Încheierea penală nr. 20/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 20/R
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: S. M. Judecător: B. D. Ț. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul P. S. C., fiul lui
M. și al lui M., născut la data de_, în prezent în stare de arest în arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 26/A din_ a Judecătoriei Z., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv asistat de av. ales Bolog Roberth, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Având cuvântul asupra recursului formulat, apărătorul inculpatului av. Bolog Roberth solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, în conformitate cu prevederile art. 145 lit. d) Cod procedură penală, punerea inculpatului în libertate cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, arată apărătorul acestuia, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare gravă din culpă, părăsirea locului accidentului și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, arătând că dorește a fi judecat în conformitate cu prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Neagă faptul că inculpatul ar fi lăsat victima fără ajutor, acesta sunând chiar la 112.
Referitor la temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, arată că prin declarațiile date atât la procuror, cât și azi, în fața instanței, inculpatul a arătat motivele care l-au determinat să părăsească locul accidentului și cele ale părăsirii teritoriului României. Inculpatul a dorit să ajungă în B. apesta însă nu a
intenționat să rămână acolo ci doar să-i ceară bani tatălui său pentru a ajuta victima.
În conformitate cu dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, fuga trebuie să fie efectuată pentru sustragerea de la urmărire penală ori judecată, inculpatul însă nu a încercat să se sustragă, astfel că acest temei nu subzistă. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, prima condiție, referitoare la pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani este îndeplinită, însă cea de-a doua, referitoare la existența pericolului social concret, condamnările anterioare ale inculpatului nu pot justifica luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
Infracțiunea cea mai gravă săvârșită de inculpat este cea de vătămare corporală din culpă, inculpatul recunoscând integral săvârșirea faptelor și le regretă, iar pentru această infracțiune, de vătămare corporală din culpă, chiar și în forma mai gravă, este posibilă împăcarea părților, astfel că ar rămâne doar celelalte două infracțiuni, de conducere fără permis și părăsire a locului accidentului. Consideră că inculpatul conștientizează consecințele faptelor sale, iar acesta se va prevala de dispozițiile art. 320 indice 1 privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, deci acesta nu se va sustrage de la judecată și nici nu există indicii că va săvârși noi infracțiuni.
Nu este adevărată susținerea că inculpatul a omis să sesizeze organele de poliție ori ambulanța, acestea fiind anunțate de martorul Aciu Alin care îl însoțea pe inculpat, iar victima a fost dusă la spital. Arată că totul s-a datorat stării de șoc în care inculpatul se afla.
Referitor la împrejurarea că inculpatul nu posedă permis de conducere, nu este lipsit de importanță că acesta a urmat cursurile școlii de șoferi, urmând să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere. Raportat la împrejurările comiterii faptelor și conduita inculpatului, consideră că luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive. Inculpatul are intenția de a recupera prejudiciul și de a participa la acest proces penal. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul s-a căsătorit și are 1 copil de 1 an si 8 luni, care în cazul arestării sale nu ar avea de cine să fie întreținut întrucât mama realizează venituri foarte mici. Apreciază că inculpatul merită o șansă pentru a fi alături de familia sa și de copil, precum și pentru a recupera prejudiciul. Solicită, așadar, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului formulat, solicită instanței respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Instanța de fond a făcut o aprecierea corectă a temeiurilor, apreciind că există motive temeinice privind arestarea preventivă a acestuia și că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor. În data de 27 aprilie 2013 inculpatul P.
C. a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, soldate cu vătămarea gravă a victimei Toma Marinică P. . Mai mult decât atât, deosebit de important de analizat este fuga inculpatului de la locul accidentului, fiind necesară darea acestuia în consemn la frontieră, inculpatul fiind reținut la Vama Borș.
În cauză sunt întrunite temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, motiv pentru care se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. .
