Încheierea penală nr. 1496/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
Operator date 8428
ÎNCHEIERE PENALA NR.1496/R/2013
Ședința secretă din data de 08 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: C. I. ,
: I. C. M.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. D., împotriva încheierii penale nr. 105 din_ a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive, față de inculpatul recurent, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de trafic de minori prev. și ped. de art.13 alin1 și 2 rap. la art.2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prev.de art.42 alin.1 și 2 din Legea 161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și restricționarea fără drept a datelor informatice prev.de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. D., în stare de arest, asistat de către apărător ales - avocat Stan Lacrima C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța, în temeiul art.290 alin.2 C.pr.pen. raportat la infracțiunile deduse judecății, din oficiu, pune în discuția părților desfășurarea judecății cauzei în ședință secretă, având în vedere ca judecarea cauzei în ședință publică ar putea aduce atingere demnității sau vieții intime a părților vătămate.
Reprezentantul M. ui P. si apărătorul ales al inculpatului arată că sunt de acord.
Instanța, în temeiul art.290 alin.2 C.pr.pen., declară ședința de judecată secretă si dispune evacuarea publicului din sala de judecata.
Inculpatul arată că își menține recursul formulat, precum și declarațiile date în fața procurorului și nu dorește să facă noi declarații în fața instanței de control judiciar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului în temeiul art.38515alin.2 lit.d C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv.
S-a solicitat prin referatul înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj prelungirea măsurii preventive raportat la scopul pe care îl are această fază de urmărire penală explicându-se că ar fi în interesul urmăririi penale ca inculpatul să fie în continuare cercetat în stare de arest preventiv. Într-adevăr urmărirea penală este una complexă și se cercetează fapte deosebit de interesante și nu unele comune, însă la acest moment motivele invocate nu ar justifica prelungirea măsurii arestări preventive. Apreciază că toate acele de urmărire penală care urmează a fi întreprinse în cauza se pot efectua și dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Chiar dacă prin prisma disp art.148 lit.f C.pr.pen. s-a justificat luarea măsurii preventive, în prezent pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică, dacă ar fi cercetat în stare de libertate nu există, iar inculpatul nu va impieta în vreun fel activitatea de urmărire penală.
În conformitate cu disp. art.5 paragraf 3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie examinată actualitatea măsurii preventive și posibilitatea cercetării inculpatului în stare de libertate. Nu contestă faptul că mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, însă prelungirea măsurii preventive pentru aceste motive nu se justifică.
Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului, respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive și lăsarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.38515pct.1 lit.b C.p.p. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale 105/_ a Tribunalului Cluj.
Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală, temeinică și laborios motivată. În mod corect instanța de fond, Tribunalul Cluj a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în cauza și se impune prelungirea măsurii arestului preventiv.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauza sunt întrunite cumulativ în acest moment condițiile prevăzute de art. 143 C.p.p., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit. f C.p.p. în sensul că pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar cercetarea sa în acest moment, în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existenta indiciilor și temeiurilor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, arată că în propunerea de prelungire a arestului preventiv și în încheierea prin care s-a admis această propunere au fost arătate în detaliu care sunt mijloacele de probă din care rezultă acestea.
Raportat la existența acestor indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, solicită instanței să aibă în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că atunci când se discuta despre luarea, prelungirea, menținerea măsurii arestării preventive a unei persoane bănuite de a fi săvârșit o fapta sancționată de legea
penală, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci doar așa cum a arătat anterior și este consacrat și în dreptul național la bănuiala rezonabil că ar fi săvârșit acele fapte.
Menționează că după ce inculpatul a fost arestat pentru infracțiunea de trafic de minori s-au extins cercetările cu privire la mult mai multe acte, s-a extins și a fost începută urmărire penală cu privire la mult mai multe alte infracțiuni prevăzute de Legea nr.161/2003, iar gravitatea faptelor de la momentul luării măsurii preventive a sporit, se identifica în continuu noi părți vătămate și noi acte infracționale prezumate a fi săvârșite de către inculpat
Apreciază ca si instanța fondului că cercetarea în stare de libertate a unei persoane bănuite a de a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave ar crea un sentiment de neîncredere cu privire la modalitatea în care reacționează instituțiile abilitate să combată acest fenomen și să aplice legea, precum si cele chemate să înfăptuiască justiția .
Raportat la cele mai sus expuse solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefundat.
Inculpatul H. D. având ultimul cuvânt solicită să fie cercetat în stare de libertate. Precizează faptul că nu a avut cunoștință de faptul că activitățile pe care le-a întreprins sunt atât de grave. Arată că a absolvit Liceul Economic în urma cu doi ani, nu și-a găsit un loc de muncă și locuiește împreună cu tatăl său.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.105 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod Procedură Penală, a fost admisă sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și în consecință:
S-a dispus prelungirea cu 30 zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului: H. D., începând cu_ și până la_ inclusiv.
În baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 07 octombrie 2013, s-a înregistrat plângerea formulată de martorul Cheregi G. A. prin care acesta a solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei necunoscute care începând din luna mai 2013 prin amenințare a constrâns-o pe fiica lui minoră partea vătămată Cheregi Lorena M. în vârstă de 15 ani să realizeze fotografii cu caracter pornografic și să i le transmită pe internet.
Prin rezoluția nr. 215/D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Serviciul Teritorial Cluj dată la data de_, ora 14.25, s- a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2, rap. la art. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., raportat la sesizarea organelor de urmărire penală anterior indicată.
În urma cercetărilor, a fost identificat făptuitorul H. D., față de care s-a dispus începerea urmăririi penale in personam prin rezoluția nr. 215/D/P/2013 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Serviciul Teritorial Cluj de la data de_ ora 11.30, în sarcina învinuitului reținându-se faptul că începând din luna mai 2013, in mod repetat, prin amenințare, a constrâns-o pe partea vătămată minoră Cheregi Lorena M. în vârstă de 15 ani să-i transmită pe internet fotografii cu sânii goi și fotografii ale zonei genitale, iar începând cu sfârșitul lunii septembrie 2013, prin amenințarea cu publicarea fotografiilor transmise inițial, i-a cerut acesteia să realizeze un film cu caracter pornografic și să i-l transmită pe internet. Se mai reține în sarcina învinuitului că în vara anului 2013, le-a contactat pe internet pe părțile vătămate minore Chereji A. Samariteanca, în vârstă de 15 ani și Ivas Antonia Virginia, în vârstă de 13 ani, cărora le-a solicitat să îi transmită fotografii cu sânii goi. Învinuitul a fost audiat în prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Ulterior, prin ordonanța de la data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul H. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2, rap. la art. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen reținându-se în sarcina acestuia că începând din luna mai 2013, a accesat fără drept contul de facebook al părții vătămate minore Cheregi Lorena M. cu ID-ul ade_love_lore și a restricționat accesul acesteia la propriul cont. În mod repetat, prin amenințare, a constrâns-o pe aceasta să-i transmită pe internet fotografii cu sânii goi și fotografii ale zonei genitale. Începând cu sfârșitul lunii septembrie 2013, prin amenințarea cu publicarea fotografiilor transmise inițial, inculpatul i-a cerut părții vătămate minore să realizeze un film cu caracter pornografic și să i-l transmită pe internet. Se mai reține că în vara anului 2013, inculpatul a accesat fără drept contul de facebook al minorei Chereji A. Samariteanca, în vârstă de 15 ani, cu ID-ul sefasefelor45 și a restricționat accesul acesteia la cont. Prin amenințare a constrâns-o pe aceasta să-i transmită fotografii cu sânii goi. În vara anului 2013, inculpatul a accesat fără drept contul de facebook al părții vătămate minorei Ivas Antonia Virginia, în vârstă de 13 ani, cu ID-ul Antonia Ivas și a restricționat accesul prin modificarea parolei. Ulterior, inculpatul i-a solicitat minorei să îi trimită fotografii cu sânii goi pentru a-i reda accesul la cont. Inculpatul a fost audiat în prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Prin ordonanța din data de 31 octombrie 2013, s-a dispus :
- extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuitul H.
pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev de art 44 al.2 din Legea 161/2003 cu aplic art 41 al.2 C.pen. și deținere fără drept de programe, parole sau alte asemenea date informatice în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice prev de art 46 al.2 din Legea 161/2003 cu aplic art 41 al.2 C.pen.;
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de acces neautorizat prev de art 42 al.l și 2 din Legea 161/2003 cu aplic art 41 al.2 C.pen. în infracțiunea de acces neautorizat prev de art 42 al.1,2,3 din Legea 161/2003 cu aplic art 41 al.2 C.pen.
extinderea cercetărilor pentru alte acte materiale ale infracțiunilor de trafic de minori prev de art 13 al.l și 2 rap. la art 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prev de art 42 al.l, 2,3 din Legea 161/2003, cu aplic art 41
al.2C.pen și restricționarea fără drept a datelor informatice prev de art 44 al.l din Legea 161/2003, cu aplic art 41 al.2 C.pen și art 33 lita C.pen.
În fapt s-a reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice începând din anul 2011 inculpatul H. D. a deținut mai multe programe informatice în scopul comiterii infracțiunilor informatice arătate mai sus, infracțiuni prin intermediul cărora a săvârșit în cele din urmă și infracțiunea de trafic de minori.
Prin încheierea penală nr. 99/C/_ a Tribunalului Cluj, în temeiul art.149 ind.1 al.9-11, 148 al.1 lit.f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D., fiul lui I. și C., născut la data de_, domiciliat în Bacău, Aleea Vișinului, nr.1, apt.4, jud. Bacău, f.f.l. Bacău, str. Mioriței, nr.15, sc.A, ap.2, jud.Bacău, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. și ped. de art.13 alin.1 și 2 rap. la art.2 lit.c din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pe o durată de 29 de zile cu începere de la data de 13 octombrie 2013 și până la data de 10 noiembrie 2013 inclusiv.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în baza unei rezoluții infracționale unice, începând din luna mai 2013, a accesat fără drept contul de facebook al părții vătămate minore Cheregi Lorena M. cu ID-ul ade_love_lore și a restricționat accesul acesteia la propriul cont. În mod repetat, prin amenințare, a constrâns-o pe aceasta să-i transmită pe internet fotografii cu sânii goi și fotografii ale zonei genitale. Începând cu sfârșitul lunii septembrie 2013, prin amenințarea cu publicarea fotografiilor transmise inițial, inculpatul i-a cerut părții vătămate minore să realizeze un film cu caracter pornografic și să i-l transmită pe internet. Se mai reține că în vara anului 2013, inculpatul a accesat fără drept contul de facebook al minorei Chereji A. Samariteanca, în vârstă de 15 ani, cu ID-ul sefasefelor45 și a restricționat accesul acesteia la cont. Prin amenințare a constrâns-o pe aceasta să-i transmită fotografii cu sânii goi. În vara anului 2013, inculpatul a accesat fără drept contul de facebook al părții vătămate minorei Ivas Antonia Virginia, în vârstă de 13 ani, cu ID-ul Antonia Ivas și a restricționat accesul prin modificarea parolei. Ulterior, inculpatul i-a solicitat minorei să îi trimită fotografii cu sânii goi pentru a-i reda accesul la cont.
Urmare a extinderii cercetării penale prin ordonanța din data de_, în sarcina inculpatului s-a mai reținut suplimentar că în baza unei rezoluții infracționale unice începând din anul 2011 inculpatul H. D. a deținut mai multe programe informatice în scopul comiterii infracțiunilor informatice arătate mai sus, infracțiuni prin intermediul cărora a săvârșit în cele din urmă și infracțiunea de trafic de minori.
