Încheierea penală nr. 722/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 722/R/2013
Ședința publică din data de 24 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. | B. | |
JUDECĂTORI: L. | H. | |
: C. | I. | |
GREFIER: A. | B. | H. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C.
V. P. împotriva încheierii penale nr.18/C din 21 mai 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ privind prelungirea măsurii arestului preventiv dispusă față de acesta.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. P.
, în stare de arest preventiv, asistat de avocat Ielciu Otilia în substituirea apărătorului ales - avocat Ielciu A. Mihai din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului arată că inculpatul C. V. P. a declarat recurs împotriva încheierii penale nr.18/C din 21 mai 2013 a Tribunalului
S. prin care s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj de prelungire a măsurii arestului preventiv, astfel că solicită admiterea recursului declarat în cauză și modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii Parchetului privind prelungirea arestului preventiv față de inculpatul C. V. P. . De asemenea, solicită a se admite cererea de
înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Asupra recursului declarat în cauză, arată că inculpatul este cercetat în dosarul nr. 413/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cu privire la care s-au efectuat cercetări penale aproximativ un an, iar măsura arestului preventiv s-a dispus odată cu începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală raportat la activitatea desfășurată de
S.C. Hav Construct S.R.L., însă inculpatul C. nu are calitatea de reprezentant legal, asociat sau administrator al acestei societăți, ci această calitate aparținea numitului Sav V. .
În privința societății arătate mai sus s-a declarat procedura falimentului și aceasta a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului.
În actele de cercetare penală s-a reținut că inculpatul ar fi desfășurat o activitate în numele acestei societăți și că ar fi emis un număr de facturi fiscale neînregistrate în evidențele contabile ale societății comerciale, ceea ce a dus la neachitarea unor obligații față de bugetul statului. Raportat la
infracțiunea pentru care este cercetat, la dispozițiile art.143 și art.148 C.pr.pen., deși pare legală arestarea preventivă a inculpatului având în vedere limitele de pedeapsă și sumele reținute în actele de cercetare penală privind prejudiciul cauzat bugetului statului, apreciază că acest prejudiciu nu este stabilit foarte clar, cum nu este stabilită clar nici activitatea concretă de obligativitate a întocmirii și depunerii la organele administrativ fiscale a evidențelor contabile.
La termenul la care s-a pronunțat încheierea penală nr.18 s-a depus la dosar un act încheiat între Sav V. și o altă persoană căreia i-a predat actele primare, ocazie cu care a fost recompensat cu o sumă de bani pentru a angaja o persoană de specialitate care să întocmească și să depună acte, rapoarte și bilanțuri la organele fiscale.
La acest moment, nu se poate analiza activitatea administratorului care reprezenta societatea, iar inculpatul nu contestă faptul că a întocmit acte pentru societate la solicitarea verbală a acestuia, aspect arătat și în cuprinsul declarațiilor date în cauză, dar, deși Sav V. a fost în țară, față de acesta, ca reprezentant legal al societății, nu s-a luat nicio măsură, iar în dosarul de faliment s-a angajat răspunderea administratorului pentru sumele datorate de societate bugetului statului. În cadrul acestui dosar s-a analizat cine a desfășurat activitatea concretă pentru această societate comercială, motiv pentru care s-a dispus angajarea răspunderii raportat la o anumită sumă de bani.
Apreciază că pentru lămurirea acestor aspecte, precum și pentru a se stabili care sunt limitele răspunderii numitului C. V. și a reprezentantului statutar al societății, este necesară o perioadă mai lungă de cercetări penale. De asemenea, având în vedere art.155 C.pr.pen. în baza căruia instanța de judecată poate să dispună motivat prelungirea măsurii arestului preventiv și raportat la stadiul cercetărilor concrete, la persoana în cauză și activitatea desfășurată, la persoana care a reprezentat legal societatea care avea obligația statutară de a întocmi aceste evidențe contabile, la faptul că inculpatul nu putea întocmi aceste acte și că nu a contestat actele făcute în numele societății, apreciază că Tribunalul Sălaj a motivat această soluție de menținere a măsurii arestului preventiv, însă doar printr-o referire la niște situații generice care impun o măsură preventivă, respectiv la o anumită securitate a relațiilor sociale care ar fi afectate fără a se arăta în ce sens relațiile sociale sau relațiile dintre societăți ar fi afectate prin menținerea măsurii arestării preventive sau alte probleme enumerate în practica judiciară ca și criterii concrete în baza căreia se poate menține o astfel de măsură. Consideră că toate aceste aspecte trebuie raportate la persoana cu privire la care se efectuează urmărirea penală și la actele concrete pe care le-ar săvârși dacă ar fi cercetat în libertate.
