Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

TRIBUNALUL SĂLAJ

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE din 30 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.

Judecător: S. M. Judecător: D. B. Ț. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror Bogdan R., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj

S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul W. A., fiul lui Ș.

A. și al lui Ana, născut la data de_, în prezent deținut în arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 7/P din_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, asistat de av. ales Bolog Roberth cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 18.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.

Având cuvântul asupra recursului formulat, apărătorul inculpatului W. A.

, solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și în conformitate cu prevederile art. 145 Cod procedură penală respingerea sesizării privind luarea măsurii arestării preventive cu obligația față de inculpat de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul inculpatului av. Balog Roberth, în baza art. 149 indice 1 alin. 9 Teza a II-a Cod procedură penală solicită respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, iar în baza art. 146 alin. 11 indice 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 149 indice 1 Cod procedură penală, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază totodată că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 145 Cod procedură penală.

Instanța de fond a admis propunerea formulată de Ministerul Public, și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul W. A., motivată de faptul că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. a) și f) Cod procedură penală.

În ceea ce privește dispozițiile art. 148, lit. a) Cod procedură penală, arată apărătorul inculpatului, acestea nu sunt îndeplinite, inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage în evitarea măsurii arestării preventive. Din declarațiile existente la dosarul cauzei reiese că acesta s-a dus pe un teren din apropiere, moment în care mai multe persoane au intervenit și l-au reținut, imobilizându-l.

Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise la data de_ iar la dosarul cauzei s-a depus procesul-verbal încheiat la data de_ de către SPR Sălaj prin care s-a menționat faptul că s-a luat hotărârea ca învinuitul să fie cercetat în stare de libertate, fapta fiind săvârșită în urmă cu 2 zile.

Cu privire la art. 148, lit. f) Cod procedură penală, reprezentantul inculpatului av. Bolog Robertg învederează că într-adevăr pentru fapta săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Cât privește cea de a doua condiție, existența pericolului concret, pentru ordinea publică, arată acesta că această condiție nu este îndeplinită.

Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat.

In momentul producerii accidentului, inculpatul era inconștient, a fost extras din mașină de martori având și el leziuni. A fost solicitat să fie testat cu aparatul etilotest și este adevărat că acesta a refuzat. Dar se arată totodată că după aproximativ o jumătate de oră a încercat să fugă. Legea penală incriminează aceste fapte în cazul în care inculpatul încearcă să se sustragă de la urmărirea penală și astfel nu se poate afla identitatea lui. Acest lucru nu este valabil și pentru inculpatul W. A. .

Ulterior inculpatului i s-au prelevat probe biologice și abia la a doua recoltare de probe biologice inculpatul s-a opus.

In procesul-verbal din_ al Spitalului de Urgență Z. se arată că s-a procedat la recoltarea de sânge în vederea efectuării unor analize și la stabilirea alcoolemiei.

Cât privește fuga de la locul accidentului, arată apărătorul inculpatului, această împrejurarea a fost reținută de organele de cercetare penală ca infracțiune, și ca temei al măsurii arestării preventive.

Pericolul concret este diferit de pericolul social, care trebuie dovedit prin probe, arată reprezentantul inculpatului. Totodată s-a susținut, de către organele de urmărire penală că inculpatul a prezentat dezinteres, acest lucru nefiind adevărat, mai mult decât atât inculpatul a dat declarații, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, astfel încât au fost îndeplinite prevederile art. 136, alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul neavând intenția de a se sustrage sau să influențeze buna desfășurare a procesului penal, sau să influențeze părțile din proces. Reprezentantul inculpatului arată că, în conformitate cu prevederile art. 5, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive reprezintă o necesitate și nu o oportunitate, iar în prezenta speță termenul cel mai adecvat este cel de necesitate, dacă este cu adevărat necesar luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, fapt pentru care apreciază că nu se impune această măsură.

Situația materială a familiei inculpatului este una peste medie, arată apărătorul acestuia, motiv pentru care învederează că nu intenționează sustragerea sa de la buna

desfășurare a procesului penal, colaborând cu organele de urmărire penală, interesul fiind de a acoperi prejudiciul săvârșit. Infracțiunea săvârșită de inculpat este una neintenționată, acesta nu a urcat cu intenție la volan și a recunoscut consumul de alcool, după care arată că nu își mai aduce aminte nimic.

