Încheierea penală nr. 14/15. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 14/R Ședința publică de la 15 aprilie 2013 Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. C., președinte secție penală

: M. S., judecător

: Ț. D. B., judecător

: O. I. -M., grefier șef secție penală

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M. SA , în prezent deținut în A. I.P.J.Sălaj, împotriva încheierii penale nr.20/A din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. Gog Doinița.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.

Apărătoarea inculpatului solicită ca în măsura în care nu sunt impedimente să se admită recursul și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului promovat în cauză ca fiind nefondat și menținerea măsurii arestării preventive ca fiind legală, deoarece sunt indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii iar dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite, respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cere obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul nu recunoaște comiterea faptei. Susține că era la bar cu fetele însă nu a știut că acestea au furat bunuri, motiv pentru care solicită admiterea recursului său și cercetarea în stare de libertate.

T R I B U N A L U L

Prin încheierea penală nr.20/A/2013 a Judecatoriei Z. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău si

În baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit.d) și f) Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului M. SA, fiul lui I. și L. ,

născut la data de_, în localitatea Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii - 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, recidivist, domiciliat în municipiul Z., lipsă spațiu, jud.Sălaj, CNP 1., pe o durată de 29 de zile, de la 11 aprilie 2013 până la 9 mai 2013 inclusiv.

În baza art.151 Cod procedură penală, dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-na Gog Doinița, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, ora 11.50, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat arestarea preventivă a inculpatului M. SA, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2¹ lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal, fapta constând în aceea că în data de_, pe timp de zi, inculpatul M. SA, împreună cu Groza A. și Groza E., minore în vârstă de 13, respectiv 11 ani, în urma unei înțelegeri prealabile având ca scop obținerea de bani, s-au deplasat la barul Bistrițeana de pe str.Sf.Vineri din municipiul Z., unde au sustras prin violență suma de 1.800 lei de partea vătămată Frank Vasile.

În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a făcut referire la dispozițiile art.143, art.148 lit.d) și f) și art.136 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.

Prin rezoluția din data de_ s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului M. SA pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2¹ lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar nr.873/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2¹ lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal. Inculpatul a fost reținut la data de_ ora 19.35 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău pentru 24 de ore..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, referitor la starea de fapt, că din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală, rezultă că la data de_, pe timp de zi, inculpatul M. SA, împreună cu Groza A. și Groza E., minore în vârstă de 13, respectiv 11 ani, în urma unei înțelegeri prealabile având ca scop obținerea de bani, s-au deplasat la barul Bistrițeana de pe str.Sf.Vineri din municipiul Z. . În fața barului cele două minore au abordat-o pe partea vătămată Frank Vasile, aflat în stare de ebrietate și l- au întrebat dacă nu dorește femei. Acesta a refuzat, însă le-a arătat celor două

minore că are bani asupra sa, întrucât tocmai primise salariul, astfel că a scos din buzunar suma de 1800 lei, pe care a arătat-o minorelor, apoi a pus-o înapoi în buzunar. În acel moment Groza A. a băgat mâna în buzunarul părții vătămate pentru a-i lua banii, însă aceasta s-a opus, astfel că au intervenit inculpatul M.

SA și minora Groza E., care au imobilizat partea vătămată pentru ca Groza A. să îi poată lua banii. Cei trei au fugit cu banii astfel obținuți în stația de taxi de la Spitalul Municipal, de unde au luat un taxi cu care s-au deplasat la restaurantul "Imbis";. La scurt timp, organele de poliție, sesizate de partea vătămată, au ajuns la restaurantul "Imbis";, unde i-au surprins pe inculpat și pe cele două făptuitoare minore având asupra lor suma de bani sustrasă.

Inculpatul M. SA a recunoscut comiterea faptei, declarația sa coroborându-se cu declarațiile părții vătămate Frank Vasile, ale martorilor Varga Ionuț-Aron și K. Iuliu, cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, precum și cu mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 10 aprilie 2013 și procesul-verbal de cercetare la fața locului de la aceeași dată.

Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491

Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, potrivit acestui text, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.

În ceea ce privește sintagma de "indicii temeinice";, legiuitorul a arătat în art.681Cod procedură penală că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit.c CEDO măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a comis o faptă prev. de legea penală, Curtea înțelegând prin motive verosimile doar fapte/informații de natură a convinge un

observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care se ia măsura și care nu trebuie să fie de aceleși nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau fundamentarea unei anumite acuzații ( CurteaEDO cz._, Erdagöz c/Turcia par.51). Potrivit jurisprudenței CEDO la luarea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu.

Ținând cont de starea de fapt expusă anterior, dar și de actele premergătoare întocmite și de probele administrate până la acest moment în cauză, care se

coroborează între ele, instanța consideră că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

De asemenea, procedând la analizarea temeiurilor care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța constată că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.d) și f) Cod procedură penală.

Astfel, în privința temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, se reține că acesta este incident atunci când inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.

Inculpatul M. SA a mai fost condamnat anterior la 4 pedepse cu închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și i-au fost aplicate 5 măsuri educative și 4 sancțiuni administrative pentru același gen de infracțiuni, ultima dată fiind liberat condiționat în data de_ cu un rest neexecutat de 328 zile. De asemenea, inculpatul mai este cercetat în dos.nr.862/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în acest dosar fiind începută urmărirea penală, prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de_, confirmată de procuror la data de_ . Dispozițiile art.148 lit.d) trebuie coroborate cu cele de la art.143 referitor la existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel că se remarcă incidența acestui temei de arestare în cauza de față.

De asemenea, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind închisoarea de la 7 la 20 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei Hotărârea din_ ), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din_ ), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din_ și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din _

).

Infracțiunile de genul celor reținute în sarcina inculpatului au un impact puternic în rândul opiniei publice, motiv pentru care se impune o reacție promptă a autorităților care să conducă la arestarea preventivă a persoanelor bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni, pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului instanța urmează a avea în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, circumstanțele reale ale faptei, caracterul organizat și al activității infracționale, toate acestea în contextul în care, în prezent, fenomenul infracțional atinge cote alarmante iar fapte de natura acelora sub aspectul cărora este cercetat inculpatul cunosc o creștere îngrijorătoare.

Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța reține că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din modalitatea de săvârșire a acestora reținută în starea de fapt, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are o ocupație și un loc de muncă și a comis un mai multe infracțiuni începând cu un scurt timp după liberarea sa condiționată, împrejurare de natură să imprime faptelor și inculpatului un grad ridicat de pericol social.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, fapta pentru care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate.

Mai mult, inculpatul nu are un loc de muncă stabil și nu realizează venituri, astfel că există și riscul ca odată aflat în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală.

Tot sub aspectul pericolului social prezentat de inculpat, instanța nu poate omite împrejurarea că fapta a fost comisă împreună cu două făptuitoare minore, de

13 și respectiv de 11 ani, care nu răspund penal, însă sunt atrase în câmpul infracțional de către inculpat, care profită de vârsta și naivitatea acestora, dar și de lipsa răspunderii lor penale.

Raportat la aspectele expuse, instanța apreciază că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului.

Totodată, instanța consideră că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară audierea martorilor și a părții vătămate, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.

Instanța apreciază că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, care s-a dovedit a fi o persoană perseverentă în câmpul infracțional.

Față de motivele expuse anterior, văzând dispozițiile art.1491, art.146 alin.10 și 11, art.148 lit.d) și f) și art.151 Cod procedură penală, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și va dispune arestarea preventivă a

inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la data de 11 aprilie 2013 până la data de

9 mai 2013 inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.

Onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-na Gog Doinița, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. S., solicitând judecarea în stare de libertate, arătând ca nu se face vinovat de comiterea acestei fapte.

