Încheierea penală nr. 1350/2013. Prelungirea arestului preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

ÎNCHEIERE PENALĂ NR.1350/R/2013

Ședința publică din data de 18 octombrie 2013

PREȘEDINTE	: C.	I.
JUDECĂTORI	: I.	C.	M.
	: V.	C.
GREFIER	: G.	I.	-B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. TRĂISTARU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G. I., G.

G. -S. și T. V. împotriva încheierii penale nr.34/C din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații recurenți.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. I. în stare de arest, asistat de apărător ales avocat C. Budișan din cadrul Baroului C. cu delegație la dosarul cauzei, inculpata G. G. S., în stare de arest asistată de către apărător ales avocat C. Budișan din cadrul Baroului C. cu delegație la dosarul cauzei și inculpatul T. V., asistat de către apărător ales avocat C. Cuc Gianina C., din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Inculpați arată că își mențin recursurile formulat.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S. depune la dosarul cauzei practică judiciară, caracterizări ale ambilor inculpați, acte de stare civilă și acte medicale în privința inculpatei G. G. S. .

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S. solicită admiterea recursului potrivit disp. art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen., casarea încheierii penale nr.34/C din_ a Tribunalului Sălaj și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului și eventual luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Potrivit dispozițiilor art.155 C.pr.pen., arestul preventiv poate fi prelungit dacă temeiurile care au impus luarea acestei măsuri se mențin sau au intervenit temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

S-a reținut în încheierea recurată că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, ori temeiurile la acea dată au fost pentru infracțiunea de dare de mită. În considerentele încheierii penale nr.25/C/25 iulie 2013 se fac niște afirmații care nu sunt conforme cu probele administrate la dosar, respectiv faptul că poziția nesinceră a inculpaților a îngreunat ancheta. În acest sens, arată că la

dosarul cauzei filele 24-26 vol. II UP, există declarațiile inculpaților care recunosc starea de fapt așa cum este descrisa inclusiv în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, iar din punctul său de vederea această infracțiune de dare de mită nu poate fi săvârșită în formă continuă și este greșită concluzia că familia inculpaților ar fi remis acea sumă de bani.

În acest moment pentru a evita o gravă eroare judiciară ar trebui ca instanța să verifice care inculpat, în urma probatoriului administrat s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii și dacă există indicii în sensul art. 68¹C.pr.pen. și art.5 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dacă există indicii verosimile că au săvârșit această infracțiune. Raportat la această infracțiune există procesul verbal de prindere în flagrant și recunoașterea integrală a celor doi inculpați cu privire la starea de fapt, singura divergență care există în dosar este dacă acea sumă de bani dată de inculpatul T. V. și recunoscută, ar fi fost dată cu știință pentru săvârșirea acestei infracțiuni și dacă există complicitate la aceasta infracțiune.

Solicită instanței să aibă în vedere hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei, este vorba de hotărâri judecătorești date în procedura prelungirii măsurii arestării preventive și hotărâri date pe fondul cauzei cu privire la infracțiunile de dare și luare de mită.

Raportat la sumele vehiculate și la starea de arest a celor doi inculpați pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive apreciază că se impune punerea în libertate a acestora. Arată că inculpații își mențin declarațiile detaliate pe care le-au dat, iar această poziție procesuală exprimată în sensul că nu doresc să mai facă alte declarații în plus, nu poate să servească la menținerea unei stări de arestare și la prelungirea acesteia.

Atât în practica judiciară, cât și în doctrină s-a stabilit că ori de câte ori instanța verifică această măsură sau chiar și în procedura liberării sub control judiciar, trebuie să ne raporteze la mandatul inițial și nu la o eventuală extindere pentru că, pe de o parte se face o confuzie între temeiurile noi care pot impune stare de arest, și prevederile art. 148 C.pr.pen., întrucât se face referire la art.238 C.pr.pen. cum că s-ar fi dispus extinderea penală și cu privire la alte acte materiale.

În dosarul de urmărire penală s-a reținut faptul că există cinci martori care ar confirma acea stare de fapt expusă de inculpatul T. V., ori nu există nicio declarație de martor care să confirme declarațiile date de inculpatul T., întrucât este vorba de o declarație dată pro cauza. La filele 116-118-120 există declarațiile a doi martori, singurele persoane indicate ca fiind șoferii care au dus cuprul și care au declarat că nu îi cunosc pe cei doi inculpați G. I. și G. G. S. . Prin prisma art.69 C.pr.pen. acea declarație singulară, dată de coinculpat nu poate să constituie o probă decât dacă se coroborează cu celelalte probe administrate și dacă rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, chiar și în sensul acelor indicii prev. de art.68¹C.pr.pen.