Cercetările penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori au fost extinse pentru acte materiale noi, sens în care s-a reținut în sarcina inculpatului H. D. săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (prin același mod de operare) și față de părțile vătămate Titieni M. E., Cochisă F. M., Lazăr A. Anastasia și Dobrescu B. A. .
Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, s-a constatat că acestea sunt îndeplinite, făcând necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, prin prelungirea duratei arestării preventive.
Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de prelungire a arestării, rezultă existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și
verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste indicii se materializează în declarațiile părților vătămate Cheregi Lorena M., Chereji A. Samariteanca și Ivas Antonia Virginia, ale martorilor Cheregi G. A., Cheregi M. Terezia, Pușcaș R. A., Ghidoarcă Călin și Pocol C. S., ale inculpatului H. D. însuși- prin care acesta a recunoscut în întregime săvârșirea faptei, procesele verbale de relații, procesele-verbale de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice legal interceptate, investigații pe internet și comunicările de la furnizorul de servicii RDS&RCS, procesul verbal de percheziție informatică și analiza parțială a datelor informatice obținute
De altfel, împrejurarea subzistenței indiciilor temeinice că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcină, a fost deja tranșată de instanța învestită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă și cenzurate de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului, aspecte care între timp nu au suferit modificări.
Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit)
De altfel, în sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod Procedură Penală. Prin urmare nu are relevanță susținerea apărării în sensul că nu există nici o probă de vinovăție la dosar, deoarece în acest moment nici nu trebuie să existe probe, fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații, întrucât vinovăția penală a inculpatului și
"concursul"; părților vătămate la săvârșirea faptei poate face obiectul unei analize detaliate numai cu ocazia analizării pe fond a acuzațiilor aduse inculpatului.
Prin urmare în cauză există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală, și în sensul practicii CEDO, conform căreia sunt suspiciuni rezonabile atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod Procedură Penală, s-a apreciat că în cauză este incidentă litera f a articolului mai sus invocat. Așa fiind putem constata că în ceea ce privește cerința cuprinsă în teza I a articolului 148 lit. f Cod Procedură Penală, aceasta este în mod evident îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile pentru care este inculpat numitul H. D. sunt mai mari de 4 ani.
S-a apreciat că în cauză există și cerința impusă de teza a II-a a textului legal evidențiat în cele ce preced, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică. Așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate și în practica judiciară,
acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este învinuit inculpatul, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, și rezultă în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
În primul rând existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din
însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, acestea afectând valori importante ocrotite atât de norma penală cât și înscrise în Constituție ca drepturi fundamentale ale persoanei. Prin faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a încălcat grav drepturile unor persoane minore, pe care le-a constrâns sub amenințarea cu restricționarea accesului la conturile de messenger și facebook (considerate indispensabile pentru mulți dintre adolescenți, care de multe ori înlocuiesc relațiile reale cu prietenii virtuale, accesarea paginilor de socializare dobândind valențe de dependență, aspecte care denotă caracterul de seriozitate al amenințării), cu scopul declarat de a obține o satisfacție de natură personală și sexuală, în contextul în care o întreagă comunitate este informată pe diferite canale, oficiale și neoficiale de pericolul proliferării fenomenului infracțional de acest gen, cu consecințe de nebănuit pentru dezvoltarea ulterioară fizică, dar mai ales psihică a persoanelor ce cad victime ale unor asemenea infracțiuni. Neluarea unor măsuri ferme în cazuri de acest fel, în care viitorul unor persoane tinere, lipsite de experiență de relaționare, sunt distruse sau puse în grav pericol, ar putea induce cetățenilor onești neîncrederea în ordinea juridică, și protecția oferită cetățenilor de legile naționale și în necesitatea respectării legii.
Pe de altă parte, teza apărării în sensul că o măsură restrictivă de libertate ar fi suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a garanta că inculpatul nu va mai comite noi infracțiuni, având în vedere că a fost ridicat calculatorul care a servit pentru comiterea infracțiunilor cercetate, nu poate fi primită. S-a avut în vedere în acest sens declarațiile date de inculpat însuși, cu ocazia ultimului cuvânt, acesta vădind prin declarațiile sale cunoștințe aprofundate în domeniul programelor informatice care fac posibilă invadarea intimității persoanelor vătămate, inculpatul putând relua oricând activitatea infracțională prin reconfigurarea softului unui alt computer.