Susține că lăsarea în libertate a inculpatului ar ajuta organele de urmărire penală pentru lămurirea aspectelor cu privire la persoanele mai susmenționate, precum și cu privire la celelalte persoane care au predat actele societății în dosarul de insolvență în baza cărora s-au refăcut o parte din actele contabile ale societății.
Pentru motivele ce preced, solicită admiterea recursului, respingerea cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și admiterea cererii inculpatului de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Insistă în luarea unei asemenea măsuri deoarece inculpatul s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală atunci când a fost chemat și a dat toate relațiile pe care le-a cunoscut privitoare la activitatea societății.
Reprezentantul M. ui P. solicită a se respinge cererea inculpatului ca nefondată și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea recursului.
Referitor la încheierea recurată nr.18/_ a Tribunalului S., o apreciază legală și temeinică. Astfel, prin aceasta s-a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și prelungirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. V. P. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 mai 2013 până la data de 23 iunie 2013. Față de inculpat, inițial, s-a luat măsura reținerii și ulterior a arestului preventiv la data de 29 martie 2013, temeiul legal constând în dispozițiile art.148 lit. f C.pr.pen. În continuare, s-a mai admis propunerea Parchetului de prelungire a măsurii arestului preventiv pentru o perioadă cuprinsă între 26 aprilie 2013 până la dara de 25 mai 2013, iar propunerea analizată în prezent este cea de-a doua prelungire formulată cu privire la măsura arestului preventiv.
Apreciază că măsura arestului preventiv luată față de inculpatul C.
V. P. a fost luată în mod justificat și prelungită în faza de urmărire penală, deoarece infracțiunea de evaziune fiscală comisă în formă calificată cu consecințe grave cauzând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în valoare de peste 15 miliarde lei vechi.
În fapt, inculpatul a acționat ca reprezentant al unei firme comerciale, calitate în care a emis peste 1000 de facturi fiscale, din care 900 de facturi au fost înregistrate în evidențele contabile în așa fel încât să aibă posibilitatea să se sustragă de la plata impozitului pe profit și TVA-ului. Susține că inculpatul a procedat în această manieră pentru că era deja condamnat anterior pentru comiterea infracțiunii de emitere de file cec fără disponibil bănesc și a fost trimis în judecată în alte două dosare pentru
infracțiunile de evaziune fiscală și înșelăciune.
Referitor la apărarea inculpatului conform căreia altcineva ar fi acționat în numele societății, adică acel administrator scriptic, o apreciază ca fiind pur formală și că inculpatul a apelat la acel administrator, care era un simplu pion, pentru că avea antecedente penale și era trimis în judecată în alte două dosare.
În speță, arată că urmărirea penală nu a fost finalizată pentru că se impune administrarea de probatorii, acestea fiind enumerate în cuprinsul încheierii penale recurate. Drept urmare, consideră că menținerea măsurii arestului preventiv pe temeiul existenței unor indicii temeinice în sensul că art.68 ind.1 C.pr.pen. sunt deplin justificate. De altfel, instanța de control judiciar, la momentul respingerii recursului inculpatului cu ocazia primei prelungiri a reținut pertinent împrejurarea că prin astfel de fapte se aduc importante prejudicii bugetului consolidat al statului și astfel de persoane nu pot fi lăsate în libertate.
