Încheierea penală nr. 151/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 151/R/2013
Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: M. | R. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. G. împotriva încheierii penale nr. 63 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția penală, în dosar nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul V. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Waldraf D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul V. G. arată că își menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, arată că își menține declarația dată în fața primei instanțe și că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului V. G., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale nr. 63/_ a T. ui Maramureș și, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet.
În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia necesitatea luării unei măsuri preventive față de inculpat, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv o măsură mai puțin restrictivă.
Potrivit art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a se asigura, în principal, buna desfășurare a procesului penal și arată că în cauză nu sunt probe că inculpatul ar încerca să zădărnicească în niciun fel aflarea adevărului în cauză sau că buna desfășurare a procesului penal ar fi impietată cu cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Susține că simpla acuzație cu privire la comiterea de către inculpat a unei infracțiuni grave nu justifică luarea unei măsuri preventive privativă de libertate față de inculpat, în contextul în care la dosar nu există probe privind încercarea de a zădărnicii adevărul în cauză. Practica constantă a CEDO este de altfel în sensul că libertatea persoanei este regula, iar măsura privativă de libertate este o excepție, privarea de libertate înainte de condamnarea definitivă constituie este o gravă derogare de la principiul libertății individului.
Solicită a se avea în vedere că și o parte din conduita victimelor este susceptibilă de a fi reproșată chiar acestora, precum și probabilitatea ca comportamentul acestora să fi determinat comportamentul inculpatului.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, vârsta și atitudinea sinceră a acestuia, avută în fața instanței, cu mențiunea că a apreciat ca fiind un moment de rătăcire și că nu va mai comite astfel de fapte. Cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M. ui P. apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele care rezultă din expozeul pe larg al motivării soluției primei instanțe, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică și dincolo de criticile aduse. Astfel, arată că nu consideră că elementul legat de recunoașterea sinceră a faptelor în acest moment procedural este suficient pentru a justifica luarea față de inculpat a unei măsuri nerestrictive a libertății în proporția presupusă de arestarea preventivă. În acest sens, are în vedere, în concordanță cu prima instanță, că acest element este insuficient din perspectiva conturării unui pericol
social real pentru ordinea publică, raportat la infracțiunile comise, modul de realizare a acestora, pericolul deosebit și necesitatea de protejare a drepturilor minorilor care au calitatea de parte vătămate în cauză, reținându-se de către instanță în favoarea inculpatului aceste caracteristici din perspectiva textului corect reținut - art.148 lit. f din Codul de procedură penală.
Consideră că soluția este fundamentată substanțial sub acest aspect, elementele legate de indiciile de infracțiune fiind clare din toate perspectivele probatoriului complex audiat până în prezent, la care se raportează și conduita procesuală a inculpatului, astfel încât solicită menținerea ca efect a respingerii recursului dispozițiile acestei soluții, pe care o apreciază ca fiind temeinică.
Inculpatul V. G., având ultimul cuvânt, arată că nu este căsătorit și că nu are copii.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 63 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință :
În temeiul art. 1491C.pr.penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. G., fiul lui
G. și Ana, născut la_ în Babadag, județul Tulcea, CNP 1., domiciliat în localitatea Rona de Sus nr. 1110, județul Maramureș, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ a fost înregistrată pe rolul T. ui Maramureș propunerea formulată de parchetul de pe lângă această instanță privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului V. G., fiul lui G. și Ana, născut la data de_ în Babadag, județul Tulcea, domiciliat în localitatea Rona de Sus nr. 1110, județul Maramureș,, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal și art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 23/_, în timp ce se afla în locuința sa din localitatea Rona de Sus, i-a cerut minorei Herea Alexandra, în vârstă de 13 ani să întrețină relații sexuale cu el. Întrucât partea
vătămată a refuzat, inculpatul a exercitat asupra ei acte de constrângere fizică și morală, amenințând-o că nu o lasă să plece și a prins-o de mâini și a încercat să o dezbrace de pantaloni și de lenjeria intimă. Ca urmare a acestor constrângeri partea vătămată a întreținut relații sexuale orale cu inculpatul și l-a masturbat, fiind însă împiedicată în continuare, atât ea cât și sora ei, minora Bout Ana să părăsească imobilul.
În cauză, urmărirea penală a fost începută prin rezoluția nr.37/P/_, iar prin ordonanța din aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal și art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
De asemenea, începând cu data de_, ora 0745, față de inculpat a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, prin ordonanța nr. 37/P/2013 a
I.P.J. Maramureș - Serviciul de Investigații Criminale.
