Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
Dosar nr. _
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.30 /R
Ședința publică de la 12 august 2013 Completul compus din: Președinte: M. S., judecător
: K. M., președinte tribunal
: C. D., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent R. V., în prezent deținut în A. I.P.J S., împotriva încheierii penale nr.42/A din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent R. V., în stare de arest, asistat de apărători aleși av. M. Ovidiu în substituirea apărătorului titular M. D. (delegații f.11,12) și av. Cocora Ilie (delegație f.13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul inculpatului recurent R. V., av. Cocora Ilie, solicită instanței a încuviința să ia legătura cu inculpatul recurent, 10-15 minute, pentru pregătirea apărării, situație față de care:
Reprezentanta parchetului nu se opune.
Instanța încuviințează ca inculpatul recurent R. V. să ia legătura cu apărătorul său ales av. Cocora Ilie, lăsând cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent R. V., în stare de arest, asistat de apărători aleși av. M. Ovidiu în substituirea apărătorului titular M. D. (delegații f.11,12) și av. Cocora Ilie (delegație f.13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent R. V. declară că își menține recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent R. V., av. M. Ovidiu, consideră că arestarea inculpatului a avut la bază doar presupusa sa relație cu administratorul societății pe care de altfel nu îl cunoaște inculpatul întâlnindu-se cu acesta doar o dată 5 minute în urma unei convorbiri telefonice. Arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul recurent s-a asociat cu administratorul societății
în vederea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Într-adevăr s-a emis o factură întocmită cu erori însă aceste erori nu sunt de natură a desființa o tranzacție și a dispune arestarea unei persoane. Arată că inculpatul recurent este de acord să colaboreze cu organele de cercetare pentru aflarea adevărului lucru care îi este favorabil pentru a-și demonstra nevinovăția. Consideră că organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru aflarea adevărului doar în cazul inculpatului Bălan iar pentru inculpatul R. nedepunându-se diligențe în acest sens. De asemenea, solicită instanței a avea în vedere că inculpatul R. V. nu are antecedente penale, are o familie și doi copii minori pe care îi întreține. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică arată că la dosarul cauzei nu există probe în acest sens. Apreciază că inculpatul odată pus în libertate ar putea ajuta organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului. În concluzie, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate putându-se lua față de acesta o altă măsură preventivă neprivativă de libertate respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe care o consideră suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul inculpatului recurent R. V., av. Cocora Ilie, apreciază că la dosarul cauzei nu există nicio probă concludentă din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Arată că inculpatul recurent a dat dovadă de bună-credință fiind sincer în declarații și dorind aflarea adevărului. Arată că inculpatul a recunoscut că a primit banii însă calitatea lui ar fi trebuit să fie eventual de martor și nicidecum de inculpat. De asemenea, arată că inculpatul Bălan nu recunoaște săvârșirea vreunei fapte este de rea-credință fiindu-i frică de aflarea adevărului întrucât este vinovat, ceea ce nu este cazul inculpatului R. . Arată că pentru buna desfășurare a procesului penal instanța are posibilitatea de a lua față de inculpat o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Reprezentanta parchetului arată că inculpatul R. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune ajutându-l pe inculpatul Bălan Cristian N. să săvârșească faptele reținute în sarcina sa. Consideră că la dosarul cauzei există probe din care rezultă fără dubiu că inculpatul R. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. Consideră că, în mod corect, instanța de fond a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală privind măsura arestării preventive. Apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. V. . În concluzie, solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Inculpatul recurent R. V., având cuvântul, declară că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa neexistând dovezi concludente în acest sens motiv pentru care solicită admiterea recursului cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă formulată de parchet și punerea sa în libertate.
T R I B U N A L U L :
Prin Încheierea penală nr.42/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.
În baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. V., fiul lui D. și C., născut
la data de_ în comuna A. i C., jud.Giurgiu, cetățean român, studii medii, administrator la S.C.Arybest S.R.L., necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în comuna A. i C., Șoseaua P., nr.89, jud.Giurgiu, locuind în fapt în sat Dărăști Vlașca nr.3 jud.Giurgiu, pe o durată de 29 de zile, de la 7 august 2013 până la 4 septembrie 2013 inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_ ,
ora 10.55, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat arestarea preventivă a inculpatului R. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, fapta constând în aceea că în data de_, a ridicat în numerar din contul deschis la Raiffeisen Bank suma de 100.000 lei, a efectuat un virament de 41.000 lei și o operațiune de ridicare în numerar a sumei de 3.944,18 lei, toate aceste sume de bani provenind din comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate S.C.Oper Leasing S.R.L. de către inculpatul Bălan Cristian A. .