Inculpatul C. V. P., având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în libertate și arată că facturile emise s-au dus cu marfă. Facturile au fost predate pe bază de proces verbal în cuprinsul căruia s-a arătat toate facturile și chitanțierele predate. Nicidecum nu s-a comis evaziune fiscală.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 18/C/_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art. 159 Cod procedură penală, raportat la
art. 155 Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatului C. V. P., (fiul lui I. și E., născut la data de_, în loc. S. duc, jud. S., domiciliat în Z., b-dul Mihai Viteazu, nr. 60, bl. G88, ap. 60jud. S. cetățenia română, CNP 1. ), pe o durată de 30 de zile, începând cu data de_, ora 18.00 și până la data de_, ora 18.00.
S-a respins cererea de luare, față de inculpatul C. V. P. a unei măsuri restrictive de drepturi.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În privința faptei pentru care este cercetat inculpatul, la momentul luării măsurii arestării preventive, s-a reținut că în cauză există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă că inculpatul, în perioada 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., a emis un număr de peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost
înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei. S-a constatat astfel că erau astfel îndeplinite una din cerințele prev. de art. 146 rap. la art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea acestei măsuri preventive.
S-a precizat că, pentru a se putea dispune măsura preventivă a arestării, nu este necesar să existe probe certe în ce privește stabilirea vinovăției, prezumția de nevinovăție fiind astfel prezervată, fiind suficientă existența unor indicii temeinice, în sensul definit de art. 681 C.p.p., adică presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta. Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. (CEDO, hotărârea din_ cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu procesual, acesta fiind însăși scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată. (CEDO, hotărârea din_ cauza N.C. contra Italiei).
Or, în cauza dedusă judecății, întregul comportament al inculpatului induce bănuiala că inculpatul a acționat fraudulos în nume propriu, ca administrator real și reprezentant al unei societăți comerciale, la înțelegere și sub acoperirea altei persoane, recte învinuitul Sav N., care, probabil, că a acceptat calitatea de administrator statutar, deci aparent și fictiv, al S.C. URB SKF S.R.L. Z. sau că, dimpotrivă, acesta din urmă, este adevăratul autor al infracțiunii de evaziune fiscală, pe care însă a săvârșit-o cu ajutorul direct, continuu și nemijlocit al inculpatului C. V. - P., în calitate de complice.
S-a menționat că, pentru a se putea dispune măsura preventivă a arestării, nu este necesar să existe probe certe în ce privește stabilirea vinovăției, prezumția de nevinovăție fiind astfel prezervată, fiind suficientă existența unor indicii temeinice, în sensul definit de art. 681 C.p.p., adică presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte
premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta. Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. (CEDO, hotărârea din_ cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu procesual, acesta fiind însăși scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată. (CEDO, hotărârea din_ cauza N.C. contra Italiei).
S-a mai reținut că în cauza dedusă judecății, întregul comportament al inculpatului induce bănuiala că inculpatul a acționat fraudulos în nume propriu, ca administrator real și reprezentant al unei societăți comerciale, la înțelegere și sub acoperirea altei persoane, recte învinuitul Sav N., care, probabil, că a acceptat calitatea de administrator statutar, deci aparent și fictiv, al S.C. URB SKF S.R.L. Z. sau că, dimpotrivă, acesta din urmă, este adevăratul autor al infracțiunii de evaziune fiscală, pe care însă a săvârșit-o cu ajutorul direct, continuu și nemijlocit al inculpatului C. V. - P., în calitate de complice.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciindu-se că,în raport de modul concret de concepere a activității infracționale, de durata și
împrejurările comiterii faptelor, de importanța relațiilor sociale și economice ocrotite de lege și încălcate de inculpat, prin săvârșirea în mod repetat a unor infracțiuni deosebit de grave și în formă continuată, de prejudiciere a bugetului de stat, cu sume importante, de peste 1.000.000 lei și prin faptul că persistă în activitatea sa infracțională, de a acționa în afara cadrului legal în ce privește desfășurarea de activități comerciale și de a se sustrage astfel obligațiilor fiscale, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, și pentru climatul economic-social, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a relațiilor comerciale și fiscale. Asemene fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii (I.C.C.J. Secția penală, Decizia nr. 4665 din_ ).
