Încheierea penală nr. 174/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ cod operator 2618
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 174/R
Ședința publică din 16 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. M. - judecător
JUDECĂTORI: S. F. A.
R. A. C. - vicepreședintele instanței
GREFIER: V. E.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror B. I. V.
de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul R. F. (CNP 1., fiul lui N. și Ana, născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Baia Mare str. Melodiei nr. 4/74 județul M., arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M. ) împotriva încheierii penale nr. 1700 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ având ca obiect propunere de arestare preventivă .
La apelul nominal se prezintă inculpatul R. F. asistat de avocat desemnat din oficiu W. D. .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, recurentul-inculpat R. F. arată că își menține recursul formulat pe care l-a declarat pentru a fi cercetat în libertate întrucât nu el a sustras acele bunuri din garaj ci alte persoane.
Președintele completului de judecată întreabă recurentul-inculpat dacă dorește să dea declarație și îi aduce la cunoștință că poate să se prevaleze de dreptul la tăcere și că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat R. F. arată că dorește să dea declarație.
A fost audiat recurentul -inculpat R. F., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat din oficiu W. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și în rejudecare a se dispune respingerea propunerii de arestare preventivă, considerând că inculpatul poate fi cercetat în libertate. Acesta a fost libertat condiționat în anul 2011 și de atunci nu a mai comis fapte prevăzute de legea penală; are 2 copii minori, unul de 10 luni și unul nou- născut. Se discută despre acele amprente însă susține că acestea nu sunt un mijloc de probă; acestea puteau apărea ori înainte ori după comiterea faptei. Pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie evaluat raportat la faptă ci la conduita ulterioară a inculpatului. Arestarea preventivă reprezintă excepția și nu regula, existând și alte măsuri preventive cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și a se menține încheierea pronunțată de instanța de fond; este vorba de o infracțiune gravă, inculpatul fiind liberat condiționat în anul 2011, anterior având multiple condamnări.
Recurentul-inculpat R. F., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
T.
Asupra cauzei penale de față.-
Prin încheierea penală nr. 1700 din_ a Judecătoriei Baia Mare din dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată sub nr. 2738/P/_ de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare iar în temeiul art. 149 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului R. F. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 11 iulie 2013 și până la data de 08 august 2013, cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În considerentele încheierii, prima instanță a reținut următoarele:
În propunerea Parchetului s-a reținut că, în noaptea de 17/_, inculpatul R. F. a pătruns prin efracție în garajul părții vătămate Cordea
Dan Horia, situat în spatele imobilului nr. 54, de pe str. Victoriei din municipiul Baia Mare, iar din interior a sustras în scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri (4 boxe marca Dynacord, o boxă RCF, patru stații PRO L, etc.), cauzând un prejudiciu părții vătămate în cuantum de 33.724 lei.
Prin rezoluția din data de 11 iulie 2013, ora 8:00, Poliția municipiului Baia Mare a început urmărirea penală față de R. F., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37, alin. 1, lit. b din Codul penal. Ulterior, această măsură a fost confirmată prin rezoluția de confirmare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Prin ordonanța din data de_, Poliția municipiului Baia Mare a dispus față de inculpatul R. F. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând cu ora 02:00.
Prin ordonanța din 11 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul R. F., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37, lit. b din Codul penal.
Analizând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art. 149, indice 1 raportat la art. 148, lit. f Cod procedură penală, prima instanță a admis-o, pentru următoarele considerente:
Art. 5, lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de "motive verosimile"; a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecății. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea.
Art. 143 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 148 și următoarele din Codul de procedură penală, impune exigența existenței de probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în vederea luării față de acesta a unei măsuri preventive.
În cauză, presupunerea rezonabilă că persoana față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală ar fi comis faptele de care este acuzată rezultă din mijloacele de probă administrate până la acest moment. La această concluzie conduc: plângerea și declarația părții vătămate, procesul
verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor Drăghicescu Dan și Szasz Istvan, planșele fotografice realizate în cauză, procesul verbal de identificare a urmei papilare în Registrul de Identificări Interne AFIS 2013.
Proclamând dreptul la libertate, scopul textelor din Codul de procedură penală român, cât și cel al art. 5 din Convenția Europeană a drepturilor omului este asigurarea că nicio persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur contra Franței). Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităților judiciare în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.
Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privări de libertate pe o bază legală specifică și pe o suspiciune rezonabilă.
În legislația națională, motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în dispozițiile art. 148 din Codul de procedură penală, iar în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 148, lit. f din Codul de procedură penală.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, se observă că măsura privativă de libertate poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă să fie închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a apreciat că prima condiție este îndeplinită, întrucât infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. g și i din Codul penal se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, și aceasta este îndeplinită și rezultă din analiza probelor de la dosar. Instanța are în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, ce rezultă din împrejurările și modul concret de comitere a acesteia, respectiv pe timp de noapte și prin efracție. Acest mod de comitere a faptelor reflectă un pericol social ridicat prin prisma circumstanțelor care le particularizează, respectiv îndrăzneala și determinarea de care a dat dovadă inculpatul.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Din certificatul de cazier judiciar, rezultă că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior de mai multe ori tot pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt calificat.