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a făcut referire la dispozițiile art.143, art.148 lit.f) și art.136 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Inculpatul a fost reținut la data de_ ora 19.00 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău pentru 24 de ore cu începere din data de_ ora 17.00, fiind inclusă în această durată perioada de timp a audierii sale la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, iar prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar nr.1725/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune
arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, s-a reținut că potrivit art.143 alin.final Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta ce i se impută.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, Curtea înțelegând prin motive verosimile doar fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care se ia măsura și care nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei
condamnări sau fundamentarea unei anumite acuzații (cauza Erdagöz c/Turcia). De asemenea, în hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art.5 paragraf 1 lit.c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu. Referitor la starea de fapt, din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală în dosarul nr.1725/P/2013, a rezultat că inculpatul Bălan Cristian A., arestat preventiv în acest dosar, este administrator al S.C.Minivet Pro S.R.L.Râmnicu Vâlcea, iar la data de_ a solicitat deschiderea unui cont la Banca Transilvania - Sucursala Râmnicu Vâlcea, acesta fiind singura persoană împuternicită a efectua operațiuni bancare în numele societății prin acest cont. La scurt timp după acest moment, persoane care s-au recomandat a fi reprezentanți ai S.C.Minivet Pro S.R.L. l-au contactat telefonic pe martorul Kiraly Attila care deține funcția de director de vânzări la S.C.Oper Leasing S.R.L.Z., oferindu-i pentru achiziție motorină la prețul de 5,33 lei/litru, preț care este foarte avantajos chiar și pentru societățile care comercializează carburanți. Persoana respectivă s-a recomandat sub numele D. iel și la solicitarea martorului Kiraly Attila i-a trimis acestuia prin e-mail documentele solicitate în vederea efectuării unor minime verificări cu privire la S.C.Minivet Pro S.R.L., respectiv actul de identitate al inculpatului, contractul de vânzare-cumpărare cadru privind condițiile generale, certificatul de înregistrare fiscală și atestatul vamal. Contractul cadru de vânzare-cumpărare a fost trimis și prin curier, în original, semnat și ștampilat de către inculpatul Bălan Cristian A. . Potrivit obiectului contractului, S.C.Minivet Pro S.R.L. se obliga să livreze produse petroliere către S.C.Oper Leasing S.R.L.,cu obligația corelativă a acestei Societăți de a plăti prețul produselor în vigoare la data livrării. Fiind vorba de un contract de achiziții de produse petroliere, contract care presupune prestații succesive, în contract nu s-a trecut un preț fix, deoarece prețul carburanților este fluctuant, dar acest preț s-a stabilit prin înțelegerile verbale telefonice. După mai multe discuții, s-a convenit ca încărcarea carburantului să se facă din depozitul Lukoil Arad, Kiraly Attila fiind informat de persoana care s-a recomandat sub numele D. iel cu privire la faptul că ar exista promoții la acel depozit. După discuții repetate, în care s-au perfectat termenii înțelegerii, încărcarea propriu zisă s-a efectuat în data de_ la depozitul Lukoil Arad. S.C.Oper Leasing a contractat un transportator din Oradea cu care avea o colaborare anterioară și care a pus la dispoziție autocisterna pentru
încărcare.
