Încheierea penală nr. 1694/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1694/R/2013
Ședința publică din 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
I. | C. | M. |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. O. împotriva încheierii penale nr.75/CC din 05 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, având ca obiect propunerea de arestare preventivă, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ Bistrița-Năsăud, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.I. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, arată că-și menține declarația dată anterior în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud și nu are de făcut completări la aceasta.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Susține că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și nici că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze vreun martor. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar aceasta până în momentul de față nu a fost răsturnată. Solicită să se aibă în vedere atitudinea constantă a inculpatului care a susținut că nu a săvârșit niciun abuz sexual asupra părții vătămate. Arestarea preventivă este o măsură excepțională, regula fiind cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Având în vedere faptele reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestora și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, în mod corect s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, deoarece nu este vinovat, nu a comis niciun abuz sexual
asupra părții vătămate, s-a prezentat la organele de cercetare penală ori de câte ori a fost chemat, nu s-a sustras și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că a bătut-o pe partea vătămată pentru că învățătoarea i-a spus că aceasta i-a umblat în geantă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.75/C.C din 5 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. O., cercetat pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data și ora punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 de lei în favoarea av. T. A., ce s-a suportat din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_ s- a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul N. O., pentru comiterea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal și corupție sexuală prev. de art.202 al.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în mai multe rânduri a agresat-o fizic pe minora Spînu Natalița L., de 8 ani, și i-a atins penisul de gura ei.
Prin Ordonanța din data de_, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina învinuitului din infracțiunea de corupție sexuală prev. dea rt.202 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, N. O. fiind totodată învinuit și pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, ambele infracțiuni fiind comise în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că din cele relatate de victimă rezultă că învinuitul a obligat-o să îi facă sex oral, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, victima fiind și agresată fizic de învinuit.
La data de_, prin Ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului N. O., pentru comiterea infracțiunilor de: viol prev. de art. 197 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, și lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, ambele infracțiuni fiind comise în concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de viol pentru care este cercetat, relevante fiind în acest sens declarațiile părții vătămate Spânu Natalița
L. (din care cea de la f.20 este dată în prezența mamei și a unui psiholog- reprezentant al D.G.A.S.P.C. Bistrița-Năsăud, iar cea de la f.21 în prezența a doi psihologi din partea D.G.A.S.P.C. BN), precum și declarațiile martorei Mînecan I.
, care a asistat la luarea declarației victimei și a apreciat că afirmațiile acesteia au fost sincere, martora arătând totodată că declarația a fost dată fără existența vreunei constrângeri. Este de menționat faptul că, potrivit depoziției aceleiași martore, minora a descris conduita abuzivă fizic și psihic exercitată de inculpat asupra sa (respectiv că acesta a obligat-o să întrețină relații sexuale orale, în mai multe rânduri), în detaliu, doar după ce mama sa a ieșit din încăpere, și că a rugat persoanele prezente să nu fie lăsată să meargă acasă (de teama bătăilor), ci să fie instituționalizată.
Relevante sunt și declarațiile martorei Procovan A., psiholog, care a arătat că în urma evaluării minorei pe timp de 12 zile, a concluzionat că aceasta resimte o teamă față de concubinul mamei sale, și că spune adevărul despre abuzurile sexuale la care a fost supusă, mai ales că fratele minorei, Spînu Cosmin Florin, a confirmat versiunea surorii sale, arătând totodată, ca și sora sa, de altfel, că resimte o teamă față de inculpat, că nu mai vrea să se întoarcă acasă, și că mama lor, prezentă la un act de viol comis asupra minorei, "a sărit efectiv"; la inculpat, dar acesta a răsturnat o masă peste ea (f.37).
Deși inculpatul neagă întreținerea vreunui actul sexual oral, precum și faptul că concubina sa ar fi părăsit locuința din cauza tratamentului agresiv pe care l-a adoptat, martorul Bacea Crăciun arată că inculpatul este o persoană foarte violentă, atât cu familia sa, cât și cu alți cetățeni din sat"; (în comunitatea locală resimțindu-se o temere față de persoana inculpatului), și că a auzit-o pe mama victimei, Spînu Vasilica (care ulterior, ca urmare a unor certuri cu inculpatul, plecase la Suceava), că o să-l denunțe pe inculpat organelor de poliție, întrucât i-a maltratat fetița ("i-a băgat spurcăciunea în gură";), inculpatul ripostând că "trebuia să i-o bage până în gât"; (f.38,39).
