Încheierea penală nr. 272/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 272/R/2013

Ședința publică de la 21 Octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: P. A. D., președinte al secției penale

: G. A., judecător

: L. M. V., judecător

GREFIER: R. M.

Pe rol fiind soluționarea	recursului penal declarat	de P.		DE PE L.
JUDECĂTORIA BISTRIȚA,	împotriva Încheierii	penale	nr.	35/CC/_

pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. M., asistat de avocat ales Milea Bogdan.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:

Președintele completului de judecată aduce la cunoștința inculpatului faptul că s-a formulat recurs, de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, motivat de faptul că s-a respins propunerea de arestare preventivă.

Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului arată că nu mai au cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.

Reprezentantul parchetului solicită în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului S. M., pentru o perioadă de 29 de zile, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2000 și ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Apreciază că hotărârea recurată este netemeinică, deoarece s-a respins propunerea de arestare preventivă și s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, deși în cauză erau întrunite prevederile art. 143 Cod procedură penală, existând probe temeinice că la data de_ a urcat la volanul autotrenului, s-a deplasat pe drumul public, deși deținea permis de conducere doar pentru categoria B. Datorită vitezei cu care circula, 70-80 km/h, încărcătura nefiind asigurată corespunzător, la o curbă spre stânga, remorca autotrenului a intrat în balans și s-a înclinat, iar materialul lemnos s-a împrăștiat în stația de autobuz și pe trotuar, unde se aflau trei persoane, determinând accidentarea mortală a două dintre acestea, a treia persoană reușind să fugă în ultimul moment.

De asemenea, arată că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a comis două fapte penale, pentru fapta de ucidere din culpă pedeapsa închisorii fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Mai arată că inculpatul nu a deținut permis de conducere corespunzător, a condus prin centrul unei localități cu viteza de 70 km/h, în apropierea unei treceri de pietoni, aproape de școală.

De asemenea, învederează faptul că inculpatul a fost respins la examenul de conducere, la traseu, pentru obținerea permisului de conducere pentru categoriile B, C, CE.

Motivarea Judecătoriei B. este nejustificată în sensul că pentru faptele comise inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că este la primul contact cu legea penală, că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut din primul moment comiterea faptelor și și-a manifestat regretul.

Apreciază că una dintre fapte este intenționată, astfel că se justifică arestul preventiv, precum și pentru a-l împiedica să comită noi fapte.

Avocat Milea Bogdan solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că nu există un pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât inculpatul să fie arestat preventiv. Pedepsele pentru infracțiunile comise sunt peste 4 ani închisoare (pentru infracțiunea de ucidere din culpă) și de la 6 luni la 3 ani sau pedeapsa amenzii, pentru cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa, astfel că nu poate subzista pericolul concret.

Mai mult, inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut comiterea faptelor.

În acest sens, este și Decizia nr. 677/R/_ prin care s-a menținut o hotărâre a Judecătoriei C. -Napoca, care a avut ca obiect ucidere din culpă, cu patru victime, iar în final instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu aplicarea art. 86 Cod penal, respectiv o pedeapsă sub supraveghere.

Apreciază că nu se impune a se lua măsura arestării preventive față de inculpat, măsura luată de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Inculpatul S. M. având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și susține cele spuse de apărătorul său.

T R I B U N A L U L

Prin Încheierea penală nr. 35/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în baza art. 149/1 al. 9 C.pr.penală, s-a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul S. M. , fiul lui T. și M., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat T.

, nr. 187/A, CNP 1., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, ca neîntemeiată.

În baza art. 145/1 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16 octombrie 2013 .

În baza art. 145/1 alin.2, raportat la art.145 alin.1/1 și alin. 1/2 Cod procedură penală s-au stabilit în sarcina inculpatului, pe durata măsurii preventive de a nu părăsi țara, următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezintă la organele de poliție din B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea și încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu conducă nici un vehicul.