În jurul orei 15.30 - 15.40, în data de_ a fost emisă o comandă de încărcare la Depozitul Lukoil Arad, astfel că autocisterna a fost încărcată cu cantitatea de aproximativ 30.000 litri motorină. După încărcarea autocisternei, martorul Kiraly Attila a observat faptul că avizul de însoțire a mărfii s-a emis de către reprezentanții Lukoil pe o firmă din Galați în denumirea căreia apărea sintagma "A. ";. Până la acel moment, reprezentanții Oper Leasing nu fuseseră informați de partenerul contractual S.C.Minivet Pro S.R.L.cu privire la
interpunerea acestei firme în tranzacție. Kiraly Attila a primit o factură de la un bărbat trimis în numele S.C.Minivet Pro S.R.L. pentru cantitatea de 29.754 litri motorină, valoarea facturată cu TVA fiind de 158,589 lei. Din cuprinsul facturii rezulta că delegatul societății ar fi un anume Stanciu Marius, însă numele acesta este fictiv, întrucât codul numeric personal nu are corespondent cu vreo persoană având acest nume. Mai mult decât atât, codul numeric personal are prima cifră 2, astfel de coduri numerice fiind atribuite exclusiv persoanelor de sex feminin. Martorul Kiraly Attila nu a sesizat acest aspect întrucât tranzacția s-a efectuat după amiaza, martorul fiind plecat din localitatea de domiciliu de câteva zile, situație în care acumularea unei stări de oboseală este inerentă, însă observând că avizul de însoțire a mărfii și factura se întocmesc pe numele acelei societăți din Galați, a comunicat acest lucru colegilor din Z., care au verificat firma respectivă și au constatat că aceasta se ocupa de fier vechi și ar fi partener Lukoil. Văzând cisterna încărcată, martorul Kiraly Attila i-a comunicat administratorului S.C.Oper Leasing S.R.L.împrejurarea că poate efectua plata, carburantul fiind încărcat în cisternă, iar acesta s-a conformat, plătind în contul S.C.Minivet Pro S.R.L. suma de 158.589 lei. Plata s-a efectuat electronic, în condiții de maximă rapiditate. Persoana care a emis factura a dispărut din depozitul Lukoil Arad în momentul în care a aflat că s-a efectuat plata, acest lucru fiind posibil și datorită faptului că în acel moment reprezentanții S.C.Oper Leasing S.R.L. nici nu își puneau problema supravegherii respectivei persoane, cât timp carburantul era încărcat în cisternă.
Imediat după aceea, reprezentanții Lukoil Arad, văzând faptul că în contul acestei societăți nu s-a operat plata, nu au permis plecarea autocisternei din depozit, astfel că întreaga cantitate încărcată inițial în autocisternă a fost descărcată din nou în depozit. Realizând împrejurarea că au fost induși în eroare, reprezentanții SC Oper Leasing au încercat să blocheze plata efectuată prin circuitul bancar, însă întrucât aceasta s-a realizat on line contul a fost debitat cu rapiditate, iar demersul reprezentanților părții vătămate a rămas în van.
Din extrasele de cont bancar ale S.C.Minivet Pro S.R.L. a rezultat faptul că în data de_, s-a evidențiat în creditul acestui cont suma de 158.589 lei, din care suma de 145.901,71 lei a fost virată cu ordin de plată către S.C.Arybest S.R.L., societate administrată de către inculpatul R. V., iar suma de 10.000 lei a fost ridicată în numerar în aceeași zi. Atât viramentul, cât și ridicarea în numerar s-a făcut de către inculpatul Bălan Cristian, singura persoană împuternicită a efectua operațiuni bancare, pentru contul deschis la Banca Transilvania în numele S.C.Minivet Pro S.R.L.
În ziua următoare, în data de_, inculpatul Bălan Cristian A. a mai ridicat suma de 2.500 lei, astfel că în soldul contului a mai rămas doar suma de 103,04 lei care a fost disponibilizată de terțul poprit Banca Transilvania ca urmare a instituirii măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ .
În aceeași zi,_, S.C.Arybest S.R.L., administrată de inculpatul R. V.
, a virat suma de 145.901,71 lei într-un cont deschis la Raiffeisen Bank al aceleiași societăți, de unde apoi inculpatul R. V. a ridicat în numerar suma de 100.000 lei într-o singură tranșă, apoi suma de 3.944,18 lei și de asemenea, a mai efectuat un virament de 41.000 lei către o altă societate comercială.
Specimen de semnătură pentru a efectua operațiuni bancare în numele S.C.Arybest S.R.L. atât pentru contul deschis la Banca Transilvania cât și pentru cel deschis la Raiffeisen Bank avea exclusiv inculpatul R. V. .
Inculpatul R. V. nu a recunoscut comiterea faptei, în declarațiile sale din fața procurorului și a judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă arătând că a intrat în posesia sumei de bani în baza unei facturi emise de societatea sa către S.C.Minivet Pro S.R.L. administrată de inculpatul Bălan Cristian A., pentru achiziționarea unei cantități relativ ridicate de materiale de construcții, neavând nici un fel de cunoștință despre S.C.Oper Leasing S.R.L. sau
S.C.A. NG S.R.L., neintrând vreodată în vreun fel de relații cu persoane din partea acestor societăți comerciale.