În privința temeiului prevăzut de art. 148 lit.a Cod procedură penală, arată că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, părăsind locul accidentului, neacordând primele îngrijiri victimei și intenționând să părăsească teritoriul României.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că anterior, inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și conducere fără permis, acestea însă nu au constituit un avertisment pentru inculpat. Pericolul public pe care îl reprezintă inculpatul rezultă și din modul de comitere al faptei, acesta a condus autoturismul știind că nu poseda permis de conducere, iar apoi a părăsit locul accidentului, lăsând victima fără a-i acorda primele îngrijiri medicale, fără a o transporta la cel mai apropiat spital și fără a anunța producerea evenimentului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Având cuvântul, inculpatul arată că îi pare rău pentru cele întâmplate și solicită să fie lăsat în libertate pentru a ajuta victima accidentului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
,
Prin încheierea penală nr.26/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și, în baza art.1491raportat la art.148 lit.a) și f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. S. C., fiul lui M. și M., născut la data de_ în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, recidivist postexecutoriu, cu domiciliul în municipiul Z., str.T. V. nr.38, bl.Dalia, sc.A, ap.3, jud.S. ,
C.N.P.1., pe o durată de 29 zile, de la 29 aprilie 2013 până la 27 mai 2013 inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_ ,
ora 17.00, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat arestarea preventivă a inculpatului P. S. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, fapte prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, art.89 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 și art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002, totul cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal.
Faptele constau, în esență, în aceea că în data de_, în jurul orei 23.15, inculpatul P. S. C., deși nu poseda permis de conducere, a condus pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar pe trecerea de pietoni din zona pieței Astralis de pe bd.M. Viteazu, a provocat un accident de circulație, accidentând grav partea vătămată Toma Marinică P., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a făcut referire la dispozițiile art.143, art.148 lit.a) și f) și art.136 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Inculpatul a fost reținut la data de_ de către Poliția municipiului Z. pentru 24 de ore din data de_ ora 22.15 până la data de_ ora 22.15, iar prin ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.1006/P/2013 a fost revocată această măsură preventivă, în temeiul art.1401alin.3 Cod procedură penală, dispunându-se punerea de îndată în libertate a învinuitului la ora 15.30.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar nr.1006/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului P. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.2 O.U.G.nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002, totul cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din
cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește sintagma de "indicii temeinice";, legiuitorul a arătat în art.681Cod procedură penală că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta, acestei noțiuni din dreptul intern corespunzându-i sintagma de motive verosimile folosita de art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și care potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie reprezintă fapte sau informații de natură sa convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a comis
o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c.Regatului Unit), fără a fi însă necesar ca aceste date să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea (cauzele McKay c.Regatului Unit și O"Hara c.Regatului Unit).
S-a constatat astfel că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, atât cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii de către judecător, susținând însă că a părăsit locul accidentului datorită șocului în care s-a aflat ulterior producerii acestuia, iar intenția de a părăsi țara a avut drept scop procurarea unei sume de bani pentru despăgubirea părții vătămate.
Referitor la starea de fapt, din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală, rezultă că în data de_, în jurul orei 23.20, Poliția municipiului Z. a fost sesizată prin intermediul apelului unic de urgență 112 despre producerea unui accident de circulație în zona Astralis din municipiul
Z., soldat cu vătămarea corporală a numitului Toma Marinică P. . Cercetarea la fața locului a indicat faptul că partea vătămată s-a angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător, acesta fiind lovit de un autoturism care a părăsit apoi locul faptei fără a avea încuviințarea organelor de poliție în acest sens. Autoturismul implicat în accident a fost depistat în data de_, în jurul orei 01.00, pe raza localității Jibou, la volan aflându-se
martora P. M. Andarada, aceasta declarând că a fost sunată de către soțul său pentru a lua mașina din parcarea blocului și a merge după el în localitatea Șimișna. S-a stabilit pe baza declarațiilor persoanelor audiate și a probelor administrate că vinovat de producerea accidentului este inculpatul P. S. C., care nu posedă permis de conducere, potrivit informațiilor existente în baza de date aferentă și care, părăsind locul faptei și nefiind găsit la domiciliu, a fost dat în consemn la frontieră, fiind ulterior depistat în data de_, în jurul orei 23.00 la punctul de trecere a frontierei Borș, reținut și transportat la Z. .
Ținând cont de starea de fapt expusă anterior, dar și de actele premergătoare întocmite și de probele administrate până la acest moment în cauză, care se coroborează între ele, instanța a considerat că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpatul P. S. C. a comis faptele pentru care este cercetat. În acest sens sunt relevante declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor, care se coroborează cu cele ale martorilor P. M. -Andrada, Baidoc A. și Aciu Alin, cu raportul de constatare medico-legală nr.531/II/b/39 din_, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, procesul-verbal de imobilizare a autovehiculului și procesul-verbal de depistare a inculpatului întocmit de către Serviciul Poliției de Frontieră Borș.