Examinând motivele de recurs formulate, cat si din oficiu, tribunalul a retinut că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins pentru urmatoarele considerente.

Inculpatului M. SA, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.2¹ lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal .

In fapt s-a retinut in sarcina acestuia ca în data de_, pe timp de zi, inculpatul, împreună cu Groza A. și Groza E., minore în vârstă de 13, respectiv 11 ani, în urma unei înțelegeri prealabile având ca scop obținerea de bani, s-au deplasat la barul Bistrițeana de pe str.Sf.Vineri din municipiul Z., unde au sustras prin violență suma de 1.800 lei de partea vătămată Frank Vasile. Cele două minore au abordat-o pe partea vătămată Frank Vasile, aflat în stare de ebrietate și l- au întrebat dacă nu dorește femei. Acesta a refuzat, însă le-a arătat celor două minore că are bani asupra sa, întrucât tocmai primise salariul, astfel că a scos din buzunar suma de 1800 lei, pe care a arătat-o minorelor, apoi a pus-o înapoi în buzunar. În acel moment Groza A. a băgat mâna în buzunarul părții vătămate pentru a-i lua banii, însă aceasta s-a opus, astfel că au intervenit inculpatul M.

SA și minora Groza E., care au imobilizat partea vătămată pentru ca Groza A. să îi poată lua banii. Cei trei au fugit cu banii astfel obținuți în stația de taxi de la Spitalul Municipal, de unde au luat un taxi cu care s-au deplasat la restaurantul "Imbis";, unde au fost depistați de către organele de politie.

Inculpatul, deși în primele declarații date in fata organelor de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor, în fața instanței de recurs a arătat că nu el este autorul acestei faptei, acesta constituind de altfel și motivul de recurs.

Probatoriul administrat in cauza pana la acest moment dovedește însa contrariul celor susținute de inculpat. La dosarul de urmărire penală există declarațiile părții vătămate, declarații de martori, declarația taximetristului, declarațiile celorlaltor învinuite, proces verbal de constatare a infracțiunii, recunoaștere din grup, care constituie indicii în sensul dispozițiilor art.68/1 cpp, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind.

1 C.p.p. când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley

c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fara a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.

De asemenea tribunalul a mai reținut că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s-ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să

aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat.

Din probele administrate până în acest moment în cauză instanța apreciază că există indicii suficiente care să creeze o suspiciune întemeiată că inculpatul M.

S., a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Referitor la pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpatului, așa cum a arătat instanța de fond, acesta trebuie raportat atât la fapta, la gravitatea acesteia cât și la persoana inculpatului, avându-se în vedere toate criteriile descrise in art.136 alin 8 cpp.

Astfel, trebuie avut în vedere că inculpatul este o persoana care își câștigă existența prin comiterea de fapte antisociale, atrăgând în câmpul infracțional și inculpați minori sub 14 ani, profitând de starea de iresponsabilitate a acestora, are numeroase condamnări, ceea ce denotă o perseverenta infracțională.

Chiar si practica CEDO în materie a statuat ca ,,datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea anumite infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventiva ,cel puțin pentru o perioada de timp.

Intrucât hotărârea pronunțată de judecătorie este temeinică și legală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b cpp se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

M. S. împotriva încheierii penale nr.20/A/_ a Judecătoriei Z. Văzând și dispozițiile art.192 alin 2 cpp.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I D I S P U N E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. M. S., împotriva încheierii penale nr.20/A/_ a Judecătoriei Z. .

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu pentru asistența juridică acordată inculpatului va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței azi_ .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

T. C. M. S. Ț. D. B. O. I. -M.

Red.TC/IMO/ /3 ex. Jud.fond: B. T. G.

← Încheierea penală nr. 33/2013. Propunere de arestare...  Încheierea penală nr. 130/2013. Propunere de arestare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 14/15. Propunere de arestare preventiva a inculpatului