Încheierea penală nr. 3/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.3/R
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C., președinte secție
S., judecător
Ț. D. B., judecător Ț. V., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror șef secție.
S-a luat în examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU, împotriva încheierii penale nr.1/A din_, pronunțată de judecătoria Jibou în dosarul penale nr._, privind pe inculpatul N. P. A., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat N. P. A., în stare de libertate, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Balog Roberth în substituirea av.Chende Ciprian.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța învederează inculpatului învinuirea ce i se aduce și faptul că urmează să fie audiat conform art.323 Cod procedură penală.
Inculpatul N. P. A. arată că dorește să fie audiat.
În conformitate cu prevederile art.323 Cod procedură penală instanța procedează la audierea inculpatului N. P. A., cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la f.16.
Nemaifiind alte cereri sau excepții în cauză, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta parchetului susține motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, arătând că faptele reținute în
sarcina inculpatului N. P. A. prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin însăși modalitatea de comitere a faptelor, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, motive pentru care solicită admiterea recursului în baza art.1491alin.13 Cod procedură penală și art.1403alin.1 Cod procedură penală și a se dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol.
Apărătorul inculpatului av.Balog Roberth solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât inculpatul nu prezintă pericol social, acesta fiind confundat cu pericolul social concret pentru ordinea publică, iar raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei nu se impune arestarea preventivă a inculpatului, neexistând nici un motiv că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, faptele săvârșite sunt fără îndoială urâte, dar acestea vor fi avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei. Arestarea preventivă a inculpatului nu este necesară, nu a mai săvârșit alte infracțiuni, s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice când a comis fapta pe care o recunoaște și regretă.
Cu acordarea onorariului avocațial din oficiu.
Inculpatul N. P. A. solicită menținerea hotărârii Judecătoriei Jibou.
T R I B U N A L U L :
Prin incheierea nr.1/A /2013 a Judecatoriei Jibou in baza art. 149/1 alin. 9 Cod procedură penală s-a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatului N. P. A., fiul lui I. și D.
, născut la data de_, în Gîrbou, jud. S., cu domiciliul în com. Gîrbou, sat S., nr. 28, jud. S., CNP 1., formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou.
Onorariul avocatului care a asigurat asistența juridica obligatorie a inculpatului, d-nul Balogh Robert, in sumă de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției către Baroul de Avocați S. .
Hotararea s-a dat cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele
Prin propunerea motivata, înregistrată pe rolul instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, a solicitat arestarea
preventiva a inculpatului minor N. P. A., față de care s-a pus in mișcare acțiunea penala pentru comiterea in concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, prevăzute de art. 192, al 1,2 cu aplicarea art. 99 si următoarele Cod penal și 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si următoarele Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în dosar nr. 1037/P/2011 al acestei unități de parchet.
Pentru a sesiza judecătoria, parchetul, din probele administrate până în momentul formulării propunerii, în fapt a reținut că în noaptea de 12/_, în jurul orelor 04,00 inculpatul
P. A., în vârstă de 16 ani, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate Coste E. în vârstă de 59 ani, din localitatea S. și apoi prin forțarea ușii a pătruns în locuință, după care, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.
Prin ordonanța din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul N. P. A. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol.
Analizând dosarul parchetului, instanța constată că starea de fapt descrisă mai sus se confirmă prin probele administrate până în prezent.
Instanța a analizat propunerea de arestare preventivă cu respectarea prevederilor art. 149, 150 Cod procedură penală care reglementează procedura de soluționare a acesteia.
Inculpatul fiind audiat conform prevederilor art. 150 Cod procedură penală, declară că recunoaște, faptele comise.
Arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile de la art. 143 Cod procedură penală și există una din situațiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Referitor la art. 143 Cod procedură penală, instanța constată că există indicii și chiar probe temeinice, astfel cum sunt acestea definite de art. 63, respectiv art. 68/1 Cod procedură penală care confirmă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat ( declarație parte vătămată, declarații martori, declarații inculpat, proces- verbal de constatare a infracțiunilor flagrante).