Antecedența penală a inculpatului denotă predispoziția acestuia la săvârșirea unor fapte contra patrimoniului și subliniază pericolul concret pe care acesta îl reprezintă față de ordinea publică. Inculpatul nu are ocupație, nici loc de muncă, nu are nicio altă sursă de venit, iar instanța apreciază, în consecință, că există motive temeinice care îndreptățesc presupunerea că acesta ar putea desfășura activități infracționale de aceeași natură și în viitor. Riscul de continuare a activităților infracționale de către inculpat apare plauzibil și pertinent, motiv pentru care s-a considerat că se justifică luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul nu a putut găsi o explicație a faptului că urmele lui papilare au fost descoperite la locul faptei, însă această probă, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
Sintagma "pericol concret pentru ordinea publică"; desemnează o stare, și nu un fapt, ce ar putea periclita în viitor normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebui făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că, în speță, existența pericolului public rezultă și din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare, la stabilirea pericolului public, nu se vor avea în vedere doar date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, date care, în cauza de față, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate în lipsa luării măsurii preventive.
Pe cale de consecință, prima instanță a considerat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura fiind conformă și cu principiile
instituite de art. 5 paragraf 1 din CEDO, proporțională și echilibrată în raport de interesul legitim general care primează astfel, în raport cu interesele individuale ale inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului, formulată prin intermediul apărătorului său, de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța de fond nu a apreciat ca fiind oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, întrucât în cauză mai urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care a fost săvârșită pretinsa faptă de furt calificat.
Pe cale de consecință, instanța de fond a respins această solicitare și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 11 iulie 2013 și până în data de 8 august 2013 inclusiv, în temeiul art. 149, indice 1 raportat la art. 148, lit. f din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R. F., solicitând casarea acesteia și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea lui în stare de libertate.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În raport de probele administrate până la această etapă procesuală, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este acuzat. Astfel, din probele administrate, inclusiv din declarația de recunoaștere parțială a inculpatului a rezultat că în noaptea de 17/18 iunie 2013, inculpatul R. F. a pătruns prin efracție în garajul situat pe str. Victoriei nr. 54 din Baia Mare, aparținând părții vătămate Cordea Dan Horia, de unde a sustras în scopul însușirii pe nedrept 4 boxe audio marca Dynacord, o boză RCS RCF, 4 stații PRO L și alte asemenea bunuri, cauzând un prejudiciu în cuantum de 33.724 lei.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut doar fapta de pătrundere în garajul menționat, susținând că bunurile ar fi fost sustrase de alte persoane, tribunalul reține, în acord cu jurisprudența constantă a Curtea Europeană a Drepturilor Omului, că la momentul adoptării măsurii preventive nu sunt necesare probe care să fundamenteze o soluție de condamnare ci doar unele de natură a convinge un observator obiectiv că persoana acuzată a comis infracțiunea, situație care se regăsește în prezenta cauză.
În mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f, respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, dincolo de argumentele expuse de instanța de fond și pe care tribunalul și le însușește în întregime, privind gravitatea faptei de care este acuzat inculpatulși de sentimentul de insecuritate pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar putea genera în rândul membrilor comunității, în cauză nu pot fi ignorate aspectele care privesc antecedentele penale ale acestuia. Astfel, potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul R. F. a fost condamnat în mai multe rânduri pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, încă din perioada când era minor. În concret, începând cu anul 2006, cu o frecvență aproape anuală, inculpatului i-au fost aplicate măsuri educative și ulterior pedepse privative de libertate pentru fapte care în cvasitotalitatea lor constituie infracțiuni de furt calificat.
În consecință, având în vedere numărul și frecvența infracțiunilor comise anterior de inculpat, coroborate cu aspecte ce reliefează dezinvoltura cu care se presupune că a săvârșit fapta ce formează obiectul prezentei cauze, tribunalul apreciază că în ipoteza lăsării acestuia în libertate, temerea că ar putea comite infracțiuni similare și în viitor are un caracter rezonabil, sub acest aspect măsura privării sale de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul inculpatului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. (CNP 1., fiul lui N. și Ana, născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Baia Mare str. Melodiei nr. 4/74 județul M., arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M. ) împotriva încheierii penale nr. 1700 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ .
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului 130 lei-cheltuieli judiciare în
recurs din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat W. D. ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. L. R. M. S. F. A. R. A. C. V. E.
Red. RA/T.red.VE _
ex.3.-
J. ecător la fond: F. aș M.
-copie-
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ Minută
Înch. pen. nr. 174/R din _
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. (CNP 1., fiul lui N. și Ana, născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Baia Mare str. Melodiei nr. 4/74 județul M., arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M. ) împotriva încheierii penale nr. 1700 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ .
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului 130 lei-cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat W. D. ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
pentru conformitate
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ Minută
Înch. pen. nr. 174/R din _
Dispune:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. (CNP 1., fiul lui N. și Ana, născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Baia Mare str. Melodiei nr. 4/74 județul M., arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M. ) împotriva încheierii penale nr. 1700 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul_ .
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului 130 lei-cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat W. D. ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iulie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
din 16 iulie 2013
C ă t r e
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
-SERVICIUL CONTABILITATE-
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul încheierii penale nr. 173/R din 16 iulie 2013 prin care s-a dispus plata onorariului în sumă de 100 lei către avocatul desemnat din oficiu W. D. .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. R. M. V. E.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
din 16 iulie 2013
C ă t r e
ARESTUL IPJ MARAMUREȘ
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul încheierii penale nr. 173/R din 16 iulie 2013 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul R. F. .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. R. M. V. E.
| ← Încheierea penală nr. 124/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 41/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