Pentru toate aceste considerente, apărătorul inculpatului solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței respingerea recursului formulat ca nefondat, apreciind hotărârea pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.

Inculpatul W. A. este cercetat pentru săvârșirea a patru acte materiale aflate în concurs real ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, instanța de fond constatând că există indicii că inculpatul se află vinovat, motiv pentru care față de acesta s-a luat măsura arestării preventive. Chiar și pentru părăsirea locului accidentului și refuzul recoltării probelor biologice se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, arată reprezentanta Ministerului Public.

Inculpatul are permisul de conducere suspendat din 2009, în cazierul acestuia existând trecute mai multe contravenții. Cu privire la părăsirea locului accidentului, arată reprezentanta Ministerului Public, acesta s-a îndepărtat de locul accidentului mai mult sau mai puțin, moment în care câțiva localnici au încercat să rețină inculpatul și să-l imobilizeze. Apoi s-a solicitat inculpatului să sufle în aparatul etilotest, acesta a refuzat fiind transportat la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Există indicii temeinice că la acest moment, și s-a presupus rezonabil că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Inculpatul W. A., având cuvântul solicită instanței judecarea sa în stare de libertate obligându-se să se prezintă organelor de urmărire penală ori de câte ori va fi nevoie.

T. ,

Prin încheierea penală 7/P din data de 29 aprilie 2013 a Judefătoriei Șimleul Silvaniei, instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și în baza art.149 indice 1 raportat la art.148 lit.a) și f) Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului W. A. (fiul lui Ș. -A. și Ana, născut la data de_, în localitatea Marghita, județul Bihor, domiciliat în localitatea Z., str. G-ral Ion Dragalina nr. 24, bl. D 7, sc. A, et. 2, județul Sălaj, posesor al C.I, seria SX nr. 0., eliberat de Mun. Z., CNP: 1. ) pe o durată de 29 zile, de la 29 aprilie 2013 până la 27 mai 2013 inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de_, Parchetul de pe lânga J. Simleu-Silvaniei a solicitat arestarea preventiva pentru perioada de 29 de zile a inculpatului W. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de

poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, fapte prev. de art. 178 alin. 2 Cod pen., art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen.

În fapt, în data de_, inculpatul W. A. după ce a consumat alcool, a condus autoturismul marca VW GOLF cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Crasna din direcția Z. înspre localitatea Cizer, fiind însoțit de numitul Lung Cristian-Dănuț care se afla pe bancheta din spate. Nu cu mult timp înainte de a conduce autoturismul anterior menționat, inculpatul a consumat împreună cu martorul Andrași Csaba aproximativ 2,5 litri de vin. La intersecția cu sensul giratoriu din centrul localității Crasna, în zona Bisericii Ortodoxe, inculpatul W. A. a pierdut controlul direcției din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum, a lovit scuarul din centrul intersecției, stâlpul electric din centrul scuarului și a trecut peste acestea, după care s-a oprit într-un stâlp din beton din fața bisericii. În urma evenimentului rutier, pasagerul Lung Cristian-Dănuț a decedat pe loc. Inculpatul a rămas la fața locului o scurtă perioadă de timp după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție fugind pe un teren situat între Biserica Ortodoxă și Școala din localitatea Crasna, fiind prins imediat de mai mulți localnici care l-au urmărit și apoi imediat fiind condus la sediul Postului de Poliție Crasna. Inculpatul avea un comportament anormal și prezenta leziuni ușoare motiv pentru care a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale și pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. La Secția de urgență a Spitalului Z., inculpatul W. A. a avut o atitudine nepotrivită față de cadrele medicale iar în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei acesta a refuzat.

Inculpatul W. A. a fost condus la sediul Poliției Municipiului Z. pentru a fi audiat cu privire la cele întâmplate însă acesta a refuzat orice colaborare cu poliția.