Apreciază că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, conform art.156 C.pr.pen ar fi trebuit să fie motivată. În cuprinsul acesteia se arată că trebuie să se depună la dosar o expertiză tehnico-științifică (fila 343 vol.II dos.UP), iar în rezoluția de efectuare a expertizei se arată că este un termen limită până la care trebuie efectuată acea expertiză, respectiv 12 octombrie 2013. Alte acte și probe care trebuie să fie administrate nu există, în acea propunere de prelungire se face doar vorbire de acel pericol public pe care gravitatea faptei îl prezintă pentru ordinea publică. Atâta timp cât instituțiile statului justifică menținerea arestului preventiv

prin faptul că nu s-a depus o expertiză la care s-a stabilit un termen limită,’ prin rezoluția procurorului, nu poate să servească la prelungirea măsurii arestului preventiv. Arată că inculpații nu au cum să influențeze desfășurarea unei expertize care se va efectua la București și care este singura proba la care se face referire în acea propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv.

În privința infracțiunii de complicitate la delapidare, arată că este vorba de o declarația a coinculpatului care nu poate să justifice cantitatea de 270 tone de cupru pe care ar fi dat-o inculpaților pe care îi asistă.

De asemenea a depus la dosarul cauzei mia multe hotărâri ale Înalte Curți de

C. și Justiție unde pentru a valoare de 20.000 euro s-a dispus o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este o sumă de 7 ori mai mare decât în acest dosar penal și pentru care s-a dispus luarea arestării preventive a inculpaților pe care îi asistă.

În încheierea penală recurată se arată că antecedentele penale și situația personală a inculpaților vor fi avute în vedere la pronunțarea soluției în cauză. A depus la dosarul cauzei în privința ambilor inculpați mai multe caracterizări și acte medicale. În privința inculpatei din multitudinea de scripte medicale depuse la dosar rezultă că starea de sănătate a acesteia este un precară.

Raportat la toate cele expuse solicită admiterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului T. V. în principal solicită admiterea recursului formulat și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, inculpatul a fost suspendat din funcția pe care o deținea, iar în faza de urmărire penală a dat declarații sincere cu privire la infracțiunea pe care comis-o .

Ulterior măsurii arestării preventive s-a reținut în sarcina acestuia și complicitate la infracțiunea de luare de mită, însă din dosarul cauzei raportat la probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune. Nu există indicii că ar fi avut cunoștință de ceea urmează inculpatul G. I. să facă cu acea sumă de bani.

Inculpatul T. V. a dat o declarație sinceră și nu pro cauza, inculpatul și-a asumat consecințele faptei sale, iar la dosarul cauzei există declarații de martori care se coroborează cu declarația acestuia. Există trei declarații de martori care nu se coroborează cu declarația inculpatului, întrucât este vorba de trei șoferi care însă nu au participat la a efectuarea acelor transporturi și din acest motiv nu se coroborează cu declarația inculpatului Teglșaș V. . Având în vedere toate aceste

indicii și faptul că a ajutat organele de urmărire penală inculpatul nu are nici un interes să impieteze buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la prejudiciul de 372 de tone, arată că inculpatul a recunoscut să a dat 100 tone și nu știe ce s-a întâmplat cu cele 272 tone. Arată că inventarul efectuat a fost singurul făcut până la acel moment.

În propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că trebuie depusă la dosarul cauzei o expertize tehnico-științifică, prin urmare nu vede cum inculpatul pe care îl reprezintă ar putea să influențeze efectuarea acesteia.

În ceea ce privește persoana inculpatului arată că acesta nu are antecedente penale, are două fiice în întreținere și o mamă bolnavă, și-a asumat răspunderea pentru faptele sale și nu se va sustrage de la urmărirea penală. Arestarea preventivă

nu trebuie să fie o anticipare a unei eventuale pedepse, astfel că, solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanța în integralitate sa, ca fiind legală și temeinică.

Această hotărârea cuprinde toate motivele pe care judecătorul s-a sprijinit atunci când a dispus admiterea propunerii și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de toți inculpații. Aceste motive se refera la condițiile art.155 C.pr.pen. și care face obiectul judecății, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere inițial la luarea măsuri și a elementelor și condițiilor legate de imposibilitatea obiectivă de finalizare a urmăririi penale.

In această faza procesuală raportat la obiectul cauzei instanța nu poate să constate că niciodată inculpații nu ar fi trebuie arestați, întrucât nu aceasta este ideea pentru care a fost instituit art.155 C.pr.pen. Pe de altă parte toate aspectele legale de aplicarea art.136 C.pr.pen sunt și ele analizate de prima instanță..

Inculpații au fost arestați pentru că s-a constat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la indiciile pentru comiterea faptei, pe care le apreciază ca fiind grave și complexe, raportat la cuantumul pedepselor pe care legiuitorul le-a instituit pentru aceste infracțiuni.