Procedând la analizarea temeiurilor care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, instanța a constatăat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.a) și f) Cod procedură penală.
Astfel, referitor la incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.a) Cod penal, instanța a reținut că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organului de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, acesta fiind de altfel localizat și reținut la punctul de trecere al frontierei Borș, existând așadar riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, impunându-se ca atare, în baza art.148 lit.a), luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de acesta.
Motivul invocat de către inculpat în apărarea sa, respectiv acela că a intenționat să meargă la tatăl său la B. apesta, pentru a face rost de bani în vederea despăgubirii părții vătămate nu este de natură să înlăture subzistența temeiul reținut anterior de către instanță. În acest sens, instanța a considerat că, în ciuda stării de șoc în care s-a aflat, inculpatul avea posibilitatea și opțiunea de a sesiza organelor de poliție despre cele petrecute, de a se interesa de starea părții vătămate, având apoi ulterior timp pentru a se preocupa de găsirea sumelor de bani necesare pentru despăgubirea persoanei vătămate. De altfel, după cum s-a susținut în apărare de către avocații inculpatului, acesta nu a luat instantaneu hotărârea de a părăsi țara, ci după aproape 24 de ore de frământări interioare și mustrări de conștiință. Or, în opinia instanței, existența unor atare frământări trebuia să îl determine pe inculpat să acționeze în alt mod și nu să se ascundă și să intenționeze părăsirea țării la adăpostul întunericului, în condițiile în care chiar el a declarat că a petrecut aproape toată ziua de_ pe raza municipiului Oradea și spre seară a decis să contacteze un taximetrist pentru a-l transporta la B. apesta.
Totodată, în cauză s-a apreciat că subzistă și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani pentru două dintre cele trei infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul (închisoarea de la 2 la 7 ani pentru
părăsirea locului accidentului și de la 1 la 5 ani pentru conducerea fără permis), iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, învinuit de comiterea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol social relevat și de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul.
Și referitor la acest temei trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani, această condiție fiind analizată anterior de instanță.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din natura și modalitatea de săvârșire a acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum sunt acestea prevăzute la art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Sub acest aspect, s-a reținut că, pentru a proba existența pericolului concret pentru ordinea publică, nu trebuie administrate la dosar alte probe decât cele ce duc la justa soluționare a cauzei, iar în prezent la dosar există procesul-verbal de cercetare la fața locului cu schița accidentului, declarațiile martorilor și ale inculpatului, concluziile medico-legale, fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă antecedentele sale penale și infracțiunile pentru care acestea au survenit, dovada faptului că inculpatul nu deține permis de conducere valabil, procesul-verbal de depistare a inculpatului, suficiente pentru a se aprecia în acest moment existența sau nu a pericolului pentru ordinea publică
Existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către altă persoană în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca fiind autori ai unor asemenea fapte. Ca atare, la stabilirea pericolului public, nu trebuie avute în vedere doar datele legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură să creeze la nivelul societății un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității dată fiind și recrudescența acestui fenomen.
Astfel, deși cunoștea că nu are dreptul să se urce la volanul unui autovehicul, deoarece nu deținea un permis de conducere valabil, totuși a făcut acest lucru, explicațiile pe care acesta le oferă nefiind în măsură a-i pune sub semnul întrebării vinovăția în săvârșirea ei.
Prin conduita sa inculpatul a comis un număr de trei infracțiuni aflate în concurs real, chiar dacă numai două dintre acestea au acea gravitate care l-a determinat pe legiuitor să stabilească o pedeapsă ce se încadrează în cazurile de luare a măsurii arestării preventive reglementat de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală.
Urmările faptelor sale sunt de o gravitate necontestată, astfel o persoană a fost grav accidentată, suferind vătămări corporale care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile și care i-au pus în primejdie viața, conform concluziilor din raportul de constatare medico-legală.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat că locul în care s-a produs accidentul a fost pe trecerea de pietoni, destinată exclusiv acestora, dispozițiile art.72 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 arătând că pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule, numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător.
