Încheierea penală nr. 1259/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1259/R/2013

Ședința publică din 02 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP

  • S.

  • G.: DS

    Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

    S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva încheierii penale nr.559 din 25 septembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect propunerea de arestare preventivă, privind pe inculpații Ș. V. și B. I. .

    La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații Ș. V. și B. I., asistați de apărători aleși, av.Cerneștean Florin și av.P. C. M., ambii avocați din Baroul Maramureș, cu delegații la dosar.

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul inculpaților, av.Cerneștean Florin depune la dosar actul de proprietate al autoturismului Skoda, autorizația de reparații eliberată la_ de Poliția Vișeu de Sus și mai multe fotografii cu autoturismul lovit.

    Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

    Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună arestarea preventivă a inculpaților Ș. V. și B. I. . Susține că faptele săvârșite de inculpați, modalitatea comiterii și modul în care au acționat cei doi prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.148 lit.f C.pr.pen.

    Arată că în noaptea de 14/15 septembrie 2013, după ce au fost la Clubul Frateli din Vișeu de Sus, unde s-au întâlnit cu partea vătămată, cei doi inculpați au plecat cu mașina în urmărirea părții vătămate, la volan aflându-se inculpatul Ș.

    1. . Acesta a blocat drumul, mai exact poziționând mașina pe axul drumului,

      inculpatul B. a coborât din mașină, apoi a coborât și inculpatul Ș. iar în timp ce B. l-a ținut pe partea vătămată Ș. D., inculpatul Ș. V. i-a aplicat lovituri cu cuțitul.

      Din concluziile preliminare stabilite de Serviciul medico Legal Județean Baia Mare reiese că numitul Ș. C. prezintă două leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor/înțepător și că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate. Ulterior, raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că numitul Ș. C. a prezentat 2 leziuni traumatice reprezentate de 2 plăgi tăiate, care au putut fi produse cu un corp tăietor înțepător și care au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, fără să se pună în primejdie viața acestuia.

      După comiterea faptei, cei doi inculpați au fugit și au dispărut de la domiciliu, fiind căutați de organele de poliție, însă nefiind găsiți. Doar la data de

      _, la 10 zile de la comiterea faptei, s-au prezentat împreună cu avocatul la Parchet în vederea audierii și au descris o altă stare de fapt, din care rezultă că ei ar fi fost victima agresiunii, depunând acte medico-legale ce atestă existența unor leziuni. Martorii indicați de inculpați nu au putut fi identificați și nu s-a putut stabili dacă acești martori într-adevăr există.

      Susține că indiferent de concluziile actelor medico-legale, în sensul dacă leziunile au pus sau nu în primejdie viața victimei, acest aspect nu are relevanță pentru încadrarea juridică a faptei, având în vedere zona vizată și instrumentul folosit, cuțitul.

      Din probele administrate până în prezent rezultă indicii că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită casarea încheierii și rejudecând, să se dispună arestarea preventivă a acestora.

      Apărătorul inculpaților, av.Cerneștean Florin solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că în propunerea de arestare preventivă se arată că ar fi incidente disp.art.148 lit.a,d și f C.pr.pen. În mod judicios, instanța de fond a reținut că disp.art.148 lit.a C.pr.pen. nu pot fi reținute, deoarece inculpații s-au prezentat de bunăvoie în fața autorităților. De asemenea, nu pot fi reținute nici dispozițiile art.148 lit.d C.pr.pen., deoarece de la momentul săvârșirii infracțiunilor din prezentul dosar, inculpații nu au săvârșit o altă infracțiune pentru care să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală.

      Susține că atunci când se reclamă agresiunile exercitate de inculpați, era corect să se depună și actele medico-legale care constată leziunile suferite de inculpați. Nu sunt credibile actele de violență exercitate de 2 persoane (inculpații) împotriva a 5 persoane. De altfel, concluziile raportului de expertiză medico-legală, în sensul că leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus acestuia viața în primejdie, nu pot fi ignorate. Nu a existat intenția inculpaților de a suprima viața victimei, ci aceștia au fost obligați să-și protejeze propria viață. A depus la dosar poze pentru a se vedea că au existat acte de distrugere asupra autoturismului Skoda. Procurorul avea obligația să depună la dosar toate probele, indiferent în favoarea cui sunt. Soluția primei instanțe este bine fundamentată și corect argumentată, măsura obligării de a nu părăsi localitatea fiind justă și oportună.

      Apărătorul inculpaților, av.P. C. M. solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că la termenul de astăzi, procurorul susține doar în parte recursul declarat, în sensul că se invocă doar faptul că arestarea inculpaților se impune pentru că sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. Parchetul recunoaște, cu alte cuvinte, că în faza inițială s-a greșit când s-au invocat și dispozițiile art.148 lit.a și d C.pr.pen. S-a susținut că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, dar nu înțelege de ce nu s-a formulat propunere de arestare în lipsă. Inculpații se aflau la domiciliu și au avut nevoie de timp pentru a-și pregăti apărarea, acesta fiind motivul pentru care s-au prezentat doar în data de_ la Parchet. În acest interval, inculpații s-au deplasat la medicul legist pentru a dovedi că au fost victimele unei agresiuni, au contactat un avocat, activități care nu sunt specifice sustragerii de la urmărirea penală. Aceștia și-au exercitat drepturile garantate de Constituție și de lege, după care s-au prezentat de bunăvoie la Parchet

      în vederea audierii. Arată că a fost angajat la data de_, însă în 20.09. a avut o cauză la Curtea de Apel C., iar în 23.09 a participat la o cauză la Poliția B., acestea fiind motivele pentru care inculpații s-au prezentat cu avocatul doar la _

      .

      În motivele de recurs se arată că inculpații au prezentat o altă stare de fapt, ca și cum cea de dinainte a fost stabilitate cu autoritate de lucru judecat. Se spune că nu este credibilă apărarea inculpaților pentru că au indicat martori care nu pot

      fi identificați, aspect total greșit. Din contră, s-a indicat adresa martorului Mihali P. și dacă inițial nu a cunoscut identitatea femeii cu care erau, ulterior au aflat că se numește P. C., iar adresa acesteia poate fi ușor identificată. Apărarea acestora este credibilă pentru că susținerile acestora se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și de altfel, au certificate medico-legale care atestă agresiunea și leziunile care li s-au cauzat. Astfel, inculpatului B. I. i s-au cauzat leziuni ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, iar inculpatului Ș. V. leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale. Varianta susținută de procuror nu explică mecanismul de producere a acestor leziuni. În schimb, susținerile inculpaților cu privire la modalitatea de cauzare a leziunilor se coroborează cu actele medico-legale. În realitate, autoturismul a fost condus de inculpatul B. I. și a dovedit că s-au cauzat distrugeri prin lovire a autoturismului. Inculpatul Ș. a fost constrâns să intervină, comițând o faptă prevăzută de legea penală. Declarațiile inculpaților se coroborează și cu raportul de constatare medico-legală eliberată părții vătămate, în care cu privire la poziția în care putea fi comisă fapta, se arată că partea vătămată putea fi cu spatele, exact așa cum descrie și inculpatul Ș. . Acesta nu avea de unde să știe conținutul raportului de constatare medico- legală. Apărarea inculpaților nici măcar nu a fost verificată, apreciindu-se doar că este lipsită de credibilitate. Organele de urmărire penală sunt obligate să administreze probe atât în acuzare, cât și în apărarea inculpaților.

      Solicită a se analiza dacă o faptă comisă într-un astfel de context prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpații au comis fapta în condițiile ripostei la o agresiune, astfel că se poate pune problema existenței unei cauze de înlăturare a răspunderii penale. În raport de aceste împrejurări, o asemenea faptă nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond a procedat corect, alegând măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpați, care asigură posibilitatea organului de urmărire penală să-i cerceteze pe inculpați.

      Inculpatul Ș. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate. Arată că-și menține declarațiile date până în prezent și că doar s-a apărat față de agresiunea exercitată împotriva lui.

      Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarațiile date până în prezent și solicită cercetarea în libertate.

      C U R T E A

      Asupra recursului declarat în cauză,

      Analizând actele și lucrările dosarului nr._, înregistrat la Curtea de Apel C. în data de 30 septembrie 2013, instanța constată că prin Încheierea penală nr. 559 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în același dosar, s-a respins ca nefondată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș privind arestarea preventivă a inculpaților Ș. V., zis "Chiciu"; și B. I. .

      În temeiul art. 136 alin. 1 lit. b și 145 Cod procedură penală s-a dispus luarea față de inculpații:

      1. Ș. V., zis "Chiciu";, fiul lui V. și I., născut la data de_ în

        1. , județul Maramureș, CNP 1., domiciliat în B., str. V. T. nr. 43, județul Maramureș, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu permisul de conducere anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 modificată și republicată, blocarea cu intenție a drumului public care aduce atingere la libera circulație a celorlalți participanți în trafic prevăzută de art. 92 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 republicată și modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

      2. B. I. , fiul lui Ș. și I., născut la data de_ în B., județul Maramureș, CNP 1., domiciliat în B., str. C. nr. 8, județul Maramureș, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. 1 C. pen., art. 175 alin. 1 lit. i

    1. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea B. pe o durată de 30 de zile.

      În temeiul art. 145 alin. 11C. pr. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpații vor respecta următoarele obligații:

      1. să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

      2. să se prezinte la Poliția B., conform programului de supraveghere pe care-l va întocmi organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;

      3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

      4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

    În temeiul art. 145 alin. 12C. pr. pen. pe durata măsurii inculpații vor respecta următoarea obligație:

    - să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu partea vătămată Ș. C. D., precum și cu martorii Ș. L., Timiș Silviu, R. Alexandru și Mihali I. .

    În temeiul art. 145 alin. 22C. pr. pen. s-a atras atenția inculpaților, că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

    În baza art. 192 alin. 3 C. pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

    Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că scopul unei mai bune desfășurări a procesului penal poate fi atins prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ce urmează a se dispune față de ambii inculpați.

    În acest sens s-a arătat că nu este îndeplinită cea de a doua condiție impusă de dispozițiile art. 148 Cod procedură penală, cea a pericolului concret pentru ordinea publică.

    Analizând propunerea de arestare preventivă, prima instanță a concluzionat că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală întrucât, deși întârziată, prezentarea inculpaților de bună voie în fața organelor de urmărire penală îi absolvă, la acest moment, de incidența prevederilor anterior menționate.

    În ceea ce privește aplicabilitatea art. 148 lit. d Cod proc. pen., instanța a reținut că, de la momentul săvârșirii infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, inculpații nu au mai săvârșit o altă infracțiune pentru care să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală. De asemenea, tribunalul a apreciat că incidența acestor prevederi nu poate fi reținută, întrucât comiterea cu intenție a

    unei noi infracțiuni se analizează în raport de momentul săvârșirii infracțiunii pentru care sunt cercetați, și nu în funcție de antecedența infracțională a inculpaților.

    Mai mult, făcând trimitere și la probațiunea administrată în cauză, instanța a reținut că aceasta nu relevă o foarte clară stare de fapt, iar actele medicale eliberate pe numele părții vătămate nu sunt concordante. Astfel, dacă primul act medico- legal care conținea concluziile preliminare stabilite de Serviciul Medico - Legal Județean Baia Mare conchidea că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce i- au pus în primejdie viața, raportul de expertiză medico-legală nr. 823/23.09.213 a evidențiat că viața părții vătămate nu ar fi fost pusă în primejdie. Deși, în cauză, nu sunt singurele elemente care să determine încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat, nu se poate face abstracție de actele medico-legale care, alături de

    restul criteriilor (zona lezată, instrumentul folosit ș.a.m.d.), formează opinia instanței la momentul unei stabiliri corecte a infracțiunii.

    Împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Maramureș a declarat recurs Parchetul ce funcționează pe lângă această instanță.

    În dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală sub aspectul respingerii propunerii de arestare preventivă întrucât faptele comise de către inculpați, modalitatea comiterii, precum și modul în care au activat, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind realizată condiția impusă de art. 148 lit. f Cod proc. penală.

    S-a arătat că cei doi au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar după comiterea faptei s-au sustras de la urmărirea penală.

    În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, s-a arătat că aceasta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, întrucât s-a folosit un obiect apt să producă moartea victimei, loviturile au fost aplicate într-o zonă vitală iar urmările au constat în leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale.

    Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

    Prin ordonanța din data de_ dată în dosarul nr. 502/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus reținerea inculpaților Ș.

    V. și B. I. pe timp de 24 ore, la data de_ fiind pusă în mișcare acțiunea penală față de aceștia prin ordonanța emisă în același dosar.

    În sarcina inculpaților s-a reținut că în noaptea de 14/15 septembrie 2013, în timp ce inculpatul B. I. a imobilizat-o pe partea vătămată Ș. C., inculpatul Ș. V. i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zona toracică - posterior drept, leziunile punând în pericol viața părții vătămate. De asemenea, s-a reținut că inculpatul Ș. V. a condus un autoturism pe drumul public având permisul de conducere anulat și a blocat cu intenție drumul public, aducând atingere dreptului la libera circulație a celorlalți participanți la trafic.

    Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin prisma dispozițiilor art. 143 C. proc. penală, art. 148 lit. a, d și f din Codul de procedură penală, prima instanță a reținut în mod corect că, din actele aflate la dosarul cauzei, reies acele indicii temeinice cerute de art. 143 C. proc. penală, că inculpații au săvârșit fapte penale și că ele au un anumit grad de pericol social.

    Cu toate acestea, s-a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării preventive și că, scopul unei bune desfășurări a procesului penal, poate fi atins prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ce urmează a se dispune față de ambii inculpați.

    În memoriul de recurs al parchetului s-a arătat că, din probele administrate până în prezent, rezultă indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, cât și persoana inculpaților.

    În acest sens s-a invocat Decizia nr. 14535 din_ prin care s-a statuat că la evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere nu numai datele privind persoana inculpaților, ci și cele referitoare la săvârșirea infracțiuni de care sunt învinuiți, pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și faptul că aceasta ar crea în opinia publică un element de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.

    În pofida celor arătate în motivele de recurs, Curtea apreciază că, la soluționarea cererii, instanța de fond a avut în vedere tocmai aceste criterii.

    Mai mult, făcând trimitere la probațiunea administrată în cauză, Curtea reține că, la fel ca și instanța de fond, că aceasta nu relevă o foarte clară stare de fapt, iar actele medicale eliberate pe numele părții vătămate nu sunt concordante. Astfel, dacă primul act medico-legal care conținea concluziile preliminare stabilite de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare conchidea că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce i-au pus în primejdie viața, raportul de expertiză medico-legală nr. 823/23.09.213 a evidențiat că viața părții vătămate nu ar fi fost pusă în primejdie. Deși, în cauză, nu sunt singurele elemente care să determine încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat, nu se poate face abstracție de actele medico-legale care, alături de restul criteriilor (zona lezată, instrumentul folosit ș.a.m.d.), formează opinia instanței la momentul unei stabiliri corecte a infracțiunii.

    Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării(cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit).

    În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual nu creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați. Se cunoaște că proclamând dreptul la libertate, scopul textelor din Codul de procedură penală român cât și cel al art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este asigurarea că nici o persoană nu va fi lipsită de libertate sa în mod arbitrar (cauza Amuur c/a Franței).

    Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităților judiciare în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.

    Instanța europeana a afirmat adeseori în jurisprudența sa că orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională, dar în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale(C. Bârsan, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole, vol. I Drepturi și Libertăți, București 2005.)

    Indiciul este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau asupra vinovăției celui care l-a comis. El conține o știință sau o cunoștință certă și directă asupra unui fapt, circumstanțe, situații, iar prin informația și revelația produsă de această știință dă o probă indirectă cu privire la existența infracțiunii și a vinovăției - proba indicială.

    Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Încheierii penale nr. 559 din 25 septembrie 2013 a T. ui Maramureș.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

    D E C I D E:

    Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Încheierii penale nr. 559 din 25 septembrie 2013 a T. ui Maramureș.

    Definitivă.

    Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2013.

    PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. ,

    V. G. DP SS DS

    Red.S.S./dact V.R. 2 ex./ _

    Jud.fond: L. Ramona M. S.

    Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Încheierea penală nr. 1259/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului