Încheierea penală nr. 1766/2013. Prelungirea arestului preventiv
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1766/R/2013
Ședința publică din data de 24 decembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. V.
Judecători: C. ANA
B. M.
Grefier: H. A. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.
- Serviciul T. C. - reprezentat de procuror Dobocan Doru
Pe rol este soluționarea recursurilor declarate de către inculpații Ș.
Z. Z. și S. M. N. împotriva încheierii penale nr. 41/C din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. Z. Z., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - av. Mititelu M. l din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar și inculpatul S. M.
N., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - av. M.
M. M., din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că inculpații Ș. Z.
Z. și S. M. N. își mențin recursurile formulate împotriva încheierii penale nr.41/C din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului Ș. Z. Z. susține recursul declarat de inculpat și în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 alin.2 lit.d C.pr.pen. solicită a se dispune admiterea acestuia, casarea încheierii penale nr. 41/C din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. T. S. de prelungire a măsurii arestului preventiv față de acest inculpat, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
Face referire la scopul măsurilor preventive care constă în a se asigura bunul mers al procesului penal, fără ca aceste măsuri să se transforme într- o executare anticipată a unei eventuale condamnări. Astfel, din actele dosarului rezultă că în cauză au fost efectuate aproape integral toate actele
de urmărire penală, au fost audiați inculpații, partea vătămată, s-a efectuat un raport tehnico-științific, au fost audiați martorii și făptuitorii S. M.
, S. Răcovina și S. C., astfel că urmărirea penală este aproape finalizată.
Drept urmare, având în vedere că la acest moment procesual urmărirea penală este aproape încheiată, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului Ș. Z. Z. nu ar avea influențe negative asupra bunului mers al procesului penal și nu ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică în accepțiunea prevederilor art.148 lit.f C.pr.pen.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că măsurile procesuale luate și actele de urmărire penală efectuate de către organele de urmărire penală atestă faptul că instituțiile statului se implică corect în soluționarea cu celeritate a unor astfel de cauze, inculpații urmând a fi judecați în curând pentru faptele reținute în sarcina lor.
Față de aspectele arătate mai sus, pune concluzii de admitere a recursului declarat de către inculpatul Ș. Z. Z., de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv în privința acestuia și de a se dispune lăsarea sa în libertate.
Apărătorul inculpatului S. M. N. susține recursul inculpatului declarat împotriva încheierii penale nr. 41/C din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj și solicită admiterea acestuia, cu consecința casării încheierii atacate și rejudecării propunerii în sensul cercetării inculpatului în stare de libertate sau, în subsidiar, înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respingând astfel propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv. În acest sens, apreciază că temeiurile care inițial au justificat luarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, nu mai subzistă.
În continuare, arată că în privința acestui inculpat, arestarea preventivă s-ar justifica dacă circumstanțele concrete ar evidenția o periculozitate concretă, aspect care nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, care este unul ridicat, ci trebuie să se refere la circumstanțele concrete ale faptelor ca urmare a administrării probelor. Ori, în speță, probatoriul este aproape epuizat și actele de urmărire penală care ar trebui finalizate, precum raportul tehnico-științific, confruntarea inculpaților cu partea vătămată, audierea unor funcționari ai primăriei și a altor persoane pentru extinderea cercetării penale, sunt acte se pot efectua și cu inculpatul în stare de libertate sau cel puțin cu luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Învederează faptul că în sarcina acestui inculpat s-a mai instituit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, interval de timp în care comportamentul său a fost corespunzător,
cercetările derulându-se eficient și cu inculpatul sub puterea unei astfel de măsuri.
În ceea ce privește dorința de a se da eficiență necesității de a spori încrederea în organele judiciare, apreciază că și această funcție a fost îndeplinită, scopul fiind atins.
Drept urmare, consideră că nu s-ar justifica prelungirea măsurii arestului preventiv având în vedere că din probele administrate nu rezultă indicii, deși inculpatul figurează cu antecedente penale, care să ducă la concluzia că lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage de la efectuarea actelor care urmează să completeze cercetarea penală. De asemenea, susține că inculpatul nu s-ar sustrage de la judecarea cauzei și nici nu rezultă
dispoziția acestuia de a face presiuni asupra martorilor sau asupra minorului având în vedere declarațiile martorilor - funcționari la starea civilă, respectiv angajați ai pensiunii unde a fost cazat minorul.
Față de considerentele de mai sus, solicită a se admite recursul inculpatului, a se casa încheierea penală atacată, dispunându-se astfel revocarea măsurii preventive, respectiv înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instituind totodată în sarcina inculpatului obligațiile care se impun într-o astfel de situație. Cu onorariu din fondurile M. ui Justiției.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art. 385 ind. 15 al. 1 lit. b C.pr.pen., solicită a se respinge ca nefondate recursurile inculpaților Ș. Z.
Z. și S. M. N. pentru motivele care urmează. Încheierea penală nr.41/C din 19 decembrie 2013 este legală, temeinică și judicios motivată, instanța de fond reținând în mod corect că temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestului preventiv subzistă și că se impune prelungirea măsurii.
Astfel, în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art.143 C.pr.pen. privind existența indiciilor și a probelor din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, precum și incidența dispozițiilor art.148 lit. b, e și f C.pr.pen. față de inculpatul Ș. Z. Z., respectiv art.148 lit.f C.pr.pen. față de inculpatul
S. M. N. .
Raportat la temeiurile arestării preventive a inculpatului Ș. Z. Z.
, solicită a se observa că din cuprinsul actelor efectuate în cauză rezultă că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și a exercitat presiuni asupra părții vătămate în sensul de a o determina să-și retragă declarațiile. Cu ocazia reaudierii părții vătămate, în prezența consilierului psihologic și a unui apărător, aceasta a învederat din nou presiunile la care a fost supusă și faptul că inculpatul a exercitat acte de violență.
Prin urmare, există indicii că inculpatul Ș. Z. Z. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că acesta exercită presiuni prin violență pentru a determina partea vătămată să-și schimbe poziția procesuală.
În ceae ce privește condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. raportat la ambii inculpați, apreciază că este îndeplinită atât prima condiție întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru traficul de minori, respectiv de art.13 din Legea nr.678/2001, este cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare, deci mult mai mare de 4 ani închisoare, iar în ceea ce privește a doua teză, instanța de fond a reținut în mod corect că cercetarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică la acest moment procesual.
Solicită a se reține și circumstanțele reale și personale incidente în speță, respectiv faptul că inculpatul Ș. Z. Z. este recidivist și că inculpatul S. M. N. este cercetat într-un alt dosar al organelor judiciare de la Iași pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și spălare de bani. Or, cercetarea în stare de libertate a
unor astfel de persoane, cu o astfel de perseverență infracțională cu privire la care există riscul săvârșirii de noi activități infracționale, determină un sentiment de insecuritate și neîncredere în ceea ce privește combaterea săvârșirii unor asemenea infracțiuni de către organele judiciare.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere faptul că, în speță, în privința inculpatului Ș. Z. Z. este incident și temeiul prevăzut de dispozițiile art.148 lit. a C.pr.pen., întrucât acesta s-a sustras 7 zile de la
urmărire penală, fiind încarcerat la inteval de o săptămână de la emiterea mandatului de arestare preventivă și de la încarcerarea inculpatului S.
M. N., încarcerat în 4 decembrie 2013.
În concluzie, solicită a se respinge recursurile declarate de inculpații Ș.
Z. Z. și S. M. N. .
Inculpatul Ș. Z. Z. , având ultimul cuvânt, susține că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci în acel interval de timp a fost la niște rude, iar la organele de poliție s-a prezentat de bună voie. De asemenea, susține că nu a exercitat presiuni asupra părții vătămate Covaciu Otilia și solicită să fie cercetat în stare de libertate, obligându-se să se prezinte de bună voie în fața organelor judiciare.
Inculpatul S. M. N. , având ultimul cuvânt, arată că s-a prezentat în fața organelor judiciare atunci când a fost nevoie și cu ocazia audierii a solicitat a se administra proba cu înregistrarea video. Învederează că are 7 copii și 16 nepoți și susține că a spus că fiul părții vătămate este copilul său pentru că i-a cumpărat mâncare și îmbrăcăminte. Susține că este orfan și că gestul său față de partea vătămată a fost unul de ajutor, un gest similar pe care l-au făcut alții față de el. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, susținând că nu se va sustrage și că se va prezenta de fiecare dată în fața organelor judiciare.
După dezbateri, Curtea constată că s-a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise înaintate de către av. Sas Garofița în calitate de apărător al inculpatului S. M. N., concluzii care vor fi avute în vedere de către completul de judecată la soluționarea cauzei.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.41/C din 19 decembrie 2013 A Tribunalului S.
, s-a admis în baza art.159 Cod procedură penală propunerea formulată de
D. - B. T. S. și în consecință, s-a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpații Ș. Z. și S. M. prin încheierea penală nr.1644/R/2013 din_ a Curții de A. C. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ pentru inculpatul S. M. și începând cu data de_ și până la data de_ pentru inculpatul Ș. Z. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de DIICOT-B. T. S. s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată fata de inculpații Ș. Z. -Z. și S. M. N., pe o perioadă de 30 de zile .
În motivarea propunerii formulate s-au arătat următoarele :
Inculpatul Ș. Z. -Z., este cercetat,alături de inculpatul S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit. "a" din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.a C.P.; respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, fapta fiind săvârșită profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate
asupra minorului, fapta fiind săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, fapta fiind comisa în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 ia 20 de ani și interzicerea unor drepturi; . art. 25 C.p. raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.
37 lit. a CP., respectiv instigare la declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituții de stat, ori unei alte unități dintre cele la care se referă art 145 C.p., în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, fapta fiind comisa în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă; totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,
În fapt s-a reținut din materialul probatoriu administrat în cauză că în luna octombrie 2013 inculpatul Ș. Z. Z., concubinul părții vătămate Covaciu Otilia a "vândut" copilul acesteia din urmă pentru suma de 5000 lei inculpatului S. M. N. . Din această sumă inculpatul Ș. Z. Z. a primit suma de 1.000 lei, restul urmând să o primească după ce inculpatul
S. M. N. și membrii familiei acestuia se vor deplasa împreună cu copilul la Iași, iar întrucât fapta este extrem de gravă, iar în cauză se impune completarea probatoriului, în scopul desfășurării în bune condiții a urmăririi penale, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a celor 2 inculpați.
Examinând propunerea, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, reținându-se în privința inculpatului Ș. Z. Z. următoarele :
La sfârșitul anului 2011, partea vătămată Covaciu Otilia 1-a cunoscut pe N. M. R., cu care a început o relație de concubinaj, partea vătămată stabilindu-și reședința în localitatea Gîrceiu, jud. S., la locuința părinților lui N. M. R. .
În urma relației pe care a avut-o cu acesta, în data de 23 decembrie 2012, s-a născut minorul Covaciu M. Mădălin, la Spitalul Județean S. . După externarea acestora, partea vătămată s-a deplasat la Serviciul de Stare Civilă, din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor S., certificatul de naștere fiind eliberat la data de 4 ianuarie 2013 cu tatăl necunoscut.
