Încheierea penală nr. 594/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 594/R/2013
Ședința publică din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: M. | R. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul P. ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V.
P. împotriva încheierii penale nr. 14/C din data de 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale ( art. 156 și următoarele Cod procedură penală .
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C.
V. P., în stare de arest, lipsă fiind apărătorul ales al acestuia, avocat Ielciu Otilia.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, raportat la absența reprezentantei inculpatului recurent prezent, avocat Ielciu Otilia, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (12) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, va striga din nou această cauză.
La cea de-a două strigare a cauzei se prezintă inculpatul C. V. P., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Ielciu Otilia, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 10 ).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. V. P., arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii date de către Tribunalul Sălaj prin care s-a admis cererea formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea arestării preventive cu o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 25.04 și până în data de 25.05, reținându-se că din cererea formulată și probele administrate până la acea dată în dosarul cauzei sunt indicii suficiente că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, că acesta ar fi avut o calitate de administrator al societății comerciale și că în această calitate societatea ar fi emis un număr de circa 1000 de facturi fiscale, care nu au fost înregistrate în evidențele societății comerciale, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu față de bugetul statului prin neevidențierea și nelivrarea obligațiilor fiscale.
Susține că în dosarul de cercetare penală aflat pe rolul organelor de cercetare penală din anul 2012 s-au efectuat o sumedenie de acte de verificare raportat la cercetările efectuate de organele fiscale, respectiv de către Direcția
Generală a Finanțelor P. e, în baza unor controale efectuate la alte societăți comerciale.
Susține că dintr-o primă lecturare a cererii de luare a măsurii arestării preventive și, ulterior, a cererii formulate de prelungire a acestei măsuri, ar rezulta că inculpatul se face vinovat de un prejudiciu în cuantum de circa 1 000 500 000 de lei, fără a se avea niște date complete cu privire la valoarea acestui prejudiciu.
De asemenea, s-a reținut că societatea comercială cu privire la care se susține că ar fi avut o calitate de administrator de fapt, în realitate are un administrator statutar, iar în baza actelor de cercetare penală efectuate până la această dată, respectiv expertizele dactiloscopice, rezultă cu claritate că s-au emis facturi, respectiv s-au semnat și s-au întocmit facturi și de către administratorul statutar, față de care nu se desfășoară până în prezent niciun fel de cercetare penală și căruia îi incumbă în mod exclusiv atributul întocmirii unor evidențe contabile primare sau a unor declarații, dacă nu are o persoană angajată cu această calitate.
Susține că se reține în sarcina inculpatului este că în calitate împuternicit, dar fără a avea o împuternicire la acest dosar, ci doar faptul că inculpatul ar fi recunoscut că în înțelegerea pe care a avut-o cu administratorul statutar a întocmit facturile, care au fost recunoscute în parte și pe care le-a prezentat societăților comerciale cu care au existat relații comerciale. Mai arată că din rapoartele de expertiză efectuate în cauză pentru identificarea semnăturilor inculpatului de pe facturile fiscale arată că nu poate concretiza câte dintre acestea au fot semnate, dar precizează că foarte puține au fost semnate de către inculpatul aflat actualmente în stare de arest. Cu privire la restul facturilor s-a
constatat că nu pot fi identificate pentru că nu s-au preluat probe de la administratorul statutar cu privire la care s-a stabilit în mod cert că unele au fost semnate de către acesta.
Raportat la dispozițiile legale ce vizează fapta și limitele de pedeapsă care sunt mai mari de 4 ani de zile apreciază că s-ar justifica măsura de luare a arestării și, respectiv de prelungire a acesteia, dar reiterează că atât timp cât cercetarea penală este în derulare consideră că nu este o urmărire suficientă care să ducă la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului având în vedere că acesta s-a prezentat ori de câte ori i s-a solicitat de către organele de cercetare penală și a oferit toate informațiile cu privire la aspectele pe care le cunoștea despre activitatea societății comerciale. De asemenea, susține că momentan organele de cercetare penală nu au luat legătura cu reprezentantul statutar, respectiv administratorul societății comerciale, în atributul căruia revine evidența contabilă a societății, nu constituie un motiv justificat pentru menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Consideră că art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza căruia s-a solicitat prelungirea măsurii de arest preventiv, trebuie analizată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a cuantumului pedepsei și a persoanei
față de care se ia măsura și anume dacă această persoane, raportat la probe, cu precizarea că nu există noi probe aduse în dosar, prezintă un pericol social sau ar influența cercetarea penală în cauză.