Martorul Bacea Crăciun descrie de asemenea violențele la care inculpatul o supunea pe concubina sa, și pe victimă, arătând că la un moment dat inculpatul o bătea pe fetiță "crunt";, și o închidea în beci. De asemenea, arată că inculpatul îi striga concubinei sale să se ducă să-și schimbe declarația, ca dacă nu "rupe bucăți din ea";, și "nu-i recunoaște copilul";, și că înainte de a fi internată în Centrul maternal din Bistrița, mama Loredanei a fost atât de tare bătută de inculpat, încât a dormit pe o bancă în stradă.
Comportamentul violent al inculpatului este învederat și de martora Monda
G. M., care arată că inculpatul a avut numeroase conflicte cu vecinii, precum și cu membrii familiei sale, că acesta se ceartă zilnic și se bate cu concubina sa, față de minori se manifestă agresiv, martora afirmând că resimte o stare de temere față de inculpat, întrucât se comportă agresiv față de toată lumea, și îi amenință pe cei din jur că le dă foc la case (f.43,44,45). În același sens a declarat și martora Luca Angelica (f.46, 47,48), iar martora T. A. a arătat că minora a evitat să relateze celor din jur abuzurile sexuale la care a fost supusă, întrucât a fost amenințată cu moartea de către inculpat, în mod evident, fetița resimțind o pronunțată stare de temere, mai ales că are o vârstă fragedă.
Chiar și mama fetiței a descris violențele la care a fost supusă, ca și fiica ei, de către inculpat, negând însă faptul că ar fi asistat la vreun abuz sexual, precizând că îi este teamă să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului (f.51-54).
Relevante sunt și declarațiile martorei Platon D. M., cadru didactic, care, observând la școală leziunile corporale ale minorei, i-a cerut explicații, aceasta arătând că a fost abuzată sexual și fizic de către inculpat, pe fondul consumului de alcool.
De asemenea este relevantă și transcrierea înregistrării declarației victimei
- f.67 (suportul magnetic fiind atașat la dosar), în care aceasta descrie abuzurile sexuale și fizice la care a fost supusă de către inculpat, astfel că în cauză s-a
reținut că există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în referatul procurorului de propunere a luării măsurii arestării preventive, fiind întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală.
Sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat (infracțiune la viața sexuală, comisă în dauna unei persoane minore, fiica concubinei sale), modalitatea și împrejurările comiterii faptei ce i se reține în sarcină, vârsta fragedă a victimei (8 ani).
S-a avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică și persoana inculpatului, care, potrivit probelor dosarului, are înclinații violente, și nu este la prima încălcare a legii penale, din cazierul său reieșind faptul că a fost condamnat prin Sentința penală nr.714/1997 a Judecătoriei Bistrița la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 Cod penal, la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.2 Cod penal, și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.2 Cod penal, pedepse contopite în cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total 6 ani închisoare.
Ulterior, prin Sentința penală nr.1175/1998 a Judecătoriei Bistrița, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, 209 Cod penal, și la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 Cod penal, aceste pedepse fiind contopite cu cele aplicate prin Sentința penală nr.714/1997 a Judecătoriei Bistrița, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de_, cu un rest de 977 zile închisoare rămas neexecutat.
Apoi, prin Sentința penală nr.259/2005 a Judecătoriei Bistrița, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în stare de recidivă, cu reținerea art.74 lit.c, 76 lit.d Cod penal din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de_, cu un rest de 75 de zile de închisoare rămas neexecutat (f.79).
Profilul inculpatului, care, așa cum s-a arătat, este violent, este recidivist, fiind condamnat anterior în trei rânduri la pedeapsa închisorii cu executare, pentru comiterea de infracțiuni de aceeași natură cu cea supusă cercetărilor evidențiază faptul că în mod cert acesta nu s-a resocializat (chiar în condițiile în care s-ar reține doar aplicarea de corecții corporale minorei, și nu ar exista indicii ale comiterii infracțiunii de viol), și determină concluzia că va mai săvârși noi fapte penale asupra familiei sale sau asupra altor persoane.
Există un risc real ca inculpatul să încerce influențarea martorilor cauzei (audiați, sau potențiali martori), în acest sens fiind relevante declarațiile martorilor Bacea Crăciun și Monda G. M., aceasta din urmă afirmând că a fost amenințată deja de către inculpat, care a arătat cu palmele că în cazul în care declară împotriva sa, "o toacă";, afirmând totodată că este mai deștept ca procurorul (f.46).
