Încheierea penală nr. 33/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.33/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. Ț. Judecător M. L. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva încheierii penale nr.22/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind pe inculpatul
R. C. L. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat în formă continuată, prev. de art.20 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul din PNT Gherla, aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. Negru C., cu delegație avocațială depusă la dosar .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Crăciunescu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține declarațiile date până în prezent, prevalându-se de dispozițiile art.70 C.pr.pen.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Apărătorul inculpatului R. C. L. apreciază că recursul Parchetului a rămas fără obiect, raportat la faptul că inculpatul a fost încarcerat, existând o hotărâre de condamnare a acestuia la pedeapsa de 2 ani și 2 luni prin sentința penală 214/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta Parchetului cu privire la susținerile apărătorului inculpatului, arată că nu există nici un impediment legal pentru a se emite un mandat de arestare, chiar dacă inculpatul la acest moment se află în executare unei pedepse privative de libertate, mai ales că foarte curând acesta ar pute a intra în comisia de liberare condiționată, urmare a deducerii unei perioade de 1 an închisoare, practica judiciară fiind în sensul că cele două mandate pot merge în paralel.
Pe fond, susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate, cu consecința admiterii propunerii de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat în formă continuată, prev.de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal. Consideră hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, în mod nelegal a respins propunerea de arestare preventivă apreciind că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la urmarea produsă, lipsa prejudiciului, inculpatul a recunoscut fapta, cu toate că inculpatul are un cazier impresionant suferind nu mai puțin de 5 condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat precum și 4 sancțiuni administrative pentru același gen de faptă, dovedind astfel o persistență infracțională deosebită și o totală lipsă de respect față de valorile patrimoniale și față de organele judiciare. Totodată la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpatului, ar trebuie să se țină cont și de împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și nici surse de venit, preferând parazitismul social, ceea ce este de natură să-l încurajeze la comiterea de noi infracțiuni. In concluzie solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului-recurent solicită respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică, motivarea instanței de fond este pertinentă și concludentă, în mod corect a apreciat că lăsarea în liberate a inculpatului nu prezintă un grad suficient de pericol pentru ordinea publică pentru a face necesară privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul R. C. L., având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală nr.22/C/A/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins, în baza art.149/1 alin.9 C.pr.pen., propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. C. L. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii tentativă la furt calificat, prev. de art.20. C.pen. rap. la art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. e și g C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen., (sub aspectul stării de fapt reținându-se aceea că în noaptea de 24/_ în jurul orei 2,00 în cartierul Mărăști din Cluj-Napoca, acesta a încercat să sustragă bunuri din trei autoturisme parcate în loc public, însă nu a reușit deoarece portierele erau asigurate), în motivare arătându-se în esență, că nu există probe certe din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate, nefiind deci întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.pr.pen. și nici cele prevăzute de art. 148 lit. d C.p.pen., în opinia instanței de fond, având în vedere că urmărirea penală este aproape finalizată, arestarea inculpatului nu este oportună.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în motivare arătându-se pe scurt, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art.148 lit.d și f C.pr.pen. în privința inculpatului R. C. L. ,
deoarece acesta era la data prezentei fapte, cercetat într-un alt dosar pentru fapte similare, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, perseverența sa infracțională și circumstanțele sale personale justificând temerea că acesta, lăsat în libertate, va comite și alte infracțiuni, având în vedere că nu are un loc de muncă stabil și nici o sursă licită de venituri
Analizând recursul formulat de către Parchet, în raport cu dispozițiile legale în materie, precum și cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
În legătură cu susținerea apărătoarei inculpatului în sensul că prezentul recurs ar fi lipsit de obiect, odată ce inculpatul a fost între timp încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate, aceasta nu este întemeiată, neexistând nici o dispoziție legală care teoretic, să interzică coexistența unui mandat de executare a pedepsei cu un mandat de arestare preventivă, în practica judiciară existând situații de acest fel.