În ceea ce privește declarațiile sale, instanța a remarcat împrejurarea că acestea se confirmă doar parțial prin celelalte probe existente la acest moment la dosar. Astfel, este extrem de important că inculpatul Bălan Cristian A., cu ocazia audierii sale, nu a făcut niciun moment referire la o asemenea înțelegere și o asemenea tranzacție derulată cu inculpatul R. V., susținând că nici nu cunoaște vreo persoană cu numele R. V. . Chiar dacă nici declarația acestuia din urmă nu poate fi considerată ca fiind corespunzătoare adevărului în întregime, ridicând numeroase semne de întrebare, nu este de neglijat că fiecare dintre inculpați au propria variantă relatată, fără vreun fel de concordanță între ele.
Îndoieli cu privire la sinceritatea declarațiilor inculpatului R. V. se nasc și prin raportare la neconcordanțele între acestea, fiind evident că anumite aspecte din declarația dată în fața judecătorului au fost reanalizate de către inculpat după audierea sa de către procuror, încercându-se o argumentare mai temeinică a modului de derulare a tranzacțiilor comerciale și a celor bancare în care a fost implicată societatea inculpatului.
În acest sens este susținerea inculpatului referitoare la motivul deschiderii contului la Banca Transilvania. Astfel, dacă în fața procurorului a susținut că a făcut acest lucru pentru că tranzacțiile se realizează mai greu cu Raiffeisen Bank, în fața judecătorului și-a elaborat răspunsul, motivând deschiderea de cont și transferarea banilor între conturile aceleiași societăți de la cele două bănci cu necesitatea asigurării derulării rapide a viramentelor bancare. Cu toate acestea, la rubrica la care trebuia menționat obiectul viramentului între cele două conturi ale aceleiași societăți, pe ordinul de plată a fost trecut "plată factură"; fără niciun alt detaliu, or, atâta timp cât era vorba despre o simplă transferare a banilor, așa cum susține inculpatul, pentru ușurarea tranzacțiilor bancare ulterioare, era de preferat utilizarea unei formule de genul "alimentare cont";, neexistând vreo factură emisă de către S.C.Arybest S.R.L. către aceeași societate comercială.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că inculpatul a derulat tranzacții comerciale cu sume ridicate de bani, de peste 40.000 lei pentru o tranzacție, cu persoane ale căror nume nu le cunoaște, fără încheierea vreunui document justificativ. Este greu de crezut că cineva acceptă să plătească în numerar o sumă de 45.000 lei fără a primi fie și un înscris sub semnătură privată care să ateste dovada acestei plăți efectuate pentru pretinsa achiziționare de fier vechi, iar această plată s-a făcut și către persoane ale căror date nu le cunoaște (numiții M. și Cristi), dar pe care inculpatul susține că le cunoaște de 7-8 ani. La fel de greu de crezut este și afirmația inculpatului că o cunoștință din sat îi împrumută acestuia o
sumă foarte mare de bani, echivalentul a 50.000 euro, fără a încheia un contract de împrumut și fără a stabili nici un fel de detaliu de restituire a împrumutului.
În opinia instanței, este absolut evidentă încercarea inculpatului de a se sustrage de la răspundere penală și, mai mult, de a îngreuna desfășurarea anchetei prin ridicarea cât mai multor îndoieli și necunoscute în derularea tranzacțiilor.
Inculpatul a depus la dosarul de urmărire penală factura emisă către S.C.Minivet Pro S.R.L. și care a stat la baza viramentului efectuat de către această societate, susținând că el este cel care a întocmit această factură. Din simpla analizare și confruntare a scrisului de pe această factură cu declarația olografă inculpatului din dosar, se ridică anumite îndoieli cu privire la persoana care a întocmit această factură, dar acestea sunt aspecte care urmează a fi cel mai probabil elucidate pe parcursul anchetei. De asemenea, la rubrica legată de numele delegatului este trecut pe această factură inculpatul R. V., în condițiile în care este binecunoscut că la această rubrică trebuiau menționate numele și datele persoanei delegate din partea societății cumpărătoare pentru ridicarea mărfii. Mai mult, numărul facturii care apare înscris și înseriat pe aceasta diferă de cel care apare în extrasul de cont comunicat de unitatea bancară.
