Încheierea penală nr. 61/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.61/R/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE L. F.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul recurent R. A.
N. împotriva Încheierii penale nr. 57 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.), cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a Cp. cu aplic. art. 75 lit.c Cp.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent
R. A. N., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.Valea R., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat în cauză și este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
De asemenea, la întrebarea instanței inculpatul arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentanta M. ului Public și apărătorul inculpatului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Aparatorul inculpatului R. A. N., susține recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate având în vedere scopul masurilor preventive, care este acela de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penala, judecată sau
executarea pedepsei. Consideră că acestea se pot realiza în mod eficient și prin lăsarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că pericolul trebuie să fie atât real cât și efectiv și trebuie să rezulte din cel puțin unul din mijloacele de probă prevăzute de legislația procedurii penale. Așa cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO, singurele cauze în care pericolul concret pentru ordinea publică se prezumă, sunt acelea în care faptele au fost comise prin violență. Pericolul concret nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, acesta din urmă putând fi un criteriu de stabilire al pedepsei după stabilirea vinovăției și nu înainte de acest moment. Regula o constituie cercetarea în stare de libertate a inculpatului, măsura arestării preventive fiind o măsură excepțională. Raportat la aceste aspecte, precum și la necesitatea asigurării egalității de tratament juridic cu ceilalți participanți la faptă, apreciază că cercetarea penală poate fi realizată și cu inculpatul în stare de libertate. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului declarat de inculpatul R. A. N., menținerea ca legală și temeinică încheierea penală atacată, instanța de fond în mod corect a apreciat că temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri subzista și în prezent și impun menținerea arestului preventiv față de inculpat, având în vedere că la dosar există suficiente indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă în sensul că acesta a comis fapta pentru care a fost trimis in judecata și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, prin raportare atât la modalitatea de comitere a faptei precum și la împrejurarea că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, inculpatul nu a învățat nimic din experiența anterioară precum și faptul că a antrenat în câmpul infracțional un minor; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura revcursului.
Inculpatul recurent R. A. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
T. UL
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală nr. 57/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în baza art. 149 ind.1 Cpp, art. 136 alin. 1 lit. d Cpp, art.143 al.ult. Cpp, art.148 lit. f Cpp a fost admisă în parte propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca și pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A. N. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., pentru 20 de zile începând cu data de_, până la_ inclusiv, reținându-se ca fiind îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 143, art. 68 ind. 1 C.pr.pen. și de art. 148 lit. f C.pr.pen., subzistând indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de infracțiunea reținută în sarcină, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, coroborat cu faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de
tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind 1 lit. a C.pen. este mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpatul, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului Cluj la data de_, sub număr de dosar _
.
În motivarea orală a recursului, inculpatul prin apărător a susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum impun cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen., cercetarea sa putând să se facă și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Analizând recursul declarat pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente, tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, având la bază o analiză judicioasă a materialului probator aflat la dosar. Fără a reitera considerentele care au stat la baza pronunțării încheierii de arestare preventivă, pe care tribunalul le însușește în totalitate, ne vom raporta strict la motivele invocate de inculpatul recurent, sub aspectul pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică.
În Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";pericol concret pentru ordinea publică, rolul de a decela conținutul acestei noțiuni revenind doctrinei și jurisprudenței.
Doctrina definește pericolul pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale, ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei ca trasatură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei.
Prin raportare la aceste criterii, magistratul este chemat a pune în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestei persoane în libertate, pe de altă parte.
Aplicând aceste criterii la situația inculpatului R. A. N., tribunalul reține că pericolul social concret pe care lăsarea acestuia în libertate îl prezintă pentru ordinea publică derivă atât din pericolul social abstract al faptei reținute în sarcina inculpatului (acesta fiind unul ridicat ținând cont de împrejurările în care fapta a fot comisă, respectiv în loc public, profitând de starea de minoritate a părții vătămate, de faptul că acesta se afla singur în compartimentul de tren și implicit acțiunile conjugate ale inculpaților aveau șanse sporite de reușită, în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie inculpatul atrăgând în câmpul infracțional și un coinculpat minor), cât și din datele care îl caracterizează pe inculpat.
Astfel, inculpatul R. A. N. aflat la vârsta de doar 18 ani recent împliniți a săvârșit fapte de natură penală și anterior datei de_, fiind inițial sancționat cu amendă administrativă pentru o faptă de furt calificat, iar ulterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o infracțiune de tâlhărie, clemența organelor judiciare neavând efectul scontat asupra inculpatului, dimpotrivă, încurajându-l să persevereze pe calea conduitei infracționale, având probabil convingerea că va beneficia și pe viitor de același tratament sancționator blând.
În aceste condiții, fără a nega faptul ca numai o hotărâre definitivă de condamnare este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, tribunalul constată că în privința sa, lipsa unor măsuri ferme din partea organelor judiciare au avut efectul de a încuraja comportamentul antisocial.
Săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în împrejurările descrise este de natură, în aprecierea noastră, a releva pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului care a perseverat conștient pe calea săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.
Pe cale de consecință, lăsarea inculpatului R. A. N. în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită naturii și gravității faptei săvârșite, precum și a datelor care caracterizează persoana inculpatului, de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate socială, având în vedere propagarea socială a fenomenului infracțional, mai ales în sfera infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului.
Nu se poate reține în favoarea inculpatului nici argumentul egalității de tratament juridic cu coinculpații minori, având în vedere pe de o parte vârsta inculpatului aflat la vârsta majoratului, dar și contribuția preponderentă a acestuia la săvârșirea faptei.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. N., fiul lui N. și S., ns. la data de_, în prezent deținut în Arestul IPJ Cluj, împotriva Încheierii penale nr. 57/C/A/2013 din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Valea R., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. N., fiul lui N. și S., ns. la data de_, în prezent deținut în Arestul IPJ Cluj, împotriva Încheierii penale nr. 57/C/A/2013 din_ a Judecătoriei Cluj- Napoca.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Valea R., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. F. | L. | A. | C. | R. M. |
GREFIER
L. B.
LF/LF/3 X/_
Jud. fond- T. L. I.
| ← Încheierea penală nr. 1022/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 99/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
