Încheierea penală nr. 1305/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1305/R/2013
Ședința publică din 10 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. |
: A. | D. L. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. C. N. împotriva încheierii penale nr. 569 din data de 02 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului ( art. 1491Cod procedură penală ).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. C.
N., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Aurica G., din cadrul Baroului Maramureș, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul C. C. N. arată că își menține recursul declarat. De asemenea, menține declarația dată anterior în fața instanța de fond și arată că se consideră nevinovat.
Se aduce la cunoștința inculpatului dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 8 ).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. N., solicită admiterea recursului, respingerea cererii Parchetului prin care s-a solicitat și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, în baza art. 148 lit. d și f Cod procedură penală și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Susține că în cauză operează prezumția de nevinovăție, iar din ansamblul probelor administrate până în prezent nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, care nu o cunoaște pe partea vătămată și nu a comis fapta imputată. Mai arată că partea vătămată s-a deplasat la spital, a fost operată și nu a spus nimănui că a fost victima unui viol decât ulterior. Totodată, precizează că salteaua menționată de către partea vătămată nu a fost găsită în acea cameră și nici urme de sânge, iar mașina cu care a susținut că a fost transportată nu a fost identificată.
Astfel, susține că toate aspectele reprezintă strict declarația părții vătămate, care se constituie parte civilă cu suma de 100 000 de RON, sens în care consideră că aceasta urmărește probabil obținerea unor foloase necuvenite, având în vedere că inculpatul deține un service și bani.
Reiterează și evocă că probele administrate până în prezent nu conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, iar martorii audiați au confirmat faptul că inculpatul era ocupat cu repararea mașinilor. În acest sens, susține că inculpatul nu dispunea de timpul necesar pentru a efectua plimbări și pentru a întreține un act sexual cu partea vătămată. Totodată, precizează că pe strada evocată se efectuează lucrări de canalizare, fiind plin de muncitori, context în care partea vătămată nu a fost văzută.
În consecință, apreciază că nu sunt probe pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în favoarea căruia operează prezumția de nevinovăție, iar conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului măsura se ia în cazuri de excepție. Nu consideră că partea vătămată a făcut dovada că inculpatul este autorul violului și arată că acesta are un minor dintr-o căsătorie anterioară, în favoarea căruia achită o pensie de întreținere și că își câștigă existența prin activități licite.
De asemenea, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, iar în ipoteza dovedirii vinovăției se va putea aplica pedeapsa de la 10 la 25 de ani închisoare.
În concluzie solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate și admiterea recursului.
Reprezentanta M. ui P., referitor la probațiunea administrată în faza de urmărire penală, invocă declarația mamei părții vătămate care, anterior datei de 19 septembrie 2013, a vorbit de mai multe ori cu inculpatul la telefon fiind deranjată de faptul că acesta o apela pe minoră având în vedere diferența mare de vârstă, inculpatul având 32 de ani, iar victima 14 ani.
Mai mult, s-a dovedit că în ziua respectivă minora a fost însoțită de prietena sa, martora R. Mădălina, care a confirmat că toți trei s-au întâlnit, inculpatul fiind cel care i-a dat minorei suma de 34 de lei pentru a achita contravaloarea biletului, cu precizarea că în ziua respectivă aceasta a circulat
fără bilet pe mijlocul de transport în comun.
În consecință, apreciază că nu sunt motive pentru a se pune sub semnul îndoielii și a se accepta faptul că inculpatul nu a cunoscut-o sub nicio formă pe minoră, iar în ziua violului nu s-a întâlnit cu aceasta.
Mai arată că minora l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat din grup, aspect confirmat de către martorii asistenți și a condus organele de poliție la fața locului, indicând exact locuința unde a fost transportată, iar actul medico-legal confirmă consecințele în privința raportului sexual prin constrângere, respectiv că victima a suferit în ziua respectivă o ruptură vaginală, fiind internată în spital și apoi operată.
Susține că practic există același mod de operare, raportat la lipsa de pericol a inculpatului invocată anterior în apărare și la rechizitoriul întocmit, inculpatul fiind trimis în judecată pentru o infracțiune de același gen, respectiv prin acostarea unor minore. Ori, precizează că pentru acest motiv s-a reținut ca prim temei de arestare art. 148 lit. d din Codul de procedură penală.
În concluzie, opinează că încheierea T. ui Maramureș este legală și solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Inculpatul C. C. N., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și că în perioada arestării sale imobilul casă de locuit și service-ul pe care le deține au fost grav afectate, respectiv că a fost jefuit. În acest sens, reiterează că nu a comis fapta și sugerează posibilitatea existenței unui plan prin prisma etniei rome a părții vătămate.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 513/P/2013 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului C. C.
N., pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 3 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen.
În motivarea propunerii de arestare preventivă Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat următoarele:
Prin rezoluția din_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul C. C. N. pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și alin. 3 din C.penal, cu aplicarea art. 37 lit.a din C.pen., iar prin ordonanța din_ dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta.
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța din_ orale 12:35 pe o durată de 24 de ore, măsură care expiră la data de_, orele 12:35.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de_, în jurul orelor 15 a întreținut raporturi sexuale, prin constrângere fizică, cu partea vătămată Gați Virginica Selina în vârstă de 14 ani, faptă care a avut loc în imobilul unde acesta locuiește fără forme legale, din B. M. str. Arieșului, nr.12 județul Maramureș.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a făcut referire la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit.d și f din Codul de procedură penală, ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Prin încheierea penală nr. 569/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ , s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință :
În temeiul art. 149/1 C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. s- a dispus arestarea preventivă a inculpatul C. C. N., fiul lui C. și M.
