirea penală nu a fost finalizată.
Asupra sesizării de față instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt s-a reținut că: inculpatul G. I. este proprietarul autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ . Conform declarațiilor inculpatului, la data de_, aflându-se în piața de mașini din loc. C., a fost contactat de o persoană pe nume Mihai, din Galați, care l-a întrebat dacă nu este interesat să cumpere cupru la un preț mai mic decât prețul de piață. Inculpatul s-a arătat interesat, iar Mihai a contactat niște persoane din loc. Galați, cărora le-a spus că în dimineața zilei de_ G. I. va fi prezent în fața porții de intrare în Combinatul Siderurgic Galați cu autoutilitara mai sus menționată. În seara zilei de_, inculpatul s-a deplasat cu autoutilitara în Galați, iar în dimineața zilei de_ în fața Combinatului Sidex a fost contactat de două persoane împreună cu care s-a deplasat la un depozit din periferia orașului Galați unde a încărcat în autoutilitară o cantitate de aproximativ 4.000 kg cupru în formă de panouri. Persoanele respective i-au eliberat un aviz de însoțire a mărfii ce conținea date nereale, iar inculpatul după ce a achitat pentru marfa cumpărată suma de 6000 euro, s-a îndreptat înspre casă unde a ajuns în seara zilei de _
. După ce a ajuns acasă, inculpatul a achiziționat cu suma de 20-30 lei un aviz de însoțire a mărfii de la o persoană necunoscută care a și completat acel aviz, destinatar fiind Rezervele de stat Jibou.
În dimineața zilei de_, inculpatul împreună cu soția sa, inculpata G.
G. S. s-au deplasat cu autoutilitara înspre loc. Jibou urmând conform propriilor declarații să predea cuprul la Remat SA, deplasarea făcând-o la Jibou deoarece au auzit că aici cuprul este plătit mai bine ca în altă parte, respectiv cu 10 lei/kg.
În jurul orelor 10, circulând pe raza loc. Var, autoutilitara condusă de către inculpat a fost oprită pentru un control de un echipaj de poliție format din subinspector de poliție Chiba D. și agent de poliție T. C., ambii din cadrul Poliției Orașului Jibou. Fiind solicitate documentele conducătorului auto și documentele aferente mărfii transportate, inculpatul a prezentat avizul de însoțire a mărfii nr. 1562 din_, seria DC nr. 0. . La expeditor era înscrisă SC Dinamic Carting SRL din loc. Florești, jud. C., iar la destinatar era înscris
"Rezervele Statului Jibou";, marfa transportată fiind "cupru catozi"; în cantitate de 3020 kg. De asemenea, pe avizul de însoțire a mărfii, în partea dreaptă era inserată mențiunea "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, lângă această mențiune fiind o semnătură și o ștampilă a unității teritoriale Jibou a Rezervelor de stat.
Având în vedere aceste aspecte și existând serioase suspiciuni cu privire la proveniența mărfii, inculpatul a fost chemat la sediul Poliției Orașului Jibou, acesta deplasându-se cu autoutilitara în curtea unității de poliție.
La momentul opririi în trafic, în autoutilitara condusă de inculpat se aflau un număr de trei persoane, pe lângă cei doi inculpati mai aflându-se o persoană de sex masculin neidentificată până în prezent. Pe drumul înspre poliție, persoana necunoscută a părăsit autoutilitara nemaiajungând la sediul Poliției Orașului Jibou. După ce autoutilitara a fost parcată în curte, subinspectorul de poliție Chiba D. i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că aceasta va fi sigilată.
Totodată, organele de poliție l-au contactat pe numitul Boie R. din loc. Jibou care deține o societate comercială ce comercializează deșeuri feroase și neferoase pentru a-l consulta cu privire la eventuala proveniență a mărfii și la documentele necesare pentru transportul acesteia.
Numitul Boie R. s-a deplasat la sediul Poliției Jibou unde a discutat cu subinspectorul Chiba D., iar după ce a ajuns la sediul firmei sale a fost contactat telefonic de către o persoană pe nume Florin care i-a spus că polițiștii din Jibou au oprit o persoană care transporta cupru și că aceasta are asupra sa
un aviz de însoțire a mărfii eliberat de către SC Dinamic Carting SRL al cărei administrator era Florin.
Totodată, Florin a arătat faptul că marfa transportată nu este a lui și dacă nu îi cunoaște pe polițiști oferind orice sumă de bani pentru ca marfa să nu fie confiscată.
Boie R. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție T. C. și l-a chemat la sediul firmei sale unde i-a adus la cunoștință faptul că persoanele oprite în trafic sunt dispuse să ofere orice sumă de bani pentru a nu confisca marfa. Agentul de poliție T. C. s-a întors la sediul Poliției Orașului Jibou unde i-a adus la cunoștință și subinspectorului de poliție Chiba D. cele relatate de Boie
R., ambii formulând un autodenunț.