Potrivit art. 155 alin. 1 C.p.p., în cursul urmăririi penale,arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun, în continuare, privarea de libertate sau există temeiuri noi,care să justifice privarea de libertate.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491 Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, coroborate cu procese - verbale de inspecție fiscală; declarațiile martorilor; procese verbale de percheziție domiciliară, facturi fiscale în original și copie; rapoarte de constare tehnico - științifică grafologică (vol. I - IV, u.p.).
Instanța a apreciat că propunerea este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acest termen procesual, ci și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, din materialul probator administrat până în acest moment procesual, se constată că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat-fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681 C.p.p.
Sunt îndeplinite și se mențin condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit.f C.p.p.,întrucât, pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, judecătorul are în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse. Astfel, din actele și lucrările dosarului întocmite până la acest moment rezultă, în mod indubitabil, că în perioada 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z. -în baza unei împuterniciri dată de Sav N. - dar neînregistrată la O.R.C., C. V. P. a emis peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, facturi în valoare totală de 6.283.799 lei (RON).Din aceste facturi, aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Inculpatul a negat că ar fi avut vreo calitate la S.C. URB SKF S.R.L. Z.
, (de administrator, asociat sau angajat), însă, pe de o parte, din documentele de la dosar rezultă că acesta a încheiata mai multe contracte în calitate de "director general"; sau "reprezentant legal"; al SC URB SKF SRL, dată fiind împuternicirea dată de Sav N., de a efectua operațiuni pentru și în numele societății(f.42).Pe de altă parte, inculpatul nu poate explica în mod plauzibil, de ce, la solicitarea verbală a învinuitului Sav N., a executat tot felul de operațiuni, constând în completarea de facturi (îndeplinind cică rolul de "facturier";) sau contracte, (pe care uneori le-a mai și semnat în numele societății, atunci când se impunea, respectiv când susnumitul învinuit, nu era de față), ajutându-l pe acesta în mod benevol, fără a primi sume de bani.
Apoi, s-a susținut că faptele reținute în sarcina inculpatului, sunt irelevante sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și nu îi pot fi imputate acestuia, întrucât obligația înregistrării facturilor fiscale revenea administratorului de drept (statutar) al S.C. URB SKF S.R.L. Z., învinuitul Sav N. .
Aceste apărări nu pot fi primite de instanță în actualul cadru procesual, ce are ca obiect propunerea de prelungire a arestării preventive,
atâta vreme cât faptele sunt deosebit de grave și asupra inculpatului planează o puternică suspiciune, că este vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, fie în calitate de autor, fie în calitate de complice,urmând a se clarifica aceste aspecte în cursul cercetărilor penale.
Înscrisurile depuse la dosar în ședința din_ nu fac decât să confirme faptul că în datele de_ și_, inculpatul a predat lui Sav
N. mai multe facturi aparținând SC URB SKF SRL,fără a se menționa dacă facturile erau completate ori nu, pentru a se putea verifica dacă acestea se impunea a fi înregistrate. Totodată, din aceste înscrisuri nu rezultă data la care a preluat inculpatul blocurile de facturi, toate acestea urmând a face obiectul cercetărilor penale, în condițiile în care din verificările efectuate în cauză rezultă că facturile neînregistrate în evidența contabilă și nedeclarate de societate au fost emise în perioada_ -_
,iar agentul economic a fost declarat inactiv începând cu data de_, fiind declarat ca neplătitor de TVA începând cu_ (vol.I,f.44).
Cât privește împuternicirea dată lui Maxim F. n, pentru administrarea societății, acest lucru s-a întâmplat, potrivit înscrisului depus la dosar în_, abia în data de_ ,fără a se stabili, până la acest moment, dacă între inculpat și această persoană a existat vreo legătură, înscrisul neputând face dovada contrarie acuzelor aduse inculpatului: administrarea în fapt a SC URB SKF SRL.