Nu se poate omite nici atitudinea sa procesuală prin care încearcă să se disculpe parțial, aruncând responsabilitatea parțială în sarcina persoanelor vătămate, care s-ar face vinovate de deschiderea unor programe de tip spam sau de eventuala protecție necorespunzătoare prin programe antivirus a computerelor personale, toate aceste elemente vorbind de la sine despre modul în care inculpatul înțelege să se conformeze normelor de incriminare.
Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului H. D. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția României care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și
libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni
prezentând o gravitate deosebită, ca și în cazul de față, pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Raportat la ansamblul vast al activității infracționale a inculpatului, ca și la implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane vătămate care urmează a fi audiate și parțial identificate, instanța a apreciat că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, cum ar fi cele reglementate de art. 145 și 1451Cod Procedură Penală.
În cauză nu se poate nega complexitatea materialului probator care a fost și trebuie administrat în continuare, în vederea lămuririi tuturor aspectelor cauzei, prelungirea măsurii preventive cu un interval de 30 de zile apărând ca fiind justificată.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a apreciat că sesizarea este
întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod Procedură Penală a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu 30 zile, începând cu_ și până la data de_ .
În temeiul art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul H. D.
,solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și ]n urma
rejudec[rii cauzei, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv.
În motivarea recursului inculpatului se arată că s-a solicitat prin referatul înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj prelungirea măsurii preventive raportat la scopul pe care îl are această fază de urmărire penală explicându-se că ar fi în interesul urmăririi penale ca inculpatul să fie în continuare cercetat în stare de arest preventiv. Într-adevăr urmărirea penală este una complexă și se cercetează fapte deosebit de interesante și nu unele comune, însă la acest moment motivele invocate nu ar justifica prelungirea măsurii arestări preventive. Se apreciază că toate acele de urmărire penală care urmează a fi întreprinse în cauza se pot efectua și dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Chiar dacă prin prisma disp art.148 lit.f C.pr.pen. s-a justificat luarea măsurii preventive, în prezent pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică, dacă ar fi cercetat în stare de libertate nu există, iar inculpatul nu va impieta în vreun fel activitatea de urmărire penală.În conformitate cu disp. art.5 paragraf 3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie examinată actualitatea măsurii preventive și posibilitatea cercetării inculpatului în stare de libertate. Nu contestă faptul că mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, însă prelungirea măsurii preventive pentru aceste motive nu se
justifică.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Prin încheierea penală nr. 99/C/_ a Tribunalului Cluj, în temeiul art.149 ind.1 al.9-11, 148 al.1 lit.f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. și ped. de art.13 alin.1 și 2 rap. la art.2 lit.c din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pe o durată de 29 de zile cu începere de la data de 13 octombrie 2013 și până la data de 10 noiembrie 2013 inclusiv.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.p.p, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedepse ale închisorii mai de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică este ,desigur ,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei .
Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare ,la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, ca atare, cerința reglementată în cuprinsul art. 148 lit f C.p.p.este îndeplinită, măsura arestării fiind pe deplin justificată.
Deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.p.p.este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, așa cum de altfel a apreciat în mod pertinent și instanța de fond, se
impune în continuare prelungirea duratei arestării inculpatului H. D. .
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpaților, respectiv poziția procesuală, situația familială și socială a inculpatului, absența antecedentelor penale, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p.
Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul H. D. ,
aflat în prezent în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr.105/C/_ a Tribunalului Cluj..
În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul H. D., aflat în prezent în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr.105/C/_ a Tribunalului Cluj..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. C. | C. | I. | I. | C. | M. |
GREFIER
G. I. -B.
Red.I.C.M./ICM.
3 ex-/_
| ← Încheierea penală nr. 596/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 555/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