Ulterior, cu ocazia audierii de către subinspectorul de poliție Chiba D. a celor doi inculpatii, aceștia i-au oferit și i-au dat suma de 3000 euro formată din
6 bancnote din cupiura 500 euro pentru a nu confisca cantitatea de cupru transportată, moment în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Cu privire la inculpatul T. V., În fapt s-a reținut că acesta are calitatea de expert în cadrul Unității Teritoriale 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale din anul 2007, fiind angajat al acestei instituții din anul 1990. Printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului sunt și acelea de a răspunde de aprovizionarea unității, gestionarea, distribuirea, exploatarea și întreținerea obiectelor de inventar și mijloacelor fixe și produse RS din unitate, de a răspunde, controla și verifica integritatea cantitativă și calitativă a stocurilor de feromangan și cupru depozitate în unitate.
Inculpatul T. V. îi cunoaște pe inculpații G. I. și G. G. S. din anul 1998 - 1999, având o relație de prietenie cu aceștia. În urmă cu aproximativ două săptămâni, aflându-se la domiciliul inculpaților G., inculpatul T. V. a fost întrebat de către inculpatul G. I. dacă nu cunoaște o sursă de aprovizionare cu cupru în zona loc. Jibou.
Inculpatul T. V. știind că în magazia UT 95 Var sunt depozitate 1847 tone cupru catodic și că există anumite plusuri în gestiune, i-a comunicat inculpatului G. I. faptul că îi poate face el rost de cupru. Cuprul aflat în depozitele UT 95 Var este în formă de plăci, fiind depozitat sub formă de paleți în care se află aproximativ 40-50 de plăci.
Spre sfârșitul anului 2012 a fost efectuat inventarul anual la UT 95 Var rezultând cantitatea de 1847 tone cupru catodic, iar de la acel moment până în prezent nu au mai existat intrări sau ieșiri de cupru din unitate.
La data de_ inculpatul T. V. a discutat telefonic cu inculpatul
G. I. și aceștia s-au înțeles ca în dimineața zilei de_ inculpatul G. să vină cu o autoutilitară la sediul UT 95 Var pentru a încărca cantitatea de cupru promisă de inculpat.
În dimineața zilei de_, în jurul orei 09.00, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau inculpații G. I. și G. G. S., precum și ginerele lor au ajuns la poarta din spate a UT 95 Var și l-au contactat telefonic pe inculpatul T. V. .
Inculpatul s-a deplasat la acea poartă și a oprit sursa de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona din spate a incintei unității. După aceea, inculpatul G. I. a parcat autoutilitara în partea laterală a magaziei în care era depozitat cuprul, iar inculpatul T. V., cu ajutorul unui motostivuitor, a transportat din magazie trei sau patru paleți cu plăci din cupru pe care le-a încărcat în autoutilitara inculpatului G. I. . În acest timp, inculpatul G. I. și ginerele său se aflau în interiorul autoutilitarei aranjând paleții de cupru, iar inculpata G. G. S. stătea
lângă autoutilitară. După încărcarea cuprului, inculpatul G. I. a prezentat un aviz de însoțire a mărfii pe care era menționată o societate comercială la rubrica expeditor și Rezervele de Stat Jibou la rubrica destinatar.
Inculpatul T. V. a completat avizul cu cantitatea de 3250 kg cupru catodic și, totodată, a scris pe aviz "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, semnând și ștampilând cu ștampila unității. După aceea, inculpata G. G.
S. i-a remis inculpatului T. V. suma de 3000 euro formată din 6 bancnote din cupiura 500 euro.
La scurt timp după ce inculpatul G. I. a părăsit incinta UT 95 Var cu autoutilitara, a fost oprit de către un echipaj al Poliției Rutiere, care, verificând documentele de însoțire a mărfii, l-au condus pe inculpat la sediul Poliției Orașului Jibou și, totodată, au contactat UT 95 Var, solicitând ca cineva din conducerea unității să se prezinte la sediul Poliției Jibou pentru a explica mențiunile de pe avizul de însoțire a mărfii.
La sediul Poliției Orașului Jibou s-a deplasat T. V., care, la solicitarea subinspectorului de poliție Chiba D., a dat o declarație olografă, în care a făcut afirmații nereale. După ce a ieșit din sediul poliției, inculpatul T. V. s- a deplasat la autoturismul proprietate personală, parcat în fața unității de poliție, autoturism în care se afla suma de bani dată de către inculpata G. G.
, a luat această sumă de bani și i-a restituit întreaga sumă de 3000 euro inculpatei G. G. S. . După acest moment, inculpații G. I. și G.
G. S. au oferit și dat subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro, fiind surprinși în flagrant de către organele de urmărire penală, după care au fost reținuți și arestați preventiv în aceeași cauză.
Prin Încheierea penală nr.25/C din data de_ a T. ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G. S. iar prin încheierea penală nr.26/C din_ a T. ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. .
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpaților dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în baza art.143, 148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
În cauză cercetările nu sunt finalizate, față de cei trei inculpați fiind extinse cercetările penale pentru încă câte o infracțiune, inculpații dând declarații contradictorii iar o serie de probe din care rezultă participația penală a fiecărui inculpat cât și rezultatul inventarului au fost finalizate de scurt timp.
