Încheierea penală nr. 1251/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1251/R/2013
Ședința publică din 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. | V. A. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: I. | M. | ||
G.: L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C. I., împotriva încheierii penale nr.566/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ , inculpatul fiind cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 alin.1 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.C. Sever Iulian, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, arată că fapta inculpatului este într-adevăr una gravă, gravitate ce se reflectă în lilmitele de pedeapsă, însă, apreciază că acest lucru nu este suficient pentru a duce la arestarea acestuia. Conform jurisprudenței CEDO, detenția preventivă este justificată doar dacă asupra desfășurării procesului penal planează pericolul de comitere de noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, pericolul de influențarea părților, pericolul de sustragere de la judecată și pericolul de tulburare a ordinii publice, ori, în cauză nici unul dintre acestea nu este prezent. Solicită a se avea în vedere disp.art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO precum și cauzele Scundeanu și Jiga contra României în care s-a constatat că au fost suficiente motive că s-ar fi săvârșit faptele de care inculpații sunt bănuiți dar nu au fost suficiente pentru arestarea preventivă. De asemenea, invocă cauza Lettelier contra Franței. Consideră că există dubii cu privire la săvârșirea faptei, acest aspect reieșind inclusiv din procesul verbal de cercetare la fața locului, nu există certitudinea că acel cuțit care se presupune că ar fi fost folosit pentru comiterea infracțiunii este cel ridicat dintr-un dulăpior iar cuțitul nu prezintă urme de sânge. Arată că agresiunea s-a petrecut pe terenul inculpatului, acesta nu a avut nici un motiv să caute partea vătămată și martorul ca să se răzbune pe vreun conflict însă aceștia din urmă au pătruns în curtea inculpatului și l-au atacat. Susține că nu nu există probe care să-l incrimineze pe inculpat astfel că judecarea în stare de libertate este regula, privarea de libertate fiind excepția, excepția care nu este aplicabilă în speță.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și apoi prelungirea ei, subzistă și în prezent. Din probele administrate până în prezent rezultă existența
indiciilor care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Mai mult, în cauză este prezent temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea prezumat a fi comisă este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol este relevat de modalitatea concretă în care s-a comis fapta, de natura faptei și de gravitatea acesteia. Totodată, în cauză se impune prelungirea măsurii arestării preventive deoarece urmărirea penală nu a fost finalizată.
Inculpatul C. C. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 566 pronunțată la data de 27 septembrie 2013 de T. ui Maramureș, s-au respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpat prin apărător ales.
În temeiul art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință, s-a prelungit cu 30 de zile, începând cu data de 02 octombrie 2013 până la data de 31 octombrie 2013 inclusiv, arestarea preventivă a inculpatului C. C. -I. (CNP 1., fiul lui P. și I., născut la data de_ în comuna Bistra, județul Maramureș, domiciliat în comuna Bistra, nr. 121, județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Arestul IPJ Maramureș).
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr. 518 din 03 septembrie 2013 a T. ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C. -I. pe o perioadă de 29 de zile, în intervalul_ -_ inclusiv, în temeiul art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Instanța a reținut că prin propunerea ce face obiectul prezentei, parchetul a solicitat prelungirea măsurii preventive de libertate.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a i se prelungi durata arestului preventiv.
Din ansamblul probator administrat până în prezent în cauză, respectiv din declarațiile martorilor, actele medico-legale, rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că la data de 20 august 2013, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe un teren situat în cătunul Valea Neagră din localitatea Bistra, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul C. C. -I. a încercat să suprime viața părții vătămate Dohotar I., căruia i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, cauzându-i plăgi toraco-pulmonare transfixiante, cu hemotorax masiv,
2
leziuni care i-au pus în pericol viața și necesită pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea inculpatului în libertate prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară în continuare privarea sa de libertate.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Acest pericol este relevat de modalitatea concretă în care se presupune că a acționat inculpatul, de natura faptei pentru care este cercetat și gravitatea acesteia, avându-se în vedere și că, prin comiterea presupusei fapte, s-a adus atingere uneia din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală. De asemeni se reține ca determinant și faptul că asemenea fapte ar fi de natură a întreține climatul infracțional în lipsa unei riposte ferme a societății.
În cauza de față, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Astfel, în cauză s-a impus prelungirea în continuare a duratei arestării preventive a acestuia întrucât urmărirea penală nu este finalizată fiind necesară depunerea la dosar a raportului de constatare tehnico-științifică privind testarea cu tehnica de detecție a comportamentului simulat a inculpatului și a martorului Șteleac G., prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. C. I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea măsurii nu au apărut.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil și nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.pr.penală .
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
3
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că odată lăsat în libertate, inculpatul ar reprezenta efectiv un pericol.
Mai mult, în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia subzistă, inculpatul fiind arestat de scurt timp, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.pr.penală în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatului în libertate și a limitei de pedeapsă prevăzută de lege.
În fine, există temerea justificată că odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să influențeze pe partea vătămată și martorii.
În baza acestor considerente, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apare ca nefondată.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondate, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală la câte 200 lei fiecare în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. I., împotriva încheierii penale nr. 566 din 27 septembrie 2013 a T. ui Maramureș.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 01 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G. ,
L. C.
Red.V.V.A./_
Dact.H.C./4 ex./_ . Jud.fond: S.L.Ramona M. .
4
| ← Încheierea penală nr. 19/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 680/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