Parchetul a reținut ca aplicabile în cauză prevederile art. 148 lit. f, Cod procedură penală, respectiv faptul ca infracțiunile pentru a căror comitere este cercetat sunt pedepsite cu mai mult de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a-și susține propunerea de arestare, parchetul mai arată că inculpatul este cercetat în altă cauză pentru comiterea
infracțiunii de furt, dar față de acest aspect nu invoca și prevederile art. 148 lit. d Cod procedură penală.
Referitor la prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța constată că sunt aplicabile doar parțial, nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe, lipsind cea de-a doua, respectiv existența unor probe care să ateste că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În sprijinul propunerii de arestare parchetul a arătat că pericolul social pentru ordinea publică trebuie stabilit atât avându-se în vedere persoana inculpatului dar și circumstanțele concrete în care s-a comis infracțiunea. În acest sens se face trimitere la faptul că inculpatul a premeditat comiterea infracțiunilor, a insistat în atingerea scopului său, prin mai multe mijloace inducând în eroare vigilența părții vătămate și apoi împotriva voinței acesteia întreținând raport sexual cu aceasta. Parchetul susține că prin rezonanța socială a faptelor se creează un sentiment de insecuritate în societate.
Este real că pericolul social abstract al faptelor reținute în sarcina inculpatului, care se reflectă în cuantumul pedepselor prevăzute de legiuitor, este apreciat ca fiind unul ridicat, dar acest pericol nu este acela despre care vorbește art.148 lit. f Cod procedură penală.
Pentru considerentele care urmează, instanța constată că această prevedere legală nu este aplicabilă în cauză, și ca atare măsura preventivă a arestării nu se impune.
Noțiunea de pericol este definită ca fiind o situație, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva, în cazul de față acel ceva prevăzut de textul legal este ordinea publică.
Ordinea publică este un concept mai complex, referindu-se la ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se transpune în viața reală prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora.
Având în vedere și terminologia consacrată de Constituție, prin ordine publică se înțelege starea de legalitate, de echilibru și pace socială prin care se asigură liniștea publică, siguranța persoanei, a colectivităților și a bunurilor, sănătatea și morala publică a cărei menținere, potrivit principiilor și normelor statornicite prin Constituție se realizează prin măsuri specifice.
Aceste măsuri de menținere a ordinii publice sunt de naturi și conținuturi diferite, de coerciție, prevenție, sau restabilire a ordinii, prevăzute prin legi, gradual ca intensitate in raport cu natura sau specificul domeniului social in care starea de legalitate a fost încălcată.
Revenind la art.148, alin.1, lit. f Cod procedură penală,
"lăsarea în libertate trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică";.
Concret înseamnă care există în realitate cu proprietatea de a fi perceput cu simțurile, real, material, perceptibil, sesizabil.
Deci pericolul pentru ordinea publica, în speță prezumându- se că ar consta în starea de libertate a inculpatului, mai trebuie să fie și real, sesizabil, perceptibil, proprietăți care, mai mult, trebuie să rezulte din probe.
Din actele de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, dar acesta nu este un argument care susține ipoteza legală conform căreia lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Simpla eventualitate, dedusă din gradul de pericol abstract al infracțiunilor comise de către inculpat, că acesta ar putea comite din nou fapte penale nu este argument pentru dispunerea arestării preventive în baza prevederilor art.148 lit. f Cod procedură penală.
Într-adevăr, pericolul social generic al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul este unul ridicat, reflectat în limita maxima de pedeapsă, însă acest aspect va trebui analizat ulterior, în concret cu ocazia judecării fondului, fiind un criteriu de individualizare a pedepsei.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică, în cadrul procedurii arestării preventive are alt sens și conținut, iar în speța dedusă judecății acesta nu există.
