Încheierea penală nr. 27/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 27/R

Ședința publică de la 19 Iunie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.

Judecător: I. D. H. Judecător: D. -D. I. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj

S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul C. C. D., fiul lui V. și mal lui V., născut la data de_, în prezent deținut în arestul I.P.J. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 35/A din data de_ a Judecatoriei Z., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C.

C. D., asistat de av. desemnat din oficiu Tudor Crihan. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței, inculpatul învederează că își menține recursul formulat și solicită schimbarea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea. Solicită acestea pentru a se înțelege cu familia pentru achitarea prejudiciului. Solicită totodată că să se țină cont de faptul că nu are antecedente penale și că dorește achitarea integrală a prejudiciului. Învederează că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nelocuind la domiciliul său din orașul Ș. l Silvaniei, având luată o chirie în Suplacu de Barcău. Multe persoane l-au văzut și astfel pot să declare că nu a încercat să se sustragă și își recunoaște infracțiunea reținută în sarcina sa.

Apărătorul inculpatului, av. Tudor Crihan, solicită instanței admiterea recursului formulat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă și anume obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În conformitate cu prevederile art. 148, lit. a) Cod procedură penală, s-a arătat că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală în perioada martie- iunie, dar s-a reținut de instanța de fond că numai din luna mai a fost începută urmărirea penală. Inculpatul a fost plecat o lună de zile în Italia, iar o persoană care încearcă să se sustragă de la urmărirea penală și de la procesul penal nu revine în țară. Faptul că l-au căutat la domiciliul său și nu a fost găsit nu înseamnă că s-a sustras de la urmărirea penală, în fond el locuind în altă parte cu chirie. Apreciază astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 148, lit. a) Cod procedură penală, fiind ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpatului.

Referitor la prevederile art. 148, lit. f) Cod procedură penală, arată apărătorul inculpatului, aceasta ține mai mult de apreciere, de ansamblul

faptelor, a probelor și a persoanei inculpatului. Raportat la atitudinea și comportamentul inculpatului în fața organelor de cercetare penală, solicită aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive și care să mențină prezența sa în cadrul unui areal geografic determinat. Cu privire la prejudiciile săvârșite de către inculpat, arată reprezentantul acestuia, ar trebui avut în vedere prejudiciul pe fiecare parte vătămată și nu prejudiciul în integralitatea lui. Aceste prejudicii, raportat la fiecare parte vătămată în parte, pot fi recuperate, astfel cum a declarat și susținut inculpatul. Față de faptul că se află la primul contact cu legea penală, având în vedere și faptul că își recunoaște fapta și dorește achitarea prejudiciului, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea.

Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. R., apreciază că instanța de fond în mod legal a admis propunerea și a luat măsura arestării preventive. Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzute de art. 215, alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. S-a reținut că inculpatul a indus în eroare 100 de părți vătămate promițându-le contracte de muncă în străinătate. Față de prejudiciul săvârșit, arată reprezentanta Ministerului Public, trebuie avut în vedere și situația materială a părților vătămate, câți bani aveau acestea dacă încercau să meargă la lucru în străinătate.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt dispozițiile art. 148, lit. a) și f) Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la dispozițiile art. 148, lit. a), arată reprezentanta Ministerului Public, atât parchetul cât și instanța de fond au apreciat că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, întrucât din faza actelor premergătoare s-a încercat să se ai legătura cu inculpatul și nu s-a reușit. Când a aflat că este cercetat acesta și- a dat demisia de la serviciul onorabil pe care îl avea și a plecat în Italia. Se arată de către inculpat că dorește achitarea prejudiciului, dar de ce acum, de ce nu a încercat achitarea prejudiciului când a constat că s-a început urmărirea penală.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.

Având ultimul cuvânt inculpatul, acesta arată că poliția a fost la el acasă nelăsând o citație, ci doar procesul verbal prin care s-a arătat că nu a fost găsit la domiciliu. A fost căutat de trei ori, însă niciodată cu citație pentru a se prezenta și nici nu a fost chemat cu citație la poliție. Demisia despre care reprezentanta Ministerului Public face referire, și-a dat-o cu mult timp înainte de a începe urmărirea penală. De sustras nu s-a sustras și nici nu s-a ascuns, pentru că dacă ar fi încercat să se sustragă nu ar mai fi venit în țară.

Solicită a i se acorda posibilitatea de a plăti prejudiciul.

Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii cu altă măsură mai puțin restrictivă.

Instanța reține cauza în pronunțare.