S-a atras atenția inculpatului S. M. asupra dispozițiilor art.145/1 alin.2, raportat la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală și s-a dispus punerea acestuia de îndată, în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Măsura dispusă se va comunica inculpatului, postului de poliție în raza căruia inculpatul are domiciliul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră și I.P.J. B. Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Ordonanța emisă de organul de cercetare penală -I.P.J.B. -Năsăud- Serviciul Rutier-la data de 15 octombrie 2013, s-a dispus reținerea învinuitului S.

M., pe timp de 24 de ore, începând cu data de 15 octombrie 2013, ora 21,00, din care se deduc 08,00 ore, respectiv perioada de timp cât acesta a stat la dispoziția organelor de poliție, din data de 15 octombrie 2013, orele 13.00, urmând ca măsura să expire în 16 octombrie 2013, ora 13,00, cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, și ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 15 octombrie 2013, în jurul orelor 12,21, a condus pe DN 17, pe raza localității T.

, autotrenul rutier format din autoutilitara marca DAF cu număr de înmatriculare_ și remorca cu număr de înmatriculare_, încărcat cu material lemnos, deși posedă permis de conducere valabil doar pentru categoria "B";, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum astfel că, pe raza localității T., într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, remorca s-a răsturnat în partea dreaptă, iar buștenii s-au răsturnat peste victimele Cacula Traian I. și Badiu Iulius ce se aflau în stația de autobuz, determinând decesul acestora.

Prin ordonanța procurorului P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița din data de 16 octombrie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penală față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, și ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod .

Instanța de fond, din ansamblul probatoriului administrat până în prezent, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, adresa

Serviciul Rutier al I.P.J. B. Năsăud, avizul de însoțire a mărfii, licență transport, poliță asigurare, fișe de urgență prespitalicească, procesul verbal de inventariere a materialului lemnos de pe autotren, rezultatul etilotestului, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, CD accident, depozițiile martorilor: Lorințiu L., U. Lucica, Horvath Dorel, Trișcă D., Cobuț Gheorghe, Vlad Pantelimon Florin, coroborate du declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, reține că în data de_, inculpatul S. M., angajat al SC Triscastim Srl, în calitate de muncitor necalificat (care desfășura activități de încărcare-descărcare a materialului lemnos), împreună cu martorul Lorințiu L., încadrat ca șofer al respectivei societăți, au primit dispoziție de la angajator să efectueze un transport de material lemnos, cu autotrenul societății, marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, până la un depozit din zona gării din Susenii Bârgăului, unde trebuiau să predea un număr total de 100 buc. material lemnos de esență rășinoasă, în cantitate de 33,86 mc.

După ce au încărcat autotrenul, deși martorul Lorințiu L. avea obligația de a-l conduce, a permis inculpatului, la solicitarea sa, să urce la volanul acestuia, necunoscând împrejurarea că acesta din urmă nu deține permis de conducere corespunzător conducerii unui asemenea autovehicul, conform propriei declarații.

Inculpatul a condus autotrenul până în centrul localității T. unde, pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de trafic, la o curbă spre stânga, remorca autotrenului a intrat în balans, s-a înclinat, iar materialul lemnos nefiind asigurat, s-a prăbușit în stația de autobuz, în care se aflau trei persoane, determinând accidentarea mortală a două dintre acestea, Cacula Traian I. și Badiu Iulius, a treia persoană reușind să scape în ultima clipă.

Văzând ce s-a întâmplat, inculpatul a oprit autotrenul imediat după producerea accidentului. La fața locului s-au deplasat organele de poliție și organele de cercetare ale I.T.M. B. Năsăud, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, apoi a fost condus la Spitalul Județean de Urgență B. unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, constatându-se că rezultatul era 0,00.

În privința vitezei de deplasare, în timp ce inculpatul a susținut că era de 60-65 Km/oră, însoțitorul său a declarat că viteza de deplasare era de circa 70-80 km/oră, aceasta fiind incertă până la stabilirea printr-o probă științifică prin raportare la împrejurările concrete constatate la locul faptei și consemnate în detaliu în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Potrivit art.136 C.p.p., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre următoarele măsuri: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.

În privința alegerii măsurii preventive, alin.8 al art.136 Cod proc.penală prevede drept criterii complementare: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Conform art.148 al.1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.p.p., constând în probe sau indicii temeinice

că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penala și numai în vreunul din cazurile pe care le reglementează art.148 C.p.p.

