Încheierea penală nr. 326/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 326/R/2013
Ședința publică din data de 08 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.
: DP
G.: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. reprezentat prin
procuror L. tina Crăciunescu
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpații S. T. și C. A. împotriva încheierii penale nr.182 din 06 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș privind prelungirea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați în dosarul penal nr.96-D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. T., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales - avocat Mesaroș Tomoioagă A. Lavinia din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar și inculpatul C. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Negru C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărătorul ales - avocat Cioltea Octavian din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului S. T. solicită admiterea recursului formulat și casarea încheierii recurate, iar ca urmare a rejudecării cauzei instanța de control judiciar să dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului arestat.
Apreciază săracă în idei propunerea de prelungire formulată de către Parchet deoarece prin aceasta se solicită prelungirea măsurii preventive pentru finalizarea calculului prejudiciului, pentru audierea altor persoane în calitate de învinuiți, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și
întocmirea rechizitoriului, precum și pentru alte asemenea acte care nu au nicio legătură cu temeiul arestării preventive. Or, toate demersurile și înscrisurile la care se face referire în propunere, oricum trebuie întocmite de către Parchet, motivele invocate nefiind temei pentru prelungirea unei arestări, mai ales având în vedere faptul că este vorba despre cea mai gravă măsură preventivă.
De asemenea, motivarea instanței de fond privind admiterea propunerii de prelungire cuprinde fraze vechi și celebre, neancorate în starea de fapt. Astfel, se reține că se impune menținerea măsurii arestului preventiv pentru că lăsarea în libertate ar încuraja alte persoane să comită infracțiuni, însă arestarea preventivă nu declară vinovată o persoană, iar lăsarea în libertate nu achită persoana în cauză, frica de lăsare în libertate reținându-se la soluționarea cauzei pe fond, nu la luarea măsurii arestării preventive. În ceea ce privește prezumția săvârșirii unor noi fapte, aceasta constituie temei distinct de arestare care nu este invocat în speță, ci se
invocă doar la pericolul concret pentru ordinea publică.
Referitor la complexitatea cauzei care se invocă, apreciază că aceasta nu impune arestarea doar a două persoane din grupul vast de 20-30 de persoane în condițiile în care la domiciliul inculpatului S. T. nu s-a găsit nimic, dimpotrivă la alte persoane au fost găsite cantități însemnate de țigări, dar totuși sunt în stare de libertate, fără să se fi dispus vreo măsură preventivă în privința acestora. Inculpatul nu neagă activitatea de contrabandă, însă această poziție procesuală nu justifică necesitatea
imperioasă de a fi cercetat în stare de arest.
Învederează faptul că nici în motivarea propunerii Parchetului și nici în aceea a instanței de fond nu s-a făcut dovada că Parchetul a analizat dacă se impun alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate. Consideră că s-a dispus luarea acestei măsuri pentru a se da o lecție tuturor, însă apreciază că inculpatul S. T. poate fi cercetat în stare de libertate în condițiile în care sunt foarte mulți inculpați în dosar față de care nu s-a luat nicio măsură.
În concluzie, solicită admiterea recursului promovat de inculpatul S.
T. și punerea acestuia de îndată în libertate.
Apărătorul inculpatului C. A. solicită admiterea recursului inculpatului și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Temeiurile la care a făcut referire cu ocazia luării măsurii preventive, expuse pe larg cu acea ocazie, subzistă și în prezent. Astfel, s-a reținut incidența art.148 lit. f C.pr.pen. privind pericolul pentru ordinea publică, aspect care preocupă atât instanța de fond, cât și Parchetul în speța de față, însă motivarea instanței de fond este identică cu motivarea Parchetului deoarece, în fapt, dosarul se prezintă instanței cu 30 minute înainte de dezbateri, condiții în care instanța de judecată nu are timpul necesar pentru studiul dosarului.
De asemenea, apreciază că în cuprinsul celor trei volume existente în plus față de cele de la luarea măsurii arestării preventive, nu există nicio probă care să-l vizeze pe inculpatul C. A. în afară de cele care existau la data formulării propunerii de luare a măsurii arestării. În sarcina acestuia se rețin trei acte materiale, acesta a recunoscut unde s-au găsit țigările, astfel că la judecata pe fond se va prevala de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
Probele la care face referire Parchetul, respectiv înregistrările care există cu privire la această acțiune și audierea celorlalți învinuiți îl privesc doar pe inculpatul S. T., nu și pe inculpatul C. A. . Cei doi
inculpați au precizat că se cunosc, dar pe relația de grup nu au avut tangență, iar transcrierile din volumul 6 din dosarul de urmărire penală atestă faptul că discuțiile telefonice dintre cei doi inculpați nu vizau existența unei infracțiuni de trafic de țigări. Solicită a se avea în vedere perioada de 1 lună petrecută de către inculpat în arest preventiv, faptul că nu a mai fost audiat de către procuror, iar probele administrate între timp nu îl vizează.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, arată că în zona Maramureșului se comit zilnic astfel de fapte, care sunt relatate zilnic de către presa locală și cu toate acestea ordinea publică nu este mai liniștită sau mai neliniștită de când inculpatul C. A. se află în stare de arest preventiv.
Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, urmând a răspunde la toate chemările organelor de urmărire penală și a instanței având în vedere că însuși procurorul, cu ocazia luării măsurii preventive, a apreciat că "doar deocamdată"; se impune luarea acestei măsuri. Drept urmare, opinează că în acest moment procesual față de acest inculpat se impune o altă măsură și în plus față de motivele învederate la luarea măsurii, depune la dosar două înscrisuri medicale din care rezultă că soția inculpatului suferă de o boală gravă și urmează să fie supusă unei intervenții chirurgicale.
Pentru toate cele ce preced, solicită punerea inculpatului C. A. de îndată în libertate.
Reprezentanta M. ui P. solicită a se respinge recursurile promovate de către inculpații S. T. și C. A., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apreciază că instanța de fond, Tribunalul Maramureș, în mod legal și temeinic a admis propunerea Parchetului și a prelungit măsura arestării preventive față de cei doi inculpați, constatând că, pe de o parte subzistă temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii și faptul că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar pe de altă parte în mod obiectiv urmărirea penală nu a fost finalizată în decursul celor 29 zile pentru care s-a dispus inițial luarea măsurii.
Drept urmare, având în vedere că este prima prelungire a măsurii preventive, precum și complexitatea cauzei raportat la numărul mare de persoane cercetate coroborată cu subzistența temeiurilor reținute în cauză, apreciază că se justifică propunerea formulată de către Parchet.
Inculpatul S. T., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate și se obligă a se prezenta la poliție sau la instanță.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, formulează aceeași solicitare ca și inculpatul S., susținând că se va prezenta în fața organelor judiciare.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.182 din 06 martie 2013, în temeiul art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și, în
consecință s-a dispus prelungirea cu 30 de zile, începând cu data de 9 martie 2013 și până la data de 7 aprilie 2013, inclusiv, arestarea preventivă a inculpaților S. T. (C.N.P. - 1., fiul lui A. -I. și E., născut la data de_ în Sighetu Marmației, județul Maramureș, domiciliat în Sighetu Marmației, str. C. nr. 3, județul Maramureș) și C.
A. (C.N.P. - 1., fiul lui A. și L., născut la data de_ în Sighetu Marmației, județul Maramureș, domiciliat în Ocna Șugatag, sat Șugatag nr. 401, județul Maramureș), ambii arestați preventiv și aflați în Arestul I.P.J. Maramureș.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată în prezenta cauză, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților
T. și C. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ până la data de_, inclusiv, fiind cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea propunerii s-a arătat că în cauză s-au mai efectuat acte de urmărire penală, pe lângă cele efectuate la data luării măsurii arestării preventive, respectiv redarea interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților și învinuiților, audierea altor învinuiți, solicitarea de relații privind stabilirea prejudiciului. De asemenea, urmează să mai fie efectuate:
audierea în calitate de învinuiți a mai multor persoane identificate în cursul urmăririi penale, dar cu privire la care până în prezent nu s-a mai reușit să fie audiate;
finalizarea calculului prejudiciului final de către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor;
reaudierea inculpaților pentru a li se aduce la cunoștință noile mijloace de probă administrate;
administrarea oricăror altor mijloace de probă necesare și utile cauzei;
prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților și învinuiților;
întocmirea rechizitoriului;
sesizarea instanței competente cu judecarea cauzei.
Prin rezoluțiile din data de 7 februarie 2013, date în dosarul nr. 96- D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de
inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar față de inculpatul C. A. și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar la data de 7 februarie 2013 față de inculpați s-a pus în mișcare acțiunea
penală pentru aceleași infracțiuni și s-a dispus reținerea acestora pe o durată de 24 de ore.
Prin încheierea penală nr. 107/_ a T. ui Maramureș s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților pe timp de 29 zile, cu începere de la 8 februarie 2013 până la 8 martie 2013, inclusiv, instanța reținând că din probele administrate până la această fază a urmăririi penale au rezultat indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, respectiv că în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, împreună cu alte persoane, au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, introduse ilicit în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Activitatea infracțională a presupus realizarea în mod repetat a mai multor acte materiale privind traficarea ilegală a unor importante cantități de țigări cu însemne fiscale ucrainene, angrenând participația mai multor persoane. Prejudiciul produs bugetului de stat prin activitatea ilicită a grupului infracțional s-a cifrat la peste 200.000 lei în total, fiind vorba de peste 24.000 de pachete de țigări traficate, de diferite mărci.
Instanța a mai reținut că inculpații se cunosc, aspect reieșit din probațiunea administrată, astfel că nu a fost primită susținerea acestora potrivit căreia activitatea infracțională s-ar fi desfășurat în paralel.
În raport de aceste împrejurări, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive, apreciind că sunt întrunite condițiile art. 143 Cod procedură penală și că este incident art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa fiind, instanța a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol social relevat de modalitatea concretă în care au acționat inculpații, de natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați aceștia.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările reținute drept cadru a comiterii faptelor, or, având în vedere aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni grave, ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității și, totodată, convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva faptelor de acest gen.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă în continuare, reținându-se că inculpații se presupune că au comis cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 5 ani la 20 ani închisoare, respectiv de la 3 ani la 15 ani închisoare) și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit prin jurisprudența ei constantă că gravitatea unor infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei fac ca riscul comiterii de noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată.
În cauză pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de gravitatea și amploarea fenomenului infracțional generat prin activitatea inculpaților, aceștia fiind acuzați că în mod organizat și prin angrenarea mai multor persoane (fiind identificați până la această dată aproximativ 30 de participanți) au realizat la date diferite mai multe acte complexe de contrabandă într-o perioadă relativ scurtă, circumscrisă unui interval de doar câteva luni. În raport de aceste împrejurări, pe de o parte există riscul comiterii în continuare a unor astfel de fapte penale de către inculpați, iar, pe de altă parte, lăsarea lor în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte similare, dată fiind frecvența lor în comunitate.
Nu trebuie omis că luarea unei măsuri preventive se realizează, în principal, pentru a se preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a se asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal.
a constatat că la acest moment al urmăririi penale și al analizării cererii de prelungire a arestării preventive a inculpaților indiciile temeinice avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării nu s-au schimbat.
De altfel, existența indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au constituit un grup organizat pentru comiterea infracțiunii de contrabandă a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin încheierea penală nr. 107/_ a T. ui Maramureș, menținută prin decizia penală nr. 223/_ a Curții de Apel C. . Mai mult, după acest moment, în cauză s-a procedat la efectuarea și altor acte de urmărire penală care confirmă bănuiala rezonabilă față de inculpați.
De asemenea, având în vedere complexitatea cauzei, dat fiind numărul de participanți și de acte infracționale, în cauză se impune administrarea și altor probe, astfel că tribunalul a apreciat că în interesul urmăririi penale și pentru o justă soluționare a cauzei se impune prelungirea stării de arest a inculpaților. În vederea stabilirii tuturor aspectelor ce vizează starea de fapt și contribuția fiecărui participant la comiterea faptelor este necesară efectuarea actelor de urmărire penală indicate în cerere, respectiv audierea în calitate de învinuiți a celorlalte persoane identificate, reaudierea inculpaților, clarificarea elementelor ce țin de prejudiciu și administrarea oricăror probe necesare și utile.