, născut la data de_ în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, CNP 1., domiciliat în B. M., str. E. nr. 6/80, județul Maramureș, fără forme legale în B. M., str. Arieșului, nr.12 jud.Maramureș, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de_ dată în dosarul nr. 513/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și alin. 3 din C.penal, cu aplicarea art. 37 lit.a din C.pen.
La data de_ față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceiași infracțiune și s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore.
Potrivit dispozițiilor art. 149/1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din toate probele administrate până în această fază a urmăririi penale, tribunalul a reținut că în cauză există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, respectiv că la data de_, în jurul orelor 15 a întreținut raporturi sexuale, prin constrângere fizică, cu partea vătămată Gați Virginica Selina în vârstă de 14 ani, faptă care a avut loc în imobilul unde locuiește fără forme legale inculpatul, din B. M. str. Arieșului, nr.12 județul Maramureș.
Deși inculpatul nu a recunoscut învinuirea, tribunalul a avut în vedere următoarele probe care i-au format convingerea că măsura arestării preventive se impune în cauză prin prisma acuzației aduse:
În primul rând, tribunalul a reținut că în raport de natura și modalitatea de comitere a unor fapte precum cea reținută în sarcina inculpatului, probele ce susțin o astfel de acuzație se definesc printr-o anumită opacitate. În cauză tribunalul a avut în vedere atât declarațiile martorilor R. Mădălina Nina - colega părții vătămate, Gați Virginica A. - mama părții vătămate, Zoicaș C.
L., Crețu E. - asistent social, respectiv asistent medical, Micle D. - medic primar ginecolog, ale martorilor Hosu Visian C., Dicsi Ramona R., Coste
S. Mirel și N. Ion, precum și declarația părții vătămate care se coroborează astfel cu celelalte probe administrate.
Astfel, se poate remarca faptul că partea vătămată deși este minoră în vârstă de 14 ani, inițial, fiindu-i jenă și teamă, a ascuns cele întâmplate, însă la spital, în prezența personalului medical și apoi a mamei sale, a relatat circumstanțele în care a fost agresată sexual de inculpat.
Pe de altă parte, actele întocmite de Serviciul medico-legal Maramureș, atât raportul de constatare medico-legală nr. 845/_, cât și foaia de observație clinică de la fila 29-35, vin în sprijinul acuzației aduse inculpatului concluzionând că minora a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce n cadrul unui act sexual cu o persoană de sex opus și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din toate probele și datele furnizate până în prezent de către parchet, tribunalul a apreciat că acuzația adusă inculpatului este una plauzibilă, în ciuda susținerilor acestuia că nici măcar nu o cunoaște pe partea vătămată.
În raport de aceste împrejurări instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 149/1 C.pr.pen. referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen. și că există în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148 C.pr.pen.
Așa fiind, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.
148 lit. f C.pr.pen. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol social relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat acesta.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările reținute drept cadru a comiterii faptelor, or, având în vedere aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care este acuzat, și nu pentru prima dată, de comiterea unei infracțiuni grave, ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În raport de considerentele mai sus arătate, s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă cu începere de la data de 2 octombrie 2013 până la data de 30 octombrie 2013, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. C. N. , solicitând admiterea recursului, respingerea cererii Parchetului prin care s-a solicitat și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În motivarea recursului s-a susținut că în cauză operează prezumția de nevinovăție, iar din ansamblul probelor administrate până în prezent nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, care nu o cunoaște pe partea vătămată și nu a comis fapta imputată.
Mai arată că partea vătămată s-a deplasat la spital, a fost operată și nu a spus nimănui că a fost victima unui viol decât ulterior.
Totodată, precizează că salteaua menționată de către partea vătămată nu a fost găsită în acea cameră și nici urme de sânge, iar mașina cu care a susținut că a fost transportată nu a fost identificată.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În jurisprudența sa, CEDO (cauza Calmanovici contra României Hotărârea nr.42250-02 din data de_ ), a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din_ ), riscul ca acuzatul odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din_ ) ,să comită noi infracțiuni ( Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din_ ) sau să tulbure liniștea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea nr.43701-04, din_ ).
Aceste motive au fost preluate și în legislația română, cu ocazia reglementării cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, inclusiv în cuprinsul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Referitor la incidența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f C.p.p., Curtea va reține următoarele:
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit) tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Franței).
Prin prisma materialului probator administrat în cauză până în această fază s-a reținut în mod corect că în cauză există indicii temeinice care confirmă
presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, respectiv că în data de_, în jurul orelor 15,00, a întreținut raporturi sexuale prin constrângere fizică cu partea vătămată Gați Virginica Selina, în vârstă de 14 ani.
Prin rezoluția din_, față de inculpat, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., iar ulterior la_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceeași infracțiune și s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore.
În cauză s-a apreciat de asemenea în mod corect că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. recursul declarat în cauză este nefondat, sens în care urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. C. N., aflat în arestul
I.P.J. Maramureș, împotriva încheierii penale nr. 569 din 2 octombrie 2013 a T. ui Maramureș.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | M. | B. | A. | D. L. |
G.
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: O.M.G.
| ← Încheierea penală nr. 313/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 254/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