Prin incheierea penala nr.35/A/2013 a Judecatoriei Z., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj privind arestarea preventivă a inculpatului C. C. D. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul 160/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art.149¹alin. 9 și 10 raportat la art. 143 și art.148 alin.1 lit.a) și

f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.

C. -D., fiul lui V. și V., născut la data de_, în orașul Ș. Silvaniei, jud. Sălaj, domiciliat în orașul Ș. Silvaniei, str. Partizanilor, nr. 9, bl. M4, sc. A, ap. 16, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, pe o durată de 29 zile, începând de la data de_ până la data de_ inclusiv.

În baza art.151 Cod procedură penală, dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.

În temeiul art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de_, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C. C. D. cercetat în dosarul 160/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă s-a arătat faptul că prin rezoluția organelor de cercetare penală, confirmată de procuror la data de_, s-a început urmărirea penală față de învinuitul C.

C. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii aceleași infracțiuni.

Prin ordonanța de reținere a organelor de cercetare penală din data de_ față de inculpat s-a dispus măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data_, ora 00.30, din care s-au dedus 7 ore cât învinuitul a fost privat de libertate ca urmare a conducerii la sediul poliției, măsura reținerii expirând la data de_ ora 17.30.

Procurorul a arătat că din mijloacele de probă administrate în cază rezultă următoarea stare de fapt:

În perioada octombrie 2012 - martie 2013 C. C. D. a indus în eroare aproximativ 100 de persoane, cărora le-a promis că le obține contracte de muncă în Germania, încasând sume cuprinse între 135 euro și 150 euro.

Pentru a câștiga încrederea părților vătămate, inculpatul s-a recomandat în unele situații ca fiind reprezentantul angajatorului din Germania " S.C. DAKAMBAIT.CO " din localitatea Dakau, iar în alte situații ca fiind reprezentant al persoanei juridice LOEWE ZEITARBEIT ARCD cu sediul în Germania, înregistrată la Registrul Comerțului /Autoritățile Administrației Publice din Germania sub nr. 678934/2008, telefon 15212876403, deși în realitate nu era.

Inculpatul pentru a-și pune în aplicare activitatea infracțională, respectiv aceea de a induce în eroare cât mai multe părți vătămate de la care să obțină sume cuprinse între 135 euro și 150 euro, în cursul lunii octombrie 2012, pe site-ul " tocmai.ro" a postat următorul anunț: " Ofer locuri de muncă în Germania pentru 80 de persoane în agricultură și pentru 20 de persoane în construcții. Rog seriozitate. Nr. de telefon 0752/759194"; nr. care aparține inculpatului. În ziua anunțului, inculpatul a fost contactat telefonic de peste 50 de persoane și întrucât a fost "copleșit" de solicitări, a listat de pe internet

un formular de contract de muncă pe perioadă determinată, iar la denumirea angajatorului a trecut societățile mai sus enumerate, iar ca reprezentant numele său. În aceste împrejurări, a încheiat contracte individuale de muncă fictive cu aproximativ 100 de persoane, conform declarației inculpatului, iar de la persoanele care și-au exprimat dorința pentru a desfășură activități în agricultură a pretins și primit 135 euro și de la persoanele care solicitau să

lucreze în construcții a pretins și primit suma de 148 euro, ( sume încasate în euro sau echivalentul lor).

Inculpatul nu era reprezentantul nici unei societăți, nici din Germania și nici din țară, societăți care să-1 fi împuternicit să recruteze persoane pentru astfel de activități. Pentru a-i induce în eroare pe cei pe care îi contacta și cu care în final încheia contract de muncă în condițiile mai sus expuse, la fiecare dintre părțile vătămate le-a precizat că este reprezentantul acestor societăți din Germania, iar contractul se încheie doar într-un singur exemplar pentru că urmează să fie trimis în Germania în vederea înregistrării la angajator și totodată la primăria pe raza căruia își avea sediul angajatorul urmând ca după primirea nr. de înregistrare să îi dea câte o copie fiecărei părți vătămate. Contractele de muncă pentru agricultură au fost încheiate pe o durată de 3 luni, iar pentru munca în construcții pe o durată de 6 luni, cu posibilitate de prelungire pentru cei care ar fi desfășurat activitatea în construcții. Cu ocazia încheierii acestor contracte învinuitul, a precizat fiecărei părți vătămate faptul că, sumele încasate de la ei reprezintă contravaloarea transportului și taxa de încheiere a contractului. Conform mențiunilor stipulate în aceste contracte, părțile vătămate trebuiau să înceapă activitatea la data de_, dată care a fost amânată cu o lună de zile de către inculpatul, cu motivarea acestuia că, sunt condiții meteo nefavorabile.