Inculpatul a manifestat dezinteres față de sancțiunile penale aplicate anterior de către o autoritate a statului și care aveau scopul de a proteja atât ceilalți participanți la trafic, cât și chiar pe inculpat personal, acesta punându-și în pericol și propria viață și persoană prin urcarea la volan în lipsa unui permis de conducere valabil, dar și pe cea a prietenului său aflat cu el în mașină și pe a tuturor persoanelor participante la trafic la momentul la care a decis să se urce la volan. O astfel de atitudine, care a avut consecințe atât de grave, este de natură să aibă valoarea unor probe suficiente care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate la foarte puțin timp după săvârșirea faptelor.
Raportat la aceste împrejurări, instanța a apreciat că regretul manifestat de către inculpat, deși probabil sincer, este raportat la consecințele faptelor sale și nu la faptele în sine, iar circumstanțele de ordin strict personal ale inculpatului, referitoare la căsătoria sa și la împrejurarea că are un copil minor în vârstă de 1 an și 8 luni nu pot înlătura pericolul social astfel cum a fost el analizat în cele ce preced.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta și o evidentă încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către acesta, cât și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Iar lipsa de reacție a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natura a știrbi autoritatea organelor judiciare si de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.
Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară efectuarea de verificări pentru stabilirea exactă a situației de fapt și identificarea unor eventuali martori oculari, astfel încât, pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.
Instanța a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, care s-au dovedit a fi o persoană cu perseverență infracțională deosebită în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, încercând totodată să se sustragă de la urmărirea penală.
Nici celelalte apărări invocate, referitoare la posibilitatea unei împăcări a părților în privința infracțiunii de vătămare corporală gravă, la posibilitatea reținerii unei culpe comune în producerea accidentului sau la intenția inculpatului de a se prevala în faza de judecată de procedura simplificată nu sunt de natură a forma convingerea instanței despre suficiența unei măsuri restrictive și nu privative de
libertate. Nu se poate omite că prin atitudinea sa, inculpatul a nesocotit cea mai importantă valoare socială apărată de legea penală, și anume viața, lăsând partea vătămată accidentată de el în "grija"; unei alte persoane, respectiv a prietenului său care s-a aflat cu el în mașină, fără a anunța ambulanța pentru a i se acorda îngrijirile medicale necesare și nici nu s-a preocupat de starea acesteia decât în dimineață următoare producerii accidentului, când, potrivit declarației sale, i-ar fi solicitat acesteia să meargă la spital pentru a afla informații. Nu este de neglijat nici starea extrem de gravă a părții vătămate, care este în comă de gradul II, medicii neputând da un prognostic în privința evoluției stării sale de sănătate, acesta având multiple fracturi, atât la nivelul membrelor, cât și la nivel cranian, existând și posibilitatea agravării stării sale de sănătate, cu consecințe dintre cele mai grave. Celelalte aspecte vizează elemente de circumstanțiere în cazul trimiterii în judecată a inculpatului, putând fi valorificate în acea etapă a procesului penal, însă nu și sub aspectul înlăturării pericolului social concret și al necesității luării celei mai drastice dintre măsurile preventive.
Împotriva Încheierii penale nr. 26/A din_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs inculpatul, fără să motiveze în scris, iar la susținerea recursului a arătat că regretă faptele comise și solicită să fie lăsat în libertate pentru a ajuta victima accidentului.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă existența indiciilor temeinice, în sensul prev. de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, fapte
prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, art.89 alin.1
O.U.G.nr.195/2002 și art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002, totul cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal.
Din coroborarea probatoriului administrat până în prezent rezultă că măsura preventivă a fost luată în baza unei stări de fapt corect reținute de instanță, respectiv - în baza faptului că în data de_, după ora 23.00, fără a poseda permis de conducere, inculpatul P. S. C. a condus pe drumuri publice un autoturism, iar ajuns în zona pieței Astralis de pe bd.M. Viteazu, pe trecerea de pietoni, a lovit-o pe partea vătămată Toma Marinică P. ,care se angajase în traversarea străzii, după care inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În urma unui apel la nr. unic de urgență 112, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Z. ,cu multiple leziuni,la momentul formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului Toma Marinică P. aflându-se în comă de gradul II.
Autoturismul implicat în accident a fost depistat în data de_, în jurul orei 01.00, pe raza localității Jibou, la volan aflându-se martora P. M. Andrada, aceasta declarând că a fost sunată de către soțul său, P. S. C., pentru a lua mașina din parcarea blocului și a merge după el în localitatea Șimișna. Ulterior, nefiind găsit la domiciliu, inculpatul a fost dat în consemn la frontieră, fiind
depistat în data de_, în jurul orei 23.00, la punctul de trecere a frontierei Borș, reținut și transportat la Z. .
