Încheierea penală nr. 993/2013. Prelungirea arestului preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 993/R/2013

Ședința publică din 24 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R.	, judecător
JUDECĂTORI	: L.	M.
	: V.	G.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații L. C. Z. și C. V. împotriva încheierii penale nr. 70/C din data de 19 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpații L. C. -

și C. V. , cercetați în dosarul penal nr. 71/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:
- L. C. -Z., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ( în legătură cu S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla ), evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( în legătură cu S.C. "Ralcom Link"; S.R.L.), respectiv pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( în legătură cu S.C. "NSD Technology"; S.R.L.), aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;
- C. V., cercetat pentru săvârșirea a 2 (două) infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, precum și 2 (două) infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal ( constând în ajutorul dat pentru săvârșirea de acțiuni repetate de evaziune fiscală și participarea la acțiuni repetate de spălare de bani, în legătură cu activitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla și S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla );

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul L. C.

Z., în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat Chiciu A. F., din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar ( f. 10 ) și inculpatul C. V., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Cioloboc E., din cadrul Baroului Mureș, cu delegație la dosar ( f. 11 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpații L. C. Z. și C. V. arată că își mențin recursurile declarate.

Apărătorul ales al inculpatei L. C. Z. depune la dosar trei caracterizări și o scrisoare medicală.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatei L. C. Z. critică încheierea nr. 70 a Tribunalului Cluj pentru patru elemente, respectiv cu privire la nelegalitatea acesteia, la lipsa unei motivări proprii a judecătorului fondului, diferit de motivarea organului de urmărire penală și de motivarea hotărârii de luare a măsurii arestului preventiv, la lipsa analizei caracterului actual și proporțional al măsurii preventive, precum și la ignorarea criteriului persoanei și considerarea doar a datelor ținând de gravitatea și natura faptelor imputate inculpatei.

Astfel, cu privire la aspectul de nelegalitate, arată că a invocat în fața instanței de fond o serie de aspecte ținând de nelegalitatea formulării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și de efectuare a actelor de urmărire penală, care au fost ignorate de către judecătorului fondului și care consideră că au primit niște motivări nelegale.

Susține că a constatat în principal că organul de urmărire penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nu ar fi fost sesizat cu privire la o serie de fapte reținute în sarcina inculpatei și nu ar fi procedat la preluarea în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. 4¹din Codul de procedură penală și în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 1058 a unuia dintre dosarele ce formează obiectul prezentei cauze.

Așa cum rezultă din actele de urmărire penală, arată că la data de_, Garda Financiară Cluj, a sesizat organul de urmărire penală, respectiv Poliția Gherla, în legătură cu pretinse acte de evaziune fiscală ale societății comerciale Ralcom Link S.R.L. Gherla. Astfel, susține că a învederat instanței de judecată faptul că sesizarea anterior evocată a primit numărul 1347/P/2012 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și, ulterior sesizării, au mai existat încă două sesizări, din care una a Gărzii Financiare Cluj din data de 11 ianuarie 2013 și a doua sesizare din_, care au purtat același număr de înregistrare, respectiv 1347/P/2012, fiind instrumentate de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Diferit de dosarul penal evocat a fost înregistrat de asemenea un altul, cu nr. 1085/P/2011, tot la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a fost instrumentat de un alt procuror decât procurorul care avea în instrumentare dosarul nr. 1347/P/2012 și privirea o sesizare a Gărzii Financiare Cluj referitoare la pretins activități de evaziune fiscală, vizând societatea comercială NSD Technology S.R.L. Gherla.

Precizează că a învederat instanței de fond faptul că în mod greșit s-a apreciat că cele două cauze ar fi fost conexate. Astfel, susține că cele două cauze au identitate proprie, au fost instrumentate în mod distinct, de procurori diferiți la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și dosar dosarul nr. 1347/P/2012 a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală. Așadar, cu privire la dosarul nr. 1085/P/2011, arată că nu a identificat la dosarul cauzei nicio adresă și niciun înscris din care să rezulte conexarea acestuia cu dosarul nr. 1347/P/2012 la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj sau preluarea acestuia, respectiv a dosarului nr. 1085/P/2011, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În acest sens, confirmă faptul că instanța de fond a

apreciat în mod corect că există o adresă de preluare a dosarului nr. 1347/P/2012, aspect pe care nu-l contestă, dar precizează că preluarea celui de- al doilea dosar este îndoielnică, respectiv dosarul vizând activitățile derulate în

legătură cu societatea comercială NSD Technology S.R.L. Gherla cu nr. 1085/P/2011, instrumentat de doamna procuror Leordan Vica la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

De asemenea, solicită a se observa că, tot la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, există o adresă a prim-procurorului de la acea dată, doamna Ana-M. Edu, aflată la fila nr. 345 din dosarul de urmărire penală, de preluare de la Poliția Gherla a dosarului nr. 1058/P/2011 și a dosarului nr. 244/P/2011. În continuare, susține că se omite de către procurori monitorizarea traseului dosarului și, așa cum rezultă din actele de urmărire penală, nu există un document, un înscris sau o ordonanță de preluare a cauzei la nivelul structurii ierarhic superioare.

Mai arată că există un element pe care instanța o analizează neprincipial, cu precizarea că sintagma este una uzitată de către doamna procuror la o pledoarie anterioară, reprezentat de constatarea de către instanța de judecată a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 35 Cod procedură penală, la care face referire expresă art. 45 alin. 1 Cod procedură penală, care se regăsește în încheiere la fila nr. 11. În acest context, apreciază că instanța poate constata acest fapt, dar procurorul nu a făcut-o și susține că elementele ținând de conexarea unor dosare la alte dosare, fără a exista o dispoziție expresă a procurorului, nu poate formula obiectul unei dispoziții, respectiv a unei analize a unei instanțe de judecată sesizată cu o propunere de prelungire a măsurii arestului preventiv.

Pentru motivul expus, susține că instanța de fond a apreciat în mod nelegal criticile privind legalitatea propunerii de prelungire și a pronunțat o încheiere nelegală.

Un alt treilea element învederat, tratat nelegal de către judecătorului fondului, vizează lipsa audierii/ascultării inculpatei L. C. în faza de urmărire penală, ținând de societatea comercială NSD Technology S.R.L. Gherla, dar și de temeiurile arestării preventive a acesteia, date de literele c și d ale art.148 din Codul de procedură penală.

Solicită a se observa că în legătură cu societatea comercială NSD Technology S.R.L. Gherla inculpata L. C. a dat o declarație în luna februarie 2012, în cursul urmăririi penale, la Poliția Gherla, pentru ca 3 luni mai târziu, în data de 17 mai 2012, să se înceapă urmărirea penală împotriva sa. Astfel, susține că de la acel moment și până în prezent, aceasta nu a fost audiată de către procuror, după începerea urmăririi penale, iar la reținerea elementelor ținând de literele c și d din art. 148 Cod procedură penală în sarcina acesteia nu a fost audiată.

Cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv la termenul anterior, al Tribunalul Cluj, inculpata a învederat că nu a avut posibilitatea de a explica, în fața procurorului de caz, elementele ținând, pe de o parte de influențarea unor martori, de interceptări ale convorbirilor telefonice ce îi sunt imputate, precum și de așa-zisa pregătire a altor infracțiuni sau de săvârșirea cu intenție a unor infracțiuni, respectiv a acestor infracțiuni, în condițiile în care fusese trimisă în judecată în alte cauze. În acest context, precizează că ascultarea unui inculpat într-o procedură de arest preventiv, sau de prelungire a duratei arestului preventiv, poartă, atât asupra elementelor de fapt, ținând de fapta/infracțiunile imputate, dar și de reținerea în sarcina unei persoane inculpate a unor circumstanțe de natură a atrage una dintre cele mai grave măsuri preventive. Solicită a se observa că niciodată pe parcursul urmăririi

penale inculpata nu a dat explicații, nu i s-au solicitat explicații, nu și-a putut propune apărări și susține că acest aspect a fost trecut cu vederea mult prea ușor de instanța de fond, în condițiile în care poartă asupra fundamentului arestului preventiv.

Precizează că instanța a efectuat o analiză a solicitării sale de a se aprecia nelegalitatea unor interceptări ale convorbirilor telefonice, pretextând că nu este momentul și nici cadrul procesual de a se antama fondul. În acest sens, confirmă și susține că nu a încercat antamarea fondului, ci dimpotrivă a menționat că baza solicitărilor de prelungire, a reținerii temeiurilor prevăzute la literele c și d din art. 148 Cod procedură penală, este formată din interceptările evocate.

Astfel, susține că este de datoria unei instanței de judecată să aprecieze dacă interceptările s-au realizat în lumina art. 91¹Cod procedură penală, pentru că, dincolo de analiza interceptărilor ținând de fondul cauzei, ele stau la baza unei prelungiri de măsură preventivă și a reținerii unor temeiuri pe acest palier. Dincolo de faptul că inculpata nu a fost audiată în legătură cu interceptările, instanța de fond, de asemenea, nu a apreciat asupra caracterului nelegal al acestora, care țin de existența și incidența temeiurilor de prelungire a măsurii arestului preventiv.

Totodată, mai susține un element nou, care nu a fost învederat în fața instanței de fond și care ține de caracterul preluării cauzei de către organul ierarhic superior, respectiv art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală, în lumina Deciziei nr. 1058 a Curții Constituționale. Apreciază ca fiind evident că, din practica tuturor instituțiilor Parchetelor din România și a instanțelor de judecată, preluarea cauzei se face pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, având în vedere, în principal, complexitatea cauzei. Astfel, organul de urmărire penală care preia cauza, respectiv organul ierarhic superior, trebuie, conform cerințelor imperative ale art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală, să efectueze el însuși urmărirea penală, scopul preluării cauzei fiind în vederea efectuării urmăririi penale. Susține că acest lucru nu se întâmplă în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmărirea penală fiind efectuată sub supravegherea procurorului de caz, actul de începere a urmăririi penale din data de_ a fost dispus de către organul de cercetare penală, respectiv de poliție și confirmată de către procuror. Mai arată că orice interpretare, alta decât faptul că procurorul care preia cauza trebuie el însuși să efectueze acte de urmărire penală, considerent pentru care a procedat la preluarea cauzei, este nelegală. De altfel, toate actele de urmărire penală efectuate de la momentul dispunerii măsurii preventive față de inculpată și până în prezent au fost realizate în lumina prevederilor ținând de supravegherea cercetărilor penale și nu de efectuarea urmăririi penale conform cerințelor art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală, în condițiile în care nu există delegări ale unor ofițeri de poliție în vederea efectuării acestor acte. În consecință, apreciază că elementul evidențiat este nelegal în contextul celorlalte nelegalități invocate în fața instanței de fond.