Pentru luarea măsurilor preventive, privative sau restrictive de libertate, trebuie avute în vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art. 11 al. 2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicându-se cu prioritate în caz de neconcordanță ( art. 20 al. 2 din Constituție), cu excepția situațiilor când reglementările interne sunt mai favorabile. Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CEDO) sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994, în vigoare începând cu data de_ .

Articolul 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate în cursul judecății, sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere.

În acest sens, cu privire la aplicarea art. 5 & 3 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii ( a se vedea Stőgműler, Matznetter, Can și B. Contra Austriei, Neumeister contra Austriei, Letellier contra Franței, T. contra Austriei) că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public, care să justifice o derogare de la regula respectului libertății individuale, însă pericolul că inculpații s-ar sustrage de la cercetare sau judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale aplicabile inculpaților. Trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale acestora, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc.

Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpaților ar tulbura, în mod real, ordinea publică. În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate. Jurisdicțiile naționale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitându-se să ia în considerare gravitatea infracțiunii.

Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).

Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă"; (art. 52 C.p.p.).

În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art.143 și 148 lit. f Cod proc.penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.

În speță, examinând probele administrate până în momentul de față, se poate concluziona că într-adevăr sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod proc.penală, existând date și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cods proc.penală, instanța de fond reține că inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1,2 și 5 Cod penal, faptă pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența probelor că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât acesta se află la prima interferență cu legea penală, a avut o atitudine de deplină sinceritate, recunoscând din primul moment comiterea faptelor, modul de derulare a evenimentului rutier, și-a manifestat regretul, el însuși suferind o traumă la vârsta de numai 20 de ani, datorită consecințelor faptelor sale. Observăm că această faptă, prin însăși denumirea ei, sub aspectul laturii subiective, a fost comisă din culpă, ceea ce exclude total intenția producerii vreunui rezultat de asemenea anvergură.

Pe de altă parte, natura infracțiunii nu poate constitui doar prin ea însăși un motiv temeinic pentru luarea măsurii arestării preventive (CEDO-cauza Letellier contra Franței), cu atât mai mult cu cât fapta a fost comisă din culpă.

Urmând cursurile Școlii de șoferi profesioniști și amatori S.C. MIREBON PROD S.R.L., în perioada_ -_ pentru categoria B,C,CE, unde a efectuat numărul total de ore de pregătire teoretică și practică prevăzut de lege, (dar a fost respins la traseu categoria C) iar, pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că a mai condus autovehicule de transport a materialului lemnos însă pe drumuri forestiere, conform propriilor susțineri, există posibilitatea neprevederii rezultatului ce urma să se producă raportat și la vârsta acestuia de numai 20 de ani.

Gravitatea consecințelor faptei inculpatului concretizată în decesul a două persoane se datorează culpei sale, astfel că luarea unei măsuri privative de libertate apare ca fiind excesivă în prezent, în opinia noastră, iar impactul publicului este determinat tocmai de această urmare produsă.

Având în vedere garanțiile expuse mai sus, în raport de circumstanțele personale și reale ale inculpatului, deduse din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, ținând cont de scopul măsurilor preventive reglementat de art. 136 al. 1 C.p.p., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există împrejurări care să demonstreze, la acest moment, un interes public real de natură să justifice privarea de libertate a inculpatului.

Apoi, în cauză nu există date ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, de vreme ce inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, în integralitatea lor, a manifestat regret, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței.

Instanța nu poate fi acuzată de lipsă de fermitate, prin faptul că a apreciat că măsura arestării preventive nu este adecvată în speță, întrucât în cauză urmează a dispune măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul fiind la dispoziția

organelor judiciare, cu obligarea sa de a nu conduce nici un vehicul, pentru preîntâmpinarea săvârșirii unor noi accidente rutiere.

Pe de altă parte, inculpatul este cercetat și pentru comiterea infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 care însă, deși este o infracțiune intenționată, sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru comiterea acesteia nu se circumscrie cerințelor art.148 Cod proc.penală, întrucât se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

În lumina considerentelor susmenționate, instanța de fond în baza art.149/1 al 9 Cod proc.penală, a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul S. M., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, ca neîntemeiată.