Totodată, este avut în vedere și comportamentul anterior al inculpatului, care a suferit o condamnare pentru comiterea infracțiunii de emitere de file cec contrar dispozițiilor legale, a fost trimis în judecată în alte două dosare pentru infracțiuni de evaziune fiscală și înșelăciune,față de acesta s-au dispus soluții de scoatere de sub urmărire penală/încetarea procesului penal - pentru infracțiuni de înșelăciune și emitere de file cec contrar dispozițiilor legale și este cercetat în alt dosar penal (nr. 428/P/2013
- înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla), sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
În raport cu comportamentul inculpatului,trebuie avută în vedere și reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice prin cercetarea în stare de libertate a unor persoane învinuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni, precum și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Astfel după cum a reținut și Curtea de A. C. referitor la pericolul concret pentru climatul economico-social, acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică și, în special, cele incriminate prin Legea nr. 241/2005, care, prin natura, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivități în particular, cum ar fi cei care desfășoară activități economice și implicit, relații comerciale în afara cadrului legal, punând în același timp în pericol și asigurarea echilibrului bugetar(conform unor informații care se vehiculează în mass-media, un procent de circa 40% din veniturile bugetare se pierde din cauza evaziunii fiscale, în diferitele sale forme de manifestare).
De asemenea, se constată că prelungirea măsurii preventive este necesară și pentru a putea fi asigurată audierea inculpatului oricând,precum și pentru administrarea altor probatorii, constând în audierea prin comisie rogatorie a reprezentanților societăților comerciale cu
care a colaborat inculpatul, audieri dispuse de Inspectoratul Județean de Poliție Județean S., dar care nu au fost finalizate până în prezent; audierea, în calitate de martor, a numitului Nedișan E., administratorul SC Uno Prima SRL Z., care se află în prezent în Germania, urmând a se
întoarce în țară în cursul lunii iunie; finalizarea verificărilor financiar- contabile la SC EUROTRANS UNIVERSAL SRL Șimleu Silvaniei, SC HAV CONSTRUCT SRL Vîrșolț și SC ARCADA CON SRL Jibou;administrarea oricăror alte probatorii ce se impun.
Cât privește susținerile potrivit cărora de la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului și până în prezent nu s-au efectuat acte de urmărire penală, acestea sunt infirmate de documentele existente în vol. V și VI - dos. nr. 258/P/20012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În privința cererii de luare a unei măsuri restrictive de drepturi formulată de apărătorul inculpatului C. V. P., instanța a reținut, pe de o parte, faptul că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru motivele arătate anterior, iar pe de altă parte, s-a reținut că în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesității prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), inculpatul având posibilitatea să formuleze pe cale separată o cerere de înlocuire a măsurii arestării cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate sau să formuleze oricând în cursul procesului cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nu fac trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11 indice 1 C.p.p., care prevăd doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi. Din aceste motive, instanța a respins cererea de luare, față de inculpat, a unei măsuri restrictive de drepturi.
Astfel fiind, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost admisă și, în baza art.155 și urm. C.p.p., s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de_, ora 1800 și până la data de_, ora 1800.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. V. P., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, respingerea cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și admiterea cererii inculpatului de
înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Insistă în luarea unei asemenea măsuri deoarece inculpatul s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală atunci când a fost chemat și a dat toate relațiile pe care le-a cunoscut privitoare la activitatea societății.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 12/2013 a Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. pe o durată de 29 de zile, reținându-se că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fiind întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen.
Ulterior, prin încheierea nr. 14/2013 a Tribunalului S. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile. În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului. S-a apreciat în mod corect că propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv este întemeiată raportat la faptul că temeiurile ce au determinat luarea măsurii
se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Mai mult, prelungirea măsurii arestării este justificată și prin prisma administrării altor probatorii, cum ar fi audierea prin comisie rogatorie a reprezentanților societăților comerciale cu care a colaborat inculpatul, audieri dispuse de IPJ S., audierea în calitate de martor a numitului Nedișan E., precum și finalizarea verificărilor financiar-contabile.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. P. împotriva încheierii penale nr. 18/C din 21 mai 2013 a Tribunalului S. .
Obligă inculpatul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
M. B. L. | H. | C. | I. A. B. | H. |
Red.MB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: D.B.Ț.
| ← Încheierea penală nr. 33/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 1047/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