Raportat la lipsa de motivare a încheierii nr. 70 recurate prin prisma celor două aspecte menționate arată că, pe de o parte instanța de judecată nu oferă o motivare proprie diferită de referatul cu propunere de prelungire și, pe de altă parte, preia absolut situația de fapt și motivările din hotărârea de luare a măsurii arestului preventiv. În acest context, precizează că sintagmele sunt identice și invocă fila nr. 11 din referat cu filele nr. 13 și 14 din motivarea instanței, aspect pe care îl consideră de asemenea neconform cu cerințele unei propuneri de prelungire și a unei motivări a unei prelungiri a măsurii arestului preventiv.

De asemenea, cu privire la lipsa analizei caracterului actual și proporțional al măsurii și a ignorării criteriului personal în ceea ce privește situația inculpatei, potrivit deciziei Lazăr versus România din 31 mai 2012 a Curții Europene, pe

care a indicat-o în concluziile scrise pe care intenționează să le depună, statul român a fost condamnat pe lipsa unei motivări sau pe motivare deficitară, ținând exclusiv de gravitatea faptelor comise, de posibilitatea repetării acestora și perspectiva unei pedepse severe față de inculpat față de care poartă măsura arestului preventiv. De asemenea, instanța europeană, respectiv Curtea Europeană a sancționat statul român pentru ignorarea caracterului și prezumției de nevinovăției ce ar trebui să guverneze o urmărire penală, în fază incipientă, conform reținerilor instanței de fond, în condițiile în care tot aceasta a apreciat asupra unor elemente vizând o amendă anterioară în sarcina inculpatei sau a unei stări de recidivă în sarcina celuilalt coinculpat. Totodată, în aceeași cauză anterior evocată Curtea Europeană a apreciat că instanța română se face vinovată de formule similare, pentru a nu spune stereotipe, în legătură cu lipsa analizei de o manieră eficace a posibilității de a dispune o altă măsură alternativă din moment ce, date fiind circumstanțele specifice fiecărui inculpat, balanța nu a fost înclinată în favoarea dispunerii unei alte măsuri preventive, când a fost pusă în discuție oportunitatea măsurii arestului preventiv. Astfel, susține că a solicitat instanței de judecată să aprecieze în ceea ce privește stadiul anchetei, împrejurarea că toate probele cu caracter obiectiv, ținând de o infracțiune economică, în cauză înscrisuri, documente financiar fiscale, declarațiile unor martori, se află în posesia organului de urmărire penală și situația vizând ancheta demarată în cursul lunii noiembrie 2011 și nu în luna martie 2013, respectiv timpul suficient existent pentru clarificarea tuturor aspectelor de drept și de fapt, precum și necesitatea analizării unei alte măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. Susține că instanța de fond nu a apreciat asupra solicitărilor formulate și nu a indicat într-o manieră eficace, conform prevederilor Curții Europene, motivul pentru care o altă măsură decât cea a arestului preventiv, nu s-ar impune pentru buna desfășurare a procesului penal.

În final, evidențiază o ultimă critică a încheierii nr. 70 ce vizează ignorarea criteriului personal și considerarea doar a datelor ținând de gravitatea și natura faptelor reproșate. În acest sens, arată că a depus și a invocat și în fața instanței de fond, elemente ținând de caracterizarea inculpatei C. L., care intenționa să se retragă, aspect evidențiat și în fața instanței de fond, din activitățile de contabilitate derulate și să se dedice exclusiv activităților pe care le desfășoară la

centrul de bătrâni din localitatea Gherla, care este confirmată de înscrisurile depuse azi la dosar și poate să fie avută în vedere pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.

Pentru considerentele expuse, solicită casarea încheierii nr. 70 a Tribunalului Cluj și, rejudecând, să fie luată o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, după caz.

Apărătorul ales al inculpatului C. V., solicită, în temeiul art. 385¹⁵Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii nr. 70 a Tribunalului Cluj și, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 155 Cod procedură penală, apreciază că nu există temeiul prevăzut de art. 148 Cod procedură penală, respectiv literele d și c, privind prelungirea măsurii arestului preventiv cu încă o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2013, până la data de 23 august 2013.

Referitor la motivele de nulitate ale încheierii penale atacate invocate de apărătorul ales al inculpatei L. C. Z. pe care le va dezvolta într-o altă manieră, se raliază concluziilor apărătorului acesteia și critică încheierea recurată din data de_ pentru însăși motivarea, care este pur afirmativă și nu este bazată pe probe.

În privința nelegalității consideră că nu sunt temeiuri care să justifice dispozițiile prev. de art. 148 lit. c și e Cod procedură penală și că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta pericol social, existând garanția că acesta se va prezenta la orice chemare a justiției, respectiv a organului de urmărire penală.

Mai arată că a solicitat și invocat la instanța de fond faptul că se află pe o poziție inegală și contrară dispozițiilor normei de drept european privind egalitatea de arme în fața justiției. În acest sens, arată că inculpatul este arestat,

"procurorul își face dosarul"; și, deci, nu există posibilitatea de a asigura o apărare eficientă, bazată pe o egalitate de șanse în fața justiției. Susține că pentru principiul evocat s-au dat numeroase verdicte împotriva statului român și consideră că acest punct de vedere nu a fost analizat îndeajuns de către Tribunalul Cluj, ci dimpotrivă, se face, spre sfârșitul încheierii, o justificare afirmativă a celor patru condiții privind posibilitatea de prelungire a măsurii arestului preventiv. În acest context, arată că le-a analizat, nu dorește reiterarea lor în fața instanței de recurs și consideră că nu sunt justificate sub nicio formă.

De asemenea, precizează că soluția instanței de fond este criticabilă pentru că motivarea pe care o face este afirmativă, subiectivă și reiterează propunerea de arestare făcută de procurorul cauzei de la Parchetul Curții de Apel Cluj și nu aduce nicidecum elemente de noutate, care să justifice luarea măsurii extreme.

Mai arată că în cursul urmăririi penale a solicitat o măsură alternativă, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau de a nu părăsi țara și, verificând încheierea anterior începerii ședinței de judecată a observat că instanța, în dispozitivul hotărârii, deși a solicitat în preambul, nu s-a pronunțat.

Astfel, pornind de la criticile formulate și, având în vedere faptul că nu neagă paleta de infracțiuni cu tentă comercială săvârșită, precum și faptul că s- au emis acele facturi, așa-zise fictive, consideră că cercetarea se putea efectua în stare de libertate.

Precizează că a notat câteva aspecte, sens în care arată că se susține de către Parchetul Curții de Apel, în cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv, că s-a emis un număr de facturi, dar se face și mențiunea că o parte din acestea au fost achitate. Astfel, cu titlu exemplificativ, arată că s-au emis facturi pentru suma de 1 691 341,32 de lei, din care s-au achitat, prin circuit bancar 50 000, mai apoi 185 000 în numerar și susține că facturile nu sunt chiar fictive.

Raportat la neachitarea TVA-ului sau la anularea în cursului anului 2011 a certificatului de înregistrare fiscală, apreciază că aceste chestiuni depind de dreptul comercial, rezultând o eventuală stare de insolvență a societății. În acest context, arată că este îndoielnic caracterul fictiv al actelor, societățile nefiind societăți "fantomă";, ci productive, care au virat bani statului român, iar la momentul arestării inculpaților, urma să fie plătite prin circuitul bancar alte facturi.

În consecință, debutând de la constatările expuse, solicită analizarea recursului și admiterea acestuia, cu motivarea expresă că din partea inculpatului există garanții că se va prezenta în fața instanței și a organului de urmărire penală, că starea de recidivă a acestuia menționată este exagerată și nu are nicio repercusiune asupra stării actuale, cu precizarea că nu face trimitere la modalitatea de conexarea sau deconexare a dosarelor, urmând a se prezenta în toate cauzele, fiind dreptul instanței și al parchetului superior de a lua orice fel de cauză pentru a fi analizată, existând dispoziții procedurale în sensul evocat.

Strict cu privire la prelungirea măsurii arestului preventiv apreciază că aceasta este greșită și solicită admiterea celei de-a doua versiuni, subsidiară, a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu o paletă de obligații, respectiv de

limitări, a dreptului de a circula, care vor fi apreciate ca fiind necesare de către instanță.

Precizează că personal deține speranța că inculpatul se va prezenta la postul de poliție pentru respectarea graficului ofițerului supraveghetor și că nu va fi nici un fel de impediment să nu se prezinte sau să îngreuneze, să facă alte fapte penale, să ascundă alte fapte, să tulbure, sens în care a parafrazat motivarea doamnei judecător.

Reprezentanta M. ui P. consideră recursurile declarate ca fiind nefondate și solicită respingerea lor, pentru considerentele arătate de instanță în cuprinsul hotărârii criticate, cu precizarea că, raportat inclusiv la motivele sau argumentele suplimentare depuse astăzi de apărătorul inculpatei L. C. Z., nu există în cauză niciun element care să conducă la concluzia că măsura arestării nu poate fi prelungită, nici din perspectiva legalității acesteia, nici a temeiniciei, respectiv a asigurării scopului bunei derulări a urmăririi penale și a celorlalte principii la care instanța a făcut referire.

Astfel, debutează cu precizarea principială că, raportat la motivarea depusă în dosarul cauzei, aceasta este completă și suficientă pentru a corespunde principiilor legate de instituția ce a făcut obiectul cauzei, respectiv propunerea de prelungire.

Opinează că, din perspectiva motivării substanțiale, instanța a răspuns punctual tuturor apărărilor formulate de către inculpați, dând o dezlegare care poate fi supusă doar criticilor fundamentale, respectiv în ceea ce privește corelarea explicațiilor instanței cu textele de lege sau cu probațiunea din dosarul cauzei.

