Încheierea penală nr. 79/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.79/R/2013
Ședința publică din 31 Iulie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. -L. I.
Judecător: L. -A. C. Judecător: L. F.
Grefier: D. -P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de inculpata D. B. împotriva Încheierii penale nr.70/C/A/_ a Judecătoriei C. -Napoca, cauza având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata D. B. asistată de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Meseșan O. cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. MĂCIUCĂ PROD. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpata arată că își menține recursul formulat în cauză și că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs, menținându-le pe cele date anterior.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au cereri de formulat ori excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de luarea a măsurii arestării preventive formulată față de inculpată cu consecința punerii acesteia în libertate. Arată că are o misiune ingrată întrucât față de inculpată s-a luat măsura arestării preventive după ce anterior a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată. După acest moment, respectiv după respingerea propunerii de arestare preventive inițial formulată (24 de acte materiale), inculpata a mai comis un număr de 5 acte materiale ale infracțiunii, drept consecință, actuala propunere de arestare preventivă fiind admisă.
Considerentul instanței de fond pentru care s-a respins prima propunere de arestare preventivă formulată a fost aceea că inculpata este mama a doi copii minori, considerându-se la acea dată că primează interesul minorului față de interesul public. După respingerea propunerii de arestare preventive formulate,
inculpata a mai comis cu intenție o altă infracțiune, respectiv încă 5 acte materiale.
Discutând cu inculpata, i-a adus acesteia la cunoștință că șansele să fie admis recursul și această să fie pusă în libertate, rezidă numai din același considerent care a fost avute în vedere și anterior, respectiv situația celor doi copii minori.
Formal sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.d C.pr.penală, iar în ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.penală referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, evident că cele 5 acte materiale de sustragere ulterioare punerii în discuție a măsurii arestării preventive cântăresc greu.
Solicită a se avea în vedere că situația celor doi copii minori nu s-a schimbat deloc în acest interval, aceștia rămânând practic cu o bunică ce este paralizată și cu un bunic ce are mari probleme de sănătate, aceștia neavând mijloace de a-i întreținere. Arată că tatăl copiilor nu se interesează de ei și practic singura ce era în măsură să le asigure cele necesare traiului era inculpata.
Discutând cu inculpata, aceasta i-a relatat că de fapt actele de sustragere ar fi fost comise de către sora sa minoră și că de fapt fapta nu ar fi fost comisă împreună așa cum a declarat în fața organelor judiciare.
Solicită a se avea în vedere că odată chemată la secție, inculpata a recunoscut că a comis acele fapte deși acum spune că de fapt nu a dorit decât să o scape pe sora sa mai mică.
Solicită admiterea recursului formulat, și în urma casării încheierii recurate având în vedere situația celor doi copii minori și susținerile inculpatei că nu va mai comite astfel de fapte antisociale, solicită punerea ei în libertate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat în cauză de inculpat și menținerea soluției date de instanța de fond, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Consideră că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor în vigoare, fiind îndeplinite dispozițiile art.136, 143 și 148 lit.d și f C.pr.penală.
Consideră că în cauză există date și indicii temeinice care duc la concluzia că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetată.
Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică este dat de circumstanțele în care a săvârșit aceste fapte precum și de persoana inculpatei care a mai fost sancționată administrativ anterior pentru fapte similare.
Deși la un moment dat s-a respins o propunere de arestare preventivă pentru motive familiale, pentru inculpată nu a însemnat nimic, atrăgând-o în câmpul infracțional și pe sora ei minoră.
Inculpata având ultimul cuvânt solicită să fie cercetată în stare de libertate.
T. UL
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală nr. 70/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art.
149 ind.1 Cpp, art.143 Cpp, art. 136 lit. d Cpp, art.148 lit. d și f Cpp a fost admisă propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria C. -Napoca și pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei DISZEGI B. , fiica lui
și G., născută la data de_, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod P., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., pentru 29 de zile începând cu data de_, pana la_ inclusiv.
