Încheierea penală nr. 49/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
Comentarii |
|
ROMÂNIA 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PE NALĂ NR . 49/R
Ședința publică din 5 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: GONDOR ORESIA MARIANA - președintele Secției penale
JUDECĂTORI: ALB C. VIOLETA
S. L. RAMONA M.
GREFIER: M. EVA
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de PROCUROR: B. L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de inculpatul P. G. (fiul lui G. și M., născut la data de_ în S. u Marmației, jud. M. ,
C.N.P. 1., domiciliat în S. u Marmației, str. Piața Cuza Vodă, bloc 2, etaj 3, ap.69 jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr.123 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul
- inculpat P. G., în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu A. N. Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
La solicitarea instanței, recurentul-inculpat P. G. arată că își menține recursul declarat în prezenta cauză.
Nefiind formulate chestiuni prealabile, instanța aduce la cunoștință recurentului-inculpat dreptul a de nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat P. G. arată că dorește să dea declarație.
Instanța procedează la audierea recurentului-inculpat P. G., declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal care, după citire și semnare s-a atașat la dosar.
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat P. G., avocat A. N. Z. solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive. Din punctul său de vedere raportat la poziția inculpatului exprimată atât în fața instanței de fond cât și a celei de recurs, măsura arestării preventive nu se justifică, inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică. La dosar există doar declarația părții vătămate. Aceasta l-a invitat pe inculpat în casă, au băut împreună. Este adevărat că inculpatul are antecedente penale însă solicită instanței a observa faptul că din anul 2004 acesta nu a mai avut tangențe cu legea penală, și-a refăcut viața. Solicită admiterea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică. În mod corect prima instanță a apreciat că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta, iar raportat la natura acesteia și modalitatea de comitere precum și la antecedentele penale ale inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat P. G. la ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
T.
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea penală nr. 123 din_ Judecătoria Sighetu Marmației a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și în consecință, a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G. , pe durata de 29 zile, împotriva căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de_ până la data de_, inclusiv.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că prin propunerea nr.462/P/20103 și înregistrată la această instanță sub nr._, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a solicitat arestarea preventivă a inculpatului P. G., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 21lit. c Cod penal.
Prin ordonanța din data de_, ora 11:55 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul P. G., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 21lit. c Cod penal.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală.
Astfel, probele administrate până în prezent conduc la concluzia că inculpatul P. G. a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În fapt, din probele administrate, se reține în sarcina inculpatului că în ziua de_, în jurul orelor 17 a intrat în locuința părții vătămate Tămaș Ana din Crăciunești, nr. 198 județul M., la cererea acesteia, după cre a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și cu picioarele cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 de zile îngrijiri medicale, după care a deposedat-o de suma de 700 lei, pe care partea vătămată o avea într-un buzunar de la piept, rupându-i buzunarul.
Analizând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța a apreciat că, în cauză, există indicii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil
ca inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, fapt ce rezultă din declarația părții vătămate.
Conform aserțiunilor acesteia, atitudinea violentă a inculpatului s-a declanșat pe fondul refuzului constant al părții vătămate de a întreține relații sexuale, context în care, aceasta a fost lovită, în propria locuință, cu brutalitate, cu pumnii și picioarele.
Pluralitatea acțiunilor de lovire imprimă faptei un caracter violent și denotă periculozitatea concretă a inculpatului, care a revenit în locuința părții vătămate, profitând de neputința acesteia de a se apăra (având în vedere nu doar vârsta înaintată a victimei dar și dificultatea de a manifesta rezistență ca urmare a stării generate de un prim episod al actelor de agresiune), în scopul, însușirii pe nedrept și prin violență, a sumei de 700 lei, aflată în posesia părții vătămate, în buzunarul de la piept, împrejurarea deținerii sumei de bani, devenindu-i cunoscută cu prilejul avansurilor sexuale exercitate ( și ulterior refuzate).
Spre conturarea unei suspiciuni rezonabile de comitere a faptei conduc concluziile provizorii expuse în cuprinsul adresei nr. 65 din 27 februarie 2013 emise de Serviciul de Medicină Legală M., conform cărora, leziunile produse în data de 26 februarie 2013 au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale.
Un rol substanțial privind prezența unor indicii temeinice de comitere a faptei revine proceselor verbale de efectuare a recunoașterii după fotografii, în cadrul cărora sunt inserate împrejurările indicării inculpatului ca fiind autorul infracțiunii de tălhărie (de către partea vătămată) și respectiv ca fiind persoana ce se afla în data de_ în imediata apropriere a locuinței persoanei vătămate, persoană identificată de martorul P. ovici M. .
Nu sunt lipsite de relevanță nici depozițiile martorilor Holocici Alexandru, Holocici Volodea S. și P. ovici M., care fac referire la sumele de bani aflate în posesia inculpatului, în data de 26 februarie 2013 (împrejurare descoperită în contextul numărării sumelor de bani de către inculpatul aflat în fața grădiniței din satul Crăciunești).
Având în vedere cele expuse în precedent, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul cercetării, pentru care instanța a reținut că există indicii temeinice, este mai mare de 4 ani. Periculozitatea inculpatului este dată de gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, acesta a săvârșit-o.