În perioada următoare, Covaciu Otilia, împreună cu fiul acesteia Covaciu M. Mădălin, au locuit împreună cu N. M. R., la locuința părinților acestuia. Acesta din urmă a fost arestat preventiv însă, pentru comiterea mai multor infracțiuni, fiind încarcerat la Penitenciarul Arad.
În luna iunie 2013 inculpatul Ș. Z. -Z. s-a eliberat din penitenciar, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea mai multor
infracțiuni de furt.
În aceeași perioadă, inculpatul Ș. Z. -Z. s-a deplasat în loc. Gîrceiu, jud. S., unde prin folosirea de acte de violență și amenințări a obligat-o pe partea vătămată Covaciu Otilia să părăsească reședința acesteia împreună cu copilul ei și să se deplaseze la locuința inculpatului din mun.
Z., aceștia fiind anterior concubini.
Începând cu vara anului 2013, inculpatul prin folosirea de acte de violență și amenințări a obligat-o pe partea vătămată să practice cerșetoria în diferite zone aglomerate din apropierea unor centre comerciale de pe raza Mun. Z., partea vătămată fiind însoțită de minorul Covaciu M. Mădălin,
în vârstă de 10 luni.
Sumele de bani rezultate din practicarea cerșetoriei erau predate de către partea vătămată inculpatului Ș. Z. Z., care la rândul lui le
folosea pentru practicarea jocurilor de noroc și achiziționarea de băuturi alcoolice.
În luna septembrie 2013, fără să se cunoaște cu exactitate data,
inculpatul Ș. Z. Z. aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a agresat-o pe partea vătămată, provocându-i mai multe leziuni în zona feței și a membrelor inferioare, ocazie cu care 1-a agresat și pe minorul Covaciu M. Mădălin, provocându-i leziuni în zona feței.
La începutul lunii octombrie 2013, fără să se cunoaște cu exactitate data, partea vătămată practicând cerșetoria în zona Astralis, împreună cu minorul Covaciu M. Mădălin, a fost contactată de către învinuita S. Răcovina, care i-a propus să-i vândă copilul pentru suma de 100 milioane lei vechi, aceasta fiind însoțită de către soțul ei S. M. .
Astfel, învinuita S. Răcovina i-a spus părții vătămate că locuiește împreună cu soțul ei, inculpatul S. M. N., în zona Mun. Iași, că sunt proprietarii unor imobile de pe raza acestui oraș, având o stare materială foarte bună, având afaceri și pe raza mun. Z. .
Totodată, învinuita i-a comunicat părții vătămate că este mama a două fete majore, ce provin dintr-o altă căsătorie, dar că a încercat să mai rămână gravidă, suferind un număr de trei operații în acest sens, care nu au avut însă rezultat și prin urmare, își manifestă intenția de a-i cumpăra copilul.
Aceleași aspecte le-au fost comunicate părții vătămate și de către inculpatul S. M. N., care i-a propus din nou să-i plătească suma de 100 milioane lei vechi pentru acesta. Întrucât inculpatul Ș. Z. Z. se afla în apropiere pentru a o supraveghea pe partea vătămată, i-a contactat pe soții S. și le-a comunicat că este de acord cu propunerea acestora, urmând ca în zilele următoare să o convingă pe partea vătămată.
După câteva zile inculpatul S. M. N. s-a deplasat împreună cu soția acestuia la locuința inculpatului Ș. Zabnar Z. de pe strada Spicului, din Mun. Z., unde văzând condițiile precare în care locuia partea vătămată i-a propus din nou acesteia să îi vândă copilul, partea vătămată refuzând din nou. Cu toate acestea, în data de_ inculpatul S. M.
N. 1-a contactat din nou pe inculpatul Ș. Z. Z., acesta aflându-se împreună cu partea vătămată și minorul Covaciu M. Mădălin în centrul orașului pentru practicarea cerșetoriei. Cu această ocazie, inculpatul S.
M. i-a propus inculpatului Ș. Z. Z., să se deplaseze împreună cu partea vătămată și minorul acesteia la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor S., pentru ca aceștia să declare în fals că inculpatul este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin, ocazie cu care va fi eliberat un nou certificat de naștere, în care la rubrica "Tatăl" să fie menționat inculpatul S. M. N. .
Cu toate că partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea inculpaților, inculpatul Ș. Z. Z. a obligat-o pe aceasta prin exercitarea
de acte de violență să se deplaseze la Serviciul de Stare Civilă pentru declararea în fals a celor menționate anterior. De asemenea, înainte de a se deplasa la această instituție învinuita S. M., în prezența tatălui acesteia, inculpatul S. M. i-a predat inculpatului Ș. Z. Z. suma de 500 lei, urmând că ulterior diferența sumei să fie predată după eliberarea noului certificat de naștere.
Ajungând la Serviciul de Stare Civilă, ofițerii de stare civilă Păscuta E. și Gale Floare le-au atras atenția inculpatului S. M. N. și părții vătămate Covaciu Otilia că declararea în fals a părinților minorului
constituie infracțiune. În această situație partea vătămată aflându-se în curtea Primăriei Municipiului Z. a refuzat din nou să declare că inculpatul
S. M. este tatăl minorului, ocazie cu care inculpatul Ș. Z. Z. a exercitat din nou acte de violență și amenințare asupra părții vătămate Covaciu Otilia. Aceasta la solicitarea inculpatului Ș. Z. Z., s-a deplasat din nou la cei doi funcționari menționați și împreună cu inculpatul S. M.
N., au declarat că acesta din urmă este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin.
În data de 25 octombrie 2013, inculpatul S. M. N., împreună cu fiica acestuia, S. M. au achiziționat mai multe bunuri pentru minorul Covaciu M. Mădălin, după care i-au predat inculpatului Ș. Z.