Pe de altă parte, opinăm că prezentul recurs nu este fondat, deoarece instanța de fond a apreciat în mod just că nu sunt întrunite cumulativ dispozițiile art.143 și 148 C.pr.pen. pentru a se putea lua măsura arestării preventive față de inculpatul R. C. L., mai precis nu este prezent temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. întrucât în cauză nu există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și în privința temeiul prevăzut de art. 148 lit. d C.p.pen. a opinat că, pentru întrunirea ipotezei legale, ar fi necesar ca fapta ce face obiectul prezentului dosar să constituie infracțiune.
Într-adevăr, din probatoriul administrat până la acest moment rezultă probe și indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de fapta ce i-a fost reținută în sarcină, relevante fiind sub acest aspect în primul rând, chiar declarațiile inculpatului care de la început a recunoscut comiterea ei, fiind îndeplinite cerințele art. 143 C.p.pen.
Arestare preventivă a unei persoane presupune însă, și existența cel puțin a unuia dintre cazurile reglementate de art. 148 C.p.pen., parchetul oprindu-se la cele prevăzute la literele d și f ale acestui text de lege care se referă pe de o parte, la situația în care inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune iar pe de altă parte, la pedeapsa prevăzută de lege care trebuie să fie mai mare de 4 ani închisoare și la existența unor probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza pericolului concret pentru ordinea publică, reprezentat de o eventuală lăsare a inculpatului în libertate, instanța trebuie să aibă în vedere două premise, cel puțin: una legată de faptă și de condițiile concrete ale comiterii acesteia și una privitoare la persoana celui învinuit de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
Fără a putea ignora pericolul concret al faptei comise, dedus de cele mai multe ori din modalitatea concretă de săvârșire, mijloacele folosite, numărul participanților, minuțiozitatea pregătirii comiterii ei ori din valoarea prejudiciul produs, împrejurări ce nu trebuie pierdute din vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, odată stabilită vinovăția inculpatului, la luarea unei măsuri preventive trebuie să se țină cont și de circumstanțele personale ale persoanei acuzate că a comis o infracțiune.
În acest caz concret, pe de o parte, referitor la gravitatea faptei, trebuie precizat faptul că inculpatului i se impută săvârșirea tentativei la furt calificat, acțiunea inculpatului limitându-se la a verifica portierele a trei autoturisme, care însă erau asigurate, fără a executa alte manevre de deschidere forțată a acestora, faptă de o gravitate redusă în opinia noastră, raportat și la lipsa oricărui prejudiciu, iar pe de altă parte, dincolo de acest aspect, conduita acestui inculpat după comiterea faptei constând în recunoașterea acesteia, ne îndreptățesc să credem că nu se impune privarea sa de libertate.
Aceasta, în condițiile în care inculpatul este o persoană tânără, a avut o atitudine cooperantă cu organele de cercetare penală, neexistând indicii că ar încerca în vreun fel să obstrucționeze ancheta aflată în curs de desfășurare și foarte aproape de finalizare.
În aceste condiții, nu se poate vorbi despre faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar dezvolta o stare de temere și de revoltă în rândul opiniei publice, sau că ar crea un sentiment de neîncredere a societății civile în fermitatea măsurilor întreprinse de organele abilitate.
În același sens, în mod corect a apreciat prima instanță că nu ar fi incident cazul reglementat de art. 148 lit. d C.p.pen., din perspectiva gradului redus de pericol social al prezentei infracțiuni, existând premiza lipsei uneia dintre trăsăturile infracțiunii, aceea a pericolului social.
Pentru aceste motive, concluzionând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale sus-menționate.
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. Negru C. ), care se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, în care se include și suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr.22/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. Negru C. ) care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, în care se include și suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. T. A. Ț. M. L.
GREFIER
L. B.
Red. A.Ț/AȚ. 2 ex./_
Jud. fond: L. B.
| ← Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 14/15. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