Din perspectiva formalismului, consideră că, criticile aduse de apărare nu sunt suficiente. De altfel, precizează, raportat la critica adusă inclusiv problemelor legate de suficiența motivării din perspectiva preluării cuvânt cu cuvânt ( "mot a mot"; ) a unor sintagme ale Parchetului, că stereotipia lingvistică este practic unul dintre principiile ce guvernează retorica judiciară, pentru că, de- a lungul timpului, s-au concretizat expresii, sintagme și, în general, se utilizează în fața instanței, într-un discurs, în orice cauză, fie ea penală, civilă sau de altă natură, un ansamblu de elemente lingvistice tipice și caracterizate ca fiind specifice unui astfel de discurs. Prin urmare, susține că preluarea unor sintagme din propunerea Parchetului, fie și numai din perspectiva expusă, nu poate determina nulitatea hotărârii instanței, sens în care confirmă că principiul la care s-a referit Curtea Europeană în ceea ce privește motivarea soluțiilor vizează obligativitatea din partea instanței de a răspunde, prin argumente judicioase, tuturor problemelor puse în discuție și a nu prelua, prin copiere, argumentații nejustificate, cu precizarea că niciun text de lege și nicio dispoziție, fie ea și dată în contextul unor decizii ale Curții Europene, nu interzic instanței să preia din actele administrative sau jurisdicționale sau de dispoziție ale altor instituții abilitate, care formulează cereri în fața sa, sintagme sau precizări, cât timp acestea corespund probatoriului din dosar, sau dispozițiilor legale. În acest sens, precizează că stilul îl face omul și instanța este suverană în a da explicații într-o modalitate de pare o consideră oportună și care să poată permite o comunicare cu părțile, cărora le este adresată. În consecință, cât timp instanța nu a preluat argumentația Parchetului într-o formă care să contravină principiilor evocate, cu precizarea că discuțiile din fața instanței au fost diferite, sub aspectul circumstanțelor, de cele avute în vedere de Parchet cu ocazia propunerii, consideră că, formal, soluția instanței nu poate fi înlăturată din considerentul invocat.

Mai arată că instanța a descris pe larg premisele propunerii, respectiv elementele legate de subzistența indiciilor de vinovăție, la care a și făcut referire

expresă, la condițiile care au stat la baza soluției pronunțate în cauză, sub aspectul nelegalităților ridicate ca problematică de către inculpați și temeiniciei, din perspectiva temeiurilor avute în vedere.

Din perspectiva condițiilor de bază solicită a se observa că, pe de o parte, în concordanță cu instanța de fond, aspectele considerate de apărare ca grevând cu titlu de nelegalități, respectiv nulități absolute, urmărirea penală și propunerea de prelungire, au primit o dezlegare pe care o consideră corectă din partea instanței. În acest sens, precizează principial, raportat la problematica art. 209 Cod procedură penală și la cea legată de mult discutata problemă a preluării și conexării dosarelor și, practic, la cadrul dedus judecății că nicio dispoziție legală, precum și la interpretarea efectuată de apărare, trecând peste faptul că este formulată abia astăzi, aprecizează că instanța a avut în vedere aspectele arătate de apărare intrinsec prin darea soluțiilor anterioare, inclusiv instanța care s-a pronunțat inițial asupra arestării și nu condiționează preluarea unui dosar de către parchetul ierarhic superior, conform dispozițiilor art. 209 Cod procedură penală, de reformularea sau modificarea dispozițiilor legate de urmărirea penală realizată propriu în condițiile art. 209 alin. 3 Cod procedură penală. Faptul că un dosar este preluat la un organ ierarhic superior, de altfel transpare în mod clar din formularea pe care legiuitorul a ales-o în alineatul 4¹și 42, presupune a avea la bază elemente legate practic de buna desfășurare a urmăririi penale, după momentul preluării fiind operante în continuare dispozițiile procedurale specifice. Astfel, dacă este vorba de vreuna dintre infracțiunile pentru care urmărirea penală se realizează obligatoriu de procuror, procesul, respectiv urmărirea penală, va avea acest cadru, iar în caz contrar, se vor aplica principiile de supraveghere generală și consideră că acesta este și sensul pentru care legiuitorul a prevăzut doar anumite infracțiuni ca fiind date în competența exclusivă a procurorului.

În ceea ce privește problematica conexării și preluării a actelor administrative corespunzătoare arată că nu a reverificat personal arhiva parchetului pentru a găsi scriptele, întrucât dosarul este în continuare în supravegherea procurorului desemnat, iar pe de altă parte, pentru simplul motiv că aceste aspecte nu au absolut nicio relevanță raportat la momentul procesual al cauzei. De altfel, personal, consideră că nu au nicio relevanță, din nicio perspectivă, pentru că, chiar pornind de la premisa că actele nu există, deși în conformitate și cu reținerile instanței, există suficiente dovezi la dosar că s-a realizat o preluare corespunzătoare și o conexare, ancheta sub aspectul punerii în mișcare a acțiunii penale, acesta fiind elementul determinat, este corect realizată din perspectiva cadrului procesual, însă acest aspecte nu presupun, fie și teoretic, punerea unei probleme legate de nulități sub aspectul încălcării drepturilor procesuale ale inculpaților. În consecință, consideră că nu există nici măcar nulități relative, care să fie puse în discuție, pentru că acestea presupun probarea unui prejudiciu procesual. În acest context, susține că prejudiciul procesual pentru inculpat nu este vizibil, cât timp conexarea, ca instituție, a fost prevăzută de legiuitor, în interesul bunei derulări a actului de justiție și că este în interesul inculpaților ca activitatea infracțională care îi privește și care îndeplinește condițiile concursului de infracțiuni, să fie rezolvată în condiții optime, respectiv în timp mai scurt și într-un cadru procesual unic, de către același organ de urmărire penală, care, în speță, fie și teoretic, este mai competent decât colegii procurori de la care s-au preluat dosarele, fie și din perspectiva evoluției profesionale și a faptului că se situează la un nivel superior prin definiție, conform legii de organizare. Prin urmare, consideră că aspectul este unul superfluu și nu presupune nicio condiție de formă sau de fond, care să poată greva instituția care face obiectul discuției. Astfel, apreciază că aspectele

arătate nu atrag nulități de niciun fel și nu sunt premise ale condițiilor analizate de instanță, care oricum a răspuns și acestor aspecte.

Din perspectiva analizării probațiunii care constituie indiciul de comitere a infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea și, în prezent, prelungirea acestei măsuri, consideră că premisa de bază nu se mai impune a fi analizată pentru că se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât se discută prelungirea din perspectiva condițiilor art. 155 Cod procedură penală și nu dacă aceste măsuri au existat vreodată, aspectul fiind deja tranșat de către instanțe. Astfel, apreciază că problema care se pune în discuție este dacă indiciile mai subzistă la momentul la care instanța de recurs va analiza criticile. Or, în concordanță cu prima

instanță, consideră că, practic, nu au intervenit modificări de natură a conduce instanța la concluzia că materialul probator administrat până în prezent ce a constituit bază a arestării a fost modificat, astfel încât aceste elemente ce în cauză caracterizează multiple temeiuri de arestare, sunt schimbate. În acest context, aprecizează, ca și instanța, că, la acest moment procesual, nu se poate face o analiză a probațiunii prin coroborare în sensul susținerii inexistenței unora dintre elementele prezumtive ale infracțiunilor pentru care inculpații, în final, au fost arestați, iar analiza condițiilor de legalitate a probațiunii a fost deja efectuată, pentru că, în cazul în care instanța chemată să soluționeze propunerea de arestare ar fi constatat că materialul probator pe care se bazează cererea parchetului era nul din perspectiva administrării probei, nu ar fi luat măsura. Or, susținerea în acest moment că proba cu interceptarea inculpaților prin mijloace specifice nu prezintă garanțiile necesare prelungirii măsurii, apreciază ca având același caracter redundant în contextul apărării inculpaților, pentru că la astfel de solicitare s-a răspuns în mai multe feluri. Oricum instanța a atins și această problematică și a rezolvat-o în același mod.

Din perspectiva persoanei inculpaților și a elementelor legate de necesitatea menținerii acestora în stare de arest și din perspectiva duratei măsurii luate față de aceștia, consideră că prima instanță a rezolvat într-un fel specific și legal elementele rezultate din apărarea inculpaților cu ocazia dezbaterilor realizate, pentru că se răspunde punctual acestora.

Astfel, se arată de către instanță, într-un mod convingător, că elementele legate de persoana inculpaților, care cuprind toate circumstanțele în genere avute în vedere caracterizează nu o lăsare în libertate, ci dimpotrivă necesitatea privării de libertate pentru a asigura o bună desfășurare a urmăririi penale și, în final, rezolvarea acesteia în termenul rezonabil prevăzut chiar de legiuitorul român.

Susține că este importantă caracterizarea antecedenței penale a inculpaților, cât timp aceasta are un caracter similar sub aspectul activității infracționale și caracterizează, pentru unul dintre inculpați, recidiva. În acest sens, reiterează expresia redată în apărarea pe care o redă textual, respectiv că

"se exagerează recidiva"; și arată că legiuitorul o consideră importantă sub aspectul sancționării, în final, a inculpaților și, un element esențial, din perspectiva perseverenței infracționale.

Prin urmare, toate elementele valorificate de către instanță susțin ideea că nu există practic niciun element pentru a considera că atitudinea inculpaților, raportat la activitatea infracțională vastă, complexă și semnificativă, precum și la atitudinea legată de poziția procesuală față de administrarea probelor și încercarea denaturării adevărului, ar trebui să conducă la concluzia lăsării în libertate.

În final, cât timp propunerea are ca obiect prelungirea, apreciază că dacă instanța, din analiză, constată că este necesară prelungirea măsurii arestării preventive, nu mai este obligată să motiveze considerentul pentru care nu este

necesar a se lua altă măsură, pentru că atunci, practic, motivarea nu se va termina niciodată.

