Încheierea penală nr. 215/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 215/R/2013

Ședința publică din data de 20 August 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: P. L. E. ,vicepreședinte al Tribunalului

: B. D., Judecător

: C. N., Judecător

GREFIER: C. M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin:

P. IONELIA, procuror

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul B. E. E., împotriva, încheierii penale nr. 29/CC din 16 august 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă inculpatul - recurent B. E. în stare de arest asist. de av. Chiorean Septimiu din oficiu.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Inculpatul - recurent arată că își menține recursul declarat.

Apărătorul recurentului, reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța dispune judecarea recursului.

Apărătorul recurentului, susține recursul declarat de acesta, împotriva încheierii penale nr. 29/CC/2013 prin care s-a luat față de acesta măsura arestării preventive, apreciind că aceasta este criticabilă, având în vedere că a fost luată măsura arestării preventive în baza disp. art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit.

"a"; și "f"; Cod procedură penală, reținându-se de către instanța de fond că inculpatul s-ar sustrage și a încercat să se sustragă de la urmărirea penală fapt care nu este real. Acesta a dat o declarație de recunoaștere și regret cu privire la faptele pentru care este cercetat, iar din punctul lor de vedere chiar dacă ar fi așa, nu mai este utilă cauzei.

Mai arată că acesta nu s-a sustras urmăriri penal, acesta s-a deplasat de pe raza localității Posmuș în județul Satu Mare unde s-a angajat în munci agricole ca și ziler. În ceea ce privește temeiurile prevăzute de art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, însă dânsul este autorul faptelor descrise în propunerea de arestare preventivă, le-a recunoscut și a dat declarații ample atât la poliție cât și la procuror și la instanța de fond. Consideră că în cauză ar trebui avută în vedere practica CEDO (Letellier contra Franței) și a se avea în vedere, o altă măsură preventivă mai puțin

restrictivă de libertate, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea unei alte măsuri.

Reprezentanta parchetului, solicită ca în temeiul disp. art. 385/15 pct, 1 lit. "b"; Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul B.

E. împotriva încheierii penale nr. 29/CC/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Arată că în mod corect instanța de fond a constat îndeplinite atât condițiile generale prev. de art. 143 Cod procedură penală cât și cele prevăzute la art. 148 lit.

"a"; și "f"; Cod procedură penală.

Din probele administrate până în acest moment, rezultă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, iar în acest sens există la dosar declarați de martori, declarațiile persoanelor care au cumpărat bunuri sustrase de la inculpat, declarațiile învinuitului Țanca M. care a participat la comiterea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces- verbal de conducere în teren a învinuitului Țanca M., toate acestea coroborându-se cu declarațiile prin care inculpatul recunoaște în marea majoritate a actelor materiale de furt calificat reținute în sarcina sa.

De asemenea, în cauză sunt întrunite și condițiile prev. de art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, deoarece infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care este cercetat este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din natura infracțiunii comise, prin modalitatea de comitere împreună cu alte persoane, pe timp de noapte, din consecințele produse constând pe de o parte din tulburarea însemnată a traficului feroviar iar pe de altă parte a prejudiciului cauzat părții vătămate.

Existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă și din circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta este recidivist postcondamnatoriu, a comis o nouă infracțiune de furt calificat în formă continuată și anume 12 acte materiale în termenul de încercare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru fapte similare.

În cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. "a"; Cod procedură penală, întrucât există probe că s-a sustras de la urmărirea penală, iar arestarea acestuia s-a impus pentru a nu comite noi infracțiunii și a nu se sustrage de la cercetările penale și respectiv judecată.

Inculpatul B. E., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, regretă faptele comise.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată că:

Prin încheierea penală nr. 29/CC din 16 august 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, s-a admis propunerea de arestare

preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița ca fiind întemeiată și pe cale de consecință:

În baza dispozițiilor art. 149/1 alin.10 Cod procedură penală, rap. la art. 148 alin. 1 lit. a și f Cod procedură penală, s-a dispus:

- luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. E. , fiul lui E. -E. și M., născut la data de_, în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna Șieu, sat Posmuș, nr. 1, județul Bistrița-Năsăud, recidivist postcondamnatoriu, posesor al CI seria XB nr. 3., având CNP 1., cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a și g, alin.3 lit.f și h Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cp și 37 lit. a Cod penal, pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 16 august 2013, ora 10.00 și

până la 13 septembrie 2013, ora 10.00.

S-a stabilit onorariu avocat oficiu de 100 lei pentru avocat Chiorean Septimiu Grigore, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

S-a dispus emiterea, în mod corespunzător, a mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul B. E. .

Potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub dosar nr. 8._

, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 149/1 C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive pe timp de 29 zile față de inculpatul B. E., cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g, alin. 3 lit. f și h C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și 37 lit. a C.pen. - reținându-se în sarcina acestuia că în perioada ianuarie-noiembrie 2012, împreună cu învinuitul Țanca M., a sustras, în timpul nopții, de 19 ori, de pe tronsoanele de cale ferată Bistrița - Sărățel și Șieu Măgheruș - Monor Gledin, cabluri din cupru de la instalațiile de dirijare și semnalizare a traficului feroviar, și cabluri din cupru de la instalațiile de telecomunicații CFR. Astfel, inculpatul, împreună cu învinuitul Țanca M., a tăiat cu clești sau bonfaiere cablurile, au ars învelișul protector, iar sârmele din cupru rezultate le-au vândut unor diverse persoane contra unor sume modice de bani, pe care le-au împărțit între ei. Faptele au provocat întârzieri majore ale trenurilor în zonă și au cauzat Sucursalei CREIR CF C. și Sucursalei Regionale de Telecomunicații CF C. un prejudiciu total de 45.779 lei, nerecuperat.

Față de inculpatul B. E. s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, de către organele de cercetare penală, la data de_ ora 21.20, din care s-a dedus perioada cât acesta a stat la dispoziția organelor de poliție, respectiv din data de_ ora 13.00.

Reprezentantul Parchetului a apreciat că luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat se impune cu necesitate prin prisma prevederilor art. 136 C.pr.pen., fiind totodată întrunite cerințele art. 143 C.pr.pen., în sensul existenței de probe că acesta a comis infracțiunea pentru care este cercetat.

Propunerea Parchetului este întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 148 lit. a C.pr.pen. - întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale, precum și pe dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. - întrucât pentru infracțiunea ce face obiectul cercetării penale

pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând propunerea formulată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița prin prisma probatoriului administrat în cauză - respectiv declarațiile învinuitului Țanca M., care a recunoscut toate faptele ce i se impută, declarațiile martorilor Bachiș Garofița, Munteanu Petru și Țurcă C. (care au cumpărat de la inculpat și învinuit deșeuri de cupru asemănătoare cu cele prezentate ca mostre de organele de poliție), Târnovan A. Anița și Horvath Anița Rita (concubina învinuitului Țanca M. și respectiv mama acesteia, care au arătat în declarații că Țanca M. le-a povestit că a sustras cupru împreună cu inculpatul, iar cu o anumită ocazie a observat că avea asupra sa o geantă conținând deșeuri de cupru), procesele- verbale de cercetare la fața locului și devizele de calcul al pagubelor, procesele- verbale de conducere în teren, la care a participat învinuitul Țanca M., coroborate cu declarațiile inculpatului B. E. de recunoaștere a faptei pentru care este cercetat

- instanța va constata că în cauză este îndeplinită condiția prealabilă prescrisă de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., în sensul existenței de probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa (proba fiind privită ca "un element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei"; - art. 63 alin. 1 C.pr.pen., iar indiciile temeinice fiind privite ca făcând "presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta"" - art. 68 ind. 1 C.pr.pen.).

De asemenea, instanța de fond a reținut incidența cazului prevăzut de art. 148 alin.1 lit. a C.pr.pen., întrucât, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și procesele-verbale de căutare, acesta s-a sustras urmăririi penale după data de 18 ianuarie 2013, dată la care învinuitul Țanca M. a fost chemat la poliție pentru audieri.

Apoi, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 148 alin.1 lit. f C.pr.pen., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analiza condiției pericolului social se realizează prin raportare la gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, la participarea acestuia la presupusa săvârșire a acestei infracțiuni, la frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și la necesitatea unei prevenții generale.

În jurisprudența sa, CEDO a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller impotriva Austriei, Hotararea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, § 15), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, § 14), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, § 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Frantei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 51, si Hendriks împotriva Olandei dec., nr. 43.701/04, 5 iulie 2007).

În dreptul intern, pericolul pentru ordinea publică a fost definit ca fiind

"temerea că, odată pus în libertate, învinuitul sau inculpatul ar comite noi fapte

penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat (Decizia nr. 315/2012 a I.C.C.J.). La stabilirea în concret a pericolului pentru ordinea publica trebuie să se țină seama de "natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea deosebită a faptelor, urmarea produsă, precum și sentimentul de insecuritate ce a fost creat în rândul comunității, ca urmare a comiterii presupuselor infracțiuni. În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte, o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii"" (Decizia nr. 34/2012 a I.C.C.J.).

Plecând astfel de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică: reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.

Apărarea ordinii publice este un argumet pertinent și suficient pentru luarea măsurii arestării preventive, dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică. Este justificată luarea acestei măsuri dacă datele existente justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii generale în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de a avea un mecanism care să asigure aplicarea sa. Neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a unor drepturi și valori fundamentale, dintre cele protejate de legea penală, este incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Este unanim acceptat că noțiunea de "probe"; în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică nu poate fi interpretată în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Elementele de fapt și de drept ce trebuie examinate în cazul măsurilor preventive nu sunt aceleași cu cele care trebuie examinate și care fundamentează faptele și vinovăția inculpatului, în urma cercetării judecătorești, aceasta din urmă constituind obiect al judecății. În schimb, noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpatul cercetat în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine potențial infracțională pe viitor a inculpatului, ci și în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestuia în stare de libertate.

