Încheierea penală nr. 189/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ cod operator 2618
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.189
Ședința publică din 13 august 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M. - președinte Secția penală
RUS A. C. - vicepreședinte Tribunalul Maramureș
GREFIER: M. EVA
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror B. L.
de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J.
V. de Sus - împotriva încheierii penale nr. 282 din_ pronunțată de J.
V. de Sus în dosarul nr._ privind pe inculpatul H. I. (CNP 1., fiul lui P. și V., născut la_ în B., județul M., domiciliat în B., str. F., nr.52 județul M. ).
La apelul nominal se prezintă intimatul-inculpat H. I., asistat de apărătorul ales - av.Ș. C. A. cu împuternicirea avocațială nr. 143 din_ depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța îl identifică pe intimatul-inculpat H. I. și îi aduce la cunoștință motivul prezentării sale în instanță, respectiv recursul declarat de P. de pe lângă J. V. de Sus împotriva încheierii penale nr. 282 din_ pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr._, precum și faptul că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat H. T. arată că își menține declarația dată în fața primei instanțe.
Conform art. 323 (1) Cod procedură penală a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces-verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatului-inculpat H. I., avocat desemnat din oficiu Toth Sonia nu formulează alte cereri.
Reprezentanta parchetului nu formulează alte cereri.
Constatând faptul că nu se formulează alte cereri, instanța, văzând actele și lucrările dosarului, trece la dezbaterea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, desființarea încheierii pronunțată de prima instanță și rejudecând, admiterea propunerii de arestare preventivă. Prima instanță a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 148 lit.a și f Cod procedură penală dispunând măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 29 de zile. Soluția este netemeinică. Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatul H. I., deși consumase alcool și nu este posesor de permis de conducere a condus un autovehicul pe raza localității B. provocând un accident, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Imediat după accident inculpatul a luat actele autovehiculului și a smuls plăcuța de înmatriculare. In autovehicul s-au mai aflat 5 persoane care au suferit leziuni. Prima instanță a reținut că nu este incident cazul prev.de art. 148 lit.a C.pr.pen. întrucât inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, iar organele de poliție nu au făcut suficiente demersuri pentru a-l găsi. Apreciază că acest caz este incident, neavând relevanță faptul că acesta nu a părăsit localitatea B. . Inculpatul a fost căutat la domiciliu, s-a emis mandat de aducere pe numele său însă nu a fost găsit. Abia după audierea mamei sale, inculpatul a fost găsit la domiciliul concubinei sale. Cu privire la cazul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală apreciază că și acesta este incident întrucât lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a comis infracțiuni de pericol și nu de rezultat, a comis un accident și a părăsit locul acestuia. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat H. I., avocat Ș. C. A. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Solicită instanței a avea în vedere faptul că de la momentul producerii accidentului organele de poliție l-au căutat în datele de 1,2 și 3 iulie, iar în datele de 3 și 4 iulie au fost audiate toate persoanele după care nu s-a mai întâmplat nimic. Abia în data de 1 august 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța din 2 august 2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală dispunându-se reținerea inculpatului pe 24 de ore, fiind înaintată propunerea de arestare preventivă la J. V. de Sus. Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală acesta locuind o perioadă de timp la prietena sa. Acest fapt nu poate fi apreciat ca o fugă în scopul sustragerii de la urmărirea penală. La momentul audierii sale inculpatul a recunoscut sincer și
urmează a se prevala de dispozițiile art. 3201Cod procedură penală. Apreciază că în cauză nu există probe certe în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu este cunoscut cu
antecedente penale, faptele sale nu au avut urmări grave, reacția opiniei publice față de fapta inculpatului nu poate echivala cu un pericol social concret, acesta
fiind, de altfel, temeiul pentru care prima instanță a respins propunerea de arestare preventivă.
Intimatul-inculpat H. I., la ultimul cuvânt, nu are nimic de spus. Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea penală nr.282 din 2 august 2013 pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă J. V. de Sus, în dosarul penal nr. 587/ P/2012 privind pe inculpatul H. I. (CNP 1., fiul lui P. și V., născut la_ în B., județul M., domiciliat în B., str. F., nr.52 județul M. ), pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prev.și ped.de art. 86 al.1 și art. 89 al.1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 1491al.9 și 12 C.pr.pen., art. 146 al.111raportat la art. 145 Cod procedură penală coroborat cu art. 136 alin.1 lit.b și alin.8 C.pr.pen., s-a dispus luarea față de inculpatul H. I. a măsurii preventive a obligării de a
nu părăsi localitatea pe o durată de 29 de zile.
