Încheierea penală nr. 1276/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.1276/R/2013
Ședința publică din data de 04 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. | I. | |
JUDECĂTORI | : I. | C. | M. |
: V. | V. | A. | |
G. | : G. | I. | -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. G. M. împotriva încheierii penale nr.558 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.penal, art.14 alin. 1 lit. d din Legea nr.143/2000 și art.37 lit. a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. G. M., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Sârb A. S. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale nr.558 a T. ui Maramureș și rejudecând cauza să pronunțe o nouă hotărâri prin care să respingă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Biroul Teritorial Maramureș de luare a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Prin încheierea penală atacată s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.penal, art.14 alin. 1 lit. d din Legea nr.143/2000 și art.37 lit. a C.penal.
Apreciază încheierea penală recurata ca fiind netemeinică și nelegală întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit. f C.pr.pen.
Astfel, la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. La dosar nu sunt probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică nu a fost dovedit, acesta a fost prezumat raportat la gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, ori simpla gravitate a faptei nu justifică luarea unei măsuri preventive. Inculpatul nu se va sustrage de la urmărire penală și se va prezenta în fața organelor judiciare ori de câte ori va fi chemat. Faptul că inculpatul are antecedente penale nu justifică luarea măsurii arestării preventive, iar dacă acesta va fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat instanța va ține cont de acest aspect la individualizarea și dozarea pedepsei ce o va stabili.
La dosarul cauzei nu sunt date certe că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau va încerca să comină noi infracțiuni, din acest motiv apreciază că urmărirea penală sa poate desfășura cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Având în vedere prevederile art.136 C.pr.pen. și scopul măsurilor preventive, acela privind buna desfășurare a procesului penal, apreciază că acest scop ar putea fi îndeplinit și prin luarea unei măsuri neprivative de libertate cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitate. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.38515pct.1 lit.b C.p.p. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale nr.558 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ .
Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală, temeinică si laborios motivată. În mod corect instanța de fond, Tribunalul Maramureș a reținut că sunt
întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a lua măsura arestării preventive față de inculpat.
Respectiv sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 C.p.p., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.penal, art.14 alin. 1 lit. d din Legea nr.143/2000 și art.37 lit. a C.penal, și de asemenea că sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p., în sensul că, pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar cercetarea sa în acest moment în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existenta indiciilor și temeiurilor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, arată că la dosarul cauzei au fost administrate mai multe mijloace de probă, respectiv: procese- verbale de investigații, transcrierea convorbirilor telefonice interceptate - autorizate în cauza, declarațiile numiților R. Petru și R. I. Florin, procese-verbale de verificare a curselor de transport internaționale și de asemenea concluziile Laboratorului de Analiză Fizico-chimică a drogurilor cu privire la substanțele găsite în genata care trebuia remisă inculpatului.
Instanța de fond a arătat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că atunci când se discută despre luarea măsurii arestării preventive a unei persoane bănuite de a fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală, aceste indicii si probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la
condamnarea persoanei respective, ci doar așa cum s-a arătat și în încheierea penală recurată la bănuiala rezonabil că ar fi săvârșit acele fapte penale.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p. în mod evident prima condiție este realizată deoarece pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 este de la 3 la 15 ani închisoare, deci în mod evident este mai mare de 4 ani închisoare. În ceea ce privește cea de a doua condiție, apreciază că în mod corect instanța fondului a arătat în încheierea penala recurată că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Atât din perspectiva gravității faptei, materializată în limite mari de pedeapsă, cât și a impactului negativ pe care săvârșirea unor astfel de fapte le produc în conștiința membrilor comunității pe fondul dezvoltării fără precedent a traficului și a consumului de droguri, dar mai ales a consecințelor negative, atât din punct de vedere fizic cât și psihic, uneori chiar catrostofal, pe care consumul unor astfel de substanțe îl are asupra unor persoane în vârsta din ce în ce mai tinere.
La aceste argumente ale instanței de fond solicită instanței de recurs să aibă în vedere și unul din cele patru motivele reținute de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca justificând menținerea sau luarea măsurii arestării preventive față de o persoană, respectiv riscul de a comite din nou infracțiuni. Din datele dosarului se poate observa că inculpatul are antecedență penală tot în materie de droguri, prim urmare inculpatul dă dovadă de o perseverență infracțională continuă și odată lăsat în libertate există riscul să săvârșească din nou astfel de infracțiuni.