Inculpații nu au fost arestați și nu s-a dispus prelungirea măsurii pe considerarea argumentului referitor la declarațiile date de către aceștia, declarațiile acestora urmând a fi valorificate în altă fază procesuală.

Temeiurile pentru ordinea publică subzistă în continuare pentru simplul motiv că înafara de caracterul complex al acestei cauze, într-un sens nefavorabil inculpaților, nu a intervenit nici un element care să conducă la concluzia că aceste temeiuri nu mai subzistă. Sub aspectul necesității menținerii inculpaților sub această stare, aceleași elemente pe care instanța le-a avut în vedere sunt în continuare de actualitate.

În ceea ce privește condiția referitoare la imposibilitatea obiectivă de finalizare a urmăririi penale, arată că parchetul poate să ceară prelungirea măsurii și pentru prezentarea materialului de urmărire penală. Neefectuarea până în prezent a unor acte de urmărire penală sau a unor probe dispuse întrunesc condițiile formulării unei cereri de prelungire, iar instanța le-a și avut în vedere ca atare.

Arată că instanța a avut în vedere atât dispozițiile CEDO, cât și cele din Constituția României și cele din Codul de procedură care fac referire la o durată rezonabilă în ceea ce privește caracterul rezonabil care în opinia sa nu a fost depășit.

Raportat la cele expuse solicită respingerea recusurilor ca nefondate.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S., arată că în această procedură instanța trebuie să verifice subzistența și apariția unor temeiuri noi care sunt inserate în paragraful doi din considerentele încheierii atacate. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, avându-se în vedere strict declarația coinculpatulu T. V. s-a reținut că ar fi fost vorba de 15 acte materiale. În ceea ce privește infracțiunea de date de mită apreciază că este vorba de autoritate de lucru judecat, deoarece în această faza a prelungirii instanța trebuie să se raporteze la dispozițiile art.155 C.pr.pen, respectiv propunerea să fi motivată.

Apărătorul ales al inculpatului T. V. arată că niciun moment nu a susținut că la momentul luării măsurii arestării preventive nu ar fi existat temeiuri

pentru luarea acestei măsuri, ci doar faptul că nu mai subzistă acele temeiuri în prezent.

Inculpatul G. I. având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de

libertate. Arată că nu se va sustrage de la urmărirea penală și se va prezenta în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.

Inculpata G. G. S. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales, solicită să fi cercetată în stare de libertate.

Inculpatul T. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat și cercetarea sa în stare de libertate.

C U R T E A

Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 34 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Salaj în dosarul nr._, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.155 și urm. Cod procedură penală,văzând și dispozițiile art. 159 al. 4 C.p.p., s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților: G. I.

, și G. G. S., acuzați de comiterea infracțiunilor de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p. și complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 Cp. rap. la art. 215¹al.1 și 2 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p., pe o durată de 30 zile, de la data de_, până la data de_ inclusiv.

În baza art.155 și urm. Cod procedură penală,văzând și dispozițiile art. 159 al. 4 C.p.p., s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului T. V.

, acuzat de comiterea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 ¹al. 1 și 2 C.p. și complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art.255 al.1 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p., pe o durată de 30 zile, de la data de_, până la data de_ inclusiv.

Au fost respinse cererile de luare a unor măsuri restrictive de libertate. S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

Onorariul parțial în cuantum de 50 lei, cuvenit d-lui av. P. Mircea - apărător desemnați din oficiu pentru inculpații G. și onorariul parțial în cuantum de 25 lei, cuvenit d-lui av. Pășcuță Alexa - apărător desemnați din oficiu pentru inculpatul T. V., au fost avansate din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin

încheierea penală nr.25/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G. S. pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 149¹C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că

inculpații au săvârșit infracțiunea de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p.

Prin încheierea penală nr.26/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 149¹C.p.p. raportat la art. 143

C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215 ¹al. 1 C.p..

Prin ordonanța din data de_, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T. V., din delapidare prev. de art. 215¹al. 1 C.p. în infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 ¹al. 1 și 2 C.p., iar față de G. I. și G. G. a fost începută urmărirea penală și cu privire la infracțiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 Cp. rap. la art. 215¹al.1 și 2 C.p..

Prin încheierea penală nr.30/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv pentru inculpații G. I. și G.

G. S. și începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv pentru inculpatul T. V. .

În data de_, au fost extinse cercetările și începută urmărirea penală față de T. V., cu privire la infracțiunea de complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art.255 al.1 C.p.

Prin încheierea penală nr.32/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o durată de încă 30 de zile.

În fapt, s-a reținut că inculpatul T. V. are calitatea de expert în cadrul Unității Teritoriale 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale și înlocuitor la directorului instituției la data presupuselor fapte, având în gestiune, printre altele, stocul de cupru depozitat în unitate.

În data de_, după o înțelegere prealabilă, inculpații G. I. și G. ,

însoțiți de ginerele lor G. Răzvan, s-au deplasat cu o autoutilitara cu nr._ din Gilău în Var, având asupra lor un aviz de însoțire a mărfii, în alb, cerut de la învinuitul Pașcalău Florin. Inculpatul T. V. a oprit camerele de luat vederi din unitate, a deschis poarta din spate, iar cei trei au intrat cu autoutilitara în curtea unității. Din depozit, inculpatul T. V. a încărcat 4 paleți de cupru în autoutilitară, pe care inculpatul G. I. și învinuitul G. Răzvan le-au aranjat. La final, G. I. i-a dat inculpatului T. V. avizul de însoțire a mărfii, pe care

T. V. l-a completat și a făcut menținea "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, apoi a aplicat ștampila UT 95 Jibou. G. I. i-a dat inculpatului T. V. pentru această marfă suma de 3.000 de euro, plus au convenit să se compenseze și prețul unei mașini vândute anterior de G. I. lui T. V., care era încă neachitat.

Cei trei au plecat cu autoutilitara, dar au fost opriți de un echipaj de poliție, căruia inculpatul G. I. i-a prezentat avizul completat de T. V. . Întrucât polițiștii doreau să lămurească originea acelui aviz, i-au invitat pe cei trei la sediul poliției Jibou, pentru verificări.

Pe drum, inculpații i-au zis învinuitului G. Răzvan să coboare și să plece. Apoi, G. I. a vorbit prin telefon cu învinuitul Pașcalău Florin, căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, întrebându-l dacă nu are vreo cunoștință în Jibou, care să intervină pe lângă polițiști și să le propună bani, ca să lase transportul să plece. Astfel Pașcalău Florin l-a sunat pe învinuitul Boie R. care l-a și contactat în acest sens pe agentul de poliție T. C. și i-a transmis oferta. Între timp, G. I. și G. i-au oferit martorului Chiba D., celălalt polițist din echipaj, bani și alte foloase, pentru a lăsa transportul de cupru să plece. G. G. a cerut de la T. V. restituirea sumei de 3.000 de euro, pentru a o da polițiștilor.

În cursul audierilor de la poliție în legătură cu transportul de cupru, inculpații

G. I. și G. au reiterat aceste propuneri celor doi polițiști, iar în final G.

G. a oferit în concret suma de 3.000 de euro, pe care G. I. a și pus-o pe masă, în fața polițistului. Banii au fost oferiți pentru a da drumul transportului de cupru.

Fiind audiați, inculpații au dat declarații mincinoase, atât cu proveniența transportului de cupru, cât și cu privire la destinația acestuia.

Ulterior, după ce inculpatul T. V. a recunoscut că cuprul provine in incinta UT 95 Var, și cei doi inculpați G. au recunoscut acest aspect.

La cântărirea s-a stabilit că marfa transportată de aceștia era în cantitate de 7415 kg, valorând 216.992,56 lei.

În urma inventarului efectuat la UT 95 Jibou, privind stocul de cupru, a rezultat o lipsă în gestiune de 372 tone de cupru, valorând 10.900.474,20 lei.

Întrucât în data de_, inculpatul T. V. a mai declarat că începând din anul 2000, a mai dat, în aproximativ 10-15 rânduri, circa 100 tone de cupru inculpaților G. I. și G. ,cercetările penale s-au extins în acest sens.

Potrivit art. 155 alin. 1 C.p.p., în cursul urmăririi penale,arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi,care să justifice privarea de libertate.

Potrivit jurisprudenței în materie, în procedura prelungirii duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, instanța verifică exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu (Î.C.C.J, dec. nr. 3440/2010).

Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța de fond a apreciat că propunerea este întemeiată,întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea de libertate.

Din materialul probator administrat până în acest moment, s-a constatat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul T. V. a săvârșit faptele pentru care este cercetat - fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 68¹C.p.p., relevante sub acest aspect fiind declarațiile de recunoaștere date de inculpat începând cu data de_ (vol.I,f.51,vol.II,f.14-16,131-132,140), declarațiile coinculpaților (vol.I,f.19-20,80-81, 83-84,86-87, vol.II, f.24-25,27), declarațiile învinuiților (vol.II,f.19-20,31-31), declarațiile martorilor (vol.I,f.3640,46- 50,52,76-78,122-129,vol.II,f.28-30,34-40,123,275-283) procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante (vol.I,f.43-45),alte procese verbale de constatare (vol.II,f.43-44,109-110,217,232-243, notele privind transcrierea convorbirilor ambientale din data de_ (vol.I,f.72-73), procese-verbale de efectuare a percheziției informatice(vol.II,f.54-56,91-92), procese-verbale de efectuare a percheziției domiciliare (vol.II,f.61-63,147-157,293-341), alte înscrisuri existente la dosar(vol.I,f.58-67,vol.II,f.45-46,66-_ -103,164-213,244-246,248-273).