Totodată, arată că din actele dosarului rezultă că urmează doar luarea unor declarații pe baza unor comisii rogatorii și că prejudiciul ce se poate reține în sarcina inculpatului este cel raportat la actele concrete efectuate de către acesta și nu la întreaga activitatea a societății comerciale, care a fost analizată în dosarul de faliment la cererea efectivă a administratorului statutar Sav N. .
Susține că a depus la dosarul cauzei sentința de atragere a răspunderii administratorului și că în paralel s-au desfășurat două dosare, respectiv cel de
cercetare penală și cel de insolvență, în care într-adevăr lichidatorul numit în cauză a identificat 500 de facturi ca fiind semnate și întocmite de către administratorul statutar Sav N., față de care s-a atras răspunderea administratorului în cadrul procedurii insolvenței.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a admis cererea formulată de către
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, referitor la persoana inculpatului, aspect cu privire la care nu s-a administrat niciun fel de probatoriu și nu s-a invocat niciun motiv concret, care ar determina ca instanța să aibă o certitudine că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol social, cu atât mai mult cu cât societatea și-a încheiat orice fel de activitate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii T. ui
S., în sensul respingerii cererii de prelungire a măsurii arestării formulată de către Parchet.
Reprezentanta M. ui P., arată că motivele de recurs prezentate astăzi sunt identice cu cele susține la recursul împotriva măsurii arestării preventive, dar că în prezent cadrul procesual legal este cel dat de art. 155 și următoarele din Codul de procedură penală. Susține că măsura arestării inculpatului a fost cenzurată și verificată de Curtea de A. C. și s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale, iar Tribunalul Sălaj a verificat doar condițiile pentru prelungirea măsurii arestării. În acest sens, arată că în mod cert urmărirea penală nu este
finalizată în cauză, cererea de prelungire a măsurii fiind întemeiată pe două motive, respectiv pentru completarea actului fiscal și audierea prin comisie rogatorie a reprezentanților societăților comerciale. În privința temeiului de drept, s-a arătat că de la data la care curtea de apel a respins recursul inculpatului temeiurile nu s-au modificat și, în consecință, solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. V. P., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece și unii beneficiari ai produselor respective emise de societate sau de către alte societăți sunt cercetați în stare de libertate ca urmare a promovării unui recurs care s-a respins. Mai arată că fapta s-a săvârșit în cursul anului 2010 și nu în prezent, că în cursul lunii septembrie 2012 a dat o primă declarație în dosar și consideră că, aflat în stare de libertate, nu ar putea influența desfășurarea procesului penal.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.14/C din 23 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, în temeiul art.159 C.p.p., raportat la art.155 C.p.p., a fost admisă propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatul C.
V. P. pe o durată de 30 zile, începând cu data de_ ora 1800și până la data de_ ora 1800.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 29 martie 2013, prin încheierea penală nr. 12/C/2013 a T. ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. P., pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravantă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința faptei pentru care este cercetat inculpatul, la momentul luării măsurii arestării preventive s-au reținut următoarele:
Inculpatul C. V. - P. este cercetat în Dosar nr.258/P/2012, al P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin ordonanța IPJ-S. din data de_, s-a luat măsura reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de_ orele 1810iar prin ordonanța din data de_ a P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus arătate.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, se arată că în perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste
1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Deoarece au existat indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care era cercetat, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și a fost întrunit temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p, prin încheierea nr. 12/C din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de inculpat, pe o durata de 29 zile, durata măsurii arestării preventive urmând a expira în data de 26 aprilie 2013.