Raportat la cele mai sus expuse solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Inculpatul C. G. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în libertate, menține cele declarate în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestării preventive.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr.558 din 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și, în consecință în temeiul art. 1491C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. M. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata din fondurile M. ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către domnul avocat W. G. din cadrul Baroului Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.1491Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală,
când instanța consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că, cursul lunii septembrie 2013 dar și anterior, inculpatul a procurat din Spania, prin intermediul învinuitului R. I. Florin, diferite cantități de droguri de risc (cannabis) pe care acesta din urmă le-a achiziționat și le-a adus în țară fie personal (în mai multe rânduri), fie sub forma expedierii prin intermediul unei firme de transport, disimulate în colete conținând alte obiecte uzuale. În ultimul act infracțional caracterizând aceste activități ilicite a fost implicat și fratele minor în vârstă de 16 ani al învinuitului R. I. Florin, învinuitul R. M. Petru.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală întrucât, pentru infracțiunea presupus a fi comisă, legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane "dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează
legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de "motive verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru
protejarea interesului public sau individual, tribunalul a apreciat că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, modalitatea de săvârșire a activității presupus a
fi comise și impactul puternic negativ al acesteia produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.1491din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpatul se află în una dintre situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză, astfel că s-a dispus luarea măsurii privative de libertate față de acesta, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul C. G. solicitând admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale nr.558 a T. ui Maramureș și rejudecând cauza să pronunțe o nouă hotărâri prin care să respingă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Biroul Teritorial Maramureș de luare a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului se arată că încheierea penală recurată este netemeinică și nelegală întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit. f C.pr.pen. Astfel, la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și nu sunt probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică nu a fost dovedit, acesta a fost prezumat raportat la gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, ori simpla gravitate a faptei nu justifică luarea unei măsuri preventive. Inculpatul nu se va sustrage de la urmărire penală și se va prezenta în fața organelor judiciare ori de câte ori va fi chemat. Faptul că inculpatul are antecedente penale nu justifică luarea măsurii arestării preventive, iar dacă acesta va fi găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat instanța va ține cont de acest aspect la individualizarea și dozarea pedepsei ce o va stabili. De asemenea la dosarul cauzei nu sunt date certe că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau va încerca să comină noi infracțiuni, din acest motiv apreciază că urmărirea penală sa poate desfășura cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a temeiului de arestare a inculpatului C. G. care este cercetat de către Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița- Năsăudîn dosar nr. 4/D/P/2010, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.penal.
Arestarea preventivă a inculpatului se circumscrie disp. art. 143 C.p.p., adică există indicii că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, fundamentate pe declarațiile inculpatului și a învinuiților R. I. Florin și R. M. Petru, declarațiile martorilor, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, raportul de constatare tehnico-științifică preliminar realizat de Laboratorul de Analiză Fizico-Chimică Droguri și Precursori din Cadrul BCCO C., procesele - verbale de verificare și constatare și copii ale unor înscrisuri dovedind deplasările învinuitului R. I. Florin în Spania unde l-a aprovizionat pe inculpat.( f 12-70 dos. u.p.).
Sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., astfel că fapta în formă continuată pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
În raport cu art. 5 din CEDO măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1 C.p.p., buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului care are antecedente penale
, anterior săvârșind infracțiuni similare .
Ca atare, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) C.p.p.va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. M., aflat în prezent în Arestul IPJ Maramureș împotriva încheierii penale nr. 558 din 25 septembrie 2013 a T. ui Maramureș
Se va stabili în baza art.189 C.p.p. în favoarea Baroului de Avocați C. - Napoca suma de suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Sârb A. .
În baza art 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezentând onorar avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. M., aflat în prezent în Arestul IPJ Maramureș împotriva încheierii penale nr. 558 din 25 septembrie 2013 a T. ui Maramureș
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Sârb A.
.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. | I. I. | C. | M. | V. | V. A. |
G.
Red.I.C.M./ICM.
3 ex./_ /Jud.fond.LS G. I. -B.
| ← Încheierea penală nr. 29/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 3/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