În ceea ce privește argumentul privind reacția opiniei publice față de o eventuala inacțiune a organelor judiciare, nu este valabil în speța de fată, cel puțin pentru că însuși legiuitorul a prevăzut în cazul infracțiunii de viol, forma de baza posibilitatea împăcării părților sau a retragerii plângerii prealabile, lăsând astfel la latitudinea părții vătămate declanșarea procedurilor judiciare, separat de orice reacție a opiniei publice.
Opinia publică nu este organ judiciar și nici izvor de drept, ceea ce legea protejează este ordinea publica, nicidecum opinia publica.
Societatea trebuie protejată de către organele judiciare cu respectarea mecanismelor statului de drept, iar ordinea de drept se restabilește cu respectarea legii, a prezumției de nevinovăție, iar inculpații răspund în urma unui proces în care se stabilește definitiv vinovăția lor.
Restabilirea integrală a legalității încălcate prin comiterea de infracțiuni, nu este posibilă prin luarea măsurii preventive a arestării în situații în care nu există temei legal pentru aceasta.
Tragerea la răspundere penală și civilă are loc într-un cadru procesual bine definit, care nu poate fi încălcat pentru a se demonstra opiniei publice eficiența organelor judiciare.
În același sens trebuie menționat că în conformitate cu jurisprudența CEDO, pe lângă condiția implicită a presupunerii rezonabile că o persoană a comis fapta penală, arestarea preventivă se justifica în cazul riscului de sustragere, a interferării în cursul procesului, a pericolului de a comite o nouă faptă penală și pentru păstrarea ordinii publice.
În speța de fată, instanța, respingând propunerea de arestare preventivă a concluzionat că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
După cum s-a menționat mai sus, necesitatea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, este recunoscută de către CEDO ca o situație care justifică arestarea preventivă, cu mențiunea că orice îngrijorare privind eventualitatea comiterii de noi fapte trebuie să fie plauzibilă.
În acest sens CEDO a stabilit că instanța va analiza trecutul și personalitatea inculpatului. În viziunea curții nu este suficient ca inculpatul să aibă antecedente penale care constau în infracțiuni de natura și gravitate diferită de cea pentru care este deținut provizoriu.
Se mai reține că în viziunea CEDO, dispunerea detenției provizorii este admisibilă și justificată dacă pe lângă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea faptei există unul din cazurile care justifică detenția provizorie, aplicabil față de circumstanțele concrete ale faptei dar și față de persoana inculpatului.
În legătură cu aspectele din jurisprudența CEDO menționate mai sus, raportat la speța de față trebuie menționat că inculpatul
nu are antecedente penale și de la început a recunoscut comiterea faptelor, manifestând regret sincer. Este adevărat că acesta este cercetat în altă cauză pentru comiterea infracțiunii de furt, însă, în principal având în vedere persoana inculpatului, dar și practica CEDO, instanța constată că acesta nu este un element suficient pentru a se stabili că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta numai în cazul în care s-ar face o aplicare a art. 148 lit. d Cod procedură penală în litera sa, ignorându-se celelalte dispoziții legale care reglementează măsura arestării preventive.
Potrivit art. 136 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori executarea pedepsei, se pot dispune mai multe măsuri preventive.
Conform al. 8 al aceluiași articol, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana fată de care se ia măsura.
Având în vedere aceste criterii prin raportare la persoana inculpatului se poate constata cu ușurință că nu se impune privarea de libertate a acestuia. În acest sens instanța a avut în vedere în primul rând vârsta inculpatului și pe acest fond dorința de a experimenta aspecte ale vieții, necunoscute lui până la aceea dată.