Apreciind că scopul măsurilor de prevenție, respectiv buna desfășurare a procesului penal, inclusiv împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire, poate fi atins prin luarea măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi țara, instanța de fond, în baza art. 145/1 Cod procedură penală a dispus în acest sens, urmând ca măsura preventivă să fie luată pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16 octombrie 2013 .

În baza art. 145/1 alin.2, raportat la art.145 alin.1/1 și alin. 1/2 Cod procedură penală a stabilit în sarcina inculpatului, pe durata măsurii preventive de a nu părăsi țara, următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezintă la organele de poliție din B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea și încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu conducă nici un vehicul.

De asemenea, a atras atenția inculpatului S. M. asupra dispozițiilor art.145/1 alin.2, raportat la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală și va dispune punerea acestuia de îndată, în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, măsura dispusă urmând a fi comunicată inculpatului, postului de poliție în raza căruia acesta din urmă domiciliază, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră și I.P.J. B. Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului în considerarea faptului că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.p.p. și 148 lit.f. C.p.p., iar pedeapsa închisorii prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani pentru infracțiunea de ucidere din culpă (nu săvârșirea infracțiunii prev.de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 a constituit temei al formulării propunerii de arestare preventivă, aspect învederat în propunere, ci uciderea din culpă, indisolubil legată însă de infracțiunea prev.de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002).

În motivarea recursului s-au relevat următoarele:

Prin ordonanța din_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului și s-a propus arestarea preventivă a acestuia pentru 29 zile, avându-se în vedere următoarele:

Inculpatul este angajat al SC Triscastim Srl din luna septembrie 2013, în calitate de muncitor necalificat, la care desfășoară activități de încărcare-descărcare a materialului lemnos, cu ajutorul diferitelor utilaje forestiere. Așa cum a arătat inculpatul în declarații, a învățat să folosească macaraua de încărcare a lemnelor în autovehicul, și a mai condus autovehicule de transport a materialului lemnos, pe drumul de exploatare forestieră, deși deține doar categoria B a permisului de conducere, din anul 2011.

În fapt, la data de_, inculpatul, împreună cu martorul Lorințiu L. (angajat în calitate de șofer al societății SC Triscastim Srl, și care trebuia să conducă autotrenul societății) au primit dispoziție din partea angajatorului să efectueze un transport de material lemnos, cu autotrenul societății, marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, până la un depozit din zona gării din Susenii Bârgăului, unde trebuiau să predea un număr total de 100 bucăți material lemnos de esență rășinoasă, în cantitate de 33,86 mc. După ce au încărcat autotrenul, inculpatul a urcat la volanul acestuia, spunându-i martorului Lorințiu L. că v-a conduce el autotrenul până la destinație (din datele strânse până la acest moment în cauză, nu rezultă cu certitudine faptul că acest martor știa că inculpatul nu are permis de conducere corespunzător conducerii unui asemenea autovehicul).

Inculpatul a condus autotrenul până în centrul localității T. unde, pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de trafic (din declarațiile inculpatului aproximativ 60- 65 km/h, din declarațiile martorului Lorințiu L. circa 70-80 km/h) și a faptului că încărcătura nu era asigurată, la o curbă spre stânga, remorca autotrenului a intrat în balans și s-a înclinat, iar materialul lemnos s-a împrăștiat în stația de autobuz și pe trotuar, unde se aflau trei persoane, determinând accidentarea mortală a două dintre acestea, Cacula Traian I. - 24 de ani - și Badiu Iulius - 66 ani -, a treia persoană reușind în ultimul moment să fugă din zona în care se împrăștia materialul lemnos. Văzând ce s-a întâmplat, inculpatul a oprit autotrenul imediat după producerea accidentului.

La fața locului s-au deplasat organele de poliție și organele de cercetare ale

I.T.M. B. Năsăud, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.

