Încheierea penală nr. 112/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 112/R/2013
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V.
JUDECĂTOR: P. L. E., Vice-președinte Tribunal JUDECĂTOR: G. A.
GREFIER: N. L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul R. P. , împotriva Încheierii penale nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița. În dosar penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent R.
P., asist. de av. M. D., apărător ales. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, inculpatul-recurent, prin apărător, arată că își menține recursul declarat, pe care îl va motiva oral. În continuare, av. M. D. depune, la dosarul cauzei, în circumstanțiere, un script purtând denumirea "Cerere renovată";, prin care se tinde a se proba faptul că inculpatul trebuie să se prezinte, o dată la trei luni, în Spania, pentru a putea beneficia în continuare de șomaj, următoarea dată de prezentare fiind_, precum și un număr de patru caracterizări, cu privire la persoana inculpatului.
Reprezentanta parchetului și apărătorul inculpatului arată că nu au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri.
Av. M. D. solicită, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii atacate și, rejudecând, înlăturarea dispozițiilor privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu menținerea celorlalte dispoziții privind lipsa indiciilor temeinice. În continuare, arată că apreciază încheierea atacată ca fiind netemeinică în parte, opinând că există o lipsă de continuitate în motivare, dând citire, în acest sens, alineatelor 8 și 11 de la pagina 7 din hotărârea atacată, unde se arată faptul că
"indiciile temeinice"; prezentate de procuror nu au caracterul unor "motive plauzibile"; în sensul art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Consideră că, în aceste condiții, prima instanță trebuia să respingă integral propunerea de arestare și nu să dispună luarea unei măsuri preventive, chiar mai puțin restrictivă de libertate, care nu se justifică. Arată că inculpatul și-a arătat interesul pentru soluționarea cât mai urgentă a cauzei în care este cercetat, demonstrat și prin aceea că, după expirarea reținerii, care a avut loc chiar în sala de judecată, acesta a rămas, așteptând
pronunțarea. De asemenea, se va prezenta ori de câte ori este chemat, însă ar fi păcat ca din cauza unor acuzații care planează asupra sa, foarte puțin probate, să piardă un venit pentru care a muncit.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a hotărârii atacate, cu obligarea inculpatului-recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Consideră că, în cauză, sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit ambele fapte pentru care este cercetat, împrejurare care rezultă atât din declarațiile părților vătămate cât și din declarațiile martorilor. Arată că, de asemenea, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În continuare, apreciază că gravitatea rezultă din împrejurarea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat în dauna unor minore în vârstă de 12 ani, prin ademenire, prin plată. Din probe, rezultă că acesta ar fi încercat violarea minorelor, însă nu a reușit. În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului, arată că nu are relevanță comportamentul așa-zis necorespunzător al părților vătămate, inculpatul profitând de vârsta sa, de 58 de ani, pentru ademenirea minorelor.
Având ultimul cuvânt, inculpatul arată că este nevinovat, acuzele nefiind întemeiate. Solicită admiterea recursului, raportat la faptul că este luat în evidență în Spania și trebuie să se prezinte trimestrial pentru a semna că este în căutarea unui loc de muncă.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița.
În baza art. 149/1 alin 12 rap. la art. 146 alin 11/1 și art. 145/1 Cod procedură penală, s-a dispus luarea față de inculpatul R. P. , fiul lui I. și N., născut la data de_ în Poienile Zagrei, jud. B. Năsăud, cu domiciliul în municipiul B.
, str. Gheorghe P. de B., nr. 1, sc. D, ap. 45, jud. B. Năsăud, CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 și 3 Cod penal și corupție sexuală prev. de art. 202 alin. 1, cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
Conform art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la I.P.J. B. Năsăud, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului sau a instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte și obligația prev. de art. 145 alin 1/2 lit. c Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea sau cu părinții acestora, direct sau indirect.
A fost atenționat inculpatul asupra dispozițiilor articolului 145 alin. 3 Cod procedură penală.
S-a dispus comunicarea încheierii organelor și instituțiilor prevăzute de articolul 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub dosar nr. 4._
, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 149" C.pr.pen., arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile a inculpatului R. P.
, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de act sexual cu un minor, faptă prevăzută de art. 198 alin. 1 și 3 C.pen., și corupție sexuală, faptă prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că:
La data de_ a oferit suma de 13 lei minorei Doda M., în vârstă de 12 ani și 5 luni, pentru a-l masturba. Aceasta a fost de acord, astfel că s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat pe un teren viran din zona Zăvoaie a municipiului B.
, însoțiți de minora A. Sabina M., în vârstă de 12 ani. În prezența acesteia din urmă, inculpatul și-a dat parțial pantalonii jos și Doda M. a început să-l masturbeze. Apoi, inculpatul a coborât de la volanul mașinii, s-a așezat pe scaunul din dreapta, minora Doda M. și-a dat pantalonii jos, inculpatul a încercat să o penetreze, însă nu a reușit și a finalizat actul sexual ejaculând. Cele descrise mai sus s-au petrecut în prezența minorei A. Sabina M., care a stat tot timpul în mașină și a văzut efectiv acțiunea celor doi.
A arătat procurorul că săvârșirea faptelor rezultă din următoarele probe: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de conducere în teren, raport de constatare medico-legală, declarații de parte vătămată, declarații de martori, proces- verbal de recunoaștere după planșe foto, proces-verbal de examinare auto, raport întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. - Năsăud, declarații martori, declarații inculpat, proces-verbal de confruntare.
Raportat la aceste probe existente la dosar, față de inculpatul R. P. s-a luat, de către organul de cercetare penală, măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, începând cu data de_ ora 16.00, din care s-a dedus perioada cât acesta a stat la dispoziția organelor de poliție, urmând ca această măsură să expire în data de_ ora 15.30, iar prin ordonanța procurorului din data de_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
În opinia procurorului, în cauză sunt întrunite prevederile art. 143 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 681C.pr.pen., existând probe și indicii temeinice că inculpatul R.
P. a săvârșit faptele descrise mai sus. Se arată că aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile articolului 5 lit. c din CEDO, care permit privarea de libertate a inculpatului când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune
sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Interpretând noțiunea de suspiciuni rezonabile, în jurisprudența sa constantă, Curtea a precizat că această noțiune nu presupune necesitatea existenței unui probatoriu amplu, similar cu cel necesar pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație.
Nu este necesar, așadar, să fie probată vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul ulterior al urmăririi penale (cauza Brogan si alții contra Marii Britanii, cauza Murray contra Marii Britanii).
În plus, se susține că nici absența unei inculpări ulterioare sau chiar a unei trimiteri în judecată nu implică în mod necesar că privarea de libertate nu a urmărit scopul pentru care măsura a fost luata anterior, și aceasta întrucât existența acestui scop trebuie privită independent de soluțiile ce se vor pronunța în cauză (cauza Labita contra Italia).
De asemenea, sunt aplicabile prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul cercetării penale este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Existența acestui pericol pentru ordinea publică rezultă din însăși natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor. Astfel, se constată că inculpatul este cercetat pentru două infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor - asupra a două persoane minore, într-un loc ferit, prin oferirea de bani, faptele având consecințe în planul dezvoltării psihice și morale a minorelor.
Infracțiunile susmenționate sunt infracțiuni ce creează în rândul opiniei publice o stare de temere și insecuritate, astfel că probele care privesc comiterea faptei constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Totodată, se consideră de către procuror că, în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, s-ar insufla un climat de insecuritate socială în comunitatea locală din care fac parte părțile vătămate, ale cărui efecte pot fi limitate și, eventual, înlăturate numai dacă împotriva celui care comite astfel de fărădelegi sunt luate măsuri ferme.
Faptele acestuia necesită o ripostă fermă și imediată din partea organelor judiciare, întrucât lipsa acesteia ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii.
Se mai arată de către procuror că noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, și nu trebuie confundată cu noțiunea de pericol social al faptei. In realitate, ea semnifică o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile sociale ocrotite prin art. 1 din Codul penal - printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei - ca urmare a activității infractorului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție generată de fapta comisă de acesta. Lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la crearea unei stări de insecuritate socială, la o afectare a echilibrului social firesc, la instalarea unei anumite stări de temere ce s-ar putea justifica în rândul opiniei publice, la inducerea unei stări de indignare sau
dezaprobare publică, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (a se vedea CSJ - Secția Penală, Decizia nr._ ).
Examinând propunerea formulată, precum și actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 1.039/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin ordonanța emisă de organul de cercetare penală - IPJ B. -Năsăud, Serviciul Investigații Criminale - în data de_ s-a dispus reținerea învinuitului
P. pe timp de 24 de ore, începând cu data de_ ora 16.00, urmând ca aceasta să expire în data de_ ora 15.30; iar prin ordonanța procurorului din data de_ emisă în dosar nr. 1.039/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru comiterea infracțiunilor de act sexual cu un minor, faptă prevăzută de art. 198 alin. 1 și 3 C.pen., și corupție sexuală, faptă prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că:
La data de_ a oferit suma de 13 lei minorei Doda M. în vârstă de 12 ani și 5 luni pentru a-l masturba. Aceasta a fost de acord, astfel că s-au deplasat cu autoturismul condus de învinuit pe un teren viran din zona Zăvoaie a municipiului B.
, însoțiți de minora A. Sabina M., în vârstă de 12 ani. În prezența acesteia din urmă, învinuitul și-a dat parțial pantalonii jos și Doda M. a început să-l masturbeze. Apoi, inculpatul a coborât de la volanul mașinii, s-a așezat pe scaunul din dreapta, minora Doda M. și-a dat pantalonii jos, inculpatul a încercat să o penetreze, însă nu a reușit și a finalizat actul sexual ejaculând. Cele descrise mai sus s-au petrecut în prezența minorei A. Sabina M. care a stat tot timpul în mașină și a văzut efectiv acțiunea celor doi.
Din analiza prevederilor art. 143, art. 145, art. 145/1, art. 146, art. 149/1 C.pr.pen. rezultă că, pentru luarea oricăreia dintre măsurile preventive arătate în art. 136 C.pr.pen., este necesar să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prima instanță a considerat că, deși legea nu o prevede în mod expres, este evident că pentru luarea măsurii arestării preventive, cea mai severă dintre măsurile preventive, și având caracter de excepție, indiciile temeinice de care face vorbire art. 143 C.pr.pen. trebuie să aibă o puternică forță probantă, nelăsând nici un dubiu cu privire la realitatea comiterii faptei.
Se mai arată că, de altfel, art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează luarea măsurii arestării preventive de existența unor motive verosimile de a bănui că cel privat de liberate a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de "motive plauzibile"; este o noțiune autonomă dezvoltată de Curtea Europeană în mai multe cauze (Brogan ș.a c/Regatul Unit, Fox, Campbell și Hartley c/Regatului Unit etc.) reținându-se că ceea ce poate fi considerat "plauzibil"; depinde de circumstanțele fiecărei cauze, însă presupune existența unor fapte sau a unor informații nu doar sincere și autentice, ci de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată.
În prezenta cauză, existența "indiciilor temeinice"; a fost dedusă de procuror având în vedere declarațiile părților vătămate minore Doda M. și A. Sabina M. și a martorului Ilișuan Caizer Paul Bogdan, căruia minorele i-au povestit cele pretins întâmplate; ulterior, cu privire la incident s-a sesizat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. -Năsăud, care a demarat o anchetă.
Este de observat faptul că declarațiile date de cele două părți vătămate prezintă anumite contradicții, neconcordanțe - atât între ele cât și față de variantele susținute cu ocazia confruntării cu inculpatul. Unele detalii diferă și prin raportare la versiunile pe care le-au relatat altor persoane, ulterior audiate ca martori în prezenta cauză.
Astfel, partea vătămată Doda M. pretinde că inculpatul "ne-a întrebat dacă ne-am început viața sexuală, răspunsul nostru fiind negativ, după care a insistat să ne arate penisul. I-am spus că nu vrem să ne arate penisul, însă cu toate astea și-a dat jos pantalonii până la genunchi și ne-a arătat la amândouă penisul";; în timp ce A. Sabina M. arată că inculpatul "ne-a întrebat pe amândouă dacă ne-am început viața sexuală. M. a spus că a început viața sexuală, iar eu am spus că nu (…) Nu este adevărat că, în timp ce discutam și ne aflam în grădina lui R. P., acesta s-ar fi dezbrăcat și ne-ar fi arătat penisul"; .