Pe de altă parte, instanța a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, argument desprins din jurisprudența Curții Europene și că acest pericol nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Este adevărat că ar fi eronat a se pune semnul echivalenței între pericolul social al faptei și pericolul pentru ordinea publică, însă aserțiunea stabilirii existenței unui pericol concret pentru ordinea publică ar fi în mod neîndoielnic văduvită de substanța în ipoteza în care nu s-ar recunoaște pericolului social al faptei măcar un rol ancilar ce ar putea îmbracă forma unui criteriu care în coroborare cu alte elemente să construiască sau să demoleze ideea unui pericol concret pentru ordinea publică. Altfel spus, ar fi greșită aprecierea negării unor sesizabile diferențe între cele două noțiunii, după cum s-ar înscrie în sfera erorii o analiză a pericolului concret pentru ordinea publică făcând o totală abstracție de pericolul social al faptei săvârșite. Chiar dacă din jurisprudența Curții Europene se desprinde îndemnul recurgerii la măsura arestării preventive doar cu titlu excepțional, validarea unei teze a tratării pericolului concret pentru ordinea publică independent de pericolul social al faptei, ar genera obstacole insurmontabile în aplicarea măsurii arestării preventive, măsură ce ar dovedi inaplicabilă chiar în cazuri în care luarea acesteia s-ar impune.
În prezenta cauză, instanța a apreciat că fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă un ridicat pericol social, afirmație probată și prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
Pregnanța pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate reiese și din faptul că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, fișa cazierului judiciar evidențiind o pluralitate de fapte similare celor ce fac obiectul propunerii de arestare preventivă.
Așadar, modul și mijloacele în care a acționat inculpatul precum și perseverența infracțională a acestuia relevă gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din Conventie.
Măsura arestării preventive se impune și prin prisma faptului că astfel de fapte atâta timp cât nu sunt urmate de o reacție și ripostă fermă din partea societății, ar contribui la întreținerea climatului infracțional generând făptuitorilor impresia ca pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 149 ind. 1 alin. 10 raportat la art. 136 și art. 148 lit. f Cod de procedură penală, instanța a admis propunerea de arestare preventivă și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 27 februarie 2013 până la data de 27 martie 2013.
Instanța a obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu - Indre Timea care urmează a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. G., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că recursul este nefondat.
În mod întemeiat a reținut prima instanță că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv că în ziua de_, în jurul orelor 17 a intrat în locuința părții vătămate Tămaș Ana din Crăciunești, nr. 198 județul M., la cererea acesteia, după cre a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și cu picioarele cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 de zile îngrijiri medicale, după care a deposedat-o de suma de 700 lei, pe care partea vătămată o avea într-un buzunar de la piept, rupându-i buzunarul.
Potrivit art. 136 C.pr.pen. măsurile preventive au ca scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal sau împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penala ori de la judecata.
Pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în libertate este circumstanțiat de natura faptei de comiterea căreia este acuzat și gravitatea acesteia, de modalitatea în care se prezumă că a fost săvârșită, respectiv asupra unei părții vătămate în vârstă, care nu avea forța fizică necesară pentru a-i opune rezistență precum și de persoana inculpatului, care are antecedente penale, existând astfel riscul ca acesta să continue să comită infracțiuni contra patrimoniului, pentru a-și asigura mijloacele de subzistență.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, luarea unei măsuri preventive se realizează în principal pentru a se preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a se asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal. Punând în
balanță interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte, cu interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, instanța apreciază că, la acest moment, interesul general primează, reținând rezonanța negativă a unor astfel de fapte comise cu violență și frecvența lor în comunitate. În raport de considerentele mai sus expuse, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție și considerând că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului, tribunalul apreciază că măsura arestării preventive este justificată și în consecință va respinge recursul declarat
de inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. (fiul lui G. și M., născut la data de_ în S. u Marmației, jud. M., C.N.P. 1., domiciliat în S. u Marmației, str. Piața Cuza Vodă, bloc 2, etaj 3, ap.69 jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr.123 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat A. N. Z. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
G. O. M. Alb C. | Violeta S. L. Ramona M. | M. | Eva |
Red. A.C.V/T-red.E.M.
Ex.3/_
J. ecător la fond: M. R. P.
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar penal nr._ Minută
Înch. pen. nr. 49/R/_
Dispune:
În baza art. 38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. (fiul lui G. și M., născut la data de_ în S. u Marmației, jud. M., C.N.P. 1., domiciliat în S. u Marmației, str. Piața Cuza Vodă, bloc 2, etaj 3, ap.69 jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr.123 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat A. N. Z. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 martie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar penal nr._ Minută
-COPIE- Înch. pen. nr. 49/R/_
Dispune:
În baza art. 38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul
declarat de inculpatul P. G. (fiul lui G. | și M. | , născut la data de _ |
în S. u Marmației, jud. M., C.N.P. 1. | , domiciliat în S. u |
Marmației, str. Piața Cuza Vodă, bloc 2, etaj 3, ap.69 jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr.123 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat A. N. Z. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ss.indesc. ss.indesc.
pt.conf.
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 DOSAR NR._ din _
Către
ARESTUL I.P.J. M.
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală, vă trimitem copia dispozitivului încheierii penale nr. 49/R din_, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurentul-inculpat P. G. (fiul lui
G. și M., născut la data de_ în S. u Marmației, jud. M., C.N.P.
1., domiciliat în S. u Marmației, str. Piața Cuza Vodă, bloc 2, etaj 3, ap.69 jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M. ).
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. O. M. Eva M.
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
Secția penală
DOSAR NR._ din _
Către
SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL
din cadrul T. UI M.
Alăturat prezentei, vă trimitem copia dispozitivului încheierii penale nr. 49/R/_, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, prin care s-a dispus ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - av. A. N. Z. să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PREȘEDINTE GREFIER
G. O. M. Eva M.
← Încheierea penală nr. 99/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 49/2013. Propunere de arestare... → |
---|