Inculpatul V. G. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat și a arătat că regretă comiterea acestora.
Analizând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art.1491Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat până în această etapă procesuală, în cauză au rezultat indicii temeinice în sensul art.681Cod procedură penală că inculpatul V. G. a săvârșit infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal de care este acuzat.
Astfel, din declarațiile părților vătămate minore Herea Alexandra, în vârstă de 13 ani și Bout Ana, în vârstă de 12 ani, a rezultat că acestea, din cauza unor conflicte avute cu tatăl lor, la data de_ nu au mers acasă ci l-au contactat telefonic pe învinuitul R. M., prietenul primei, care le-a spus să vină la un gater unde era angajat. Ambele părți vătămate, după terminarea orelor de școală, s-au deplasat la acel gater pe raza localității Rona de Sus, județul Maramureș, unde s-au întâlnit cu învinuitul R. M., în vârstă de 20 de ani și cu prietenul acestuia, inculpatul V. G., în vârstă de 27 de ani.
În contextul discuțiilor avute de părți, inculpatul V. G. a aflat vârsta minorelor și faptul că Herea Alexandra era în clasa a VII-a, iar Bout Ana în clasa a VI-a, aspect recunoscut de acesta prin declarațiile date, precizând chiar că ambele fete aveau ghiozdanele în spate când au sosit la acel gater.
Întrucât minorele nu vroiau să meargă acasă, părțile au convenit să meargă împreună la locuința inculpatului unde urmau să rămână peste noapte.
Din probele administrate a rezultat că după ce au ajuns la locuința
inculpatului, partea vătămată Herea Alexandra și învinuitul R. M. s-au retras într-o altă încăpere, unde au întreținut relații sexuale consimțite, timp în care V. G. și minora Bout Ana au jucat cărți în cealaltă cameră. În jurul orei 5 dimineața, învinuitul R. M. și partea vătămată Herea Alexandra au revenit în încăperea unde se afla inculpatul și minora Bout Ana și toți s-au culcat în același pat.
Potrivit susținerilor inculpatului, întrucât partea vătămată Herea Alexandra și învinuitul R. M. continuau să se sărute, acesta i-a cerut minorei să întrețină relații sexuale și cu el. Partea vătămată a refuzat, moment în care inculpatul V. G. a prins-o de mâini și a încercat să o dezbrace forțat de pantaloni și de lenjeria intimă, amenințând-o că nu o lasă să plece până când nu întreține relații sexuale cu el.
Pentru a scăpa de insistențele inculpatului, partea vătămată l-a lovit pe acesta cu palma peste față și l-a zgâriat, aspecte confirmate de actul medico-legal depus la dosar care atestă că inculpatul prezenta o echimoză și o excoriație în
zona frontală, precum și de declarația învinuitului R. M. care a asistat la întreaga scenă.
Întrucât partea vătămată a început să plângă și îi strige inculpatului să o lase în pace, minora Bout Ana s-a trezit și a încercat să aprindă lumina, însă inculpatul a amenințat-o că o omoară și le-a spus ambelor minore că nu le lasă să plece decât dacă Herea Alexandra întreține relații sexuale cu el.
În continuare, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată Herea Alexandra să întrețină relații sexuale orale și să îl masturbeze, fără ca vreuna dintre persoanele prezente să intervină.
După consumarea actului sexual, în jurul orelor 6 dimineața, inculpatul a descuiat ușa imobilului și le-a permis părților vătămate să plece, acestea fiind conduse de învinuitul R. M. până în zona numită "Măgura"; pe raza comunei Rona de Sus. Fiindu-le teamă să se întoarcă acasă, părțile vătămate s-au ascuns în anexa unei case din zonă, unde au fost descoperite de organele de poliție în cursul zile de_ .
În raport de aspectele expuse, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul V. G. a săvârșit infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal de care este acuzat și sunt incidente dispozițiile art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică în cauza de față, instanța a avut în vedere faptul că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o perioadă de timp (cauza Letellier c Franța, CEDO, Hotărârea din 26 iunie 1991).
Potrivit art. 136 C.pr.pen. scopul măsurilor preventive vizează în principal asigurarea bunei desfășurări a procesului penal care la rândul său, conform art. 1 din C.pr.pen., trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ordinea publică reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept, astfel încât pericolul la adresa acesteia este determinat nu numai de faptele penale care aduc atingere valorilor sociale ocrotite de lege, dar și de repercusiunile pe care nesancționarea acestora le-ar putea produce. Trebuie avute astfel în vedere sentimentul de indignare sau revoltă în rândul membrilor societății pe care l-ar determina lăsarea în libertate a unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni grave ori încurajarea altor persoane să comită fapte similare, generat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează împotriva acestora.