Persoanele care au fost induse în eroare, de către C. C. D. ,în modalitatea mai sus descrisă și care au fost identificate până în prezent, sunt următoarele: S. Timea Melinda din Borla, Nagy Clara Katalin din Borla, Cuibuș R. din Z., P. Floare Ana din Z., Suveroșan Aurelia din Z. ( a plătit pentru trei contracte), Filip M. a din Z., 0storos Florica D. din Gîrceiu, M. Ilie Dănuț din Gîrceiu, Bone Attila din Borla (a plătit pentru 2 contracte), B. D. din Gîrceiu, Șerban Gheorghe din Sărmașag (a plătit pentru 5 contracte), Rus Florentina din Șomcuta Mare ( a plătit pentru trei contracte), P. Florica din Jibou, P. C. din Jibou, Bălănean A.

din Jibou, Gorgan Marius Crinu din Derșida, Remeș Lucian din Derșida, Florea C. V. din Z., P. I. din Z., B. Florian din Z., Meseșan V. din Z., S. Andrei I. din Z., P. S. V. din Moigrad, Chiorean Simina A. din Moigrad, Ilea V. din Z. (a plătit pentru 4 contracte), Zagor E. Denisa din Z., Orțan M. din Z., Ilyeș E. din Z., Borz V. din Năpradea (a plătit pentru două contracte),Copos V. din Cuceu, Criste E. din Jibou, Șomogyi M. din Jibou, T. M. Olga din Jibou. Stejerean L. D. din Jibou, T. A. B. din Letca, Varga luliana A. din P. eni, Sabo N. F. din P. eni, 0ros Manix din P. eni, 0ros L. din P. eni, 0ros Gyongyike M. din P. eni, Lăcătuș Marinela A. din P. eni, C. u Crina Carmela din P. eni, Lăcătuș N. din P. eni, M. D. din P. eni (a plătit pentru 2 contracte), M. S. din Z., Pașca Ionuț Andrei din Z., Varga Olimpia din P. eni, Bătrânu Irina din P. eni, Varga Lucian din

P. eni, S. D. din Sălajeni, Loloș Geta din P. eni, F. M. a Tincuța din P. eni, Mihăilă Gabriel Marius din Gîlgău, S. V. din Crișeni (a plătit pentru 2 contracte).

Prejudiciul cauzat părților vătămate, identificate până în prezent, este de

9.434 euro.

După data de_, părțile vătămate au făcut presiuni asupra inculpatului în vederea plecării la muncă în Germania sau a restituirii banilor, însă inculpatul a restituit sumele încasate doar la 6-7 persoane, conform declarațiilor inculpatului.

Inculpatul își desfășura activitatea ca subofițer în cadrul ISU Sălaj- Formațiunea Ș. Silvaniei și întrucât banii pe care i-a însușit prin inducerea în eroare a părților vătămate i-a cheltuit, a procedat la darea demisiei de la locul de muncă.

Asupra inculpatului s-au exercitat presiuni atât telefonice, cât și personale de către părțile vătămate pentru faptul că i-a indus în eroare prin încheierea contractelor de muncă în modalitatea mai sus descrisă și le-a încasat banii, motiv pentru care a procedat la arderea tuturor contractelor

"încheiate", ardere care a fost făcută în clădirea barului " Selena" din localitatea Ip unde era foarte cunoscut.

La scurt timp, inculpatul a plecat în Italia pentru aproximativ o lună de zile. In jurul datei de_, inculpatul a revenit în țară, însă de la această dată s-a ascuns la diferite persoane de pe raza localităților Șumal, jud. Sălaj și Suplacu de Barcău, jud. Bihor.

Procurorul a solicitat dispunere măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 zile susținând că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 alin. 1 lit. a și f Cod procedură penală. Se arată că inculpatul a fost citat în repetate rânduri și căutat la domiciliu, dar acesta s-a ascuns la diferite persoane de pe raza localităților Sumal jud. Sălaj și Suplacul de Barcău jud. Bihor, unde a fost prins de organele de poliție la data de_ . de asemenea se susține de procuror că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de modul de concepere a activității infracționale, împrejurările comiterii faptelor și sentimentul de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției creat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149¹Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

Pentru a dispune măsura arestării preventive trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, calitatea de inculpat potrivit art. 23 C.pr.pen, să existe-potrivit art. 148 alin. 1 C.pr.pen rap. la art. 143 alin. 1 C.pr.pen probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 rap. la art. 136 alin. 6 C.pr.pen pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, să existe unul din cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a-f C.pr.pen, pericolul de sustragere a inculpatului de la urmărire penală sau judecată, respectiv de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 C.pr.pen, iar realizarea scopului prev. de art. 136 alin. 1 C.pr.pen să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestări preventive, conform criteriilor prev. de art. 136 alin. 8 C.pr.pen.