S-a reținut astfel că în data de_ ,inculpatul T. V., având calitatea de gestionar la Unitatea Teritorială 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale și cunoscând că în depozitul de cupru exista un plus de până la 2%, și-a însușit din gestiune cantitatea de 7415 kg cupru catodic, în valoare de

216.992,56 lei și a vândut-o inculpaților G. I. și G. G. cu suma de 3000 euro. Apoi, inculpatul a completat cu aspecte nereale, la rubrica "beneficiar";, avizul de însoțire a mărfii prezentat de inculpații G. . Întrucât, la scurt timp după plecarea soților I. aceștia au fost surprinși de organele de poliție, inculpatul T.

V. s-a deplasat la sediul Poliției Orașului Jibou,unde a dat declarații nereale, arătând că soții G. au adus, din eroare, la UT 95 Var, o cantitate de cupru pe care a refuzat să o primească. Ulterior, inculpatul T. V. a restituit suma de 3000 euro inculpatei I. G. S., bani ce au fost dați apoi organelor de poliție,pentru a nu fi confiscată cantitatea de cupru existentă în autoutilitara oprită în trafic.

În data de_, inculpatul T. V. a mai declarat că începând din anul 2000, a mai dat în aproximativ 10-15 rânduri diferite cantități de cupru inculpaților

G. I. și G., astfel că s-au aprofundat cercetările penale în cauză.

În data de_, inculpatul T. V. a precizat că a dat cupru din Rezervele Statului doar soților G., cantitatea totală de aproximativ 100 tone, iar pentru diferența găsită lipsă la inventar nu are nicio explicație (dos. u.p.,vol.II,f. 140).

Potrivit adresei nr.1065/_ emisă de Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, după arestarea inculpatului T. V. s-a dispus o inventariere prin cântărire a stocului de produs RS (cupru) pe care acesta îl avea în gestiune, constându-se o lipsă de 372.487,50 kg în valoare de 10.900.474 lei, sumă pentru care s-a formulat cerere de despăgubire(dos.u.p.,vol.II, f.247).

Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 68¹C.p.p. și în ceea ce îi privește pe inculpații G. I. și G. G., relevante sub acest aspect fiind declarațiile de recunoaștere parțială a celor reținute în sarcina lor(vol.I,f.19-20,80- 81, 83-84,86-87, vol.II, f.24-25,27), declarațiile inculpatului T. V. (vol.I,f.51,vol.II,f.14-16,131-132,140), declarațiile altor învinuiți (vol.II,f.19-20,31- 31), declarațiile unei părți a martorilor audiați(vol.I,f.3640,46-50,52,76-78,122- 129,vol.II,f.28-30,34-40,123,275-283)procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante(vol.I,f.43-45),alte procese verbale de constatare (vol.II,f.43-44,109- 110,217,232-243, notele privind transcrierea convorbirilor ambientale din data de_ (vol.I,f.72-73), procese-verbale de efectuare a percheziției informatice(vol.II,f.54-56,91-92), procese-verbale de efectuare a percheziției domiciliare (vol.II,f.61-63,147-157,293-341), alte înscrisuri existente la dosar(vol.I,f.58-67,vol.II,f.45-46,66-67,70-83,95-103,164-213,244-246,248-273).

În data de_ s-a dispus efectuarea unei expertize fizico-chimice cu privire la probele ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare (vol.II,f.343).

În datele de 3 și 4 octombrie 2013 s-au luat măsuri asiguratorii asupra bunurilor inculpaților.

După cum s-a mai precizat, nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpaților G. referitoare la faptul că inculpații au fost arestați preventiv doar pentru comiterea unei infracțiuni, probatoriul în acest sens a fost finalizat, prin urmare, prelungirea măsurii nu se impune. Împrejurarea că față de inculpații G.

I. și G. G. s-a dispus arestarea preventivă doar cu privire la infracțiunea de luare de mită,iar față de inculpatul T. V. s-a dispus arestarea preventivă doar cu privire la infracțiunea de delapidare, pentru ca apoi, în cea de a doua propunere de prelungire a arestării preventive să se invoce faptul că față de inculpați s-au extins cercetările penale și s-a început urmărirea penală cu privire și la alte infracțiuni, impunându-se continuarea cercetărilor, nu reprezintă altceva decât motive (iar nu temeiuri) noi care să justifice privarea de libertate. Dimpotrivă,

se reține că, după arestarea inculpaților, ancheta penală a devenit complexă pe măsură ce s-a desfășurat, demonstrând implicarea în activitățile infracționale a mai multor alte persoane, necesitând audierea acestora, colectarea de informații suplimentare, obținerea probelor disponibile, impunându-se extinderea urmării penale și cu privire la alte infracțiuni decât cele reținute inițial în sarcina

inculpaților, întrucât la momentul propunerilor de arestare preventivă nu existau indicii temeinice cu privire la infracțiunile pentru care s-au extins cercetările. Mai mult, urmărirea penală se impune a fi continuată și cu privire la infracțiunile pentru care au fost arestați inculpații,întrucât aceștia au dat declarații contradictorii.