Nu trebuie omisă nici împrejurarea că tranzacția care susține inculpatul R.
V. că a încheiat-o cu inculpatul Bălan este singura tranzacție cu materiale de construcții efectuată de societatea administrată de inculpat și, în aceeași manieră, inculpatul Bălan a susținut că tranzacția la care el a luat parte privind carburantul a fost prima de acest gen derulată de societatea sa. Aceste aspecte trebuie analizate și prin coroborare cu deschiderea de conturi ale societăților la Banca Transilvania exact în perioada anterioară derulării celor două tranzacții.
Starea de fapt a fost reținută prin analizarea declarațiilor persoanelor audiate până la acest moment, dar și a înscrisurilor de la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere, facturile emise în numele S.C.Minivet Pro S.R.L. și S.C.AryBest S.R.L. și înscrisurile provenind de la unitățile bancare.
Ținând cont de starea de fapt expusă anterior, dar și de actele premergătoare întocmite și de probele administrate până la acest moment în cauză, care se coroborează între ele, instanța a considerat că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpatul R. V. a comis fapta pentru care este cercetat.
Procedând la analizarea temeiurilor care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind închisoarea de la 3 la 15 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia reținută în starea de fapt și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut decât parțial comiterea faptei, încercând să scape de răspundere penală prin oferirea unor informații aparent detaliate dar în fapt
evazive, ascunse în spatele susținerilor necunoașterii numelor reale ale persoanelor cu care a colaborat la efectuarea tranzacției în modalitatea descrisă de inculpat, îngreunând în acest fel desfășurarea anchetei și, implicit, recuperarea prejudiciului.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut și faptul că deși acesta nu are antecedente penale și ar fi, potrivit susținerilor apărării un cetățean onorabil al comunității în care locuiește, aceste aspecte nu sunt de natură să împiedice luarea măsurii arestării preventive față de el, putând fi avute în vedere eventual la individualizarea judiciară a pedepsei care îi va fi aplicată în ipoteza trimiterii sale în judecată și a condamnării, raportat îndeosebi la modalitatea de comitere a faptei și la minuțiozitatea pregătirii și desfășurării activității infracționale nu doar de către inculpat ci și de către ceilalți participanți.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că inculpatul a retras în numerar suma de bani la foarte scurt timp de la intrarea sumei în contul bancar, susținând efectuarea unor plăți care însă nu pot fi în niciun fel probate până la acest moment. Acele achiziții de fier vechi menționate în borderoul de achiziții de la dosarul de urmărire penală sunt cel puțin suspecte, cât timp nu există concordanță între numele persoanelor înscrise pe acest borderou și datele lor de identificare și, mai mult, una dintre acele persoane este decedată de 7 ani, iar una este elevă de 15 ani, fiind greu de crezut că ar avea o preocupare în domeniul tranzacțiilor cu fier vechi. De asemenea, tot pentru aprecierea pericolului social concret va fi avută în vedere gravitatea faptei comise și împrejurarea că din probele administrate până în prezent rezultă că aceasta este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează
îndeajuns împotriva infracționalității.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, fapta pentru care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Letellier c.Franța, că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Raportat la aspectele expuse, instanța a apreciat că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului.
Neluarea unor măsuri ferme față de persoanele care comit acest gen de infracțiuni este de natură să inspire un sentiment de neîncredere participanților la actele de comerț și, totodată, să încurajeze alte persoane în comiterea aceluiași gen de fapte.
Instanța nu poate îmbrățișa apărarea făcută de inculpat în sensul că nu ar exista probe care să facă legătura între infracțiunea reținută în sarcina sa și acțiunile inculpatului, exceptând suma de bani intrată în contul societății și astfel nu s-ar justifica luarea unei măsuri preventive față de inculpat. Pe de o parte, așa cum s-a arătat și anterior, pentru luarea măsurii preventive nu este necesară existența unor probe de aceeași greutate ca cele care stau la baza trimiterii în judecată, fiind suficientă existența indiciilor în comiterea infracțiunii, or, aceste
indicii sunt mai mult decât evidente și suficiente, iar pe de altă parte tocmai suma de bani intrată în contul societății inculpatului și pentru care există documente doar aparent legale fac legătura între infracțiune și acțiunile ambilor inculpați cercetați până la acest moment în dosar.
Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară identificarea tuturor participanților la comiterea faptei, audierea martorilor și alte acte necesare pentru stabilirea concretă a întregii stări de fapt, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal. Sub același aspect al pericolului public, instanța consideră, prin prisma aspectelor expuse anterior, că există și riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să încerce în continuare să influențeze buna desfășurare a anchetei, prin luarea legăturii cu persoanele împreună cu care a acționat și informarea lor despre existența dosarului și stadiul desfășurării investigațiilor de care a luat cunoștință până la acest moment.
Instanța a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, la gravitatea faptei, la minuțiozitatea pregătirii acesteia și la riscul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal.
Față de motivele expuse anterior, văzând dispozițiile art.1491, art.146 alin.10 și 11, art.148 lit.f) și art.151 Cod procedură penală, s-a admis propunerea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la data de 7 august 2013 până la data de 4 septembrie 2013 inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul recurent R. V. fără să depună în scris motive de recurs iar în susținerea acestuia, apărătorul inculpatului, av. M. Ovidiu, consideră că arestarea inculpatului a avut la bază doar presupusa sa relație cu administratorul societății pe care de altfel nu îl cunoaște inculpatul întâlnindu-se cu acesta doar o dată 5 minute în urma unei convorbiri telefonice. Arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul recurent s-a asociat cu administratorul societății în vederea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Într-adevăr s-a emis o factură întocmită cu erori însă aceste erori nu sunt de natură a desființa o tranzacție și a dispune arestarea unei persoane. Arată că inculpatul recurent este de acord să colaboreze cu organele de cercetare pentru aflarea adevărului lucru care îi este favorabil pentru a-și demonstra nevinovăția. Consideră că organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru aflarea adevărului doar în cazul inculpatului Bălan iar pentru inculpatul R. nedepunându-se diligențe în acest sens. De asemenea, solicită instanței a avea în vedere că inculpatul R. V. nu are antecedente penale, are o familie și doi copii minori pe care îi întreține. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică arată că la dosarul cauzei nu există probe în acest sens. Apreciază că inculpatul
odată pus în libertate ar putea ajuta organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului. În concluzie, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate putându-se lua față de acesta o altă măsură preventivă neprivativă de libertate respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe care o consideră suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
În susținerea recursului său, apărătorul inculpatului recurent R. V., av. Cocora Ilie, apreciază că la dosarul cauzei nu există nicio probă concludentă din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Arată că inculpatul recurent a dat dovadă de bună-credință fiind sincer în declarații și dorind aflarea adevărului. Arată că inculpatul a recunoscut că a primit banii însă calitatea lui ar fi trebuit să fie eventual de martor și nicidecum de inculpat. De asemenea, arată că inculpatul Bălan nu recunoaște săvârșirea vreunei fapte este de rea- credință fiindu-i frică de aflarea adevărului întrucât este vinovat, ceea ce nu este cazul inculpatului R. . Arată că pentru buna desfășurare a procesului penal instanța are posibilitatea de a lua față de inculpat o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele existente la dosarul cauzei până la această dată, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei însă susținerile sale nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar și nici cu declarația coinculpatului Bălan Cristian A. .
Din probe rezultă indicii temeinice că inculpatul R. V. a săvârșit infracțiunea de complicitate la înșelăciune alături de inculpatul Bălan Cristian A.
.
Pedeapsa pentru infracțiunea pentru care există indicii că a săvârșit-o inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și așa cum în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Acest pericol se raportează atât la gravitatea faptei comise cât și la persoana inculpatului și reacția colectivității în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Fapta prezintă un grad sporit de pericol social datorită modalității în care a fost comisă și a prejudiciului mare creat prin fapta sa.
De asemenea, corect s-a apreciat de instanța de fond prin hotărârea atacată că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea duce la instaurarea unui climat de insecuritate în comunitate.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev.de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală în mod legal și temeinic s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.
V., astfel că în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează a se respinge recursul declarat de acesta.
În baza art.192 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII: DISPUNE :
Respinge ca nefondat recursul inculpatului R. V., contra încheierii penale nr.42/A/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. K. M. C. D. B. M.
Plecată în C.O. semnează Președintele completului
Red.MS/_
Dact.BM/_ 3 ex.
Jud. fond/Ș. M.C.
| ← Încheierea penală nr. 112/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 23/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