Există un risc real de influențare a părții vătămate, direct, prin adoptarea unui comportament agresiv cel puțin la nivel psihic, sau indirect, prin adoptarea unei atitudini de natură a induce sentimente de compasiune, sau chiar de
vinovăție din partea victimei (mai ales că inculpatul o acuză de tentativă de furt, și de minciună, susținând astfel că corecțiile corporale pe care i le aplica minorei sunt justificate), și aceasta chiar dacă o eventuală întrevedere cu victima ar avea loc în prezența altor persoane.
De asemenea, este posibilă influențarea mamei victimei (mai ales că aceasta a dat naștere recent unui copil rezultat din relația sa de concubinaj cu
inculpatul), în virtutea amenințărilor proferate deja, în cazul introducerii unei plângeri penale împotriva sa, dar și în virtutea relațiilor de familie, precum și pentru a salva aparențele, determinând-o să susțină varianta inculpatului că în fapt, acuzațiile minorei au la bază exclusiv instigarea exercitată asupra acesteia de către reprezentanții instituției de ocrotire și cei ai poliției.
Apărările inculpatului, în sensul că faptele au fost cunoscute de reprezentanții Parchetului încă din ianuarie 2013, și nu s-a formulat propunere de arestare preventivă sunt neîntemeiate, întrucât existența unei perioade de timp de la data săvârșirii faptei și până la formularea propunerii de arestare preventivă nu înlătură incidența condițiilor prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
Faptul că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei nu are relevanță, iar susținerea sa că minora ar fi fost obligată să declare împotriva sa nu este întemeiată, la dosarul cauzei existând probe și indicii temeinice că inculpatul a
comis infracțiunea de viol pentru care este cercetat, și neexistând dovezi ale vreunei constrângeri la care să fi fost supusă victima în timpul cercetărilor.
Afirmația inculpatului că datorită faptului că în momentul de față victima este instituționalizată, pericolul social în ceea ce îl privește nu există, putând fi în consecință cercetat în stare de libertate este nerelevantă, raportat la aspectele reținute. Pe de altă parte, pericolul social pe care îl prezintă inculpatul este analizat nu doar raportat la victimă, ci la întreaga comunitate, respectiv la ordinea publică, iar comportamentul general agresiv al inculpatului este unul din elementele care determină incidența art. 148 lit.f t.a II-a Cod procedură penală.
S-a apreciat în consecință că există riscul real ca inculpatul, aflat în libertate, să obstrucționeze desfășurarea cercetărilor‚ prin influențarea martorilor și a membrilor familiei sale în a da depoziții care să-l exonereze de răspunderea penală, în vederea "salvării relațiilor de familie";, că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar induce minorilor și chiar concubinei sale o stare accentuată de temere, că ar da naștere unui sentiment de insecuritate în rândul acestora, dar și în rândul comunității locale, în situația în care s-ar lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea), considerată în prezent a fi inadecvată.
Pentru aceste considerente, a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și în consecință, în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. O., cercetat pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data și ora punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, dispunându-se totodată emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 de lei în favoarea av. T. A., ce s-a suportat din fondurile M. ui Justiției, conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul N. O. , prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie respinsă propunerea de luare a măsurii arestării preventive, iar în
subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f C.p.p. întrucât nu există probe din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nici că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Inculpatul în mod constant a susținut că este nevinovat și că nu a săvârșit nici un abuz sexual asupra părții vătămate.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că sunt indicii temeinice, respectiv declarațiile părții vătămate, raportul psihologic întocmit de Direcția Generală de Protecția Copilului Bistrița-Năsăud, declarațiile martorei Mânecan I. din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a luat măsura arestării preventive împotriva acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a infracțiunii de viol reținute în sarcina sa, vârsta părții vătămate, modalitatea de comitere a presupusei infracțiuni, precum și urmările profund negative asupra psihicului părții vătămate .
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., instanța de fond în mod întemeiat a luat măsura arestării preventive față de inculpat, sens în care nu se impune admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs.
Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul N. O., împotriva încheierii penale nr.75 din 05 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. O., aflat in Arestul IPJ Bistrița Năsăud împotriva încheierii penale nr. 75/CC din 5 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I. M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
S. | S. V. | G. | I. C. M. |
GREFIER
DS
red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ .
jud.fond.G. A.
| ← Încheierea penală nr. 110/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 70/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