De asemenea, din probele deja existente, sunt indicii că inculpații a săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, constatându-se că la această dată temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpaților cât și de datele referitoare la faptă, adică la natura și gravitatea infracțiunilor comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în
sarcina inculpaților cât și din modalitatea concretă de comitere a acesteia, împrejurarea în care au acționat și gradul ridicat de pericol social ce caracterizează faptele reținute în sarcina inculpaților, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
T. a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune prelungirea arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri, existând pe de o parte cel puțin presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpați a faptelor, iar pe de o altă parte natura acestora, împrejurările în care au fost comise, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal.
Fiind îndeplinite condițiile art.155 alin.1 Cod procedură penală, în baza art.159 Cod procedură penală s-a admis sesizarea și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G. I., G. G. S. și T. V. pentru o perioadă de încă 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpaților G. I., G. G. S. și T. V. .
În motivarea recursurilor inculpaților G. I. și G. G. S., se arată că instanța, sesizată cu o cerere de prelungire trebuie să verifice dacă se impune cercetarea în continuare a inculpaților în stare de arest. Scopul pentru care a fost luată măsura arestării preventive a fost buna desfășurare a procesului penal, iar în acest moment procesual, cea mai mare parte a urmăririi penale a fost finalizată iar actele ce urmează a fi efectuate, nu au legătură cu inculpații G. astfel că nu se mai justifică menținerea acestora în stare de
arest, apreciind că scopul pentru care s-a luat măsura arestării a fost îndeplinit cu atât mai mult cu cât au dat declarații de recunoaștere. În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, consideră că nu se poate avea în vedere comportamentul viitor al unei persoane. Se s olicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei există un set de 52 de caracterizări pozitive din partea membrilor aceleiași comunități care se presupune că ar fi pusă în pericol de starea de
libertate a inculpaților. Când se analizează măsura arestării preventive, trebuie să se țină seama și de situația personală a inculpaților. Astfel, aceștia sunt la prima confruntare cu legea penală, nu au antecedente penale și au o stare de sănătate firavă și se consideră că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv depășește scopul prevăzut de lege și având în vedere că detenția este una excepțională, solicită admiterea recursului în sensul luării unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi.
Ca atare se solicită admiterea recursurilor inculpaților G. I. și G.
G., casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145/1 C.pr.pen.
În motivarea recursului inculpatului T. V. se arată că încheierea primei instanțe este nemotivată întrucât judecătorul fondului nu s-a oprit asupra persoanei fiecăreia dintre inculpați ci a analizat global situația, referindu-se la pericolul social raportat la faptă și la modalitatea de comitere. Se consideră că referirile pe care le face prima instanță cu privire la pericolul social, fac trimitere doar la limitele de pedeapsă și la încadrarea faptei și se solicită a se avea în vedere că fapta, în materialitatea ei, a fost recunoscută de inculpat.
Probatoriul administrat în cauză este în mare parte finalizat astfel că starea de fapt este evidentă.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind de natură să asigure corecta derulare a urmăririi penale.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Inculpații și T. V. sunt cercetați pentru săv. infr. de dare de mită prev. și ped. de art. 6 alin.1 din Legea 78/2000 și art. 255 alin.1 C.p. și pentru complicitate la infr. de delapidare prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1 indice 1 C.p., iar inculpatul T. V. este cercetat pentru complicitate la infr. de dare de mită, prev. și ped. de art.26 C.p. rap. la art. 6 alin.1 din Legea 78/2000 și art. 255 alin.1 C.p.și pentru săv. infr. de delapidare prev. și ped. de art. 215 alin. 1 indice 1 C.p.,
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracșiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenior, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.p.p, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedepse ale închisorii mai mai de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gavitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța soială negativă produsă în comunitate.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică este ,desigur ,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstarcție de gravitatea faptei .
Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare ,la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatilor ,cum s-a susținut, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concureză la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, ca atare, cerința reglementată în cuprinsul art. 148 lit f C.p.p.este îndeplinită, măsura arestării fiind pe deplin justificată.
Este irelevant că instanța de fond a analizat acest temei cu privire la toți inculpații și nu față de fiecare separat pentru că toți sunt cercetați pentru aceleași gen de infracțiuni, participația penală doar diferă, astfel că era superfluă o reiterare a acelorași considerente pentru fiecare inculpat individual.
Deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.p.p.este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, așa cum de altfel a apreciat în mod pertinent și instanța de fond.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpaților, respectiv poziția procesulă
de recunoaștere adoptată, situația familială și socială a inculpaților absența antecedentelor penale, participația penală, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p.
Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitaea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. ,
G. G. S. și T. V. împotriva încheierii penale nr.30/C/_ a T. ui S. .
În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I., G. G. S. și T. V. împotriva încheierii penale nr.30/C/_ a T. ui S. j.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte de
200 de lei fiecare cheltuieli judiciare. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 august 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-C. M. A. D. L. L. H.
GREFIER,
L. C.
Red. ICM/ICM._ / 5 ex.
| ← Încheierea penală nr. 722/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 6/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