În cauza de față, infracțiunile de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebită determinată sub un prim aspect de vârsta victimelor asupra cărora a acționat, respectiv 12 și 13 ani, dar și de natura faptelor, acestea fiind îndreptate împotriva unor drepturi fundamentale ale persoanei, respectiv inviolabilitatea sexuală și libertatea individuală. Chiar dacă o parte din conduita victimelor este susceptibilă de a fi reproșată chiar acestora, iar amenințările exercitate de inculpat pot părea lipsite de gravitate, trebuie avut în vedere că intensitatea și efectul actelor de constrângere este de cele mai multe ori direct proporțional cu vârsta victimei. Astfel, înfrângerea voinței unei copile de 13 ani nu a presupus din partea inculpatului acțiuni complexe, însă acestea nu sunt
mai puțin grave din acest motiv, întrucât au condus la același rezultat și anume întreținerea de raport sexual prin constrângere.
De asemenea, instanța a avut în vedere că lipsa unei reacții prompte și adecvate împotriva infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, în special aceea de viol și mai ales prin prisma faptului că a fost săvârșită asupra unei minore de 13 ani, ar fi de natură să producă un puternic ecou social și multiple reverberații negative în rândul membrilor societății, putând conduce la convingerea că asemenea fapte sunt tolerate și astfel, la abrutizare și lipsa oricărui respect față de valorile fundamentale ocrotite de legea penală.
Fiind vorba despre infracțiuni îndreptate împotriva unor valori sociale fundamentale și care lovesc în esența persoanei aflată în plin proces de creștere și dezvoltare la vârsta menționată, instanța a apreciat că riscul producerii unor tulburări sociale grave în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului este deosebit de ridicat, mai ales în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta provine. Totodată, chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are o ocupație, modalitatea în care acesta a acționat și conduita lui pe parcursul cercetărilor sugerează că acesta nu a perceput la valoarea reală gravitatea faptelor săvârșite și există temerea rezonabilă că ar putea comite fapte similare și în viitor.
În consecință, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în tulburarea socială pe care acest fapt l-ar putea genera, instanța a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în temeiul art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. G. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă, deoarece nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, regretă fapta și a colaborat cu organele de anchetă.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat în mod corect că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică raportat prin prisma gravității faptelor imputate.
În cauza de față, infracțiunile de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebită determinată, așa cum a reținut prima instanță, sub un prim aspect de vârsta victimelor asupra cărora a acționat, respectiv 12 și 13 ani, dar și de natura faptelor, acestea fiind îndreptate împotriva unor drepturi fundamentale ale persoanei, respectiv inviolabilitatea sexuală și libertatea individuală. Chiar dacă amenințările exercitate de inculpat pot părea lipsite de gravitate, trebuie avut în vedere că intensitatea și efectul actelor de constrângere este de cele mai multe ori direct proporțional cu vârsta victimei. Înfrângerea voinței unei fete de 13 ani nu a presupus din partea inculpatului acțiuni complexe, însă acestea nu sunt mai puțin grave din acest motiv, întrucât au condus la același rezultat și anume întreținerea de raport sexual prin constrângere.
De asemenea, instanța a avut în mod corect în vedere că lipsa unei reacții prompte și adecvate împotriva infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, în special aceea de viol și mai ales prin prisma faptului că a fost săvârșită asupra unei minore de 13 ani este natură să producă un puternic ecou social și multiple reverberații negative în rândul membrilor societății, putând conduce la convingerea că asemenea fapte sunt tolerate și astfel, la abrutizare și lipsa oricărui respect față de valorile fundamentale ocrotite de legea penală.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. G. împotriva încheierii penale nr. 63 din 25 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Waldraf D. .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurent ul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. G. | (fiul lui | |
G. | și Ana, născut la_ în Babadag, județul Tulcea, CNP 1. | , |
domiciliat în localitatea Rona de Sus nr. 1110, județul Maramureș) aflat în Arestul IPJ Maramureș, împotriva încheierii penale nr. 63 din 25 ianuarie 2013 a
T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Waldraf D. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. B. A. | D. | L. | M. R. |
G. ,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: A. C. R.
| ← Încheierea penală nr. 12/29. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 91/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