În motivare, instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., art. 148 alin. 1 lit. d și f C.pr.pen., în sensul că subzistă indicii temeinice că inculpata ar putea fi autorul faptelor sesizate, aceasta a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție cercetată fiind în stare de libertate pentru săvârșirea unui număr de 24 de acte materiale ale unei alte infracțiuni de furt calificat, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, toate coroborate cu împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpata, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului C. la data de_ .
În motivarea orală a recursului, inculpata prin apărător a susținut că situația sa familială, respectiv cei doi copii minori aflați în întreținere ar reclama cercetarea sa în stare de libertate.
Analizând recursul declarat pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente, tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, având la bază o analiză judicioasă a materialului probator aflat la dosar.
Astfel, potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art.149 ind. 1 C.pr.pen., rap.la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a reținut în mod judicios că indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata Diszegi B. ar putea fi autorul faptelor
sesizate constau în procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de ridicare și predare de bunuri, dar și în declarațiile de recunoaștere date de inculpata însăși.
Toate aceste probe conturează presupunerea rezonabilă că inculpata ar putea fi autorul infracțiunii care face obiectul cercetării penale. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit). Împărtășim și opinia instanței de fond în sensul că în cauză subzistă temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., inculpata săvârșind o nouă infracțiune cu intenție, cercetată fiind în stare de libertate pentru alte 23 acte
materiale de sustragere de bunuri similare ca natură.
Sub aspectul temeiului de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., tribunalul reține că în Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";pericol concret pentru ordinea publică, rolul de a decela conținutul acestei noțiuni revenind doctrinei și jurisprudenței.
Doctrina definește pericolul pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale, ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei.
Prin raportare la aceste criterii, magistratul este chemat a pune în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestei persoane în libertate, pe de altă parte.
Aplicând aceste criterii la situația inculpatei D. B., tribunalul reține că pericolul social concret pe care lăsarea acesteia în libertate îl prezintă pentru ordinea publică derivă atât din pericolul social abstract al faptei reținute în sarcina acestuia (acesta fiind unul ridicat ținând cont de numărul mare de acte materiale de furt calificat, inculpata întreținându-se practic din săvârșirea de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului, aspect care denotă un total dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege), cât și din atitudinea procesuală adoptată de inculpată, acesta sugerând prin apărătorul desemnat din oficiu că în
realitate cele 5 acte materiale de sustragere ar fi fost opera coinculpatei minore și sora inculpatei D., negând practic responsabilitatea faptelor, probabil în speranța obținerii clemenței organelor judiciare. În egală măsură, este de menționat intervalul mare de timp de desfășurare a activității infracționale care a fost stopată numai prin intervenția organelor statului, inculpata atrăgând în sfera ilicitului penal și pe sora sa minoră.
Cu toate că inculpata nu a suferit condamnări anterioare, simplul fapt al lipsei antecedentelor nu exclude ipso facto luarea măsurii arestării preventive, ci trebuie apreciat în contextul tuturor datelor existente despre faptele săvârșite și despre persoana acestuia. Or, astfel cum s-a arătat, aceasta a dat dovadă de o perseverență infracțională impresionantă, ceea ce impune luare măsurii arestului preventiv, o măsură preventivă mai puțin drastică fiind în mod vădit ineficientă.
Nici existența a doi copii minori aflați în întreținerea inculpatei nu justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin drastice, întrucât dispozițiile art. 161 C.pr.pen. reglementează luarea unor măsuri de ocrotire în caz de reținere sau arestare preventivă.
Pe cale de consecință, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale încheierii recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.
, fiica lui A. și G., ns. la data de_, deținută în A. I. C., împotriva Încheierii penale nr. 70/C/A/2013 din_ a Judecătoriei C. - Napoca.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu cuvenite av. Meseșan O., care se avansează din FMJLC.
Va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, sumă care include și onorariul avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. B., fiica lui
A. și G., ns. la data de_, deținută în A. I. C., împotriva Încheierii penale nr. 70/C/A/2013 din_ a Judecătoriei C. -Napoca.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Meseșan O., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | - L. I. | L. | -A. | C. | L. | F. |
GREFIER
D. -P. O.
LF/LF/3 ex./_
Jud. fond- O. Chirilă
| ← Încheierea penală nr. 215/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 69/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