Apoi, Doda M. susține că inculpatul i-ar fi propus ca "în schimbul unei sume de bani să-i fac laba";, pe când A. Sabina M. arată că M. a fost de acord cu solicitarea inculpatului "cu condiția să-i dea bani de un pachet de țigări";.
Părțile vătămate susțin că l-au cunoscut pe inculpat abia în ziua pretinsului incident, în timp ce martorul Ilișuan Caizer Paul Bogdan declară că fetele i-au povestit cum "un domn de la o casă din Zăvoaie le-a chemat să vină a doua zi la o poveste și la o cafea (…) Fetele îl cunoșteau pe acest domn dinainte de a se întâmpla incidentul din data de_, din câte mi-au spus ele";; "Prima dată, respectiv în data de 9, cele două mi-au spus că domnul respectiv a trecut cu mașina și a oprit mașina lângă ele, după care i-a dat 13 lei la M. și a băgat-o pe M. în portbagajul mașinii. Când M. se afla în portbagaj, aceasta s-a masturbat și i-a făcut laba acelui domn";. Varianta relatată de M. o săptămână mai târziu este cu totul diferită: "Mi-a spus că ele au trecut prin Zăvoaie pe la casa domnului pe care-l cunoșteau"; (…),
"care le-a invitat în casă";, iar M. "s-a masturbat și i-a făcut și domnului laba. Acest lucru s-a întâmplat în casa acestui om";.
Și aspectele nelămurite nu se opresc aici, impunându-se administrarea unui probatoriu mai amplu în vederea conturării unei stări de fapt apropiată de cea reală.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că aspectele invocate în susținerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv drept "indicii temeinice"; privind săvârșirea faptelor pentru care este cercetat inculpatul nu au caracterul unor
"motive plauzibile";, în sensul art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care să justifice luarea măsurii arestării preventive.
Prin propunerea de arestare preventivă s-a mai arătat că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., inculpatul săvârșind fapte pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, însă pentru ca textul de lege mai sus arătat să fie incident în cauză este necesar să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un astfel de pericol.
Prima instanță a apreciază că, față de particularitățile prezentei cauze și în raport de probele administrate până în prezent, existența pericolului public pe care l- ar prezenta inculpatul nu poate fi dedusă doar teoretic, din natura juridică a infracțiunilor pentru care este cercetat acesta și circumstanțele în care s-ar fi comis faptele, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt cu certitudine stabilite.
Mai mult, este evident că împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor în varianta reținută de organele de cercetare nu poate fi considerată ca un temei pentru a se aprecia că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, câtă vreme dreptul la apărare este garantat oricărei persoane bănuite de comiterea unei infracțiuni, iar alegerea modului de exercitare a acestui drept este la latitudinea titularului său.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale și nici un istoric de abuz sexual, este absolvent de studii superioare de lungă durată, de profesie inginer, cu o reputație neștirbită - aspecte care conduc, alături de cele expuse mai sus, la concluzia că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și prin luarea unei alte măsuri preventive, detenția preventivă având un caracter excepțional ( CEDO cauza Wemhoff c/Germaniei).
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Totodată, pentru a se asigura desfășurarea în condiții optime a procesului penal, în baza art. 149/1 alin 12 rap. la art. 146 alin 11/1 și art. 145/1 C.pr.pen., prima instanță a dispus luarea față de inculpatul R. P. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
Conform art. 145/1 aliniat 2 rap. la art. 145 alin.1/1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la I.P.J. B. Năsăud, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului sau a instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,
ca și pe cea prevăzută de art. 145 alin 1/2 lit. c C.pr.pen., respectiv să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea sau cu părinții acestora, direct sau indirect.
Totodată, inculpatul a fost atenționat asupra dispozițiilor articolului 145 alin. 3 C.pr.pen., potrivit cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prevăzute de articolul 145 alin. 2/1 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R. P., recursul nefiind motivat în scris.
Recursul declarat este nefundat și urmează a fi respins cu motivarea de mai jos.