În mod evident modalitatea aleasă de inculpat pentru experiențe de natură sexuală, în împrejurările concrete în care s-a produs, este o greșeală de natură penală, însă chiar și în viziunea legiuitorului, nu atât de gravă din moment ce a lăsat la latitudinea părții vătămate declanșarea procedurilor judiciare, sau încetarea acestora. În concret se mai observă că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, dar nu a comis acte grave de violență asupra ei, fapt stabilit de medicii legiști, care nu au constat nici o leziune. Inculpatul mai are o explicație și pentru faptul că a ales să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, care explicație nerelevantă sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, dar relevantă pentru a se trage concluzii cu privire la gradul de înțelegere a vieții de către inculpat și maturitatea acestuia.
Instanța a analizat și raportul de expertiză psihiatrica a inculpatului, adevărat întocmit în cauza care are ca obiect furt,
însă concluziile acestuia pot fi folosite pentru a se face aprecieri asupra persoanei inculpatului și a periculozității acesteia.
De altfel, toate aspectele din jurisprudența CEDO, la care s-a făcut trimitere mai sus, sunt transpuse în legislația internă, și făcându-se o corectă aplicare a acesteia, concluzia este aceeași, și anume că nu se justifică arestarea preventivă a inculpatului pentru că nu există nici o probă din care să rezulte măcar temerea rezonabilă că va comite noi fapte penale, temere care este stabilita de lege ca fiind pericolul concret pentru ordinea publică.
Organele judiciare sunt obligate să instrumenteze cauzele de orice natură cu respectarea legii și a drepturilor la un proces echitabil. Conceptul de proces echitabil înseamnă și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, astfel că scopurile înfăptuirii actului de justiție să și aibă finalitatea concretă a pedepsirii vinovaților și a despăgubirii celor vătămați în drepturile lor prin comiterea infracțiunii. Acestea se realizează exclusiv la finalul procesului penal, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, și nu prin măsuri preventive luate cu încălcarea prevederilor legale care reglementează condițiile de aplicabilitate ale acestora.
Scopul măsurilor preventive, reglementate de art.136 Cod procedură penală este cu totul diferit de scopul pedepsei, reglementat de art. 52 Cod penal, aceste două instituții de drept având finalități deosebite, fiind evident aplicabile în faze absolut diferite ale procesului penal.
Măsurile preventive trebuie aplicate numai pentru atingerea scopurilor stabilite de art. 136 Cod procedură penală și numai atunci când luarea acestora este întemeiată în fapt și în drept.
Pentru motivele expuse anterior, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile cazului de arestare prevăzute de art.148, alin.1, lit. f Cod procedură penală și nu există alt temei legal pentru privarea de libertate a inculpatului, va respinge propunerea parchetului de arestare preventive a inculpatului.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa J. Jibou,pentru motive de netemeinicie,solicitand admiterea recursului ,casarea hotararii si in rejudecarea cauzei admiterea propunerii de arestare formulata si emiterea mandatului de arestare preventiva pe numele inculpatului pentru 19 zile.
In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele
Instanta de fond a respins propunerea formulata,cu toate ca erau probe ca inculpatul a comis faptele pentru care este
cercetat,retinind ca nu exista probe care sa ateste ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica si nici probe din care sa rezulte macar temerea rezonabila ca va comite noi fapte penale ,temere care este stabilita de lege ca fiind pericolul concret pentru ordinea publica.
Pericolul pentru ordinea publica rezulta din faptul ca odata pus in libertate inculpatul ,acesta ar putea comite fapte penale,ori ar declansa puternice reactii in randul opiniei publice determinate de fapta savarsita de inculpat si de starea sa de libertate.
La stabilirea pericolului concret trebuie avute in vedere atat datele legate de persoana inculpatului cat si imprejurarile concrete in care acestea s-au comis.Astfel,premeditarea comiterii faptei,spargerea becului de la intrare pentru a nu fi recunoscut,tragerea unei haine pe fata,patrunderea in timpul noptii in locuinta partii vatamate,prezentarea sub un alt nume,si nu in ultimul rand constrangerea victimei sa intretina relatii sexuale cu el,au o rezonanta sociala mare prin prisma sentimentului de insecuritate creat membrilor societatii .Avand in vedere si personalitatea inculpatului,asa cum a fost ea descrisa in raportul de expertiza psihiatrica,si aspectele expuse anterior ,s-a apreciat de catre procuror ca exista suficiente date care sa conduca la aprecierea ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.,de natura
sa justifice arestarea preventiva a acestuia.