Z. suma de 500 lei, urmând că diferența să fie predată în zilele următoare.
Cu aceeași ocazie, inculpatul Ș. Z. Z., a obligat-o pe partea vătămată să-i predea inculpatului și învinuitei pe minorul Covaciu M. Mădălin, acesta fiind transportat cu autoturismul la Pensiunea "La V. ";, din Mun. Z. . În aceeași zi, inculpatul Ș. Z. Z. a cheltuit suma de 500 lei, în diferite localuri, iar în jurul orelor 23:00 s-a deplasat în zona Stațiunii Pomicole Meseș, unde a consumat băuturi alcoolice cu un verișor al acestuia. În jurul orelor trei dimineața, profitând de faptul că inculpatul Ș.
Z. Z. a adormit, fiind sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată Covaciu Otilia a fugit din zona menționată anterior și s-a deplasat la ofițerul de serviciu din cadrul Poliției Municipiului Z., unde a arătat că concubinul acesteia i-a vândut copilul familiei S. .
Ulterior, organele de poliție s-au deplasat la Pensiunea "La V. ";, unde a fost găsit minorul Covaciu M. Mădălin, acesta fiind predat mamei sale.
Inculpatul Ș. Z. Z. nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că partea vătămată i-a comunicat că inculpatul S. M. N. este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin.
În privința activității infracționale a inculpatului S. M. N. s-au reținut următoarele:
Activitatea infracțională a acestui inculpat a fost analizată în strânsă legătură cu activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul Ș. Z.
-Z., având în vedere că aceștia au acționat în mod coordonat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
Astfel, din materialul probatoriu efectuat în cauză, rezultă faptul că în perioada 2011-2012 inculpatul S. M. N. a efectuat mai multe lucrări de dezafectare a conductelor de apă industrială de pe raza mun. Z. . În această perioadă, inculpatul S. M. N. a locuit la diferite hoteluri și pensiuni de pe raza Mun. Z., acesta având domiciliul în com. Grajduri, jud. Iași, împreună cu soția acestuia, S. Răcovina și fiica acestuia S.
M. .
La începutul lunii octombrie 2013, fără să se cunoască data exactă, soția inculpatului S. M. N., S. Răcovina, care se afla în Mun. Z.
, a observat-o pe partea vătămată Covaciu Otilia practicând cerșetoria în zona Astralis, împreună cu minorul Covaciu M. Mădălin, ocazie cu care i- a propus acesteia să-i vândă copilul pentru suma de 100 milioane lei vechi. Ulterior învinuita S. Răcovina 1-a contactat pe soțul ei, care a venit la fața locului și i-a propus din nou părții vătămate să-i vândă copilul.
Astfel, învinuita S. Răcovina, i-a spus părții vătămate că locuiește împreună cu soțul ei, inculpatul S. M. N., în zona mun. Iași, că
sunt proprietarii unor imobile de pe raza acestui oraș, având o stare materială foarte bună, având afaceri și pe raza mun. Z. .
Totodată, învinuita i-a comunicat părții vătămate că este mama a două fete majore, ce provin dintr-o altă căsătorie, dar că a încercat să mai rămână însărcinată, suferind un număr de trei operații în acest sens, care nu au avut însă rezultat și prin urmare, își manifestă intenția de a-i cumpăra copilul.
Aceleași aspecte le-au fost comunicate părții vătămate și de către inculpatul S. M. N., care i-a propus din nou să-i plătească suma de 100 milioane lei vechi pentru acesta. Întrucât inculpatul Ș. Z. Z., se afla în apropiere pentru a o supraveghea pe partea vătămată, i-a contactat pe soții S. și le-a comunicat că este de acord cu propunerea acestora, urmând ca în zilele următoare să o convingă pe partea vătămată, stabilindu- se în final că suma de bani ce urmează să fie plătită pentru vânzarea acestui copil să fie de 50 milioane lei vechi.
După câteva zile inculpatul S. M. N. s-a deplasat împreună cu soția acestuia la locuința inculpatului Ș. Z. Z., de pe strada Spicului, din Mun. Z., unde văzând condițiile precare în care locuia partea vătămată i-a propus din nou acesteia să îi vândă copilul, partea vătămată refuzând din nou. Cu aceeași ocazie inculpatul Ș. Z. Z. a fost de acord cu această propunere, urmând ca în zilele următoare să o convingă pe partea vătămată, ca aceasta să-și vândă copilul.
Astfel, în data de_ inculpatul S. M. N. 1-a contactat din nou pe inculpatul Ș. Z. Z., acesta aflându-se împreună cu partea vătămată și minorul Covaciu M. Mădălin în centrul orașului pentru practicarea cerșetoriei.
Cu această ocazie, inculpatul S. M. i-a propus inculpatului Ș.
Z. Z., să se deplaseze împreună cu partea vătămată și minorul acesteia la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor S. pentru ca aceștia să declare în fals că inculpatul este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin, ocazie cu care va fi eliberat un nou certificat de naștere, în care la rubrica "Tatăl" să fie trecut inculpatul S. M. N. .
Cu toate că partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea inculpaților, inculpatul Ș. Z. Z. a obligat-o pe aceasta prin exercitarea
de acte de violență să se deplaseze la Serviciul de Stare Civilă pentru declararea în fals a celor menționate anterior.
De asemenea, înainte de a se deplasa la această instituție învinuita S.
, în prezența tatălui acestuia, inculpatul S. M. i-a predat inculpatului Ș. Z. Z. suma de 500 lei, urmând că ulterior diferența sumei să fie predată după eliberarea noului certificate de naștere.