Astfel, susține că obiectul cauzei este o propunere cu un fapt pozitiv, respectiv adoptarea unei măsuri și arată că instanța analizează propunerea, iar în măsura în care nu o consideră întemeiată, motivează considerentul pentru care adoptă o altă măsură, dar motivarea neluării unei măsuri de a nu părăsi țara sau localitatea sau lipsa adoptării unei măsuri în contextul redat, din perspectiva tuturor aspectelor prevăzute de Codul de procedură penală, apreciază că este inutilă.

Sub aspectul termenului rezonabil arată că acesta este prevăzut legal, tocmai pe baza dispozițiilor Convenției Europene, la durata de 180 de zile, care nu este încă îndeplinită, iar complexitatea cauzei, care este un criteriu chiar avut în vedere de Curtea Europeană, apreciază că este de necontestat în speță, tocmai raportat la aspectele pe care parchetul le investighează. Subliniază că prelungirile sunt justificate de caracterul obiectiv al imposibilității finalizării până în prezent a urmăririi și sunt limitate, în ceea ce privește acțiunile procurorului, de durata evocată, acesta urmând să desfășoare într-un ritm substanțial toate actele presupuse de investigație.

Raportat la egalitatea armelor arată că principiul a fost pe deplin respectat în cauză, pentru că parchetul acționează cu actele proprii, instanța analizează propunerile parchetului, luând în considerare susținerile apărării, iar inculpații sunt apărați cât se poate de profesionist de apărătorii aleși, care au posibilitatea și au uzat de dreptul de a participa activ la anchetă, de a formula cereri, memorii, de a participa la actele derulate, iar în ceea ce privește probele științifice, au fost efectuate în condiții de contradictorialitate deplină. În consecință, nu consideră că există vreo problemă raportat la modul în care s-a înțeles a se face propunerea sau cum instanța a rezolvat-o, dreptul la apărare fiind, în opinia sa, exercitat corespunzător și în parametrii cât se poate de profesionist în fața instanțelor.

În concluzie, solicită a se avea în vedere argumentele expuse și să se dispună ca atare.

Apărătorul ales al inculpatei L. C. Z., în replică, pe scurt, la chestiunea de drept invocată de către procuror, pentru clarificarea aspectului expus arată că este vorba de dosarul nr. 1085/P/2011, care formează obiectul cauzei, respectiv a perioadei de emitere a unor facturi fictive pentru societatea comercială NSD Technology S.R.L. Gherla. Astfel, dacă parchetul invocă la acest termen, vreo dispoziție de preluare a dosarului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și nu a dosarului nr. 1347/P/2012, care este corect preluat, în condițiile în care acest dosar este instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și faptele din acest dosar formează obiectul arestării preventive a inculpatei și a propunerii de prelungire, pentru a-și retrage critica vizând necompetența materială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în ceea ce privește propunerea de prelungire, solicită să se indice modalitatea în care au fost conexate cele două dosare.

Susține că dosarul nr. 1085/P/2011 nu a fost preluat la Parchetul Curții de Apel Cluj, în conformitate cu disp. art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală și nu există un document de preluare a acestui dosar și, cu toate acestea, procurorul de caz de la Parchetul Curții de Apel Cluj, a formulat propunerea de arestare și pentru faptele din acest dosar, elemente care țin de fundamentul competenței organului ierarhic superior. Precizează că această chestiune a fost criticată de către procuror cu privire la lipsa de coerență a apărării în temeiul disp. art. 209 alin. 4¹Cod procedură penală, prin prisma susținerii inexistenței vreunei nulități. În acest sens, arată că nulitatea rezidă din absența competenței

organului ierarhic superior, care nu a preluat în condiții procedurale un dosar, fiind o chestiune fundamentală de apărare.

De asemenea, reiterează chestiunea ce vizează neaudierea inculpatei în legătură cu fapte sau împrejurări ale urmăririi penale, fiind elemente de nulitate absolută, cu precizarea că a încercat să indice file și elemente concrete și arată că va depune și concluzii scrise în acest sens.

Inculpata L. C. Z., având ultimul cuvânt, raportat la aspectele pe care le-a sesizat în încheierea comunicată arată că acuzațiile gărzii financiare privind societatea Construcții Metalice, a cărei administrator este coinculpatul, s-au bazat pe niște date eronate.

De asemenea, susține că a asigurat contabilitatea unor societăți, că nu este administrator al acestora și că nu a avut relații comerciale cu societățile coinculpatului începând din luna februarie 2013.

Având în vederea precizarea că nu pot fi puși în libertate, pentru că împreună ar fi plănuit o afacere de anvergură, care ar fi dus la o mare evaziune fiscală arată că nu este vinovată.

Totodată, raportat la susținerea că a luat legătura cu numita Țînțaș R.

pentru a o influența, precizează că în data de 25 iulie, când a fost arestată și percheziționată la biroul de contabilitate, se impunea prezentarea sa la finanțe pentru efectuarea unui control încrucișat, care s-a efectuat la firma Ralcom Link, unde doamna Țînțaș D. are calitatea de administrator, sens în care arată că era de datoria sa să o contacteze telefonic în data de 21, pentru a o invita la birou, cu precizarea că, în calitatea sa de contabil a ajutat-o să administreze societatea, dar declarațiile la finanțe nu se puteau efectua fără o interpelare prealabilă a acesteia. Astfel, susține că nu a dorit o influențare a acesteia, care a avut calitatea de contabilă în cadrul biroului său.
Mai arată că pe calculatorul de pe care trebuia să trimită declarațiile online a fost reinstalat Windows-ul, iar aceasta era singura care știa să efectueze acest serviciu.
Totodată, precizează că are cunoștință despre cercetarea sa în mai multe dosare penale, dar că "la fiecare există un motiv, pentru care a fost desfășurată o anumită activitate";. Susține că aceste aspecte țin strict de fondul cauzei și arată că a oferit îndrumări coinculpatului pentru înființarea unei firme pentru a efectua exporturi, cu precizarea că acesta a furnizat o marfă pe care a exportat-o, pentru că acesta nu avea posibilitatea și toate actele pe societățile pe care le deținea pentru a efectua singurul exportul. Astfel, în condițiile în care coinculpatul cunoștea partenerii externi, acesta dorea să efectueze singur exporturile și personal nu consideră greșit faptul că i-a sugerat acestuia să se deplaseze la finanțe pentru întocmirea actelor, prin prisma calității sale de expert contabil.
De asemenea, susține că la biroul său se află mai multe certificate de înmatriculare de la mai multe societăți, conform susținerilor I.P.J. Cluj, se datorează faptului că ține contabilitatea la 28 de firme.
Susține că în ipoteza în care administratorii mai multor firme au dorit să desfășoare activitate de import și export, i-a ajutat datorită vârstei și experienței acumulate, cu precizarea că în cursul anului 2000 a efectuat serviciu de import- export prin firma pe care o deținea și exporta cherestea și importa făină, dar nu se consideră vinovată.
Mai arată că martorii indicați au calitatea de șoferi la firme de transport internațional și că a colaborat cu aceștia prin contracte și comenzi de transport.
Precizează că vrea să își predea baza de date pe care o deține și în data de 25 iulie ar fi trebuit să depună declarațiile pentru luna iunie pentru societăți și să întocmească bilanțurile contabile ale acestora, pentru a putea preda situația
corespunzătoare lunii iunie. De asemenea, raportat la situația sa actuală, arată că dorește să se retragă, deoarece deține funcția de director comercial în cadrul unui cămin de bătrâni și să exercite activitatea respectivă, prin prisma vârstei pe care o deține.
Consideră că urmărirea penală se poate efectua și fără cercetarea sa în stare de arest preventiv.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, arată că dosarul este total eronat și că, chiar și recidivist, este dreptul său să își dovedească nevinovăția. Susține că a preluat societatea în cursul anului 2012, astfel că nu se poate reține în sarcina sa neplata TVA-ului în ipoteza în care nu deținea calitatea de reprezentant al societății, pe care a preluat-o din insolvență.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate, pentru a-și dovedi nevinovăția, aspect pe care nu-l poate efectua în stare de arest.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.70 din 19 iulie 2013, Tribunalul Cluj a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații :
1. L. C. -Z., fiica lui G. și Susana, născută la data de_ în Hunedoara, județul Hunedoara, domiciliată în Gherla, str. Dejului, nr. 38, județul Cluj, CNP 2., posesoare a C.I. seria KX nr. 7. eliberată de SPCLEP Gherla;
2. C. V., fiul lui C. și P., născut la data de 11 mai 1965 în comuna Pîrjol, județul Bacău, domiciliat în București, sector 6, Calea Crîngași, nr. 34, bloc 15 ICEM, sc 3, ap.81, CNP 1., posesor al C.I. seria RR nr. 2. eliberată la_, ambii în prezent deținuți în Arestul I:P.J. Cluj
  - cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2013 și până la data de 23 august 2013.
  Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.
  Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
  La data de_ inculpata L. C. -Z. a fost reținută pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 01,30), ulterior fiind audiată de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă în dosarul nr.71/P/2013, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a 2 infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
  Totodată, la data de_ inculpatul C. V. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 20,25), ulterior fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă în dosarul nr.71/P/2013, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și a 2 infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată,
  prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
  Ulterior, prin încheierea penală nr.59/C/_ a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.
  În fapt, s-au reținut următoarele :
  1. În perioada_ -_, în evidența contabilă a S.C. "Ralcom Link";
    S.R.L. Gherla, au fost înregistrate de către inculpata L. C. -Z., în mod repetat, facturi fictive emise în numele S.C. "Casa Construcții Metalice"; S.R.L. București, privind pretinsa achiziționare a unor diferite cantități și sortimente de piese de schimb, pentru echipamente tehnologice și echipamente de protecția muncii.
    Din valoarea totală a facturilor fictive, suma de 2.476.438 lei a rămas neplătită, suma de 18.600 lei a fost achitată prin circuit bancar, iar 50.000 de lei ar fi fost achitați în numerar, în baza unor chitanțe fiscale.
    Din verificările efectuate au rezultat indicii temeinice conform cărora aceste facturi sunt fictive, stabilindu-se că S.C. "Casa Construcții Metalice"; S.R.L. București nu a depus declarațiile nr. 394 și deconturile de T.V.A. nr. 300, pe perioada iunie - august 2012, iar începând cu data de_, i-a fost anulat certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A.
    Produsele care sunt înscrise în facturile fictive, au făcut ulterior obiectul unor pretinse livrări intracomunitare, efectuate în aceeași perioadă de către S.C.
    "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla, către A.G. "Transportes y Comercio"; S.L.U. din Spania.
    S-a stabilit că, prin evidențierea în contabilitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. a operațiunilor fictive de aprovizionare cu piese de schimb, s-a cauzat prejudicierea bugetului de stat cu T.V.A. în cuantum de 492.588 lei și impozit pe profit de 328.392 lei, sustrase de la plată.
    În facturile fiscale sunt înscriși ca delegați numiții Nica Lina și C. V., precum și diferite mijloace auto, respectiv cu numere de înmatriculare_, _
    ,_ .
  2. În perioada_ -_, în evidența contabilă a S.C. "Ralcom Link"; S.R.L., au fost înregistrate de către inculpată, în mod repetat, facturi fictive emise în numele S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. București, privind pretinsa achiziționare a unor diferite cantități și sortimente de piese de schimb, pentru echipamente tehnologice și echipamente de protecția muncii.

Din valoarea totală a facturilor fictive, suma de 1.691.341,32 lei a rămas neplătită, suma de 50.000 lei a fost achitată prin circuit bancar, suma de 349.245,31 lei, prin compensare, iar 185.000 lei ar fi fost achitați în numerar, în baza unor chitanțe fiscale.

Din verificările efectuate au rezultat indicii temeinice conform cărora aceste facturi sunt fictive, stabilindu-se că S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. București este o societate de tip fantomă ce nu funcționează la sediul social declarat.

Totodată, în perioada_ -_, S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla a înregistrat, în mod repetat, în evidența contabilă, facturi fiscale emise în numele

S.C. "Intermet Construct"; S.R.L. Tecuci, județul Galați.

Valoarea totală a acestor facturi ar fi fost de 1.584.700 lei, fără T.V.A., din care 589.728 lei ar fi fost achitați în numerar, în baza unor chitanțe fiscale, suma de 25.300 lei ar fi fost achitată prin circuit bancar, iar suma de 1.350.000 lei ar fi fost achitată prin compensare.

Au existat indicii temeinice conform cărora și aceste facturi fiscale sunt fictive, întrucât S.C. "Intermet Construct"; S.R.L. are un comportament specific

societăților comerciale de tip "fantomă";, deoarece nu a declarat în declarația nr. 394 toate livrările efectuate, iar achizițiile declarate provin de la furnizori care au activitatea suspendată, nu sunt plătitori de T.V.A sau nu au desfășurat niciodată relații comerciale cu S.C. "Intermet Construct"; S.R.L.

În același sens, în perioada_ -_, S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. a înregistrat, în mod repetat, în evidența contabilă, facturi fiscale emise în numele

S.C. "Metal Comprest Invest"; S.R.L. București, vizând achiziționarea de piese de schimb pentru echipamente tehnologice, creioane diamantate și piese de schimb pentru camioane Man si Iveco, în valoare totală de 3.816.284 lei, fără T.V.A.

(valoare care figurează a fi fost achitată în numerar și prin compensare).

Au existat indicii că și aceste facturi fiscale sunt fictive, S.C. "Metal Comprest Invest"; S.R.L. nefuncționând la sediul social declarat.

Produsele care sunt înscrise în facturile fictive, au făcut ulterior obiectul unor pretinse livrări intracomunitare, efectuate în aceeași perioadă de către S.C.

"Ralcom Link"; S.R.L. Gherla, către A.G. "Transportes y Comercio"; S.L.U. din Spania și S.C. "Agromaxtrade"; K.F.T. din Ungaria.

S-a stabilit că, prin evidențierea în contabilitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. a operațiunilor fictive de aprovizionare, de la pretinșii furnizori S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. București, S.C. "Intermet Construct"; S.R.L. Tecuci și S.C.

"Metal Comprest Invest"; S.R.L. București, s-a cauzat prejudicierea bugetului de stat cu T.V.A. în cuantum total de 1.739.962,98 lei și impozit pe profit total de 1.159.975,33 lei, sustrase de la plată.

Cuantumul sumelor sustrase de la plată, prin acțiuni repetate de evaziune fiscală, săvârșite la S.C. RALCOM LINK S.R.L., s-a ridicat, până în prezent, la suma totală de 3.720.918,31 lei, din care 2.232.550,98 lei T.V.A și 1.488.367,33 lei impozit pe profit.

Acest prejudiciu a fost cauzat în activitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla, numai în perioada mai - iulie 2012.

Întreaga activitate infracțională a fost concepută de către inculpata L. C.

-Z., expert contabil, care a atras în acțiunile ilicite mai multe alte persoane.

L. C. -Z. și-a desfășurat acțiunile repetate de evaziune fiscală, prin intermediul mai multor societăți comerciale, activitatea infracțională continuând și în prezent.

L. C. -Z. a condus efectiv activitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla, realizând în cursul anului 2012 numeroase achiziții intracomunitare, cumpărând de la firme din Ungaria diverse produse (porci pentru sacrificat și cereale).

Aceste produse au fost livrate ulterior către societăți comerciale înregistrate în România, iar în momentul revânzării pe teritoriul României a produselor importate, S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. ar fi avut obligația de a colecta T.V.A.-ul aferent.

Pentru a se sustrage de la plata acestui T.V.A., S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă numeroase operațiuni fictive, printre care sunt și pretinsele aprovizionări cu mărfuri, de la S.C. "Casa Construcții Metalice"; S.R.L.,

S.C. "General Nova Construct"; S.R.L., S.C. "Intermet Construct"; S.R.L. și S.C.

"Metal Comprest Invest"; S.R.L.

Toți acești pretinși furnizori sunt societăți comerciale cu comportament fiscal neadecvat, de tip "fantomă";, dirijate de persoane care se îndeletnicesc cu întocmirea de facturi fictive și perceperea unui comision de 5-20% din valoarea acestor facturi.

Au existat indicii că valoarea livrărilor intracomunitare efectuate până în luna august 2012, de S.C. "Ralcom Link"; S.R.L., către "Transportes y Comercio"; din Spania și "Agromaxtrade"; din Ungaria ar depăși 2 milioane de euro, însă

niciuna dintre cele două firme nu funcționează la sediile sociale declarate din Spania, respectiv Ungaria.

Activitatea ilicită desfășurată în numele S.C. "Casa Construcții Metalice";

S.R.L. și S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. a fost organizată de inculpatul C.

, care i-a atras în această activitate și pe numiții Nica Lina și Nica C. .
Practic, C. V. a pus la dispoziția inculpatei L. C. -Z. numeroase facturi fictive emise în numele S.C. "Casa Construcții Metalice"; S.R.L. și S.C.
"General Nova Construct"; S.R.L., prin care erau atestate, în mod mincinos, pretinse livrări de bunuri care ar fi fost efectuate către beneficiarii S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla și S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla. Totodată, inculpatul a participat în mod repetat la acțiuni infracționale de spălare de bani prin retragerea din conturile bancare ale S.C. "Casa Construcții Metalice"; S.R.L. și
S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. a sumelor de bani virate de către inculpata
L. C. -Z., drept pretinsă plată a facturilor fiscale fictive emise în favoarea beneficiarului S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla, precum și prin retragerea din conturile bancare ale S.C. "General Nova Construct"; S.R.L. a sumelor de bani virate de către L. C. -Z. drept pretinsă plată a facturilor fiscale fictive emise în favoarea beneficiarului S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla.
După demararea controalelor fiscale vizând activitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L., pentru a nu fi descoperită, inculpata L. C. -Z. a continuat să realizeze achiziții, în perioada octombrie - noiembrie 2012, în numele altor societăți comerciale, pe care le administrează în fapt, cum ar fi S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla, S.C. "Analina"; S.R.L. Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava și S.C. "Alimzet"; S.R.L. Săcele, județul Brașov.
1. În perioada iulie 2012 - februarie 2013, SC AUTO VIOMAR SRL Gherla a înregistrat în evidența contabilă numeroase facturi fiscale fictive, pretinse a fi fost emise de SC GENERAL NOVA CONSTRUCT SRL București, SC INTERMET CONSTRUCT SRL Tecuci, jud. Galați și SC METAL COMPREST INVEST SRL București, fiind cauzat bugetului general al statului un prejudiciu total de 2.795.656 lei, compus din TVA sustras de la plată, în cuantum de 1.677.394 lei, respectiv impozit pe profit sustras de la plată, în cuantum de 1.118.262 lei.
  În facturile fictive sunt înscriși ca delegați numiții C. V., Ichim V. și Bulgaru I., respectiv sunt menționate ca mijloace de transport autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ ,_ și_ .
  Produsele înscrise în facturi sunt electrozi inox, piese de schimb auto, întrerupătoare automate, piese de schimb pentru echipamente tehnologice și discuri diamantate, toate aceste produse figurând ulterior ca fiind exportate către societăți comerciale din Ungaria (Krihu Kereskedelmi KFT, Agromax Trade KFT și TCS Star Trans KFT).
  Toate aceste operațiuni de aprovizionare și export sunt fictive, iar înregistrarea actelor fictive în contabilitate a avut ca drept scop neplata obligațiilor pe care SC AUTO VIOMAR SRL le avea față de bugetul de stat, urmare a unor operațiuni intracomunitare de import de carne de porc, care a fost revândută către diferite societăți comerciale de profil, din România.
  Mai mult, în activitatea SC AUTO VIOMAR SRL au fost săvârșite în mod repetat acțiuni infracționale de spălare de bani. Astfel suma de 30.150,41 lei a fost achitată către SC GENERAL NOVA CONSTRUCT SRL, prin instrumente bancare, ca plată a unor facturi fictive. Cu același titlu, au fost achitate, prin bancă, sumele totale de 148.550 lei către SC INTERMET CONSTRUCT SRL, respectiv 285.600 lei către SC METAL COMPREST INVEST SRL. Totodată, au fost întocmite numeroase chitanțe de plată fictive, pentru suma totală de 595.175 lei, care să justifice pretinsele plăți în numerar care ar fi fost făcute către furnizorii fictivi.
  Numiții Maftei V. Gelu, CNP 1. și Maftei Gelu A., CNP 1.
  , au calitatea de asociați la SC AUTO VIOMAR SRL, administrator fiind numitul Maftei V. Gelu.
  În realitate activitatea concretă a acestei societăți comerciale, pe toată perioada vizată, a fost condusă efectiv de către inculpata L. C. -Z. .
2. În perioada martie 2004 - iunie 2009, S.C. "NSD Technology"; S.R.L. a avut înregistrate relații comerciale cu S.C. "Agromeridian"; S.R.L. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, S.C. "Arcomat"; S.R.L. comuna Fundu Moldovei, sat Botuș, jud. Suceava, S.C. "Nuțu & Alex"; S.R.L. Lunca Ilvei, jud. Bistrița Năsăud,

S.C. "Feher Gold Team"; S.R.L. Hunedoara, jud. Hunedoara, S.C. "Tabita"; S.R.L. Deva, jud. Hunedoara și S.C. "Onix Construct"; S.R.L. Borșa, jud. Maramureș.

Cu privire la aceste relații comerciale, s-a stabilit că acestea sunt fictive, stabilindu-se, totodată, că inculpata L. C. -Z. a avut încheiate contracte de prestări servicii de contabilitate cu toate cele 6 firme menționate, pretinse furnizoare de mărfuri pentru S.C. "NSD Technology"; S.R.L.

S-a stabilit că S.C. "NSD Technology"; S.R.L. s-a sustras, prin înregistrarea unor achiziții fictive, de la plata unui impozit pe profit în sumă de 613.012 lei. În total, s-a stabilit că S.C. "NSD Technology"; S.R.L. datorează bugetului de stat un impozit pe profit stabilit suplimentar, în valoare de 665.525 lei, la care se adaugă dobânzile 282.494 lei.

În ceea ce privește T.V.A., S.C. "NSD Technology"; S.R.L. s-a sustras de la plata T.V.A. în cuantum de 727.946 lei, prin achiziții fictive.

În total, S.C. "NSD Technology"; S.R.L. datorează suplimentar bugetului de stat T.V.A. în cuantum de 741.375 lei și dobânzi de 316.705 lei.

Întrucât, așa cum a rezultat din însuși referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpata L. C. Z., aceasta nu a fost încă audiată cu privire la activitatea desfășurată de SC AUTO GELMAR SRL Gherla, instanța nu va face referire în motivarea prezentei și la capitolul V. al prezentului referat, dreptul la apărare al inculpatei presupunând cu necesitate aducerea la cunoștință a învinuirii și audierea preliminară în prezența apărătorului ales sau desemnat din oficiu.

Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora (respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.c, d,f C.pr.pen.) subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate și subzistă în privința inculpatei L. și un temei nou de arestare, respectiv cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen..

În cele ce urmează, au fost analizate cu prioritate motivele de nelegalitate ale sesizării instanței cu propunerea de prelungire a arestului preventiv.

Astfel, s-a susținut de către apărătorul inculpatei L. C. Z. faptul că sesizarea instanței de judecată cu propunerea de prelungire a arestului preventiv a fost făcută de un organ de urmărire penală necompetent, având în vedere absența dispozițiilor de preluare a dosarelor nr. 1347/P/2012 și nr. 1085/P/2011 instrumentate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, astfel cum impuneau dispozițiile art. 209 alin. 4¹C.pr.pen.

Chiar dacă instanța nu a identificat fizic dispoziția de preluare a dosarelor în discuție, a fost identificată adresa nr. 225813/_ emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj către IPJ Cluj, Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care se aduce la cunoștință preluarea dosarului 1347/P/2012, o adresă având conținut similar fiind emisă și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 2-3 vol. 1 d.u.p), aspecte care atestă că dispoziția de preluare a fost emisă, lipsa acesteia de la dosar fiind o simplă omisiune a organelor de urmărire penală.

Indiferent însă de situația existenței sau nu la dosar a dispozițiilor de preluare de către parchetul ierarhic superior a dosarelor de urmărire penală, instanța a subliniat aspectul că prin decizia nr. 1058/2007, Curtea Constituțională a României a statuat că dispozițiile art. 209 alin. 4¹C.pr.pen. prin care sunt reglementate strict și limitativ situațiile în care parchetul ierarhic superior poate instrumenta o cauză de competența parchetului ierarhic sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 132 alin. 1 din Constituție potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic.

În egală măsură, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art.

35 alin. 1 C.pr.pen., la care face referire expresă art. 45 alin. 1 C.pr.pen., în contextul în care infracțiunile cercetate și imputate inculpaților sunt conexe, în înțelesul art. 34 lit. d C.pr.pen..

S-a mai argumentat că sesizarea instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv este nelegală și prin prisma neidentificării la dosarul de urmărire penală a actului procesual prin care s-ar fi extins cercetările față de inculpata L. C. Z. în ceea ce privește activitatea infracțională descrisă la pct. I., II, și respectiv IV din propunere, referitor la SC Ralcom Link SRL și SC NSD Technology SRL.

Contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatei L., instanța a constatat că la filele 4-10 vol. 9 d.u.p se regăsește ordonanța din_ dată în dosarul nr. 71/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute inițial în sarcina inculpatei L. în legătură cu activitatea SC Auto Viomar SRL, precum și extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale și pentru infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată în legătură cu SC Ralcom Link SRL și pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată în legătură cu SC NSD Technology SRL.

Un al doilea aspect de nelegalitate a propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv se referă la nelegalitatea interceptărilor autorizate în prezenta cauză, întrucât acestea nu s-ar subsuma nici unuia din scopurile prevăzute de art. 91¹C.pr.pen.. Se susține că instanța are căderea să analizeze legalitatea acestor mijloace de probă, întrucât două dintre temeiurile de arestare preventivă, respectiv cele prev. de art. b și c C.pr.pen., sunt bazate exclusiv pe aceste interceptări, impunându-se înlăturarea incidenței acestor temeiuri de arestare.

În legătură cu aceste susțineri, instanța a subliniat faptul că la acest moment procesual, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv nu poate antama fondul cauzei, rezumându-se la a analiza aparența de legalitate a mijloacelor de probă, condiție pe deplin îndeplinită în cauză, întrucât interceptările au fost făcute în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj.

Un al treilea aspect de nelegalitate a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv se referă la lipsa unei motivări detaliate a incidenței temeiului de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen. în privința inculpatei L. .

Instanța a reținut în acest sens, dimpotrivă, că Parchetul a analizat două dintre convorbirile telefonice purtate de inculpata L. și le-a interpretat în sensul în care acestea ar atesta modul în care inculpata L. încearcă zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori (în speță este vorba despre numita Țînțaș R. D., asociat și administrator al SC Ralcom Link SRL) prin punerea de acord a declarațiilor pe care acestea să le dea în fața organelor de control financiar, dar și prin contrafacerea sau plăsmuirea unor documente fiscale. Or, în contextul în care activitatea infracțională pretins săvârșită de

inculpată are ca specific înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni comerciale fictive, inculpata având și cunoștințele profesionale necesare pentru a disimula realitatea faptică prin prisma calității de expert contabil, incidența acestui temei suplimentar care să justifice prevenția este pe deplin justificată.

Cu privire la temeinicia propunerii de prelungire a duratei arestului preventiv, s-a reținut preliminar că existența indiciilor temeinice că inculpații s- ar putea face vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate a fost deja tranșată în mod definitiv prin decizia penală nr. 947/R/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, astfel că ne vom rezuma la a arăta că și în opinia instanței, în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., raportat la actele de control fiscal întocmite de Garda Financiară - Secția Cluj și D.G.F.P. Cluj, la rapoartele de analiză preliminară întocmite de Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor din cadrul I.P.J. Cluj, la declarațiile martorilor audiați în cauză, la înscrisurile aflate la dosar (contracte de vânzare-cumpărare, acte constitutive ale societăților comerciale, facturi, chitanțe, ordine de plată etc), la procesul-verbal de percheziție domiciliară, la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, la declarațiile învinuitului Nica C., coroborate cu declarațiile date de cei doi inculpați.

În acest sens, instanța a reamintit practica instanței de contencios european de la Starsbourg, în care s-a statuat în mod constant că faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute. (cauza Murray c/Royaume - Uni; Erdagoz c/Turquie).

În al doilea rând, în speță există date certe conform cărora inculpații pregătesc detaliat săvârșirea unor activități infracționale de aceeași natură, respectiv evaziune fiscală și spălare de bani. Mai mult, inculpata L. C. -Z. a conceput și pregătește în continuare o activitate infracțională mult mai vastă decât cea descoperită până acum de către organele de control fiscal.

Există probe conform cărora acțiunile infracționale continuă, în activitatea societăților comerciale S.C. "Analina"; S.R.L. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, S.C. "Market Boca"; S.R.L. Bârsana, jud. Maramureș, S.C. "Alimzet Com"; S.R.L. Săcele, jud. Brașov, S.C. "Silcofor"; SRL Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, S.C. "D. i-Mar Concept Exim"; S.R.L. Darăști, jud. Ilfov, S.C. "Cris Prod Com Distribution"; S.R.L. Balotești, jud. Ilfov, S.C. "Denyiasmi"; S.R.L. Gherla, jud. Cluj, S.C. "Emisinor"; S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. "Fotogenic"; S.R.L. Deva, jud. Hunedoara și S.C. "San Loreno"; S.R.L. Gherla, jud. Cluj.

Activitatea tuturor acestor societăți comerciale este condusă de către inculpata L. C. -Z., care și-a extins la nivel național rețeaua de societăți comerciale pe care le-a implicat în actele de evaziune fiscală, cu scopul de a îngreuna identificarea și sancționarea faptelor ilegale săvârșite.

Există indicii conform cărora prejudiciile create în fiecare caz au o valoare însemnată, iar în contabilitatea firmelor menționate sunt înregistrate numeroase acte false, cu scopul de a eluda obligațiile de plată către bugetul de stat.