Examinând actele și lucrările dosarului nr. 1039/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, tribunalul constată că, prin Rezoluția din_ s-a început urmărirea penală iar ulterior, prin Ordonanța din_, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul R. P., pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. b Cod penal a infracțiunilor de act sexual cu un minor
și corupție sexuală, fapte prev. de art. 198 alin. 1 și 3 Cod penal și, respectiv, art. 202 alin. 1 Cod penal.
Faptele de care este acuzat inculpatul constau în aceea că, la data de_, a oferit suma de 13 lei minorei Doda M., în vârstă de 12 ani și 5 luni, pentru a-l masturba. Aceasta a fost de acord, astfel că s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat pe un teren viran din zona Zăvoaie a mun. B., însoțiți de minora A. sabina M., în vârstă de 12 ani. În prezența acesteia din urmă, inculpatul și-a dat pantalonii jos și Doda M. a început să-l masturbeze. Apoi, inculpatul a coborât de la volanul mașinii, s-a așezat pe scaunul din dreapta și, în prezența minorei, A. Sabina M., care se afla în mașină și asista la acțiunea celor doi, inculpatul a încercat să o penetreze pe minora Doda M., care și-a dat pantalonii jos, însă nu a reușit și a finalizat actul sexual ejaculând.
Verificând actele dosarului de urmărire penală, tribunalul constată că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă de procuror în Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.
Sunt relevante, sub aspectul cerințelor art. 143 Cod procedură penală, în acest stadiu al cercetărilor penale, următoarele probe: declarațiile părților Doda M. și A. Sabina M., audiate în prezența părinților, declarațiile martorei Kocsis R. (asistent maternal, care o are în îngrijire pe partea vătămată Doda M. ), Raportul de situație și Sesizarea emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, referitor la minora Doda M., procesele-verbale de confruntare dintre inculpat și Doda M., procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere din data de_, întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, după fotografie, a persoanei bănuite de comiterea faptelor.
În momentul de față, există anumite neconcordanțe între declarațiile celor două părți vătămate, însă acestea sunt nesemnificative și nu sunt de natură a pune la îndoială comiterea faptelor de care este acuzat inculpatul. Este de menționat că inculpatul nu a negat că în data de_ s-a întâlnit, în timp ce se afla la grădina sa din zona Zăvoaie din B., cu cele două părți vătămate minore, care i-au cerut apă. Acesta a mai declarat că le-a servit pe minore cu apă, după care le-a dus cu mașina
"peste apă";, justificând acest gest prin faptul că "erau câini în zonă";, recunoscând, totodată, că a dat minorei Doda M. 13 lei pentru a-și cumpăra țigări.
Deși inculpatul susține că este nevinovat, cele două minore au relevat anumite detalii referitoare la circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care, coroborate cu celelalte probe, permit cu prisosință concluzia că acuzațiile aduse corespund realității.
Prima instanță a apreciat corect că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol public și că nu se impune privarea sa de libertate. Însă, în contextul în care inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, pentru a se preîntâmpina influențarea părților vătămate minore în declarațiile pe care le vor da, pentru aflarea adevărului în cauză, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal, tribunalul apreciază că măsura obligării de a nu părăsi țara, însoțită de interdicțiile prev. de art. 145 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, a fost legal luată de prima instanță.
Apărarea inculpatului, în sensul că urmează să se deplaseze periodic, odată la 3 luni, în Spania, pentru rezolvarea unor probleme personale, nu constituie un argument pentru înlăturarea măsurii preventive, întrucât există posibilitatea legală de a fi ridicată interdicția de a părăsi țara pe o perioadă determinată.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge, ca nefondat, conf. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul R. P., împotriva Încheierii penale nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița. În dosar penal nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul- recurent să plătească, în favoarea statului, suma de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. P. împotriva Încheierii penale nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | P. | L. | E. | G. A. |
GREFIER,
N. L.
Red/Tehn L.M.V./N.L.
_
2ex
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE Nr. 112/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. P. împotriva Încheierii penale nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | P. | L. | E. | G. A. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE Nr. 112/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. P. împotriva Încheierii penale nr. 13/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | P. | L. | E. | G. A. |
GREFIER,
N. L.
| ← Încheierea penală nr. 69/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 979/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