Ajungând la Serviciul de Stare Civilă ofițerii de stare civilă Păscuta E. și Gale Floare le-au atras atenția inculpatului S. M. N. și părții vătămate Covaciu Otilia că declararea în fals a părinților minorului constituie infracțiune.
În această situație partea vătămată aflându-se în curtea Primăriei Municipiului Z., a refuzat din nou să declare că inculpatul S. M. este tatăl minorului, ocazie cu care inculpatul Ș. Z. Z. a exercitat din nou acte de violență și amenințare asupra părții vătămate Covaciu Otilia.
Aceasta, la solicitarea inculpatului Ș. Z. Z., s-a deplasat din nou la cei doi funcționari menționați anterior și împreună cu inculpatul S. M.
, au declarat în fals că acesta din urmă este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin.
După câteva ore, inculpatul S. M. N., s-a deplasat la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor S., de unde a ridicat un nou certificat de naștere pentru minorul Covaciu M. Mădălin, la rubrica "Tatăl" fiind trecut inculpatul S. M. N. .
În data de 25 octombrie 2013, inculpatul S. M. N., împreună cu fiica acestuia, S. M. au achiziționat mai multe bunuri pentru minorul Covaciu M. Mădălin, după care i-au predat inculpatului Ș. Z.
Z. suma de 500 lei, urmând că diferența să fie predată în zilele următoare.
Cu aceeași ocazie, inculpatul Ș. Z. Z. a obligat-o pe partea vătămată să-i predea inculpatului S. M. N. și învinuitei S. M. pe minorul Covaciu M. Mădălin, acesta fiind transportat cu autoturismul la Pensiunea La V., din Mun. Z. .
În aceeași zi, inculpatul Ș. Z. Z. a cheltuit suma de 500 lei, în diferite localuri, iar în jurul orelor 23:00 s-a deplasat în zona Stațiunii Pomicole Meseș, unde a consumat băuturi alcoolice cu un verișor al acestuia. în jurul orelor trei dimineața, profitând de faptul că inculpatul Ș.
Z. Z. a adormit, fiind sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată Covaciu Otilia a fugit din zona menționată anterior și s-a deplasat la ofițerul de serviciu din cadrul Poliției Municipiului Z., unde a arătat că concubinul acesteia i-a vândut copilul familiei S. .
Ulterior, organele de poliție s-au deplasat la Pensiunea La V., unde a fost găsit minorul Covaciu M. Mădălin, acesta fiind predat mamei sale.
Inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor, arătând că este tatăl minorului Covaciu M. Mădălin, fiind de acord cu recoltarea de probe biologice pentru stabilirea filiației pe linie paternă.
Din raportul de constatare tehnico-științifica nr. 2896950 din data de_, al Serviciului de Biocriminalistică din cadrul Institutului Național de Criminalistică, rezultă faptul că în urma analizelor genetice privind probele biologice de referință recoltate de la învinuitul S. M. N. (proba notată REF 0023336) și de la minorul Covaciu M. Mădălin (proba notată REF 0023337) s-a stabilit faptul că învinuitul S. M. -N., nu este tatăl biologic al minorului Covaciu M. Mădălin.
Prin Rezoluția din data de_ a B. ui T. S. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus în temeiul art.228 alin.1 C.pr.pen. începerea urmăririi penale față de
învinuiții S. M. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de: art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 raportat la art.12 alin.2 lit. "a" din Legea 678/2001, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, fapta fiind săvârșită profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte
foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, fapta fiind săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi; art. 292 Cod penal, respectiv declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituții de stat, ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C.p., în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Prin Ordonanța nr. 59/D/P/2013 a B. ui T. S. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus reținerea învinuitului S. M. N. pe o durată de 24 ore respectiv de la data de_ ora 15:10 până la data de_ ora 15:10, pentru săvârșirea infracțiunilor, mai sus menționate.
Prin Ordonanța nr. 59/D/P/2013 a B. ui T. S. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului S.
N., pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, iar prin încheierea penală nr. 1644/R/2013 din data de_ Curtea de A. C. s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților Ș. Z. Z. și S. M. N. .
După arestarea preventivă a inculpaților Ș. Z. Z. și S. M.
au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: reaudierea inculpaților Ș. Z. Z. și S. M. N., cărora li s-a adus la cunoștință limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de minori, audierea martorilor B. DS, M. V., Lingurar Florin, Runcan M. Julieta, Runcan G., P. V. ; audierea făptuitorilor S. M., S. Răcovina, S. C. ; prezentarea inculpaților la Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș și întocmirea Raportului de constatare tehnico-științifică cu privire la comportamentul simulat al inculpaților; aducerea la cunoștință a învinuirii pentru S. Răcovina și audierea acesteia în calitate de învinuit.
În motivarea propunerii formulate s-a arătat că în cauză mai este necesară efectuarea următoarelor acte de urmărire - identificarea și audierea și a altor funcționari din cadrul Serviciului de Stare Civilă Z. cu privire la activitatea infracțională a celor doi inculpați; aducerea la cunoștință a învinuirii pentru S. M. și S. C. și audierea acestora în calitate de învinuiți; identificarea și audierea și a altor persoane, cărora partea vătămată Covaciu Otilia le-a comunicat că inculpatul Ș. Z. Z. i-a vândut copilul; prezentarea învinuiților S. M., S. Răcovina, S.
C. la Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș și întocmirea Raportului de constatare tehnico-științifică cu privire la comportamentul simulat al acestora; efectuarea unei confruntări între partea vătămată și cei doi inculpați cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către aceștia.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală măsura arestării preventive dispusa se prelungește atunci când temeiurile inițiale subzistă sau dacă nu au apărut altele noi care să determine revocarea acesteia.
Din probele administrate în cauză rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestări inculpaților Ș. Z. Z. și S. M.
N. subzistă și în continuare, impunându-se menținerea stării de arest. Intervalul de timp scurs de la data luării măsurii arestării preventive este scurt și, mai mult, în acest interval de timp s-au efectuat acte de urmărire penală care se alătura indiciilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii, respectiv testul poligraf, în concluziile căruia s-a arătat ca ambii inculpați au avut un comportament simulat la întrebările cheie legate de vânzarea copilului părții vătămate.
În ceea ce privește dispozițiile prev. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținute în sarcina inculpatului S. M. N. și Ș. Zelin s-a
apreciat ca cerința pericolului concret pentru ordinea publică presupune o analiză procedural penală și analiză criminologică.
În cadrul examinării ambelor aspecte trebuie avută în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care inculpații au acționat precum și gravitatea faptei.
Astfel, pericolul pentru ordinea publică a fost definit, în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate, învinuitul sau inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Pericolul pentru ordinea publică, la fel ca și periculozitatea infractorului, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al învinuitului sau inculpatului. (C. Rotaru). Din modalitatea elaborată de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională, contribuția concretă a acestui inculpat în comiterea faptelor, circumstanțele personale al acestuia, rezultă periculozitatea inculpatului S. M. N. și temerea că cercetat în libertate se aduce atingere ordinii sociale și de drept.
De asemenea, tot pentru aprecierea pericolului concret s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise și împrejurarea că din probele administrate până în prezent, rezultă că acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică.
Din modul de acțiune al inculpatului S. M. N. se poate contura profilul personal al acestuia caracterizat prin imoralitate, lipsa de scrupule și înclinația spre încălcarea normelor legale și de conviețuire socială.
Prin urmare, gravitatea infracțiunilor raportate la persoana inculpatului S. M. N. poate justifica prelungirea măsurii arestării preventive, pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni de către acesta, dacă circumstanțele concrete evidențiază periculozitatea acestuia.
Inculpatul S. M. N. a fost condamnat de către Tribunalul Vaslui, prin Sentința penală nr.145 din data de_, la pedeapsă rezultantă de cinci ani închisoare, ce executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, evaziune fiscală, spălare de bani, hotărârea nefiind definitivă.
De asemenea, inculpatul este cercetat în dosarul nr. 117/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul T. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, spălare de bani, evaziune fiscală, în care a fost arestat preventiv.
Astfel, prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului Iași s- a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, spălare de bani, evaziune fiscală, acesta fiind arestat preventiv pe o durată de șase luni de zile.
Prin urmare, s-a considerat că perseverența infracțională a acestui inculpat în comiterea de noi fapte penale trebuie să atragă atenția organelor
judiciare în luarea unor măsuri preventive, susceptibile de a-l împiedica pe inculpat să-și continue activitatea infracțională.
De asemenea și în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș. Z. Z. s-a considerat că subzistă în continuare dispozițiile prev. la art. 148 lit. b, e și f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpatului Ș. Z. Z. se poate reține faptul că, atât înainte de comiterea faptelor reținute în sarcina acestuia cât și ulterior, acesta a exercitat presiuni, constând în acte de violență și de amenințare asupra părții vătămate Covaciu Otilia, fiind agresat chiar și minorul Covaciu M. Mădălin.
Astfel în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin.l, 2 și 3 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 rep., reținută în sarcina inculpatului Ș. Z. Z. relevante în acest sens sunt: declarațiile părții vătămate Covaciu Otilia, declarațiile inculpaților Ș. Z. -Z. și S. M. N., declarațiile martorilor Păscuta E., Gale Floare, N. M. R., raportul de constatare tehnico- științifice întocmite de către Institutul Național de Criminalistică - Inspectoratul general al Poliției Române, Raportul de constatare tehnico- științifică întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș, privind comportamentul simulat al inculpatului Ș. Z. -Z. .
Astfel, în data de 22 noiembrie 2013, după audierea părții vătămate și a inculpatului Ș. Z. Z., acesta a exercitat acte de violență asupra lui Covaciu Otilia, aplicându-i mai multe lovituri în zona feței, încercând să o determine pe aceasta să își schimbe declarațiile date în fața organelor de urmărire penală.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1402/II/a/28 din data de 26 noiembrie 2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală S., rezultă faptul că, aceasta a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice fiind produse prin lovire cu un corp dur, zgâriere și târâre.
De asemenea, în data de 25 noiembrie 2013, în jurul orelor 18:00, după reținerea inculpatului Ș. Z. Z., partea vătămată Covaciu Otilia a fost contactată telefonic de către rudele inculpatului Ș. Z. Z., care au amenințat-o că în cazul în care nu își retrage declarațiile date în fața organului de urmărire penală "va fi omorâtă" de către aceștia.
Prin urmare, în situația în care inculpatul Ș. Z. Z. ar fi cercetat în stare de libertate acesta ar continua să exercite acte de amenințare și de violență asupra părții vătămate Covaciu Otilia, pentru ca aceasta să își schimbe declarația dată în fața organelor de urmărire penală.
În data de 28 noiembrie 2013, partea vătămată Covaciu Otilia în prezența apărătorului din oficiu Groza Liana, a apărătorului inculpatul S.
M. N. și a apărătorului inculpatului Ș. Z. Z., cât și a consilierului de probațiune a descris actele de violență și amenințare exercitate de către inculpat asupra acesteia, atât în data de 27 noiembrie, cât și în ziua în care a fost audiată de către organul de urmărire penală, respectiv înainte de începerea audierilor.
Prin urmare, s-a considerat că motivele invocate de către organele de urmărire penală, respectiv faptul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți și exercită presiuni asupra persoanei vătămate sunt pertinente.
De asemenea, inculpatul Ș. Z. Z. a avut un rol deosebit de important în comiterea faptelor menționate anterior, întrucât partea vătămată Covaciu Otilia nu a fost de acord niciodată să-și "vândă copilul", aspect menționat în repetate rânduri în declarația acesteia dată în fața organului de urmărire penală, în prezența apărătorului din oficiu și a consilierului de probațiune.
Cu toate acestea, inculpatul Ș. Z. Z. a ținut legătura cu inculpatul S. M. N., fiind de acord cu propunerea acestuia de
"vânzare a minorului", negociind suma, care trebuia plătită, respectiv suma de 50 milioane lei vechi. De asemenea, inculpatul Ș. Z. Z. a fost cel care a obligat-o pe partea vătămată Covaciu Otilia, prin acte de violență și amenințare să se deplaseze la Serviciul de Stare Civilă și să declare în fals aspectele menționate anterior.
Totodată, așa cum rezultă din declarația părții vătămate, inculpatul Ș.
Z. Z. a fost persoana care a primit în două tranșe suma totală de 1.000 lei de la inculpatul S. M. N. și învinuita S. M. .
Totodată, rezonanța faptelor comise, respectiv starea de dezaprobare publică rezultă și din comportamentul inculpatului Ș. Z. Z., față de minorul Covaciu M. Mădălin, întrucât în luna iulie 2013, inculpatul Ș.
Z. Z., i-a provocat acestuia leziuni în zona feței, anterior provocării de leziuni părții vătămate Covaciu Otilia.
Prin urmare, din modul de acțiune al acestui inculpat, tipul victimelor vizate de către acesta, respectiv persoane ce reprezintă incapacitate fizică sau psihică de a reacționa sau de a se apăra, persoane ce provin din familii sărace, numeroase, lipsite de educație, recurgea la presiunea fizică și psihică se poate contura profilul personal al acestui inculpat, caracterizat prin imoralitate, lipsă de scrupule, comportament agresiv și înclinația spre
încălcarea normelor legale.
Este de precizat faptul că inculpatul Ș. Z. Z., a fost condamnat anterior, începând cu anul 2002, pentru comiterea unor infracțiuni de furt, executând diferite pedepse în regim de detenție.
Chiar și faptele din prezența cauză au fost comise de către acest inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, el fiind liberat condiționat la data de_, de către Judecătoria Satu Mare, având un rest neexecutat de 393 de zile.
În ceea ce privește teza a II-a a art.a48 lit. f C.pr.pen., respectiv existența pericolului pentru ordinea publică, acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care sunt acuzați inculpații, atât în rândul comunității asupra căruia și-au exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, rezultând în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia. Existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, din perioadă îndelungată în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, din atingerea valorilor morale și familiale.
Aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune o analiză procedural penală și analiză criminologică.
În cadrul examinării ambelor aspecte trebuie avută în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care învinuitul sau inculpatul a acționat, gravitatea faptelor, urmările produse, antecedentele penale.
Trebuie să se aprecieze că dacă infracțiunile de care este acuzat învinuitul sau inculpatul tulbură ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normală lor desfășurare.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina ambilor inculpați, legiuitorul a prevăzut pedepse extrem de aspre (închisoare de la 10 la 20 ani), împrejurare care demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la fenomenul infracțional al traficului de minori și la urmările pe care le poate produce.
Deci, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 C.p.p. dar și cele menționate în art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, potrivit cărora o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o
infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv apreciate ca atare de CEDO în interpretarea art. 5 parag. 3.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații Ș. Z. Z. și S. M. N., solicitând, în esență, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive a celor doi inculpați sau, luarea față de aceștia a unei măsuri preventive neprivative de libertate - măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursurilor s-a arătat :
- în privința inculpatului Ș. Z. Z. că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive, că din actele dosarului rezultă că în cauză au fost efectuate aproape toate actele de urmărire penală, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar avea influențe negative asupra bunului mers al procesului penal și nu ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică.
- în privința inculpatului S. M. N. , de asemenea, că temeiurile care, inițial, au justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că nu eset dovedit pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care probatoriul este aproape epuizat și actele de urmărire penală care ar trebui finalizate se pot efectua și cu inculpatul în stare de libertate sau cel puțin, cu luarea față de acesta a unei măsuri preventive mai
puțin severe; nu există date, indicii la dosar că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage de la efectuarea actelor care urmează să completeze cercetarea penală ori că s-ar sustrage de la judecarea cauzei ori că ar intenționa să
facă presiuni asupra martorilor sau asupra părții vătămate.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondate recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpații S. M. N. și Ș. Z. Z. sunt cercetați în dosar nr.59/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DIICOT - B. T. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1,2,3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și, fals în declarații prev. de
art. 292 C.pen. - primul inculpat, respectiv, instigare la fals în declarații - prev. de art. 25 rap. la art.292 C.pen. al doilea inculpat, faptele constând în activitatea, mai sus descrisă.
Arestarea inculpaților s-a dispus pentru 29 zile la 4 decembrie 2013 prin încheierea penală nr.1644/R/2013 a Curții de A. C., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit.b,e,f Cod procedură penală - respectiv, existența indiciilor temeinice că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați; existența datelor că inculpații exercită presiuni asupra persoanei vătămate și a datelor că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea persoanei vătămate; pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunile pretins comise de inculpați și existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, măsura arestării preventive dispusă de instanță poate fi prelungită atunci când temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, în mod corect - chiar dacă cu o motivare, nu tocmai întemeiată - prima instanță a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, în baza temeiurilor inițiale ale arestării care - în parte, spunem noi - subzistă în speță.
Astfel, Curtea constată și ea, în privința ambilor inculpați că sunt în continuare indicii temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen. că inculpații ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina lor, indicii ce au fost expuse și analizate în încheierea de arestare a acestora și care, până la momentul analizării propunerii de prelungire a arestării nu au suferit nici un fel de modificări, nu au fost răsturnate de nicio probă contrară sau alte probe, care să le pună sub semnul îndoielii.
De asemenea, se constată că subzistă în continuare, față de ambii
inculpați, temeiul arestării prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală - pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare pentru una din infracțiunile pretins comise de inculpați - trafic de minori - și existența datelor privind pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților. Nu ridică probleme prima condiție - referitoare la pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane în discuție - aceasta fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar în privința pericolului pentru ordinea publică, de asemenea, se mențin datele în sensul că acest pericol este realizat dacă inculpații sunt puși în libertate, probele sub acest aspect fiind evidențiate în încheierea de arestare ca rezultând din natura și gravitatea faptelor, din modalitatea concretă în care se presupune că s-au derulat acestea, din rezonanța socială a unor astfel de fapte la nivelul opiniei publice și, nu în ultimul rând, din datele privind persoanele inculpaților - care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dovedind așadar, perseverență în încălcarea normelor legale, iar unul dintre ei - inculpatul Ș. - dând dovadă chiar de o periculozitate sporită, așa cum, de altfel, s-a evidențiat și prin prisma celorlalte două temeiuri de arestare ce se rețin în sarcina sa.
În privința inculpatului Ș. Z. Z., așa cum a apreciat și judecătorului fondului, se constată că subzistă și celelalte temeiuri inițiale ale arestării - cele prev. de art. 148 lit.b,e Cod procedură penală - și că acestea impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, rezultă cu claritate că inculpatul Ș., atât înainte de comiterea presupuselor fapte, cât și ulterior, a exercitat presiuni și, prin intermediul membrilor de familie, a încercat influențarea părții vătămate, prin acte de violență și amenințare. În data de 22 noiembrie 2013, după audierea părții vătămate și a inculpatului Ș. Z. Z. de către organele de urmărire penală, acesta a exercitat acte de violență asupra lui Covaciu Otilia, aplicându-i mai multe lovituri în zona feței, încercând să o determine pe aceasta să își schimbe declarațiile date în fața organului de urmărire penală.
Mai mult, din raportul de expertiză medico-legală nr. 1402/II/a/28 din 26 noiembrie 2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală S., rezultă că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice fiind produse prin lovire, cu un corp dur, zgâriere și târâre .
În 25 noiembrie 2013 în jurul orelor 18.00 după reținerea inculpatului Ș., partea vătămată Covaciu Otilia a fost contactată telefonic de către rudele inculpatului Ș. care au amenințat-o că în cazul în care nu își retrage declarațiile date în fața organului de urmărire penală "va fi omorâtă de către aceștia";.
În privința inculpatului S. M. N. se constată însă, contrar susținerilor primei instanțe, că subzistă doar temeiul arestării prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., acesta fiind, de altfel, și singurul temei inițial al arestării, probabil dintr-o eroare, reținându-se și în sarcina acestuia celelalte două temeiuri evidențiate în cazul inculpatului Ș. .
Aceasta deoarece, se observă că atât în referatul parchetului de propunere a prelungirii arestării acestui inculpat, cât și procurorul de ședință, în susținerea propunerii, precum și instanța sesizată cu prelungirea arestării, dar chiar și instanța care a dispus arestarea au arătat în concret, datele și probele din care rezultă temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.b,e C.pr.pen. doar f aț ă de inculp atul Ș. , nu și față de inculpatul S., față de acesta din urmă, făcându-se referire și argumentându-se doar existența temeiului de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen.
De altfel, nu există nici la dosar date ori indicii în acest sens, nici partea vătămată nereclamând vreo încercare de presiune ori de influențare sau înțelegere frauduloasă din partea acestui inculpat.
Așadar, neintervenind nici un fel de modificări în privința temeiurilor arestării - cele corect reținute, prin prezenta, în sarcina fiecărui inculpat - nici măcar în privința dimensiunilor pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, analizat prin prisma trecerii unei anumite perioade de la momentul arestării (una scurtă, ce nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă sau de natură a atenua, a diminua acest pericol ) - Curtea constată că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurarea în continuare a anchetei, la acest moment procesual, cel puțin, nefiind oportună luarea față de inculpați, a unei măsuri preventive, mai puțin severe, tocmai pentru motivele, mai sus arătate, pentru care se apreciază că privarea de libertate este la acest moment, cea mai în măsură a asigura scopul măsurii preventive.
În consecință, și pentru că urmărirea penală nu este finalizată, fiind necesară completarea acesteia cu actele indicate în propunere, și pentru ca aceasta să se desfășoare în bune condiții, să nu fie împietată în vreun fel de atitudinea inculpaților - reliefată de actele de la dosar - ori de punerea lor în
libertate, ce ar avea un ecou nedorit la nivelul opiniei publice, se impune prelungirea măsurii arestării preventive a acestora.
Așa fiind, se constată întemeiată soluția judecătorului de fond, astfel că recursurile formulate în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei (2 x100 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu ( av. Mititelu și av. M. ). În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de, câte 300 lei cheltuieli judiciare, din
care, câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ș. Z. Z. și S. M. N. - aflați în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 41/C din 19 decembrie 2013 a Tribunalului S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei (2 x100 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, av. Mititelu și av. M. .
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de, câte
300 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. | C. | ANA C. | M. | B. |
GREFIER
H. A. B.
Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_
Jud. Fond:T. C.
← Încheierea penală nr. 1613/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 993/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
---|