Inculpata L. C. -Z. continuă activitățile de import intracomunitar de carne de porc și cereale, în cantități mari, pe care le revinde către diverse abatoare de pe teritoriul României. Pentru a nu achita TVA și impozitul pe profit aferente acestor importuri intracomunitare, inculpata înregistrează în contabilitatea firmelor pe care le conduce numeroase achiziții false (privind diverse materiale și produse de natură industrială), precum și exportul

intracomunitar fictiv al acestor materiale și produse industriale.

În cauză au fost interceptate și înregistrate numeroase convorbiri telefonice, purtate de inculpații L. C. -Z. și C. V. .

Din aceste convorbiri telefonice a rezultat în mod indubitabil că inculpații continuă săvârșirea unor acte infracționale asemănătoare și pregătesc intens și detaliat comiterea unor infracțiuni noi, fiind pe deplin incident în cauză temeiul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. c C.pr.pen. Astfel, a reieșit că inculpații plănuiesc înființarea sau dobândirea prin cesiune a părților sociale ale unor noi societăți comerciale pe raza județelor Brașov, Ilfov și Olt (firme cu comportament de tip "fantomă";), pe care să le utilizeze în activitatea infracțională, pentru scurte perioade de timp, pentru a nu fi prinși.

De asemenea, a rezultat cu claritate conduita inculpatei L. C. -Z., care plănuiește să își extindă activitatea infracțională prin utilizarea altor societăți comerciale și prin atragerea altor participanți, pe măsură ce acțiunile infracționale de până acum sunt descoperite de către organele de control fiscal.

Conținutul acestor convorbiri telefonice nu poate fi interpretat în sensul dorit de inculpata L. (acela că în realitate ar fi urmărit să se retragă din activitatea de conducere a contabilității societăților comerciale implicate), aspect de altfel recunoscut implicit de apărătorul inculpatei L., care a încercat să obțină înlăturarea acestor interceptări din ansamblul probator al cauzei.

În al treilea rând, este incident în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. d C.pr.pen., având în vedere că inculpata L. C. -Z. a fost trimisă în judecată anterior, în două dosare penale separate. În primul dintre acestea, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, a dispus, la data de_, în dosarul nr.97 D/P/2010, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 și altele. La data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, în dosarul nr. 1057/P/2009, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală. Cu toate acestea, deși era deja cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, inculpata a mai săvârșit, cu intenție, noi infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, în formă continuată, pentru care este cercetată în prezentul dosar.

La fel, inculpatul C. V. a săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar, deși a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, la data de_, în dosarul nr. 2164/P/2006, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În al patrulea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpații au fost acuzați că au comis mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.

Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, acesta a rezultat mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din numărul mare al acestora, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, din împrejurările în care au fost comise (de către mai multe persoane împreună, după o temeinică pregătire, utilizând moduri de operare complexe și laborioase), din valoarea mare a prejudiciilor cauzate bugetului de stat, precum și din faptul că lăsarea în libertate a inculpaților (persoane care nu se află la prima confruntare cu legea penală, după cum am arătat mai sus, în plus inculpatul C. V. fiind chiar recidivist raportat la condamnarea la pedeapsa de rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire, prin sentința penală nr.1648/_ a Judecătoriei Brașov, inculpatul fiind arestat la data de_ și liberat condiționat la data de

_, cu un rest neexecutat de 292 zile închisoare), care și-au făcut un mod de viață din săvârșirea de acte infracționale îndreptate împotriva bugetului de stat (atrăgând în activitățile infracționale un mare număr de persoane și angrenând în circuitul de documente false o multitudine de societăți comerciale; pe de altă parte, inculpata L. C. Z. a fost sancționată în mod repetat cu amendă administrativă pentru infracțiuni economice, fiindu-i aplicată și pedeapsa amenzii penale pentru o astfel de infracțiune, în prezent reabilitată de drept), ar fi de natură a crea un sentiment de insecuritate și oprobiu public, impunându-se astfel luarea unor măsuri ferme de stopare a acestor atitudini antisociale din partea inculpaților, respectiv de descurajare a altor persoane care ar avea tendința de a adopta un comportament antisocial similar.

Se mai cuvine a sublinia calitatea profesională a inculpatei L. de expert contabil, profesie ce impune obligatoriu respect pentru lege și asigurarea aplicării corecte a acesteia, nicidecum un comportament antisocial de maniera celui imputat acesteia.

S-a mai argumentat de către apărătorii inculpaților că nu se poate susține caracterul incipient al cercetărilor penale, câtă vreme dosarul s-a aflat inițial în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj încă din anul 2011 și că durata îndelungată a procedurilor reclamă cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Potrivit art.6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă" cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație". ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de Curte, se referă la "criteriile după care se apreciează termenul rezonabil al unei proceduri penale", statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97).

Totuși, instanța de contencios european face distincție între durata rezonabilă a procedurilor judiciare și durata rezonabilă a arestului preventiv.

Astfel, în privința duratei rezonabile a procedurilor, referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.l din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în "considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat, (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a mai decis că dacă o persoană se află în detenție, acesta este un element ce trebuie luat în considerație pentru a se determina dacă s-a statuat într-un "termen rezonabil" cu privire la temeinicia acuzației formulate împotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 în cauza Abdoella contra Olandei).

Durata rezonabilă a detenției conform art. 5 par. 3 din Convenție se apreciază tot in concreto, punctul de plecare al duratei termenului fiind, de această dată, momentul la care persoana acuzată a fost reținută sau arestată, iar punctul terminus al acestei durate fiind cel al pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, sau cel al punerii în libertate ( CEDO hotărârea din 12 decembrie 1991 în cauza Toth contra Austriei; CEDO hotărârea din 27 iunie 1968 în cauza Wemhoff contra Germaniei ; CEDO hotărârea din 6 aprilie 2000 în cauza Labita contra Italiei).

S-a constatat astfel că instanța de contencios european dă o importanță deosebită comportamentului autorităților ulterior luării măsurii preventive, numai ulterior acestui moment existând interferențe în ce privește respectarea dispozițiilor cumulate ale art. 5 și 6 din Convenție.

În speță, nu poate fi negată anvergura activității infracționale, numărul mare de acte materiale și de părți vătămate, cu consecința necesității administrării unui amplu material probator, care este îngreunată de atitudinea procesuală a inculpaților, arestați preventiv pentru temeiurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. c,d și f C.pr.pen., față de inculpata L. subzistând și un temei nou, prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen..

În aceste condiții, din motive obiective și neimputabile autorităților, urmărirea penală nu a putut fi finalizată în cele 29 de zile de arest preventiv dispuse inițial în cauză, fiind necesară punerea la dispoziția organelor de control fiscal a documentelor contabile identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, în vederea efectuării verificărilor necesare și la celelalte societăți comerciale utilizate de inculpați în activitatea infracțională, verificări ale conturilor bancare utilizate de inculpați, audierea prin comisie rogatorie a mai multor martori, cum ar fi numiții Feher Sorin M., Moisa Doinel, reprezentantul legal al S.C. "Nelson Trans"; S.R.L. Deva și alții.

De asemenea, se impune identificarea și audierea altor martori, care au fost înscriși ca delegați pe facturile fiscale fictive sau sunt deținătorii unor mijloace de transport auto pe care inculpații pretind că le-ar fi folosit la transportarea unor mărfuri, cum ar fi Baboi V., Adam S. lcs A., Cristurean A. G., Marga C. an O., B. N., H. Ana și alții.

Chiar dacă unele dintre probele care urmează a fi administrate nu ar putea fi influențate de inculpații aflați în stare de libertate, totuși instanța a apreciat că audierea martorilor ar putea fi periclitată, pentru motivele care au condus și la reținerea temeiului de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen. față de inculpata L. .

În sfârșit, s-a mai arătat și faptul că prelungirea arestului preventiv este conformă și jurisprudenței CEDO ( cauza Khudoyorov c. R. iei), care a dezvoltat 4 motive acceptabile de refuz al eliberării: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică, în cauză fiind incidente cel puțin ultimele 3 riscuri în privința ambilor inculpați, iar în privința inculpatei L. putându-se discuta chiar și despre primul dintre riscuri, în contextul amplorii deosebite a activității infracționale care a implicat inclusiv livrări fictive intracomunitare de mărfuri.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod Procedură Penală, a fost prelungită durata arestării preventive a inculpaților cu 30 de zile, începând cu_ și până la data de_ .

Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații L. C. Z. și Cîrneci V. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să fie respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivele de recurs inculpata L. C. Z. prin concluziile scrise și orale ale apărătorului ales a arătat că încheierea pronunțată de instanța de fond este criticabilă pentru patru motive de nelegalitate, respectiv lipsa motivării proprii a judecătorului fondului diferită de motivarea organelor de urmărire penală, de luare a măsurii arestării preventive în lipsa analizei caracterului actual și proporțional al măsurii preventive, precum și la ignorarea criteriului persoanei și considerarea doar a datelor ținând de gravitatea și natura faptelor imputate inculpatei.

Referitor la aspectul de nelegalitate, inculpata a arătat că în fața instanței de fond a ridicat o serie de aspecte ținând seama de nelegalitatea formulării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și de efectuare a actelor de urmărire penală, care au fost ignorate de către judecătorul fondului și consideră că nu au primit motivări legale .

Inculpata mai arată că organul de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a fost sesizat cu privire la o serie de fapte reținute în sarcina inculpatei și nu a procedat la preluarea în conformitate cu dispozițiile art.209 alin.4/1 C.pr.pen. a unuia dintre dosarele ce formează obiectul prezentei cauze.

Așa cum rezultă din actele de urmărire penală, la data de 28 septembrie 2012 Garda Financiară Cluj a sesizat Poliția Gherla în legătură cu pretinse acte de evaziune fiscală ale SC Ralcom Link SRL Gherla, iar sesizarea invocată anterior a primit nr.1347/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și ulterior au existat alte două sesizări din_ și_ care au purtat același nr.de înregistrare, respectiv 1347/P/2012 fiind instrumentate de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, însă diferit de dosarul penal amintit a fost înregistrat un alt dosar cu nr.1085/P/2011 tot al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj instrumentat de un alt procuror cu privire la pretinse activități de evaziune fiscală vizând SC NSV TEHNOLOGI SRL Gherla.

Inculpata a arătat că în mod greșit s-a apreciat că cele două dosare au fost conexate, întrucât nu a identificat la dosarul cauzei nicio adresă din care să rezulte acest fapt.

Un alt element care a fost invocat de inculpată și netratat de judecătorul fondului a vizat lipsa audierii inculpatei Ladar C. în faza de urmărire penală ținând seama de pretinsa evaziune fiscală comisă la SC Tehnologi SRL Gherla.

Cu privire la acest aspect, inculpata a arătat că a dat o declarație în luna februarie 2012 în cursul urmăririi penale la Poliția Gherla, iar după cca 3 luni s-a început urmărirea penală împotriva sa, însă de la începerea urmăririi penale și până în prezent nu a fost audiată cu privire la aceste presupuse fapte.

Cu ocazia propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpata a arătat că nu a avut posibilitatea de a explica procurorului, ținând seama de elementele cauzei, de posibilitatea influențării unor martori, de interceptările de convorbiri telefonice care îi sunt imputate, precum și de așa zisa pregătire a altor infracțiuni, în condițiile în care a fost trimisă în judecată în altă cauză.

Inculpata a mai arătat că după preluarea cauzei de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj potrivit art.209 alin.4/1 C.pr.pen., toate actele de urmărire penală puteau fi efectuate doar de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și nu de către organele de poliție sub supravegherea procurorului.

Raportat la lipsa motivării încheierii instanței de fond, inculpata a arătat că

judecătorul fondului a preluat în motivarea încheierii referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, fără a face o analiză proprie a necesității prelungirii măsurii arestării preventive.

De asemenea, nu a analizat caracterul actual și proporțional al măsurii arestării preventive și eventual luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În final, inculpata a arătat că intenționează să se retragă din activitatea prestată anterior, respectiv activitățile comerciale a 29 firme și să se ocupe doar de activitatea contabilă a Centrului de bătrâni din localitatea Gherla, sens în care nu ar avea posibilitatea influențării urmăririi penale.

Inculpatul Cîrneci V. prin apărătorul ales al acestuia a arătat că motivele care au condus la prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit.c și e C.pr.pen., nu sunt întrunite în cauză.

Instanța de fond nu a analizat cele patru condiții privind posibilitatea de prelungire a măsurii arestării preventive .

De asemenea, instanța de fond în motivarea încheierii preia doar referatul de prelungire a măsurii arestării preventive și nu face o analiză proprie a necesității prelungirii acestei măsuri.

La fel, instanța de fond nu a analizat posibilitatea luării unei alte măsuri alternative, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea sau țara și deși a solicitat aplicarea unor asemenea măsuri la instanța de fond, în motivarea încheierii se arată că nu poate fi luată o asemenea măsură, însă în dispozitiv nu se menționează că a fost respinsă o asemenea cerere.

Față de cele de mai sus, inculpatul a solicitat luarea unei măsuri alternative cu stabilirea obligațiilor pe care trebuie să le îndeplinească pe perioada urmăririi penale, asumându-și obligația că se va prezenta în fața instanței și a organului de urmărire penală la fiecare solicitare, la fel pot fi impuse și alte obligații, pe care inculpatul se obligă să le îndeplinească.

Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, precum și a celor care au fost puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond în mod întemeiat a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 C.pr.pen., referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale .

În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.c, d și f C.pr.pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, reținându-se și un temei nou față de inculpată, respectiv dispozițiile art.148 lit.b C.pr.pen., respectiv există probe și indicii temeinice că inculpata a comis presupusele fapte pentru care s-a luat măsura arestării preventive și ulterior prelungirea acestei măsuri, inculpata a pregătit săvârșirea de noi infracțiuni, aceasta a comis cu intenție o nouă infracțiune, anterior fiind trimisă în judecată pentru alte infracțiuni, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte reținute în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani, iar aceasta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte reținute în sarcina sa, modalitatea comiterii faptelor și calitatea pe care inculpata o deține, respectiv expert contabil.

La fel, din probele administrate până la această dată în faza de urmărire penală, există date că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și apoi a coinculpaților din prezenta cauză.

Referitor la motivele de nulitate invocate de inculpata L. C. prin apărătorul ales al acesteia, respectiv lipsa motivării încheierii instanței de fond, se rețin următoarele:

O motivare lapidară nu atrage incidența art.385/9 pct.9 C.proc.pen., dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.

Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Hiro Balani contra Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R. iei 2007).

Același punct de vedere este îmbrățișat și în Avizul nr.11 (2008) al Consiliului C. ativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de miniștri al Consiliului Europei.

În dosarul de față, prima instanță s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din Convenție, constatându-se de către instanța de recurs că au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpaților, referitoare la motivele de nulitate invocate de aceștia cu privire la necompetența materială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a formulat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, la conexarea celor două dosare, care inițial s-au aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, la fel, instanța de fond a arătat motivul pentru care nu se impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive față de cei doi inculpați, sens în care acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, instanța de recurs putând complini eventualele

lipsuri ale hotărârii atacate.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatei L. C. prin apărătorul ales al acesteia, referitoare la faptul că judecătorul fondului nu a motivat în sens propriu prelungirea măsurii arestării preventive, ci a preluat doar motivarea referatului de propunere a prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât cauza se află în faza de urmărire penală și este atributul exclusiv al procurorului să aprecieze ce probe urmează a fi administrate, judecătorul fondului putând aprecia doar dacă pentru administrarea acestor probe se impune sau nu menținerea inculpaților în

stare de arest preventiv, fără să aibă posibilitatea de a face o motivare proprie cu privire la probele care urmează să fie administrate în cauză.

Nici susținerea referitoare la faptul că inculpata L. C. nu a fost audiată după începerea urmăririi penale în dosarul privind presupuse fapte de evaziune fiscală în dosarul privind pe SC Tehnologi SRL Gherla, nu este întemeiată, întrucât judecătorul fondului în această fază procesuală de prelungire a măsurii arestării preventive, nu poate analiza actele de urmărire penală.

Verificarea modalității în care s-a efectuat urmărirea penală urmează să fie efectuată de către instanța de fond în situația în care inculpații vor fi trimiși în judecată pentru presupusele fapte reținute în sarcina acestora în condițiile prevăzute de art.300/1 C.pr.pen.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatei referitoare la faptul că la dosarul cauzei nu există o adresă prin care să fie conexate dosarele nr.1347/P/2012 și 1085/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, deoarece o asemenea conexare poate fi efectuată până la finalizarea urmăririi penale în cele două dosare, însă prin ordonanța din 25 iunie 2013 dată în dosar nr.71/P/2013 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute inițial în sarcina inculpatei L. în legătură cu activitatea SC Auto Viomar SRL, precum și extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată în legătură cu SC Ralcom Link SRL și pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată în legătură cu SC Technology SRL.

Tot neîntemeiată este susținerea inculpatei referitoare la faptul că potrivit dispozițiilor art.209 alin.4/1 C.pr.pen., în situația preluării cauzei de către organul ierarhic superior acesta este obligat să efectueze în nume propriu actele de urmărire penală, întrucât după preluarea dosarelor de către parchetul ierarhic superior pentru o mai bună înfăptuire a urmăririi penale, se aplică dispozițiile generale de la urmărirea penală, în sensul că activitatea de urmărire penală se efectuiază de către organele de poliție sub supravegherea procurorului, deoarece legea prevede expres infracțiunile pentru care urmărirea penală este dată în competența exclusivă a procurorului.

Referitor la motivele de nulitate invocate de inculpatul Cîrneci V. prin apărătorul ales al acestuia, s-a răspuns în motivarea recursului promovat de inculpata L. C., sens în care apreciem că nu se mai impune să se revină asupra acestora.

Față de inculpatul Cîrneci V. sunt întrunite condițiile prevăzute de art.348 lit.c și f C.pr.pen., respectiv inculpatul a încercat să dobândească prin cesiune părțile sociale a altor societăți din raza județului Brașov, Ilfov și Olt pe care să le utilizeze în presupusele activități infracționale pentru perioade scurte de timp, pentru a nu fi surprins, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității presupuselor fapte reținute în sarcina sa, a modalității de săvârșire a infracțiunilor și a calității inculpaților.

Tot neîntemeiată este solicitarea inculpaților referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pe motiv că inculpații nu ar avea posibilitatea de influențare a urmăririi penale, aspecte care nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a presupuselor fapte de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a urmăririi penale.

Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.

Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpaților temeiurile care inițial au impus arestarea acestora.

Corespunde adevărului că inculpata L. C. nu are antecedente penale, că are calitatea de expert contabil, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatilor nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute de art.155 C.p.pen.

Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaților urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă acestia vor fi trimiși în judecată pentru presupusele fapte reținute în sarcina lor.

Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.143 C.p.p. și 148 lit.b, c, d și f C.pr.pen., că urmărirea penală nu a fost finalizată fiind necesare administrarea probelor care au fost arătate în motivarea încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.

Pe de altă parte, Curtea reține că de la momentul arestării inculpaților și până la momentul soluționării prezentului recurs, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpaților, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea acestora și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea penală atacată cu recurs în prezenta cauză, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri.

Având în vedere că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent, că urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând a fi efectuate acte arătate în încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive, că nu se impune anularea încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive pentru motivele de ilegalitate invocate de cei doi inculpați, nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursurile formulate de inculpații L. C. Z. și Cîrneci V. împotriva încheierii penale nr.70 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinse, ca nefondate.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., inculpații urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. C. Z. fiica lui G. și Susana, născută la 20 august 1961 în Hunedoara, deținută în Arestul IPJ CLUJ și C. V. fiul lui C. și P., născut la 11 mai 1965 în comuna Pârjol județul Bacău, deținut în Arestul IPJ CLUJ împotriva încheierii penale nr. 70 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 iulie 2013.

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI			GREFIER
M.	R.	L.	M.	V.	G. L.	A.	S.

red.V.G./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.F. L.

← Încheierea penală nr. 1766/2013. Prelungirea arestului preventiv		Încheierea penală nr. 327/2013. Prelungirea arestului preventiv →

Încheierea penală nr. 993/2013. Prelungirea arestului preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 993/2013. Prelungirea arestului preventiv