Potrivit art. 155 C.p.p. prelungirea arestării preventive se poate dispune daca temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate.
Instanța a constatat că sunt întrunite în continuare dispozițiile art. 143
C.p.p. referitoare la existența indiciilor că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Trebuie menționat faptul că pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv pentru prelungirea acestei măsuri nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție (necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare), ci potrivit dispozițiilor art. 68 indice 1 C.p.p. existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit fapta. În același sens sunt și prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens instanța a avut în vedere: natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de gravitate deosebit de ridicată; împrejurările concrete de săvârșire faptei, care se desprind până la acest moment al cercetărilor, din care reiese periculozitatea sporită a inculpatului. În aprecierea aceluiași pericol pentru ordinea publică instanța a avut în vedere și aspectele care se desprind din săvârșirea faptelor în legătură cu persoana inculpatului.
Este relevantă de asemenea și rezonanța socială a faptei săvârșite de inculpat, instanța apreciind că intervenția organelor judiciare trebuie să fie fermă pentru asigurarea climatului de ordine și siguranță publică. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței).
Așa fiind, instanța a constatat că propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, este întemeiată și cu referire la mijlocul de proba care urmează să fie administrat în dosarul nr. 258/P/2012, pentru completarea urmăririi penale, respectiv audierea prin comisie rogatorie reprezentanții societăților comerciale cu care a colaborat inculpatul și completarea actul de control fiscal în funcție de rezultatele cercetărilor.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.159 C.p.p. raportat la art. 155 C.p.p., instanța a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj a dispus prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatului C. V.
P., pe o durată de 29 zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că din actele de cercetare penală întocmite până în prezent rezultă că s-au emis facturi, respectiv s-au semnat și s-au întocmit facturi și de către administratorul statutar, față de care nu se desfășoară până în prezent niciun fel de cercetare penală și căruia îi incumbă în mod exclusiv atributul întocmirii unor evidențe contabile primare sau a unor declarații, dacă nu are o persoană angajată cu această calitate, astfel că nu există indicii privind vinovăția inculpatului.
Se mai arată că inculpatul nu a încercat în nici un mod zădărnicirea aflării adevărului, că nu s-a sustras urmăririi penale, prezentându-se de fiecare dată când a fost citat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate.
Astfel, în baza probatoriului deja administrat se presupune că în perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Apărarea acestuia referitoare la faptul că nu deținea calitatea de administrator sau reprezentant a firmei astfel că nu putea să emită facturile fiscale mai sus arătate, a fost verificată atât la luarea măsurii arestului preventiv cât și ulterior cu ocazia prelungirii acesteia, ocazie cu care s-a constat existența
unei înțelegeri între administratorul firmei și inculpat cu privire la reprezentare. Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, curtea apreciază că acestea subzistă în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
În continuare se poate reține referitor la pericolul concret pentru climatul economico-social că acesta poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică și, în special, cele incriminate prin Legea nr. 241/2005, care, prin natura, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivități în particular, cum ar fi cei care desfășoară activități economice și implicit, relații comerciale în afara cadrului legal, punând în același timp în pericol și asigurarea echilibrului bugetar. (conform unor informații care se vehiculează în mass-media, un procent de circa 40% din veniturile bugetare, se pierde din cauza evaziunii fiscale, în diferitele sale forme de manifestare).
Așa fiind, raportat la faptul că din motive obiective urmărirea penală nu a putut fi finalizată, fiind necesară audierea prin comisie rogatorie a reprezentanților societăților comerciale cu care a colaborat inculpatul, precum și a se completa actul de control fiscal, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.159 și urm. C.p.p., în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe recurentul C. V., să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V., aflat in Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 14/C din 23 aprilie 2013 a T. ui S. .
Obligă pe recurentul C. V., să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. B. | L. | H. | M. R. |
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.M. S.
| ← Încheierea penală nr. 328/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 63/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