Situația personală și greutățile sociale invocate de inculpatul C. A. nu pot justifica comiterea de fapte penale și nu constituie temei al reconsiderării privării de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a împrejurării că anterior a mai suferit condamnări. De asemenea, egalitatea de tratament a tuturor persoanelor cercetate în cauză, invocată de inculpatul S. T., nu poate fi reținută câtă vreme activitatea infracțională nu este identică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că prelungirea arestării preventive se justifică, luând în considerare și faptul că o altă măsură neprivativă de libertate s-a apreciat ca insuficientă pentru protejarea interesului public, astfel că s-a dispus prelungirea arestării preventive cu 30 de zile, începând cu data de 9 martie 2013 și până la data de 7 aprilie 2013, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT Biroul Teritorial Maramureș.
În motivarea recursului, s-a arătat că cele invocate de parchet în propunerea de prelungire a arestării preventive nu pot constitui temeiuri pentru admiterea acesteia, întrucât probele pot fi administrate cu inculpații și în stare de libertate. Inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă sunt lăsați în libertate, aceștia au avut o conduită corespunzătoare în cursul urmăririi penale, inculpatul C. A. recunoscând faptele, iar inculpatul S. T., de asemenea, nu a negat activitatea de contrabandă.
În subsidiar, s-a solicitat luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta fiind suficientă pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpații S. T. și C. A. sunt cercetați în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 și contrabandă, prev.de art.270 alin.1 și 3 rap.la art.274 din Legea 86/2006, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. de către DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș.
În speță, prin încheierea penală nr.107 din 08 februarie 2013 a T. ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe 29 de zile, începând cu data de 08 februarie 2013 până la 8 martie 2013, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 și 148 lit. f C.pr.pen.
În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, aceștia împreună cu alte persoane, au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, introduse ilicit în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal și că prejudiciul produs bugetului de stat prin activitatea ilicită a grupului infracțional s-a cifrat la peste 200.000 lei în total, fiind vorba de peste
de pachete de țigări traficate, de diferite mărci.
În prezenta cauză, DIICOT Biroul Teritorial Maramureș a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru audierea în calitate de învinuiți a mai multor persoane identificate în cursul urmăririi penale; finalizarea calculului prejudiciului de către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor; reaudierea inculpaților; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Potrivit art.155 alin.1 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, este dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun sau nu, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurenților sunt întrunite simultan condițiile prev.de art.136 și 143 C.pr.pen. raportat la art.148 lit. f C.pr.pen., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C.pr.pen., Tribunalul
Maramureș a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise - aceștia au realizat la date diferite mai multe acte complexe de contrabandă, într-o perioadă scurtă, de câteva luni, angrenând participarea mai multor persoane, și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care fac parte inculpații, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
După un interval de mai puțin o lună de la luarea măsurii arestării preventive, nu se poate susține că au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau că acestea nu mai impun privarea de libertate, jurisprudența CEDO fiind constantă în sensul că existența pericolului concret pentru ordinea publică poate justifica măsura arestării cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cazul de față, această perioadă nu a depășit durata rezonabilă.
Conduita inculpaților și atitudinea sinceră și de cooperare pe care o invocă aceștia prin motivele de recurs va fi luată în considerare în procesul de apreciere a probelor și eventual la individualizarea sancțiunii.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a urmăririi penale, nefiind oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev.de art.145 sau 145/1 C.pr.pen., așa cum au solicitat apărătorii inculpaților.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile prev.de art.136, 143 și 148 lit.f C.pr.pen., raportat la art.155 și 159 C.pr.pen., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută, motiv pentru care recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații S. T. si C. A., deținuți în Arestul IPJ Maramureș împotriva încheierii penale nr. 182 din 6 martie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negru C. .
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 martie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
V. C.
I.
C.M.
DP
G.
B. H.
I.C.M./C.A.
_
2 ex./Jud.fond.A.S. F.
| ← Încheierea penală nr. 40/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 10/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