Sesizat cu propunerea de arestare, judecătorul a respins propunerea, luând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16 octombrie 2013, având în vedere, în esență, următoarele:

După ce a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod proc.penală, existând date și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, judecătorul a arătat că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența probelor că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât acesta se află la prima interferență cu legea penală, a avut o atitudine de deplină sinceritate, recunoscând din primul moment comiterea faptelor, și-a manifestat regretul, el însuși suferind o traumă la vârsta de numai 20 de ani, datorită consecințelor faptelor sale, iar fapta a fost săvârșită din culpă.

Se mai arată în încheiere că natura infracțiunii nu poate constitui doar prin ea însăși un motiv temeinic pentru luarea măsurii arestării preventive, mai ales că inculpatul a urmat cursurile Școlii de șoferi profesioniști și amatori S.C. MIREBON PROD S.R.L., în perioada_ -_, pentru categoria B,C,CE, motiv pentru care în cauză nu există date ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, de vreme ce inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, în integralitatea lor, a manifestat regret, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, și faptul că infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 nu se circumscrie cerințelor art. 148 Cod proc.penală, întrucât se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

În opinia parchetului hotărârea este greșită, sub aspectul alegerii măsurii preventive, pentru cele ce succed:

În dosarul de urmărire penală sunt probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, fiind întrunite prev.art.143 C.p.p. Astfel, starea de fapt sus expusă rezultă din declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, înscrisuri: adresa Serviciul Rutier al I.PJ. B. Năsăud (din care rezultă că inculpatul este doar posesor al permisului de conducere categoria B, din data de_ ), cazier auto (conform căruia în cursul anului 2012, inculpatul a fost sancționat contravențional de trei ori, două abateri vizând depășirea vitezei cu 10-20 km/h), aviz de însoțire a mărfii, licență transport, asigurare, fișe de urgență prespitalicească.

Sunt întrunite în cauză și prevederile art.148 lit.f C.p.p., întrucât pentru infracțiunea de ucidere din culpă pedeapsa închisorii prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Existența pericolului public rezultă din natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, prin raportare la circumstanțe care țin de persoana inculpatului: conducerea cu viteză excesivă în centrul unei localități a unui vehicul de mare tonaj cu remorcă, a cărui încărcătură nu a fost asigurată de inculpat, evenimentul rutier petrecându-se chiar pe trecerea de pietoni, lângă stația de autobuz, în dreptul unui corp de școală și vis-a-vis de un alt corp de școală - locuri în care viteza legală trebuie redusă chiar sub pragul celei legale de 50 km/h, motiv pentru care urmările puteau fi mult mai grave, încărcătura putând spulbera oricâte persoane s-ar fi aflat în acel moment în stația de autobuz și pe trotuar, depășind astfel dimensiunile unui accident rutier comun, chiar mortal.

Împrejurarea potrivit căreia inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi pentru obținerea categoria B,C,CE, fiind respins la proba traseului, nu poate pleda în nici un caz în favoarea inculpatului. Din contră, acest lucru trebuia să-l determine să conștientizeze faptul că nu a deprins încă aptitudinile necesare conducerii unui autovehicul de tonaj greu cu remorcă. Și asta în condițiile în care un factor esențial în producerea accidentului rutier l-a constituit tocmai împrejurarea potrivit căreia remorca autovehiculului a intrat în balans, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum și încărcătura autovehiculului, deci nepriceperii inculpatului în conducerea unui asemenea autovehicul. Așadar accidentul nu s-a produs ca urmare a neatenției, ușurinței sau a altor împrejurări care pot duce la producerea unui accident chiar de

către un conducător auto experimentat, posesor al unui permis corespunzător, ceea ce face ca fapta inculpatului să se apropie de infracțiunea prev.de art.85 alin.l din OUG 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, care presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fí tulburată ordinea publică.