În temeiul art. 145 alin. 11Cod procedură penală și alin.12lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
să nu părăsească limita localității B. decât cu încuviințarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată;
să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la Poliția orașului B., desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
să nu conducă nici un vehicul.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse mai sus, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În motivarea acestei încheieri prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr. de dosar_, Ministerul Public - P. de pe lângă J. V. de Sus a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul H. I., (CNP 1., fiul lui P. și V., născut la_ în B., județul M., domiciliat în B., str. F., nr.52 județul M. ), inculpat în dosarul penal nr. 1014/P/2013 al P. ui de pe lângă J. V. de Sus, cercetat pentru
săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prev.și ped.de art. 86 al.1 și art. 89 al.1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a arătat că în data de_, în jurul orei 18:00, inculpatul, împreună cu 6 prieteni, au participat la un picnic în zona Baia B. -Pasul Prislop, în locul numit ,,La Hăit";, unde au fost prezente și alte persoane. Deplasarea au făcut-o cu autovehiculul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare 97LK1693( Irlanda), condus fiind de inculpat. După ce a consumat circa 500 ml bere cu alcool, în jurul orei 23:00-24:00, acesta a plecat înspre casă, în autovehiculul condus de acesta urcând și numiții Bachmațchi E., Nica C. -C.
, Timiș D., Timiș A. și Cservenszki A. -B. . Într-o curbă la dreapta, pe DN18-str.Preluca Tătarilor, dorind să depășească un al autovehicul, datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum, autovehiculul a părăsit partea carosabilă și a plonjat într-o râpă, la circa 60-70 m distanță față de partea carosabilă. Persoanele aflate în autovehicul au reușit să iasă din acesta și să se deplaseze spre drumul național, unde numita Timiș A. a anunțat serviciul 112 despre producerea accidentului. Toți pasagerii autovehiculului au suferit leziuni ușoare, doi dintre aceștia, respectiv numiții Bachmațchi E. și Nica C. -C. fiind transportați la Spitalul de Recuperare B., pentru acordarea îngrijirilor medicale, ceilalți, inclusiv inculpatul, mergând spre casă anterior sosirii la fața locului a echipajelor de poliție și ambulanță. Niciunul din acești pasageri nu a dorit să se prezinte la medicul legist în vederea obținerii unui certificat medico- legal și nici nu au depus plângere penală împotriva inculpatului.
Înainte de a pleca de la locul accidentului, inculpatul a luat o plăcuță cu nr.de înmatriculare a autovehiculului, precum și actele acestuia, pentru a nu fi identificat, așa cum însuși declară (f.104 d.u.p.).
După producerea accidentului, inculpatul a stat o săptămână la o stână, iar apoi a locuit la prietena sa, numita Timiș L. Lenuța, unde obișnuia să locuiască și anterior producerii accidentului.
La data producerii accidentului, inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 97LK1693( Irlanda), condus de acesta, nu avea drept de circulație în România neavând inspecție tehnică valabilă, de asemenea asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă fiind expirată, aspecte cunoscute de inculpat, așa cum reiese din declarațiile acestuia.
Propunerea de arestare preventivă a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.148 alin.1 lit.a și f și art.143 din Codul de procedură penală.
Prin rezoluția din_ ora 09:00 confirmată de procuror, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. M. - Poliția orașului B. au dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul H. I. pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de
conducere pentru nici o categorie de vehicule și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prev.și ped.de art. 86 al.1 și art. 89 al.1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fiind emisă ordonanță de reținere pentru 24 de ore începând cu data de_ ora 12:10 până la data de_ ora 12:10, iar prin ordonanța din data de_ ora 14:00, emisă de procuror s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.
Analizând propunerea de arestare preventivă a P. ui de pe lângă J.
V. de Sus prin prisma propunerii de arestare preventivă instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, trebuind să existe și cel puțin unul din cazurile prev. de disp.art.148 C.pr.p. lit. a-f., instanța urmând a verifica îndeplinirea cumulativă a acestor condiții generale .