Starea de fapt reținută rezultă din declarațiile de recunoaștere parțială a faptelor, date de inculpat în fața organelor de cercetare penală, a procurorului și în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerea de arestare preventivă, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor P. M. -Andrada, Baidoc
A. și Aciu Alin, cu raportul de constatare medico-legală nr.531/II/b/39 din _
, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu schița locului faptei, cu procesul-verbal de imobilizare a autovehiculului și cu procesul-verbal de depistare a inculpatului, întocmit de către Serviciul Poliției de Frontieră Borș.
Așadar, din probatoriul administrat până în prezent rezultă caracterul rezonabil al bănuielilor pe care s-a întemeiat propunerea de arestare preventivă a inculpatului, fiind respectate exigențele art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că existența "motivelor rezonabile"; presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea,(…)neimpunându-se ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării (cauza Fox,Campell și Hartley c. Regatului Unit).
În mod corect a reținut instanța incidența dispozițiilor art.148 lit.a) C.p.p., din documentele existente la dosar rezultând că, în momentul în care inculpatul a fost depistat de către organele de cercetare penală, acesta avea intenția de a se deplasa în Ungaria, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală. Inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, iar motivul invocat de către inculpat în apărarea sa, respectiv acela că a intenționat să meargă la tatăl său, la B. apesta, pentru a face rost de bani în vederea despăgubirii părții vătămate nu este de natură să înlăture subzistența temeiul reținut anterior de către instanță. Astfel după cum a reținut și Judecătoria Zalău, în ciuda stării de șoc în care s-a aflat, inculpatul avea posibilitatea și opțiunea de a chema o ambulanță și de a sesiza organele de poliție despre cele petrecute, de a se interesa de starea părții vătămate, având apoi timp pentru a se preocupa de găsirea sumelor de bani necesare pentru despăgubirea persoanei vătămate.
De asemenea, în mod just s-a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f) C.p.p., întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru două dintre cele trei infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mari de 4 ani (închisoarea de la 2 la 7 ani pentru părăsirea locului accidentului și închisoarea de la 1 la 5 ani pentru conducerea fără permis) și, în mod just și legal, s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind avute în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, natura acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,gravitatea deosebită a celor comise, precum și recrudescența faptelor de acest gen.
A fost avută în vedere și persoana inculpatului, care este cunoscut cu preocupări în săvârșirea de astfel de infracțiuni, anterior suferind alte două condamnări pentru infracțiuni de conducere a unor autoturisme pe drumuri publice fără a deține permis.
Prin urmare, dezinteresul manifestat față de sancțiunile penale aplicate anterior de către autoritățile statului și care aveau scopul de a proteja atât ceilalți participanți la trafic, cât și chiar pe inculpat personal justifică pe deplin luarea măsurii arestării preventive, regretul manifestat de P. S. C. neputând diminua pericolul social prezentat de inculpat, celelalte aspecte invocate putând constitui, eventual, elemente de circumstanțiere în cazul trimiterii în judecată a acestuia.
Au mai fost avute în vedere necesitatea unei reacții prompte, corespunzătoare, a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, precum și reacția publică a cetățenilor la comiterea unor astfel de infracțiuni în lipsa unei reacții corespunzătoare față de autori, aceasta din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Nu în ultimul rând, măsura preventivă se impune pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, privarea de libertate a inculpatului fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.143, 148 lit. a,f Cod procedură penală, T. apreciază că în mod legal și temeinic s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. S. C., astfel că, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul,care a fost asistat de apărător ales, va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DISPUNE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. C., fiul lui
M. și al lui M., născut la data de_, în municipiul Z., domiciliat în Z., str. T. V., nr. 38, bl. Dalia, ap. 3, jud. S., împotriva încheierii penale nr. 26/A/_ a Judecătoriei Z., obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la sediul instanței, azi,_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
T. C. M. | S. Ț. | D. | B. | D. M. | J. |
Red.ȚDB/_
Dact.DMJ/_
3 ex.
Jud. fond/Ș. C
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Încheierea penală nr. 2/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 393/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