Organele de poliție au procedat la verificarea permisului de conducere al inculpatului. Astfel, conform adresei emisă de Serviciul Rutier C. nr. 276249/SR/MA/_, inculpatul W. A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România, întrucât permisul său figurează în baza de date ca fiind "Reținut"; pentru comiterea pe teritoriul IPJ C. în data de_ a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep. și în data de_ a infracțiunii prev. de art. 85 alin. 4 din OUG 195/2002 rep. Aceste dosare nu sunt finalizate până în prezent iar la constatarea faptelor susmenționate, inculpatul nu a predat permisul de conducere.

Inculpatul a fost reținut în baza Ordonanței de reținere din data de_, de către IPJ Sălaj, începând cu data de_, orele 2320pe o durată de 24 ore.

Prin ordonanța din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșire infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a

conduce suspendat, fapte prev. de art. 178 alin. 2 Cod pen., art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.146 alin.1 si 2, 148 alin.1 lit.a și f C.p.p. art.149/1 cod.pr.pen. referitoare la luarea măsurii preventive.

Potrivit art.149 alin.10 C.p.pen. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie sa fie îndeplinite condițiile prev. de art.143 - existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvarșit o faptă penală, infracțiune pentru care inculpatul să fie pedepsit cu închisoarea, să existe vreunul din cazurile prevăzute in art.148 Cod.pr.pen și arestarea inculpatului să fie în interesul urmăririi penale.

Referitor la existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, se reține că potrivit art.63 alin.1 C.p.p., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționarea cauzei. De asemenea, constituie indicii temeinice -conform art.68 indice 1C.p.p.-atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau de urmărire penală a săvârșit fapta.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în cauză au existat indicii temeinice în sensul comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.

Astfel, indiciile temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat rezultă din declarațiile de martori care l-au văzut pe inculpat în autoturismul implicat în accident precum și la fața locului, au văzut că acesta a încercat să fugă de la locul accidentului, procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de examinare a autoturismului_, declarație de învinuit, procese verbale de consemnare a refuzului testării alcoolemiei în aerul expirat și a refuzului recoltării probelor biologice, C.D. cuprinzând imaginile accidentului surprins de camerele video amplasate pe raza localității Crasna, buletin de examinare clinică nr. 00048543. De asemenea, inculpatul, în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă, nu a negat săvârșirea faptelor. A susținut doar că nu-și amintește decât că în ziua producerii accidentului a băut împreună cu un prieten aproximativ un

litru de vin.

Se poate observa poziția oscilantă a inculpatului care în fața organelor de poliție a declarat inițial că nu a condus autoturismul (f. 31) iar ulterior a declarat că nu-și amintește ce s-a întâmplat.

Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală art. 148 alin. 1 C.p.p. impune - pentru luarea măsurii - și existența unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. Astfel, s-a reținut că în referatul Parchetului de le lângă J. Șimleu Silvaniei, s-a invocat art. 148 alin. 1 lit. a, b, e și f . C.p.p.

Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a C. p.p. întrucât, așa cum rezultă din materialul existent la dosarul cauzei, după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să se sustragă urmării penale. Astfel, din declarațiile martorilor audiați rezultă că acesta a încercat să fugă de la

locul săvârșirii faptelor, fiind prins ulterior datorită intervenției martorilor. Ulterior, după declarația dată în fața organelor de poliție, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, neputând fi găsit la domiciliul stabil și nici la celelalte locații unde existau informații că ar fi locuit anterior săvârșirii faptelor. Dovadă în acest sens sunt mandatele de aducere emise și procesele-verbal de executare în care se consemnează că acesta nu a fost găsit.

Mai mult, în propunerea de arestare preventivă s-a menționat că inculpatul a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală sunând pe șeful poliției rutiere și arătând că dorește să se prezinte la poliție pentru a fi audiat, stabilind în acest sens și o oră de prezentare iar ulterior, neprezentându-se. După acel moment acesta nu a mai putut fi contactat întrucât postul telefonic de pe care a sunat la organele de poliție apărea ca închis. Acest aspect nu este negat în fața judecătorului, susținându-se că este adevărat că inculpatul l-a sunat pe șeful poliției rutiere.