Sunt îndeplinite și se mențin condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. pentru cei trei inculpați.

Infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, atât în forma autoratului, cât și în forma complicității, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi,infracțiunea de dare de mită, atât în forma autoratului, cât și în forma complicității, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani, iar din probatoriul administrat rezultă indicii de comitere a acestei fapte în formă continuată, în perioada 2000-2013, și cel puțin la ultimul act material, pentru "acoperirea"; transportului, s-a folosit de către inculpați un document fals.

Cea de a doua condiție,privind pericol concret pentru ordinea publică, este îndeplinită, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse. Astfel, din actele și lucrările dosarului întocmite până la acest moment rezultă existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpatul T. V. este autorul faptelor reținute în sarcina sa: o infracțiune care aduce atingere unor relații privind protecția patrimoniului UT 95 Jibou (patrimoniu de importanță deosebită, având în vedere faptul că în această unitate s-a depozitat o parte de Rezervelor de Stat) și, pe de altă parte, o infracțiune care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu ale organelor de poliție.

Totodată, astfel după cum s-a arătat, din probatoriul administrat până în prezent rezultă existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații G. I. și G.

G. sunt autorii infracțiunilor de dare de mită (infracțiune prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu ale organelor de poliție) și de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave(infracțiune prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniu).

Inculpații G. au negat inițial implicarea lor în însușirea fără drept a cuprului din gestiunea UT 95 Jibou, aceștia susținând că au avut cunoștință de faptul că acea cantitate de cupru aparținea inculpatului T. V. . Ulterior,

inculpații au recunoscut că cuprul provine din incinta UT 95 Var.

În ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, declarațiile inculpaților G. au fost sunt și în prezent contradictorii. De asemenea, inculpatul T. neagă comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită, susținând că nu a cunoscut,în momentul în care a restituit suma de 3.000 euro inculpatei G. G., intenția acesteia și a soțului său de a mitui organele de poliție. Totuși, inculpații G. au declarat că T. V. le-a restituit cei 3000 euro pentru a-i da polițiștilor, "deoarece

V. a vorbit cu ei"; și "problema se rezolvă";.

În plus, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la imobilele din Gilău, soții

G. au declarat, inițial, că imobilul de la nr. 667 nu locuia nicio persoană și că acolo au stat niște muncitori. Ulterior, mama inculpatei G. G., la insistențele

organelor de urmărire penală, a predat cheile cu care s-a făcut accesul pe poarta principală, în casă și într-o anexă, iar în casă s-au găsit actele personale ale mamei inculpatei. Mai mult, în anexele imobilelor percheziționate au fost identificate bucăți de cupru ce au fost ridicate în vederea expertizării.

Contrar susținerilor apărătorilor inculpaților, instanța constată că urmărirea penală nu a reușit, până la acest moment, să lămurească pe deplin împrejurările concrete de comitere nici în cazul infracțiunilor de dare de mită - complicitate la dare de mită, nici în cazul infracțiunilor de delapidare - complicitate la delapidare. De asemenea, având în vedere susținerile inculpatului T., se impune a se stabili modalitatea concretă de producere a prejudiciului efectiv creat în dauna UT 95 Jibou, respectiv - cui i se poate imputa un astfel de prejudiciu.

Declarațiile contradictorii și mereu modificate pe parcursul cercetărilor, precum și atitudinea inculpaților și a rudelor acestora relevată și cu ocazia efectuării percheziției domiciliare în localitatea Gilău nu fac decât să se poată conchide în sensul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, împiedicând astfel buna desfășurare a urmării penale. Așadar, este firesc a fi luat în considerare și riscul ca, odată puși în libertate, inculpații să încerce în continuare împiedicarea aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Astfel după cum s-a mai arătat, nu pot fi neglijate nici suma care a făcut obiectul dării de mită - 3000 euro,în condițiile în care valoarea cuprului însușit în data de_ a fost de 216.992,56 lei, nici lipsa actuală din gestiunea UT 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statulu i și Probleme Special e , de peste 372 tone de cupru, valorând 10.900.474,20 lei și în legătură cu care se impune continuarea cercetărilor.

Se constată, deci, că motivele care au condus la luarea măsurilor arestării preventive nu s-au schimbat, există și motive noi, relevante și suficiente pentru a justifica ținerea inculpaților în arest, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.p.p. este necesară și pentru a putea fi asigurată audierea inculpaților oricând, precum și pentru completarea urmăririi penale.

Într-adevăr, din perspectiva CEDO, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998).

În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp, existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.

Cât privește caracterul rezonabil al unei proceduri, CEDO a statuat că acesta se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, de comportamentul persoanei acuzate și cel al autorităților competente, iar continuarea detenției nu se mai justifică într-o speță dată decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art. 5 din Convenție (cauza McKay contra Regatului Unit).

Instanța de fond a constatat în cauză există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații au fost comise de aceștia, organele de urmărire penală au efectuat în mod sistematic cercetări de la data dispunerii ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive a

inculpaților (fiind audiați martori, alte persoane implicate, fiind efectuate percheziții domiciliare și ridicate probe, dispunându-se efectuarea unei expertize cu privire la acestea, fiind luate măsuri asiguratorii), cauza este complexă, infracțiunile cercetate relevă un grad ridicat de pericol social prin prisma prejudiciului creat, a modului concret în care s-a adus atingere valorilor sociale ocrotite de lege, a calității inculpatului T. V. la data presupuselor fapte (aceea de expert în cadrul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, înlocuitor la directorului instituției), împrejurările concrete de comitere și prejudiciul efectiv creat nu sunt pe deplin elucidate la acest moment, comportamentul inculpaților nu poate fi apreciat ca fiind unul care a înlesnit finalizarea actelor de urmărire penală într-un termen scurt, toate acestea prevalând, în ciuda prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații.

Instanța de fond a apreciat, prin raportare la cele mai sus expuse, că în prezenta cauză durata privării de libertate a inculpaților respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar lăsarea în libertate a acestora nu se justifică, putând încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.

Din aceste motive,dar și pentru că scopul măsurii arestării preventive (acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni) nu a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat, instanța apreciază că nu se impune, la acest moment procesual, luarea față de inculpați a unei măsuri restrictive de drepturi.

De altfel, astfel după cum s-a mai menționat, în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesității prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nefăcând trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11¹C.p.p., potrivit cărora doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi. Inculpații au posibilitatea să formuleze pe cale separată cereri de înlocuire a măsurii arestării cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate sau să formuleze oricând în cursul procesului cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Apărătorul inculpatei G. G. a invocat din nou faptul că aceasta are o sănătate precară, dovedind aceasta cu documente medicale depuse la dosar și solicitând cercetarea sa în stare de libertate.

Tribunalul a reținut că problemele medicale invocate de inculpată (chist suprarenal drept operat în luna ianuarie 2011, starea la externare - ameliorat) nu constituie motive suficiente pentru a se dispune cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere, potrivi prevederilor art. 139¹C.p.p. .

Cât privește necesitatea supravegherii fiului în vârstă de 18 ani ori a mamei adoptive a inculpatei, instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt motive suficiente pentru a dispune punerea în liberate a acesteia. De altfel, din actele dosarului reiese că inculpații G. au mai multe rude apropiate care se preocupă de îngrijirea celor doi.

Nu în ultimul rând, după cum s-a mai precizat, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, situația lor personală și socială, legăturile acestora cu comunitatea, sunt aspecte ce pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în situația în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.

Astfel fiind, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost admisă și, în baza art.155 și urm. C.p.p., s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților G. I., G. G. și T. V. pe o perioadă de 30 zile, potrivit dispozitivului prezentei încheieri.

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p.,cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpaților G. I., G. G. S. și T. V. .

În motivarea recursurilor inculpaților G. I. și G. G. S., se arată

inculpații G. au dat declarații de recunoaștere, iar infracțiunea de dare de mită nu poate fi săvârșită în formă continuată., iar instanța ar trebui să verifice dacă inculpatul G. s-ar face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni prin prisma probelor de la dosar si jurisprudenței CEDO. Atât în practica judiciară, cât și în doctrină s-a stabilit că ori de câte ori instanța verifică această măsură sau chiar și în procedura liberării sub control judiciar, trebuie să ne raporteze la mandatul inițial și nu la o eventuală extindere pentru că, pe de o parte se face o confuzie între temeiurile noi care pot impune stare de arest, și prevederile art. 148 C.pr.pen., întrucât se face referire la art.238 C.pr.pen. cum că s-ar fi dispus extinderea penală și cu privire la alte acte materiale. În dosarul de urmărire penală s-a reținut faptul că există cinci martori care ar confirma acea stare de fapt expusă de inculpatul T.

V., ori nu există nicio declarație de martor care să confirme declarațiile date de inculpatul T., întrucât este vorba de o declarație dată pro cauza. La filele 116- 118-120 există declarațiile a doi martori, singurele persoane indicate ca fiind șoferii care au dus cuprul și care au declarat că nu îi cunosc pe cei doi inculpați G. I. și G. G. S. . Prin prisma art.69 C.pr.pen. acea declarație singulară, dată de coinculpat nu poate să constituie o probă decât dacă se coroborează cu celelalte probe administrate și dacă rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, chiar și în sensul acelor indicii prev. de art.68¹C.pr.pen. Se apreciază că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, conform art.156 C.pr.pen ar fi trebuit să fie motivată. În cuprinsul acesteia se arată că trebuie să se depună la dosar o expertiză tehnico-științifică (fila 343 vol.II dos.UP), iar în rezoluția de efectuare a expertizei se arată că este un termen limită până la care trebuie efectuată acea expertiză, respectiv 12 octombrie 2013. Alte acte și probe care trebuie să fie administrate nu există, în acea propunere de prelungire se face doar vorbire de acel pericol public pe care gravitatea faptei îl prezintă pentru ordinea publică. Inculpații nu au cum să influențeze desfășurarea unei expertize care se va efectua la București și care este singura proba la care se face referire în acea propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv.

Ca atare se solicită admiterea recursurilor inculpaților G. I. și G. G.

, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive sau luarea unei alte măsuri, adică cae obligării de a nu părăsi localitatea sau țara conform art.145/1 C.pr.pen. sau 145 C.p.p.

În motivarea recursului inculpatului T. V. se arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, inculpatul a fost suspendat din funcția pe care o deținea, iar în faza de urmărire penală a dat declarații sincere cu privire la infracțiunea pe care comis-o .Ulterior măsurii arestării preventive s-a reținut în sarcina acestuia și complicitate la infracțiunea de luare de mită, însă din dosarul cauzei raportat la probele administrate nu rezultă că

inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune. Nu există indicii că ar fi avut cunoștință de ceea urmează inculpatul G. I. să facă cu acea sumă de bani. Inculpatul T.

V. a dat o declarație sinceră și nu pro cauza, inculpatul și-a asumat consecințele faptei sale, iar la dosarul cauzei există declarații de martori care se coroborează cu declarația acestuia, iar în ceea ce privește persoana sa se arată că acesta nu are antecedente penale, are două fiice în întreținere și o mamă bolnavă, și-a asumat răspunderea pentru faptele sale și nu se va sustrage de la urmărirea penală.

Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, se solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Prin încheierea penală nr.25/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G. S. pe o durată de 29 zile, în baza art. 149¹C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere că existau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p.

Prin încheierea penală nr.26/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. pe o durată de 29 zile, în baza art. 149¹C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215 ¹al. 1 C.p..

G. S. și începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv pentru inculpatul T. V. .

În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a

săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.p.p, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedepse ale închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța soială negativă produsă în comunitate.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică este ,desigur ,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei .

Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare ,la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatilor ,cum s-a susținut, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concureză la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, ca atare, cerința reglementată în cuprinsul art. 148 lit f C.p.p.este îndeplinită, măsura arestării fiind pe deplin justificată.

Deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.p.p.este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, așa cum de altfel a apreciat în mod pertinent și instanța de fond, se impune în continuare prelungirea duratei arestării inculpaților G. I., G. G.

S. și T. V. .

Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpaților, respectiv poziția procesuală de recunoaștere adoptată, situația familială și socială a inculpaților absența antecedentelor penale, participația penală, încadrările juridice ale faptelor( în acest stadiu procesual fiind suficient să existe indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și analizarea în concret a probelor ), vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p.

Starea de sănătate a inculpatei G. G. S. nu constituie un motiv pentru a se dispune cercetarea acesteia în stare de libertate, așa cum a apreciat și instanța de fond, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere, potrivit prevederilor art. 139¹C.p.p., de altfel nu există vreo expertiză medico - legală la dosar care să ateste starea de sănătate și măsurile corespunzătoare care s-ar impune.

Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitaea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p.p.

Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat.

Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.

În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b

C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I., G.

G. S. și T. V. împotriva încheierii penale nr. 34 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Salaj.

În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I., G. G.

-S. și T. V. aflați in prezent in Arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 34 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Salaj.

Obligă pe fiecare recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2013 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. I. C. M. V. C.

GREFIER

G. I. -B.

Red.I.C.M./.ICM.

3 ex,/_ Jud.fond.Ț. D.

← Încheierea penală nr. 10/2013. Prelungirea arestului preventiv		Încheierea penală nr. 69/2013. Prelungirea arestului preventiv →

Încheierea penală nr. 1350/2013. Prelungirea arestului preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1350/2013. Prelungirea arestului preventiv