În acest sens, jurisprudența CEDO este constantă în a aminti că situația personală și familială a acuzatului trebuie avută în vedere atunci când se ia în considerare luarea unei măsuri restrictive de libertate, iar numai în situații cu totul deosebite, în cazul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, cu un impact puternic asupra publicului, se justifică detenția unei persoane, pentru o oarecare perioadă de timp, fără a se lua în considerare persoana acuzatului (Letellier c.Franței, Tomasi c.Franței, IA c.Franței, Dinler c.Turciei, Dumont-Maliverg c.Franței). Astfel, Curtea recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru o anumită perioadă, în măsura în care este prevăzută și de dreptul intern (condiție îndeplinită în speță, prin raportare la interpretarea jurisprudențială dată art.148 lit. f C.p.p.).

P. consideră că această situație excepțională este îndeplinită în cauză (gravitatea deosebită a faptei în funcție de modul de producere a acesteia și a circumstanțelor legate de persoana inculpatului, precum și reacția publicului la săvârșirea ei), având în vedere ecoul deosebit provocat în rândul comunității locale, a persoanelor care au asistat la producerea accidentului și a celor care au auzit ulterior de acesta, dar și în rândul întregii comunități, ca urmare a intensei mediatizări a evenimentului, pe toate canalele de media locale și în principalele canale de media naționale, ca urmare a faptului că evenimentul a fost surprins de camerele de luat vederi.

Publicul larg, necunoscător al scopurilor luării măsurilor preventive, are așteptarea firească ca autoritățile statului, care asigură atât prevenția cât și represiunea penală, să aibă o reacție promptă și fermă în asemenea situații, pentru a nu se crea ideea potrivit căreia o persoană care comite o faptă care duce la uciderea, chiar din culpă, a 2 persoane, poate scăpa nepedepsită.

După cele arătate în motivarea prezentului recurs cu privire la necesitatea măsurii arestării preventive, în ceea ce privește proporționalitatea acestei măsuri, nu apreciază că s-ar putea susține că arestarea preventivă pentru o durată determinată de timp a inculpatului ar fi disproporționată față de modul concret de comitere a faptei, a urmărilor produse și a celor care s-ar fi putut produce, și față de ecoul public stârnit.

Recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița este fondat pentru considerentele expuse pe larg în motivarea recursului, motivare însușită în totul de instanța de control judiciar.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și examinând, potrivit disp. art. 385/6 Cod procedură penală întreaga cauză sub toate aspectele, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect incidența disp. art. 143 Cod procedură penală, din probele administrate în cauză evidențiindu-se presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, în condițiile în care, la data de_, fără a poseda permis de conducere corespunzător, a condus un autotren cu remorcă, încărcat cu bușteni, rulând cu o viteză neadaptată la condițiile de trafic, situație în care, datorită faptului că încărcătura nu era asigurată, remorca a intrat în balans și s-a răsturnat, materialul lemnos proiectat pe șosea accidentând mortal două persoane aflate în stația de autobuz.

Pe de altă parte însă, în cauză, sunt realizate și cerințele cuprinse în art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât sub aspectul limitei de pedeapsă prevăzută de lege (mai mare de 4 ani închisoare) cât și sub cel al existenței pericolului concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește existența pericolului pentru ordinea publică este de reținut aceasta rezultă din natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, prin raportare la circumstanțele care țin de persoana inculpatului: conducerea cu o viteză peste cea legală, în centrul unei localități a unui autovehicul de mare tonaj, cu remorcă, încărcătura nefiind asigurată de inculpat, evenimentul rutier producându-se chiar pe trecerea de pietoni, lângă stația de autobuz, într-o zonă în care sunt situate două corpuri de clădire ale școlii din localitate.

Împrejurarea că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoriile B, C, CE, fiind însă respins la proba traseului pentru categoria C relevă nu doar faptul că cel în cauză nu a dobândit aptitudinile necesare conducerii unui autovehicul de mare tonaj cu remorcă, cât și ușurința (vecină cu inconștiența) cu care a tratat problema deplasării autotrenului cu material lemnos, în condițiile în care, pentru aceasta era disponibil un șofer cu permis de conducere corespunzător (martorul Lorințiu L. ).

Totodată, pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, care presupune existența unei reacții colective față de anumite stări negative, cu impact imediat asupra opiniei publice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa referitoare la aplicarea disp. art. 5 din Convenție, a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza liberare provizorie; riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni și riscul să tulbure ordinea publică.