La baza propunerii de arestare preventivă în prezenta cauză au stat dispozițiile art.149¹ al.1 și 2 C.pr.p rap.la art.143 și art.148 al.1 lit. ,,a"; și ,,f"; C.pr.p.
Raportat la probatoriul administrat până în acest moment procesual, respectiv rapoarte de activitate, procese-verbale, declarațiile martorilor, planșele fotografice, declarațiile inculpatului, rezultă indicii temeinice, în măsură să convingă un observator obiectiv, în sensul disp.art.68¹ C.pr.p. și art. 5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind îndeplinită astfel condiția impusă de disp.art.143 C.pr.p.
În ceea ce privește incidența cazului prev.de art.148 lit.,,a";C.pr.p., respectiv faptul că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire ori de la judecată, acesta nu poate fi reținut de instanță. Este adevărat că inculpatul a părăsit locul accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a mai multor persoane fără încuviințarea organelor de poliție, faptă pentru care va fi pedepsit dacă va fi găsit vinovat, și că nu s-a prezentat la poliție pentru a anunța personal accidentul pe care l-a produs la data de_, însă abia la data de _ a început urmărirea penală împotriva acestuia, acțiunea penală fiind pusă în mișcare la data de _, ora 14:00, în condițiile în care aceasta putea fi dispusă anterior, și ,,in rem";. O primă declarație este luată inculpatului, în calitate de învinuit, la data de _
, ora 11:40-12:10, o a doua declarație, în calitate de inculpat, fiindu-i luată la în aceeași zi, la ora 14:00-14:30. În datele de_ și_, acesta a fost căutat la domiciliul său, nefiind găsit. Apoi, abia la data de_ a fost emis un mandat de aducere pe numele inculpatului, la locuința inculpatului fiind găsită doar mama acestuia, iar la data de_ inculpatul a fost căutat la domiciliul prietenei sale, indicat de mama sa. În procesul-verbal încheiat în data de_ ora 11:05, se consemnează că inculpatul a fost identificat pe
strada F. din loc.B., unde i s-a adus la cunoștință că a fost emis un mandat de aducere pe numele său și a fost condus la sediul Poliției B., în vederea audierii (f.94).
Astfel, s-a constat că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu pentru a i se aduce la cunoștință despre dosarul în care este cercetat și despre faptul că este chemat pentru a da declarații. Acesta nu a părăsit localitatea de domiciliu ci, în cea mai mare parte, a locuit la prietena sa, la circa 2 km distanță de domiciliul său, acolo unde locuia și înainte de producerea accidentului și unde putea fi găsit dacă se făceau minime demersuri în acest sens, astfel că nu se poate conchide neechivoc că acesta a fugit sau a încercat să se sustragă de la urmărirea penală. Apoi, după ce i s-a adus la cunoștință că este căutat pentru a da declarații, a hotărât să se prezinte la poliție, iar atunci când a fost identificat nu s-a opus prezentării sale în fața organelor de urmărire penală, unde a dat declarații ample și detaliate cu privire la împrejurările producerii evenimentelor din data de_, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și, de altfel, cu întreg probatoriul administrat.
Într-o situație asemănătoare, ÎCCJ, în Decizia nr.2906/2009, a arătat că,
,,împrejurarea că inculpatul a încercat să se sustragă prezentării materialului de urmărire penală la care, în final, a fost adus cu mandat de aducere, nu este de esența art.148 lit.,,a";C.pr.p., pentru că încercările de sustragere nu pot fi echivalente unor acțiuni consumate prin care s-a realizat efectiv o sustragere de la urmărirea penală desfășurată în speță";
Cu privire la cazul prev.de art. 148 lit ,,f"; C.pr.p, instanța a constatat că acest temei presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima dintre aceste condiții este realizată, faptele presupus a fi săvârșite de către inculpat fiind infracțiuni pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
ul de pericol social concret pentru ordinea publică reprezintă o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită de infractor care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, revoltă, teamă. Sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publică, pe lângă limitele de pedeapsă, trebuie să existe și probe certe, sigure și neîndoielnice, din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Indignarea opiniei publice nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta. Faptele inculpatului nu au avut urmări grave, niciuna din persoanele rănite nedepunând plângere penală împotriva inculpatului, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor urmând a fi analizate și sancționate pe fondul cauzei. Impactul emoțional al faptelor asupra opiniei publice, chiar dacă a existat, s-a diluat în timp, de la data săvârșirii
acestora și până la data formulării propunerii de arestare preventivă ,cunoscut fiind că se putea formula o astfel de propunere și în lipsa inculpatului.
Inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale, nu este predispus la fapte antisociale, nemaifiind sancționat contravențional sau penal, acesta a dat declarații sincere și complete, care se coroborează cu declarațiile tuturor persoanelor implicate în evenimentele din data de_ (care au fost deja audiate), recunoscând și regretând faptele săvârșite, neexistând vreun indiciu că lăsarea sa în libertate creează un pericol social concret pentru ordinea publică, întrucât pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocat de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe relevante, nu pe prezumții și presupuneri, în prezenta cauză nefiind prezentat nici un motiv pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată în eventualitatea lăsării inculpatului în libertate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
În cauză, s-a apreciat că nu poate fi reținută o stare de primejdie ce ar putea fi creată de inculpat și care să constituie un pericol pentru ordinea publică.
Reacția opiniei publice față de fapta inculpatului nu poate echivala cu un pericol social concret pentru aceasta. Punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului sau rezonanța faptei în colectivitate nu pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, sau elemente care caracterizează persoana inculpatului.
Modalitatea faptică în care inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa va fi avută în vedere de către instanța de judecată când va soluționa cauza pe fond, ocazie cu care vor fi analizate și circumstanțele personale ale inculpatului.
Totodată, instanța a avut în vedere și atitudinea cooperantă adoptată de inculpat, acesta făcând declarații complete și sincere cu privire săvârșirea faptei, dar și regretul față de comiterea infracțiunii de care este acuzat și nu în ultimul rând că faza de urmărire penală este aproape de final, așa cum reiese din probatoriu administrat până în acest moment.
Potrivit art. 136 alin 1 C.pr.p, măsurile preventive sunt luate față de învinuiți sau inculpați pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, iar art. 136 alin 8 C.pr.p. prevede că, la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se va ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.
23 din Constituția României, luarea măsurii arestării preventive are un caracter excepțional, cercetarea și judecarea în stare de libertate constituind regula în orice stat de drept.
În practica sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că privarea de libertate înainte de condamnare constituie o ,,gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție (Hot.din cauza Stögmüller c.Austriei), în mai multe hotărâri făcând referire la obligația instanțelor naționale de a ține cont de măsurile preventive alternative ce pot fi dispuse raportat la circumstanțele concrete ale unei cauze.
Față de considerentele expuse, instanța a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului H. I. .
Constatând însă că urmărirea penală nu este finalizată, presupunând continuarea cercetărilor în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor legate de activitatea infracțională pe care acesta se presupune că a realizat-o, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal,instanța a dispus luarea față de acesta, în baza art. 149¹ al. 9 și 12 C. pr. pen., art. 146 al. 11¹ raportat la art. 145 C.pr.pen. coroborat cu 136 alin 1 lit. ,,b"; și alin. 8 C.pr.pen. și art. 143 al. 1 C. pr. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 02 august 2013 și până la data de 30 august 2013, pe această durată inculpatului impunându-i-se a respecta obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 1 indice 1 și alin. 1 indice 2 lit. "d"; C.pr.pen, atrăgându-i-se atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea- credință a obligațiilor impuse, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs P. de pe lângă J.
V. de Sus, apreciind că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a menționat faptul că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că nu este incident cazul prev.de art. 148 alin.1 lit.a C.pr.pen., întrucât inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală. Or, organele judiciare au dispus începerea urmăririi penale abia la data de_ (deși accidentul a avut loc la data de_ ), inculpatul nu a părăsit raza localității B., astfel că nu se poate conchide că acesta a fugit sau a încercat să se sustragă. Pentru incidența cazului prevde art. 148 alin.1 lit.a C.pr.pen. nu are relevanță faptul că inculpatul nu a părăsit raza localității de domiciliu, ci faptul că acesta a avut pe tot parcursul perioadei de la momentul producerii evenimentului și până la găsirea sa, o atitudine pasivă voluntară cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală. Conform declarației inculpatului acesta a luat decizia de a se preda după ce mama sa a fost invitată la sediul Poliției B. și audiată. Cu privire la cazul prev.de art. 148 alin.1 lit.f C.pr.pen. instanța a reținut argumente contradictorii, respectiv pe de o parte faptul că gradul de pericol social concret pentru ordinea publică reprezintă o reacție colectivă față de infracțiunilor săvârșite de inculpat care, prin rezonanța lor afectează echilibrul
social firesc, creează o stare de indignare, iar pe de altă parte indignarea opiniei publice nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta. S-a reținut că faptele nu au produs urmări grave, deși sunt în discuție infracțiuni de pericol, iar impactul emoțional asupra opiniei publice s-a diluat de la data evenimentului și până la formularea propunerii de arestare preventivă, susținându-se că se putea formula o astfel de propunere în lipsă, deși anterior instanța a eliminat cazul prev.de art. 148 alin.1 lit.a C.pr.pen. considerând că atitudinea inculpatului nu echivalează cu o sustragere de la urmărire penală.
S-a concluzionat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat atât pentru a-l împiedica pe acesta să săvârșească astfel de fapte, cât și cu titlu de exemplaritate pentru a da un semnal prompt și eficace pentru prevenirea și stoparea producerii unor evenimente mult mai grave.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prin ordonanța P. ui de pe lângă J. V. de Sus din_ dată în dosarul nr.1014/P/2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul
I. pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prev.și ped.de art. 86 al.1 și art. 89 al.1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal constând în aceea că în data de_, în jurul orelor 23:00-24:00 inculpatul, deși consumase alcool și nu este posesor de permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul a condus pe DN 18 (complex turistic B. - Pasul Prislop și retur) de pe raza localității B. autovehiculul marca Peugeot cu număr de înmatriculare 97LK1693 (Irlanda), care nu avea drept de circulație în România întrucât nu avea inspecția tehnică valabilă, iar asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă era expirată, a părăsit partea carosabilă într-o curbă deosebit de periculoasă și a plonjat cu autovehiculul într-o râpă de 60-70 m. Imediat după accident, inculpatul a luat actele autovehiculului, a smuls plăcuța de numărul de înmatriculare poziționată în partea din spate și a părăsit locul faptei fără acordul organelor de poliție. In autovehicul se mai aflau cinci persoane, în calitate de pasageri, care au suferit leziuni, două dintre ele fiind transportate la Spitalul de Recuperare B. pentru acordarea de îngrijiri medicale.
La data de_ a fost sesizată instanța competentă cu propunerea de arestare preventivă a acestui inculpat, J. V. de Sus prin încheierea nr.282/_, respingând în mod corect propunerea de arestare preventivă formulată de parchet.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că este întemeiată aprecierea primei instanțe în sensul că, deși există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele ce i se rețin în sarcină, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, nu
rezultă în cauză că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. La acest moment nu se justifică arestarea preventivă a inculpatului prin prisma rezonanței sociale a faptei.
Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut faptele pe care se presupune că le-a comis, iar la aprecierea pericolului pe care-l prezintă lăsarea în libertate nu poate fi avut în vedere doar pericolul social al faptelor, ca trăsătură a infracțiunii, ci și persoana și conduita acestuia.
Așa cum corect a constatat și instanța de fond inculpatul a recunoscut și regretat fapta și ceea ce este foarte important, nu are antecedente penale și a cooperat cu organele de anchetă.
În consecință, știut fiind că starea de arest este una de excepție, ea putând fi luată doar în cazuri excepționale și observând că nu se poate reține o stare de primejdie actuală ce ar putea fi creată de inculpat, tribunalul apreciază că procesul penal se poate desfășura în condiții normale cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de Parchet va fi respins ca nefondat, iar cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform disp.art. 192 alin.3 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS împotriva încheierii penale nr. 282 din 2 august 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
Alb C. Violeta G. | O. | M. | Rus A. C. | M. | Eva |
Red.A.C.V.T.red.E.M.
_ /2 ex.
J. ecător la fond. F. V. F.
Cod operator 2618
Tribunalul Maramureș Minută
Dosar nr._ Inch.pen. nr. 189/R/_
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS împotriva încheierii penale nr. 282 din 2 august 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Cod operator 2618
Tribunalul Maramureș Copie Minută Dosar nr._ Inch.pen. nr. 189/R/_
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS împotriva încheierii penale nr. 282 din 2 august 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
s.s.indesc. s.s.indesc.;s.s.indesc.
pt.conf.
| ← Încheierea penală nr. 52/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 51/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