De asemenea, în fața judecătorului, apărătorul inculpatului a arătat că inculpatul nu s-a sustras de la cercetări, că acestuia i s-a luat declarație iar faptul că ulterior acestui moment nu a fost găsit, se datorează situației materiale a inculpatului care-i permite să aibă mai multe locuințe. În momentul în care a aflat că este căutat, inculpatul s-a predat singur. Nu a negat că l-a sunat pe șeful poliției rutiere pentru a se preda.

Instanța a apreciat că atitudinea inculpatului denotă aroganță, sfidare și lipsă de respect față de normele penale și față de organele judiciare. Dacă manifesta un minim de regret față de faptele comise și față de faptul că un om și-a pierdut viața ca urmare a unor fapte de care este învinuit, inculpatul ar fi trebuit să aibă toată disponibilitatea de a contribui la aflarea adevărului, inclusiv să indice adresa unde va putea fi găsit.

S-a constatat că în cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru unele infracțiuni comise sunt de peste patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a acestuia, învinuit de comiterea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social.

Și referitor la acest temei trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că învinuitul a comis infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani, această condiție fiind analizată anterior de instanță.

Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța de fond a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din natura și modalitatea de săvârșire a acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta deține un bogat cazier rutier și că deși avea suspendat dreptul de a conduce din anul 2009, acesta s-a urcat la volan după ce anterior a consumat alcool.

În speță, instanța a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezultă atât din modul de comitere a infracțiunii, cât și din atitudinea anterioară a inculpatului, care a manifestat dispreț total față de respectarea oricăror norme de conduită rutieră.

Potrivit cazierului auto, inculpatul are o vastă activitate contravențională dar și infracțională. Se poate observa că inculpatul a fost sancționat de mai multe ori pentru

depășirea vitezei admise de lege precum și pentru alte contravenție rutiere și i s-au întocmit dosare penale tot pentru fapte la regimul rutier.

Perseverența inculpatului în încălcarea normelor rutiere denotă faptul că acesta și-a făcut un obicei în a circula în această manieră pe drumurile publice. De asemenea, denotă împrejurarea că inculpatul a manifestat dezinteres total și sub aspectul ocrotirii valorilor sociale protejate de legea penală (în speță viața victimei).

Pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea săvârșirii faptei, din împrejurarea că - nesocotind regulile elementare de circulație în modalitatea arătată - inculpatul a manifestat dispreț total față de valoarea socială supremă ocrotită prin dispozițiile incriminatoare înserate în titlul II cap. 1 din partea specială a Codului penal (infracțiuni contra vieții).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că, prin luarea unor măsuri preventive în condiții legale, nu se încalcă sub nicio formă prezumția de nevinovăție, pentru că - în caz contrar - măsura arestării preventive ar fi lipsită de efecte practice și ar reprezenta - de fiecare dată - o încălcare a prezumției de nevinovăție.

Curtea a arătat, astfel, că există o marjă de apreciere a fiecărui stat în a reglementa condițiile luării acestor măsuri și, cât timp cadrul legal instituit în această materie este în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenție, măsura arestării preventive poate fi luată, cu respectarea acestor prevederi, însă necesită o analiză particulară de la caz la caz.

Tocmai de aceea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că "pericol concret pentru ordinea publică"; poate rezulta și din gradul însuși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpat, atunci când acestea lezează anumite valori sociale de importanță deosebită. Acest pericol se apreciază atât în raport de natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, rezonanța negativă produsă în comunitate (element de percepție psihologică colectivă) ca urmare a săvârșirii lor, cât și în raport de persoana inculpatului, mai precis statutul social al acestuia, comportamentul anterior din punct de vedere penal (antecedente), profilul psihologic și comportamental al acestuia în general, care ar putea să prefigureze o anumită conduită antisocială viitoare.

Conduita anterioară a inculpatului și modalitatea de săvârșire a faptei, sub raport subiectiv (culpă gravă, la limita intenției indirecte), nu fac decât să confirme că inculpatul prezintă un potențial și grav pericol în acest domeniu al vieții sociale,

"aplicarea strictă a măsurilor coercitive cu privire la dreptul de a conduce autovehicule, în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002"; neavând, până în prezent, nici un efect asupra comportamentului inculpatului, în această privință.