Riscul de tulburare a ordinii publice este evident, acesta fiind relevat de gravitatea deosebită a faptei, de modul de producere a acesteia și de circumstanțele

legate de persoana inculpatului precum și de reacția publicului la săvârșirea infracțiunii.

Pe de altă parte, este de reținut că, în instrumentarea unor astfel de cauze, trebuie păstrat justul echilibru între reacția organelor judiciare și manifestarea expresiei drepturilor procedurale ale persoanei cercetate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor, în desfășurarea procesului în bune condiții.

Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul declarat în cauză va fi admis, hotărârea atacată va fi casată în întregime și rejudecând, în baza disp. art. 149/1 Cod procedură penală se va admite propunerea parchetului și, pe cale de consecință, se va dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri.

În mod corelativ se va dispune și emiterea mandatului de arestare preventivă corespunzător.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală:

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 35/CC/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, casează în întregime hotărârea atacată și rejudecând:

În temeiul disp. art. 149/1 Cod procedură penală:

Admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și în consecință:

-dispune arestarea preventivă a inculpatului S. M., fiul lui T. și M., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat T., nr. 187/A, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a hotărârii.

-dispune emiterea mandatului de arestare preventivă. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

P. A. D. G. A. -L. M. V. R. M.

Red/Dact P.A.D/R.M.

R O M Â N I A MINISTERUL JUSTIȚIEI

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD DOSAR PENAL NR. _

MANDAT DE ARESTARE PREVENTIVĂ NR.33/2013

Anul 2013 luna octombrie, ziua 21

Judecător P. A. D. de la Tribunalul B. -Năsăud

Având în vedere Încheierea penală nr.272/R/2013 din data de 21 octombrie 2013, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M., fiul lui T. și M., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat T., nr. 187/A, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal, constând în aceea că în data de_, orele 12,21, a condus pe drumurile publice (DN 17, pe raza localității T., jud. B. -Năsăud), autotrenul rutier format din autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, încărcat cu material lemnos, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, și într-o curbă periculoasă la stânga, remorca a intrat în balans și s-a răsturnat, împreună cu buștenii care se aflau în aceasta, aceștia din urmă căzând pe victimele Cacula Traian I. și Badiu Iulius, lucru care a dus la decesul acestora.

Constatând că inculpatul se află în situația prev.de art.136, 143 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

D I S P U N E

Arestarea preventivă, pe timp de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, a inculpatului S. M., fiul lui T. și M., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat T., nr. 187/A, CNP 1. .

Organele de poliție îl vor preda pe inculpat la Arestul I.P.J. B-N, înaintând instanței dovada de executare a măsurii preventive.

Emis azi 21 octombrie 2013.

	JUDECĂTOR,	Am primit 1 exemplar al mandatului
P.	A. D.	Inculpat,

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA PENALĂ

DOSAR PENAL NR._ din _

Către,

INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. -NĂSĂUD

SERVICIUL INVESTIGAȚII CRIMINALE

Alăturat vă înaintăm două exemplare ale mandatului de arestare preventivă nr. 33/21 octombrie 2013, având în vedere că prin Încheierea penală nr. 272/R/_, s- a admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 35/CC/_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. 10198190/2013 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M., fiul lui T. și M., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat T., nr. 187/A, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a hotărârii .

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. A. D. R. M.

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE Nr. 272/R/2013

În baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

În temeiul disp. art. 149/1 Cod procedură penală:

Admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și în consecință:

-dispune emiterea mandatului de arestare preventivă. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,	GREFIER,
P.	A. D.	G.	A. -L.	M. V. R. M.

Pentru conformitate cu originalul,

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

MINUTA ÎNCHEIERII PENALE Nr. 272/R/2013

În baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

În temeiul disp. art. 149/1 Cod procedură penală:

Admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și în consecință:

-dispune emiterea mandatului de arestare preventivă. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
P.	A. D.	G.	A. -L.	M. V.

← Încheierea penală nr. 1259/2013. Propunere de arestare...		Încheierea penală nr. 40/2013. Propunere de arestare... →

Încheierea penală nr. 272/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 272/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului