Încheierea penală nr. 1298/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1298/R/2013
Ședința publică din 09 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS
V. G.
GREFIER: DS
Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. N. , împotriva încheierii penale nr.97/C din 04 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ Cluj, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Borz B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de control judiciar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Susține că raportat la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. pentru a se lua față de inculpat măsura arestării preventive. Așa cum rezultă din declarația inculpatului, încă din faza de urmărire penală, acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei și se va prevala de disp.art.320/1 C.pr.pen. Solicită a se reține că la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-a aflat într-un impas financiar major, în cauză există doar o singură parte vătămată, respectiv denunțătorul Covaciu G. și prin urmare, inculpatul nu și-a făcut un obicei în a săvârși astfel de fapte, nu are antecedente penale, lucrează la SNCFR de 30 ani, a avut o atitudine corespunzătoare în societate, are o familie, doi copii, soția este pensionară și suferă de afecțiuni cardiace și diabet. Soția inculpatului nu se poate întreține singură și are un credit de 8000 euro, care a fost rambursat la zi până în prezent. La fila 7 dosar instanță există un script din care rezultă că inculpatul a încercat restituirea sumei de 2400 lei, prin consemnarea la bancă a acesteia. Raportat la persoana inculpatului, apreciază că se poate lua față de acesta o măsură mai puțin restrictivă de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. De altfel, această cerere a fost formulată și la instanța de fond, care, însă, nu s-a pronunțat, încheierea nefiind motivată sub acest aspect. Conform jurisprudenței CEDO, pentru a se lua măsura arestării preventive față de un inculpat, trebuie ca altă măsură preventivă mai puțin restrictivă să nu fie
suficientă, aspect care nu a fost analizat de prima instanță. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că la instanța de fond au fost analizate și respectate dispozițiile în materia arestării preventive. În mod corect, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiind incidente în cauză disp.art.148 lit.f C.pr.pen. și s-a avut în vedere că ancheta penală se află într-un stadiu incipient. Poziția sinceră a inculpatului nu este semnificativă, cât timp acesta a fost prins în flagrant, astfel că ar fi fost inutilă negarea activității infracționale desfășurate de inculpat. La dosar există indicii temeinice că inculpatul este bănuit rezonabil de comiterea unei infracțiuni grave și este necesară privarea sa de libertate în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale. Pericolul social al faptei săvârșite este deosebit de ridicat, astfel că atingerea adusă ordinii publice prin neluarea unor măsuri ferme împotriva autorului unor asemenea infracțiuni, este evidentă. Măsura arestării preventive este conformă cu prevederile art.5 lit.c din CEDO. Există indicii cu privire la posibilitatea săvârșirii de către inculpat a unor acte materiale distincte, o măsură preventivă mai puțin restrictivă nefiind suficientă. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, pe motiv că nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică. Arată că și-a recunoscut vina și regretă nespus de mult comiterea faptei.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.97/C din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de către M. P.
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluj, în dosarul nr.130/P/2013 și în consecință în temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.148 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. N., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 04 octombrie 2013 și până la data de 01 noiembrie 2013, inclusiv.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondul special al M. ui Justiției, Baroului Cluj, d-nei av.V. I. L. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rezoluția cu nr.130 /P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Cluj a fost începută urmărirea penală față de numitul F. N. sub aspectul infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000.
Totodată, s-a dispus reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, cu începere din data de_ ora 13,35 și până la data de_ ora 13,35
Prin Ordonanța cu nr. 130/p/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de
învinuitul F. N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 136, 143, 148 lit. f C.pr.pen., instanța a apreciat că propunerea formulată de organele de urmărire penală este întemeiată.
Potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.
23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art. 149 ind.1 C.pr.pen. rap. la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de actele de la dosarul cauzei respectiv: denunțul numitului Covaciu G., copia înscrisului intitulat contract de vânzare cumpărare, procese verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate întredenunțător și inculpat, înregistrate de către cel dintâi și puse ulterior la dispoziția organelor de urmărire penală, declarațiile numiților Covaciu G., Mihai S., Covaciu Ximena M., planșa fotografică, procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile inculpatului F. N., instanța a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este acuzat, astfel cum anterior au fost expuse. Astfel, din actele de la dosarul cauzei, mai sus expuse, rezultă indicii temeinice și chiar probe de comitere de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, conturându-se sub aspectul stării de fapt că în vara anului 2013, prin intermediul numitului S. coviciu C. Remus, denunțătorul Covaciu G. la cunoscut pe inculpatul F. N., angajat al CNCF CFR SA în calitate de dispecer circulație, care a promis că, în schimbul a
10.000 Euro, va interveni pe lângă funcționari cu funcții de conducere din cadrul SNCFR, în vederea facilitării încheierii unui contract de vânzare - cumpărare a unei cantități de 1500 tone șină de cale ferată cu firma aparținând soției
inculpatului, SC Diamant Sheba SRL. De asemenea, pe parcursul discuțiilor purtate între cei doi, inculpatul a mai solicitat denunțătorului suma de 2400 lei cu titlu de taxă pentru analiza ofertelor de cumpărare, sumă trimisă de către inculpat, potrivit înscrisului de la fila 9 dosar up.. În plus, în cursul lunii august 2013, inculpatul a primit de la denunțător un inel de aur în valoare de circa 1000 lei, pentru ca prin influența pe care a susținut că o are asupra funcționarilor din cadrul companiei să urgenteze perfectarea contractului. Cu aceeași ocazie inculpatul F. N. a acceptat promisiunea remiterii de către denunțător a
altui obiect de valoare, după finalizarea "afacerii";. În cursul lunii septembrie 2013 inculpatul a mai pretins suma de 300- 400 euro necesară, potrivit susținerilor acestuia, pentru oferirea unei mese celor patru - cinci persoane cu atribuții în aprobarea și semnarea contractului. La data de_ inculpatul a fost prins în flagrant la scurt timp după remiterea sumei de 5000 euro de către denunțătorul Covaciu G., suma reprezentând parte din cea solicitată pentru facilitarea încheierii contractului, prin traficarea influenței pe care a susținut că o are asupra unor directori din cadrul SNCFR și chiar a ministrului secretar de stat.
În ceea ce privește temeiurile de arestare a inculpatului, prev. de art.148 lit. f C.pr.pen., instanța a apreciat de asemenea că este incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia, modul de comitere a faptei imputate, raportat la persuasiunea cu care acesta a acționat, cuantumul sumelor solicitate ce sunt departe de a fi nesemnificative, pretinderea influenței asupra unor înalți funcționari și chiar demnitari, aspect în măsură să inducă în opinia publică ideea că exisă posibilitatea facilă de încălcare a oricăror proceduri legale precum și a corupției cvasigeneralizate a funcționarilor statului și, totodată, în măsură să justifice o reacție fermă din partea organelor statului.
La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura
infracțiunii reținute în sarcina inculpatului - de corupție - cu un mare impact social în condițiile în care comiterea acestui gen de infracțiuni afectează ca un flagel societatea, împiedicând desfășurarea în condiții normale a relațiilor sociale
, economice și interumane. Desigur că la aprecierea luării măsurii preventive, pericolul social se apreciază în funcție de persoana inculpatului, care în această cauză este fără antecedente penale, însă acest pericol concret pe care în prezintă persoana inculpatului se apreciază și pe baza datelor legate de fapta presupus a fi fost comisă. Or, așa cum s-a arătat mai sus, din datele legate de fapta reținută în sarcina inculpatului de către organele judiciare, rezultă cu evidență existența acestui pericol social, arestarea preventivă față de inculpat impunându - se, cu atât mai mult cu cât din motive obiective, ancheta penală fiind într-un stadiu incipient, nu s-a lămurit relația acestuia cu numitul S. coviciu C. Remus, și posibile alte aspecte penale de interes în cauză.
De altfel și practica CEDO este în același sens, permițând arestarea preventivă a unei persoane în situația existenței unei suspiciuni rezonabile că o persoană a săvârșit o anume infracțiune, gravitatea acesteia justificând, cel puțin o anumită perioadă, privarea de libertate.
În consecință, în baza prev. art.149 ind.1 C.pr.pen., rap. la art.148 alin.1 lit.b și f C.pr.pen., tribunalul a admis cererea formulată de către M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluj și în consecință a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. N., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 04 octombrie 2013 și până la data de 01 noiembrie 2013, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul F. N. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă propunerea de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Inculpatul prin apărătorul acestuia în motivele de recurs a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p., iar din primele declarații pe care le-a dat în faza de urmărire penală, acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei și în faza de judecată se va prevala de disp. art.320/1 C.p.p.
Pe de altă parte, în momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul se afla într-o criză financiară, având de achitat un credit bancar, în cauză existând o singură parte vătămată, respectiv denunțătorul Covaciu G. și prin urmare acesta nu și-a făcut un obicei în săvârșirea de astfel de fapte.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, este angajat SNCFR de 30 de ani, a avut o bună comportare în familie și societate, are doi copii, iar soția este pensionară și suferă de afecțiuni cardiace.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. întrucât din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv la data de 3 octombrie 2013 inculpatul F. N. lae a fost surprins în flagrant în timp ce primea suma de 5000 de euro de la denunțătorul Covaciu G. sumă ce reprezenta o transă din suma de 10.000 euro pe care urma să o primească
inculpatul în vederea facilitării încheierii unui contract cu SN CFR în vederea achiziționării cantității de 1500 tone șină de cale ferată de către firma aparținând soției denunțătorului S.C. Diamant SRL, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupusei fapte reținute în sarcina sa, modalității de comitere a infracțiunii și a urmărilor acestui gen de infracțiuni, care afectează relațiile sociale dintre părți.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că în momentul comiterii faptei se afla într-o criză financiară, că a recunoscut comiterea faptei și că urmează să se prevaleze de dispozițiile art.320/1 C.p.p. în faza de judecată, că nu are antecedente penale, că are doi copii și soția bolnavă, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de luare a măsurii arestării preventive.
Toate datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările în care s-a comis fapta urmează să fie analizate de instanța de fond la momentul soluționării cauzei, dacă inculpatul va fi trimis în judecată pentru presupusa faptă reținută în sarcina acestuia.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. urmează să fie respins recursul formulat de inculpatul F. N. împotriva încheierii penale nr.97 din_ a Tribunalului Cluj .
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. N., deținut in Arestul IPJ Cluj împotriva încheierii penale nr. 97/C din 4 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Borz B. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
DP | S. | S. | V. | G. |
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond. R. M.
GREFIER
DS
| ← Încheierea penală nr. 57/2013. Propunere de arestare... | Decizia penală nr. 601/2013. Propunere de arestare preventiva a... → |
|---|
