Încheierea penală nr. 114/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.114/R/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. N. B.
Judecător A. I. Judecător A. Ț. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. S. M. împotriva încheierii penale nr.11 din_ pronunțată de Judecătoria Huedin, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev.de art.87 alin5 din OUG 195/202 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent
A. S. M., asistat de apărătorul ales, av. Bichescu C. cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul recurent A. S. M., arată că își menține recursul promovat în cauză, iar în această fază procesuală nu dorește să facă alte declarații, menținându-și declarațiile date până în prezent.
Instanța constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței, la data de 28 octombrie 2013, un memoriu din partea inculpatului recurent A. S.
M., prin apărătorul ales, cuprinzând motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar o adresă formulată către Poliția Orașului Huedin - Secția 1 Poliție Rurală Aghireșu din care rezultă că inculpatul și-a respectat programul de supraveghere impus precum și practică judiciară în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului recurent A. S. M. susține motivele de recurs formulate în scris, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Huedin, cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate. Apreciază că, raportat la motivele invocate în susținerea referatului cu propunere de arestare preventivă, nu este incident art.148 lit. d C.p.pen. iar pericolul social nu a fost motivat suficient însă în opinia sa, inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericolul social concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea
publică. Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este una de pericol, dar asta nu implică în mod automat și împrejurarea că lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, această fapta fiind doar un accident nefericit în viața lui, pe parcursul cercetării penale inculpatul a avut o conduită bună și s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat de către organele de urmărire penală. Mai arată că, inculpatul a refuzat recoltarea întrucât era în stare de ebrietate și nu era în deplinătatea facultăților mintale, după ce fusese reținut timp de 4 ore în sediul poliției și apreciază că necomunicarea de către organele de cercetare penală a intenției de prelevare de probe biologice constituie un abuz. Apreciază că față de inculpat se poate lua cel mult o măsură preventivă restrictivă de libertate, arestarea preventivă a inculpatului nefiind justificată în raport de fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței respingerea recursului declarat de către recurentul A. S. M., ca nefondat, menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică, în mod corect, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, măsura arestului preventiv fiind luată cu respectarea cerințelor legale în materie, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia. În cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice lăsarea inculpatului în libertate, vinovăția acestuia fiind dovedită prin probele administrate în cauză, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, săvârșind trei infracțiuni în concurs pe fondul consumului de alcool iar punerea acestuia în libertate reprezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul A. S. M., având ultimul cuvânt, solicită instanței cercetarea lui în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală nr.11/_ a Judecătoriei Huedin s-a dispus în baza art.149/1 rap. la art. 143 și 148 lit. d și f C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului A. S. M., fiul lui S. și E., născut la data de_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. de art.87 al. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. b C.pen., în motivare arătându-se în esență că sunt întrunite cumulativ în cauză dispozițiile art.143 și art.148 lit. d și f C.pr.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că la data de_, inculpatul SA M. a condus un scuter pe drumurile publice, iar când i s- a solicitat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat.
În același dosar penal inculpatul este cercetat și pentru comiterea altor infracțiuni, respectiv: conducerea unui autovehicul pe drumurile publice neînregistrat, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b
C. pen., art. 239 alin,. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen, art. 321 alin. 1
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., fiind începută urmărirea penală la data de_ și_ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul
A. S. M. , care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă deoarece, deși există indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.pen. privind existența refuzului inculpatului de a se supune recoltării de probe biologice, nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. d și f C.p.pen.
Analizând recursul formulat de inculpat, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că este nefondat.
Arestarea preventivă a unei persoane presupune pe de o parte, existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii de către aceasta a unei fapte prevăzute de legea penală conform art. 143 C.p.pen. iar pe de altă parte, existența cel puțin, a unuia dintre cazurile reglementate de art. 148 C.p.pen.
Din acest punct de vedere, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a considerat că este justificată propunerea de arestare preventivă formulată în privința inculpatului A. S. M., reținând în mod just, că în cauză există indicii temeinice că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina lui (faptă constând în aceea că, în la data de_, inculpatul SA M. a condus un scuter pe drumurile publice, iar când i s-a solicitat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat). Menționăm faptul că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală și pentru săvârșirea la aceeași dată, a infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice neînregistrat, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., art. 239 alin,. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen, art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen.
În acest sens, pot fi avute în vedere mijloacele de probă deja administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele- verbale de constatare, rezultatul testării inculpatului cu aparatul alcooltest, toate acestea susținând incidența art. 143 C.p.pen. referitor la existența unor indicii temeinice cel puțin, ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, prima instanță reținând că raportat la dispozițiile art. 143 C.p. pen. și art. 68¹ C.p.pen. sunt ,,indicii temeinice"; atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În ceea ce privește incidența art. 148 lit. d C.p.pen. referitor la săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni cu intenție, împărtășim punctul de vedere exprimat de instanța de fond, care a reținut acest temei atunci când a dispus arestarea preventivă a inculpatului A., pe considerentul că, potrivit practici judiciare, acest text de lege își găsește aplicabilitatea doar în situația în care inculpatul la care se referă propunerea de arestare preventivă, comite după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, o nouă infracțiune cu intenție.
Or, față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat nedefinitiv prin sentința penală nr. nr. 302/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul penal nr._ l a o pedeapsă privativă de libertate, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 8 raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea
39/2003 și art. 323 C. pen., art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a) Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 329 alin. 1, alin. 2 teza I C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C.pen., rezultă fără dubiu incidența art. 148 lit. d C.p.pen.
Pe de altă parte, raportat la fișa de cazier depusă la dosar rezultă că inculpatul A. S. M. a fost condamnat anterior, de mai multe ori la pedepse cu închisoare, acesta fiind recidivist postexecutoriu, întrucât a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1730/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind liberat condiționat la_, cu un rest neexecutat de 436 zile închisoare, împlinit la data comiterii prezentei infracțiuni.
Totodată, față de natura faptei comise și circumstanțele concrete ale săvârșirii sale și raportat la perseverența infracțională a inculpatului, concretizată în numărul mare de condamnări la pedeapsa închisorii s-a apreciat în mod corect că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea justificată că lăsat în libertate inculpatul se va deda la același gen de manifestări antisociale.
În condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani și așa cum am arătat deja, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând, în afara antecedenței sale penale și din modul și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, constatăm că sunt îndeplinite ambele cerințe impuse de prevederile art. 148 lit. f C.p.pen.
Pentru aceste motive, concluzionând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. S. M. împotriva încheierii penale sus-menționate.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. S. M., fiul lui S. și E., născut la data de_, actualmente în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 11 din data de_ a Judecătoriei Huedin.
Obligă pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. N. B. A. I. A. Ț.
GREFIER,
L. B.
Red. A.Ț/A.Ț.
2 ex./_
| ← Încheierea penală nr. 538/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 99/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