Referitor la același temei, prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că este adevărat faptul că pericolul pentru ordinea publică nu echivalează cu pericolul social al faptelor săvârșite, însă dispozițiile alin.8 al art.136 Cod procedură penală prevăd printre criteriile de alegere a măsurii preventive și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite. În acest context, instanța a reținut că existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al faptelor săvârșite și pentru care este cercetat învinuitul, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de persoana bănuită ca fiind autor. Lăsarea în libertate a învinuitului ar fi de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate

și credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Raportat la toate aspectele expuse, instanța de fond a apreciat că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, apreciind ca insuficiente măsurile preventive alternative neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală. Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a învinuitului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, impunându-se administrarea probatoriului (există suspiciuni că inculpatul ar putea influența martori) astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.

În consecință, în baza art. 149¹C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p și art. 148 alin. 1 a și lit. f C.p.p. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă J. Simleu Silvaniei si s-a dispus arestarea preventive a inculpatului pe o durata de 29 de zile de la 29 aprilie 2013 până la 27 mai 2013, inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate iar în rejudecare, respingerea sesizării privind luarea măsurii arestării preventive și în conformitate cu prevederile art. 145 Cod procedură penală luarea față de inculpat a măsurii de a nu părăsi localitatea.

În motivarea recursului se arată în esență că dispozițiile art. 148, lit. a) Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage în evitarea măsurii arestării preventive. Din declarațiile existente la dosarul cauzei reiese că acesta s-a dus pe un teren din apropiere, moment în care mai multe persoane au intervenit și l-au reținut, imobilizându-l. Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise la data de_ iar la dosarul cauzei s-a depus procesul-verbal încheiat la data de_ de către SPR Sălaj, prin care s-a menționat faptul că s-a luat hotărârea ca învinuitul să fie cercetat în stare de libertate, fapta fiind săvârșită în urmă cu 2 zile.

Cu privire la art. 148, lit. f) Cod procedură penală, reprezentantul inculpatului, av. Balog Roberth învederează că într-adevăr pentru fapta săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Cât privește cea de a doua condiție, existența pericolului concret, pentru ordinea publică, acesta arată că această condiție nu este îndeplinită.

Ulterior inculpatului i s-au prelevat probe biologice și abia la a doua recoltare de probe biologice inculpatul s-a opus.

In procesul-verbal din_ al Spitalului de Urgență Z. se arată că s-a procedat la recoltarea de sânge în vederea efectuării unor analize și la stabilirea alcoolemiei. Cât privește fuga de la locul accidentului, această împrejurarea a fost reținută de organele de cercetare penală ca infracțiune, și ca temei al măsurii arestării preventive.

Situația materială a familiei inculpatului este una peste medie, nu intenționează sustragerea sa de la buna desfășurare a procesului penal, colaborând cu organele de urmărire penală, interesul fiind de a acoperi prejudiciul săvârșit. Infracțiunea săvârșită de inculpat este una neintenționată, acesta nu a urcat cu intenție la volan și a recunoscut consumul de alcool, după care arată că nu își mai aduce aminte nimic.

Asupra recursului declarat, tribunalul, reține următoarele:

Soluționând cauza, prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare a normelor legale în materie de arestare preventivă.De asemenea argumentele dezvoltate în sprijinul soluției adoptate, sunt pertinente și convingătoare și nu sunt contrazise în nici un fel prin motivele învocate de apărătorul inculpatului în fața instanței de recurs, astfel că, tribunalul însușindu-și întru totul considerentele hotărârii atacate, în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 7/P/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei.

În baza art.192 alin.(2) Cod pr. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul W. A., fiul lui Ș.

-A. și al lui Ana, născut la data de_, în localitatea Marghita, jud. Bihor, domiciliat în Z., str. General Ion Dragalina, nr. 24, bl. D7, sc. A, et. 2, jud. Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 7/P/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei.

Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică la sediul instanței, azi,_ . Președinte, Judecător, Judecător,

C. T. S. M. B. D. Ț.

Plecat în C.O.semnează Președintele completului

C. T.

Grefier,

M. J. D.

Red.MS/_

Red.MJD/_ Ex.3

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

← Încheierea penală nr. 115/2013. Propunere de arestare...		Încheierea penală nr. 33/2013. Propunere de arestare... →

Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului