Încheierea penală nr. 2/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
Dosar nr. _
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.2/ R
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președinte secție penală
: M. S., judecător
: P. A., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent P. G., în prezent deținut în Arestul I.P.J Sălaj, împotriva încheierii penale nr.1/A din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent P. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Ielciu D., în substituirea apărătorului titular av. Ielciu Otilia (delegații f.11,12).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent P. G. declară că își menține recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului av. Ielciu D. susține recursul inculpatului solicitând instanței a lua în considerare faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, faptul că acesta nu are antecedente penale iar măsura arestării preventive este o excepție, regula fiind cercetarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală. În concluzie, solicită admiterea recursului inculpatului cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă formulată de parchet și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită luarea unei măsuri mai puțin severe față de inculpat respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Reprezentanta Parchetului apreciază că în instanța de fond în mod legal și temeinic a admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului raportat la împrejurările săvârșirii faptei, la faptul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat iar fapta este gravă iar pedepsele sunt mari. Apreciază întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul locuia cu victima sa
fiind găzduit de acesta, au consumat împreună băuturi alcoolice iar pe fondul unui conflict minor s-a ajuns la o altercație iar în urma agresiunilor victima a ajuns în comă iar medicii sunt rezervați în privința șanselor de supraviețuire, așa cum rezultă din raportul medico-legal. În concluzie, solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond.
Inculpatul recurent P. G., declară că regretă fapta săvârșită, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
T R I B U N A L U L :
Prin Încheierea penală nr.1/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G., pe o durată de 29 de zile, de la 3 ianuarie 2013 până la 31 ianuarie 2013 inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, ora 16.10, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpatului P. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 și 2 Cod penal, fapta constând în aceea că în seara zilei de_, în jurul orei 23.00, pe fondul unui conflict spontan, a împins-o pe partea vătămată Mastan F. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art.143, art.148 lit.f) și art.136 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Inculpatul a fost reținut la data de_ ora 15.30 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru 15 ore, iar prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_ din dosar nr.1/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.182 alin.1 și 2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, s-a reținut că potrivit art.143 alin. final Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta ce i se impută.
Referitor la starea de fapt, din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală, instanța a reținut că inculpatul P. G. și partea vătămată Mastan F. se cunosc de o lungă perioadă de timp, între ei existând o relație de prietenie. Din perioada sărbătorilor de Crăciun ale anului 2012, inculpatul
P. G. locuiește în locuința părții vătămate Mastan F. din localitatea B. județul Sălaj. La data de_, inculpatul și partea vătămată s-au aflat aproape tot timpul la locuința părții vătămate și au consumat băuturi alcoolice. Seara, în jurul orei 23.00, în timp ce se aflau in holul locuinței, între ei a izbucnit o ceartă, cei doi reproșându-și reciproc faptul că pun lemne pe foc. În acest context, inculpatul a împins-o pe partea vătămată cu mâinile în zona pieptului, iar aceasta a căzut pe spate, lovind cu capul pardoseala din beton, după care inculpatul i-a mai aplicat două sau trei lovituri cu piciorul in zona capului, ieșind apoi afară din casă, pe treptele de la intrare.
Partea vătămată, căreia îi curgea sânge din zona feței, a reușit să se ridice de jos și s-a deplasat și ea afară din casă, reproșându-i inculpatului acțiunile sale. Aflându-se pe treptele de la intrarea în locuință, inculpatul a împins-o din nou pe partea vătămată cu mâinile în zona pieptului, aceasta căzând din nou pe spate și lovindu-se în partea din spate a capului de treptele de beton și rămânând inconștientă, după care a intrat în casă. La un moment dat, partea vătămată a reușit să se ridice de jos și s-a târât până în camera unde locuia împreună cu inculpatul, rămânând la podea în poziție decubit ventral lângă ușa de la intrare în cameră. Inculpatul i-a dat jos părții vătămate pantalonii și încălțămintea, după care s-a culcat, iar partea vătămată a rămas întinsă la podea.
În dimineața zilei de_, în vizită la partea vătămată a venit numitul Deac
N., care a văzut-o pe aceasta întinsă la podea și în stare de inconștiență și pe inculpat aflându-se în aceeași cameră. Deac N. a așezat-o pe partea vătămată pe unul dintre paturile aflate în cameră, după care a anunțat o rudă de-a părții vătămate, care a apelat serviciul unic de urgență 112. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Z., iar apoi la Clinica de Neurochirurgie din C. Napoca, unde i se acordă îngrijiri medicale și la ora actuală.
S-a constatat că potrivit concluziilor medico-legale provizorii, partea vătămată Mastan F. prezintă politraumatism, traumatism cranio-cerebral sever, hematom frontal stâng cu efect de masă, hemoragie subarahnoidiană dreaptă, fractură de bază de craniu, hematom de fosă posterioară cu inundarea ventriculului IV, echimoză ochi stâng, echimoze multiple torace și genunchi bilateral. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure și lovire de planuri dure în cadrul unei heteropropulsii. Leziunile au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .
Inculpatul P. G. nu a recunoscut inițial comiterea faptei, în declarația olografă, însă ulterior, a recunoscut comiterea faptelor atât cu ocazia audierii sale de către procuror, cât și cu ocazia audierii sale de către judecător potrivit dispozițiilor procedurale cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile martorilor Deac N., Ranta I. și Galeș Valentin, cât și cu mențiunile cuprinse în concluziile preliminare ale Serviciului Județean de
Medicină Legală și în procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite în cauză.
În aceste condiții, raportat la cele expuse anterior, instanța a apreciat că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul P. G. a comis fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind închisoarea de la 2 la 10 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia reținută în starea de fapt și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv periclitarea vieții victimei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut inițial comiterea faptei, susținând că partea vătămată a căzut singură și s-a lovit, pentru ca ulterior să își reconsidere poziția și să descrie detaliat modul în care s-a derulat incidentul cu partea vătămată.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut și faptul că deși acesta nu are antecedente penale, acest aspect nu este de natură să împiedice luarea măsurii arestării preventive față de el, raportat îndeosebi la modalitatea de comitere a faptei și la împrejurarea că, potrivit propriilor declarații, în momentul în care a realizat că starea părții vătămate este gravă, a încercat să acopere urmele comiterii infracțiunii.
Sub același aspect, instanța a reținut și atitudinea inculpatului care, chiar dacă la momentul comiterii infracțiunii s-a aflat în stare de ebrietate și nu a realizat starea gravă în care se afla partea vătămată, ulterior, nici în momentul în care a conștientizat ce s-a întâmplat nu a solicitat acordarea de ajutor părții vătămate, fiind mai degrabă preocupat de acoperirea urmelor comiterii infracțiunii decât de starea de sănătate a părții vătămate, care îi era totuși prieten și care acceptase ca inculpatul să locuiască cu el, întrucât acesta nu avea o locuință personală.
De asemenea, tot pentru aprecierea pericolului social concret a fost avută în vedere gravitatea faptei comise și împrejurarea că din probele administrate până în prezent rezultă că aceasta este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, fapta pentru care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate.
Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Letellier c.Franța, că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Instanța de fond a reținut și faptul că inculpatul nu are o locuință statornică, nu are un loc de muncă stabil și nu realizează venituri, astfel că există și riscul ca odată aflat în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât la momentul actual starea părții vătămate este foarte gravă, iar o înrăutățire a stării acesteia ar putea atrage și o agravare a răspunderii penale a inculpatului.
Raportat la aspectele expuse, instanța a apreciat că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului.
Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară audierea martorilor și, eventual, a părții vătămate, în măsura în care acest lucru este posibil, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.
Instanța a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, care s-a dovedit a fi o persoană extrem de violentă, încercând totodată să ascundă urmele săvârșirii infracțiunii și, implicit, să înlăture răspunderea sa penală.
Față de motivele expuse anterior, văzând dispozițiile art.1491, art.146 alin.10 și
11, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate. Acesta a arătat că regretă săvârșirea faptei.
Examinând recursul formulat, T. reține următoarele:
Inculpatul P. G. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 1/A/2013 a Judecătoriei Z., fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt, în propunerea de arestare preventivă s-a arătat în esență că în seara zilei de_, în jurul orei 23.00, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a împins-o pe partea vătămată Mastan F. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Analizând aspectele referitoare la fapta pentru care este cercetat inculpatul, la conduita acestuia după comiterea actelor de agresiune asupra părții vătămate, instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind incident pe lângă dispozițiile art. 143 Cod procedură penală referitoare la existența indiciilor temeinice că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa cum a reținut prima instanță pericolul concret pentru ordinea publică reiese din natura faptei comise și urmările acesteia, fiind vorba de o infracțiune îndreptată împotriva integrității corporale a persoanei, care a cauzat leziuni grave părții vătămate, a cărei viață a fost pusă în primejdie. În prezent partea vătămată se află în stare de comă, existând rezerve în privința șanselor de supraviețuire. Un alt aspect care contribuie la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică este legat de atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei care nu a acordat ajutor victimei nici imediat și nici a doua zi dimineață, când a fost preocupat în special de acoperirea urmelor infracțiunii. Este relevantă și rezonanța socială a faptei inculpatului în condițiile în care aceasta a fost comisă într-o comunitate mică, organele judiciare având obligația de a interveni ferm pentru restabilirea climatului de ordine și siguranță publică.
Față de cele menționate anterior, coroborat cu argumentele expuse în cuprinsul încheierii penale recurate, T. constată că în mod legal si temeinic s-a apreciat de către instanța de fond ca se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în acest moment procesual, nefiind suficientă o măsură restrictivă de drepturi pentru atingerea scopului măsurilor preventive, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Astfel, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Raportat la dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII: DISPUNE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G. împotriva încheierii penale nr.1/A/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
T. | C. | M. | S. P. A. | B. M. |
Red.PA/_
Dact.BM/_ /3 ex. Jud. fond/Ș. M.C.
| ← Încheierea penală nr. 469/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 20/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