Examinand motivele de recurs formulate ,prim prisma aspectelor retinute de catre instanta de fond,tribunalul a constatat ca recursul declarat de catre parchet este nefondat
,urmand a fi respins ,pentru urmatoarele considerente
Inculpatul minor N. P. A. este cercetat pentru comiterea in concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, prevăzute de art. 192, al 1,2 cu aplicarea art. 99 si următoarele Cod penal și 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si următoarele Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în dosar nr. 1037/P/2011 al Parchetului de pe langa J. Jibou.
In fapt s-a retinut ca în noaptea de 12/_, în jurul orelor 04,00 inculpatul N. P. A., în vârstă de 16 ani, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate Coste E. în vârstă de 59 ani, din localitatea S. și apoi prin forțarea ușii a pătruns în locuință, după care, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.
In cursul urmaririi penale au fost administrate probe,care,coroborate cu declaratia de recunoastere a inculpatului au constituit indicii temeinice in sensul prevederilor art.68 /1 cpp.
In mod corect si legal instanta de fond a retinut ca din actele de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, dar ca acesta nu este un argument care susține ipoteza legală conform căreia lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol concret trebuie sa rezulte in mod nemijlocit din probe certe,cu atat mai mult cu cat este vorba de un inculpat minor.
Comportamentumel inculpatului si personalitatea acestuia de tip agresiv ,cu tendinte antisociale usoare si toleranta scazuta la frustrare ,asa cum s-a retinut in raportul de expertiza medico- legala nu constituie probe in sensul celor mentionate anterior. Chiar si in viziunea curții europene a drepturilor omului, nu este suficient ca inculpatul să aibă antecedente penale ca sa se justifice o astfel de masura.Masura arestarii preventive se analizeaza de la caz la caz ,in functie de fiecare situatie,fiind necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de art.143,148cpp,fiind necesara pentru atingerea scopului prevazut de art.136 cpp.
Or,in speta de fata ,examinind indeplinirea acestor conditii ,vis- a vis de recursul declarat de parchet,se constata ca lasarea in libertate a inculpatului nu va impieta cu nimic buna desfasurare a urmaririi penale,iar din actele existente la dosar nu exista probe ca acesta ar incerca sa se sustraga de urmarire penala sau judecata sau ar putea comite noi fapte de acest gen,avandu-se in vedere declaratia de recunoastere a faptei de catre inculpat,in contradictoriu cu concluziile din raportul de constatare medico- legala a partii vatamate.
De asemenea,insusi legiuitorul a prevazut in art 136 alin 8 cpp ca la alegerea masurii arestarii preventive trebuie sa se tina seama de scopul acesteia,de gradul de pericol social al infractiunii,de sanatatea ,varsta,antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care ia masura.Mai mult ,inculpatul este minor,si potrivit Conventiei din_ cu privire la drepturile copilului ,se arata ca arestarea sau ,detinerea unui copil trebuie sa fie conforma ce legea si nu va fi dacat o masura extrema,si cat mai scurta posibil.
Or, in aceste conditii ,avand ca instanta de fond in mod corect a respins propunerea formulata,hotararea fiind temeinica si legala,in baza art.385/15 pct.1 lit.b cpp se va respinge ca nefundat recursul declarat de Parchetul de pe langa J. Jibou.
Vazind si dispozitiile art.189 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, împotriva încheierii penale nr.1/A/2013 a Judecătoriei Jibou.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. și vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
T. | C. M. | S. Ț. D. | B. | Ț. V. |
Red: TC/_ .
Dact: ȚV/_ /2 ex.
| ← Încheierea penală nr. 1276/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 66/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