Aceasta s-a reținut ca fiind interpretarea dată și de CEDO, în jurisprudența ei (Letellier contra Franței), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot genera în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.

Detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. Or, în această cauză, un asemenea interes este evident.

Existența unui pericol concret pentru ordinea publică este indubitabil stabilită în cauză, fiind dedusă din natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul (aspecte ce se reflectă în limitele de pedeapsă prevăzute de lege), din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptei (19 acte materiale de furt calificat în formă agravată, comise pe timp de noapte și împreună cu o altă persoană), precum și în considerarea faptului că a avut loc o perturbare consistentă a traficului feroviar, iar prejudiciul cauzat părților vătămate este deosebit de ridicat și nu a fost recuperat până în prezent.

De asemenea, și persoana inculpatului - care este recidivist postcondamnatoriu raportat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni (neîmplinit), aplicată pentru comiterea unor fapte identice prin sentința penală nr. 531/2011 a Judecătoriei Bistrița (definitivă la data de_ ) - ne conduce la concluzia că, odată lăsat în libertate, după ce a mai beneficiat de clemența instanței, nimic nu îl va împiedica să își reia activitatea infracțională, mai ales dacă avem în vedere și lipsa unei surse licite de venit.

Raportat la aspectele expuse, instanța de fond a apreciat ca nefiind oportun, la acest moment procesual, a se lua o măsură preventivă neprivativă de libertate, dintre cele enumerate la art. 136 alin. 1 lit. b și c C.pr.pen.

Așa fiind, constatându-se îndeplinite cerințele art. 143 C.pr.pen., precum și incidența prevederilor art.148 alin.1 lit. a și f C.pr.pen., în baza art.149/1 alin. 10 C.pr.pen. instanța de fond a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița ca fiind întemeiată și, în consecință, a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. E. pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 16 august 2013 ora 10.00 și până la data de 13 septembrie 2013 ora 10.00.

S-a stabilit onorariu apărător desemnat din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocat Chiorean Septimiu Grigore, justificat cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1.794/_ eliberată de Baroul Bistrița-Năsăud - ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

S-a dispus emiterea, în mod corespunzător, a mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul B. E. .

Potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. E.

, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă.

Recursul nu a fost motivat în scris însă, cu ocazia dezbaterilor, prin avocatul său desemnat din oficiu, inculpatul a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. "a"; și "f"; Cod procedură penală, invocând că din probele dosarului nu rezultă expres că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a solicitând să se ia în privința sa o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, concluzionând, în mod corect, că sunt întrunite cerințele legale pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului.

Astfel, fără îndoială, există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin1, 209 alin.1 lit. "a"; și "g"; alin.3 lit. "f"; și "h"; Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. "a"; Cod penal, în modalitatea și circumstanțele descrise în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă, relevante sub acest aspect fiind cele reținute și descrise pe larg de instanța de fond în considerentele încheierii.

Totodată, sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. "a"; și "f"; Cod procedură penală, întrucât, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și procesele- verbale de căutare, acesta s-a sustras urmăririi penale după data de 18 ianuarie 2013, dată la care învinuitul Țanca M. a fost chemat la poliție pentru audieri, precum și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Acest din urmă aspect rezultă, așa cum corect a reținut instanța de fond, din natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul (aspecte ce se reflectă în limitele de pedeapsă prevăzute de lege), din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptei (19 acte materiale de furt calificat în formă agravată, comise pe timp de noapte și împreună cu o altă persoană), precum și în considerarea faptului că a avut loc o perturbare consistentă a traficului feroviar, iar prejudiciul cauzat părților vătămate este deosebit de ridicat și nu a fost recuperat până în prezent.

De asemenea, la conturarea acestui pericol în mod justificat instanța de fond a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu raportat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni (neîmplinit), aplicată pentru comiterea unor fapte identice prin sentința penală nr. 531/2011 a Judecătoriei Bistrița (definitivă la data de_ ) și care conduc la concluzia că, odată lăsat în libertate, după ce a mai beneficiat de clemența instanței, nimic nu îl va împiedica să își reia activitatea infracțională, având în vedere și lipsa unei surse licite de venit.

Așa fiind, apreciind hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct. 1lit. "b"; Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. E. împotriva încheierii penale nr. 29/CC/16 august 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ și va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în recurs, în sumă de 110 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu avocatului din oficiu, Chiorean Septimiu.

Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. E. , împotriva încheierii penale nr. 29/CC din 16 august 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

Acordă avocatului din oficiu Chiorean Septimiu onorariu în sumă de 100 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească 110 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 august 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,	GREFIER,
P. L. E.	B.	D.	-N. C. C. M.