Cu privire la prima condiție se reține că prin rezoluția din data de_ în dosarul nr. 160/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost începută urmărirea penală față de învinuitul C. C. D., iar prin ordonanță procurorului din data de_ din același dosar a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind. 1 C.pr.pen - atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fară a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.

În cauza de față, din probele existente în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată așa cum a fost reținută în propunerea de arestare preventivă, sunt relevante în acest sens declarațiile inculpatului date în fața organelor de cercetare penală și a procurorului, în care recunoaște în totalitate faptele pentru care este cercetat, declarații care se coroborează cu declarațiile părților vătămate și cu dovezile de încasare a sumelor depuse la dosar în original de către părțile vătămate audiate.

Instanța de fond a reținut că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s-ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv.

Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 C.pr.pen impune - pentru luarea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. Astfel se reține ca în referatul Parchetului de pe lângă T. s-a invocat art. 148 alin. 1 lit. a și f C.pr.pen, prima instanță apreciind că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de textele legale invocate, pe considerentele ce urmează.

În speță este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prev. de art. 148 alin.1 lit. a C.p.p. deoarece așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul s-a ascuns în vederea sustragerii de la urmărire penală. După sesizarea din oficiu în prezenta cauză, încă din faza actelor premergătoare inculpatul a fost citat la domiciliu în data de_, unde din discuțiile purtate cu tatăl inculpatului a rezultat că acesta era plecat la muncă în străinătate, dar nu cunoaște țara. Ulterior inculpatul a fost căutat de organele de poliței la domiciliu în datele de_ ,_ ,_, potrivit proceselor verbale de căutare depuse la dosarul cauzei (f.243-247) de fiecare dată la domiciliul inculpatului au fost găsiți părinții inculpatului care de fiecare dată declară că inculpatul este plecat în străinătate. În declarația de învinuit, inculpatul arată că a plecat în Italia în data de_ și s-a întors la data de_, rezultând că acesta a fost citat de la domiciliu și înainte de a pleca și după ce s-a întors din Italia. Inculpatul neagă faptul că s-ar fi ascuns, ca argument în acest sens arătând doar că a fost în diferite baruri din localitatea Ip și Suplacu de Barcău. În fața instanței declară că nu a știut că a fost citat deoarece a fost citat la domiciliu, dar că nu a fost nimeni acasă și că nu a primit citația. Inculpatul nu este credibil în susținerile sale în condițiile în care nu explică motivul lipsei

sale de la domiciliu după ce s-a întors în țară, nici locurile în care a fost și

justificarea prezenței sale acolo, nici dacă a luat legătura cu părinții împreună cu care locuia și care, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, au luat cunoștință de citare sa de fiecare dată. În plus intenția inculpatului de a se ascunde (și că la acest lucru concurau și membrii familiei) rezultă și din faptul că deși era în țară părinții acestuia declarau că este plecat în străinătate.

De asemenea instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin.1 lit. f) C.p.p. in sensul ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută in sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosar reiese că lăsarea acestuia

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social

- ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului instanța a avut în vedere și gravitatea faptei săvârșite de inculpat, ce rezultă din modalitatea concretă de comitere, modul minuțios de concepere a întregii activități infracționale menită să convingă ușor și un număr cât mai mare de persoane, de pe o rază teritorială mare

(inculpatul declară că a încheiat contracte fictive și a încasat sume de bani și de la persoane din Râmnicu Vâlcea), numărul mare al părților vătămate, prejudiciul foarte mare produs și nerecuperat, perioada lungă de desfășurare a activității infracționale. În apărare se susține că periculozitatea faptei nu este mare deoarece aceasta a fost concepută "copilărește"; și prejudiciul produs fiecărei persoane în parte nu este foarte ridicat. Periculozitatea faptei și implicit a persoanei inculpatului rezultă din faptul că, așa cum a fost gândită, simplist sau nu, fapta a fost în măsură să producă un număr foarte mare de victime, inculpatul identificând nevoile unui segment important de populație, mizând pe lipsa mijloacelor financiare și un nivel de pregătire mai scăzut. Periculozitatea faptei și mai ales a persoanei inculpatului rezultă din prejudiciul cumulat produs de acesta, urmare a unei perseverențe extrem de crescute a acestuia în punerea în aplicare a rezoluției infracționale.

Raportat la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta este în vârstă de 30 ani, nu are un loc de muncă, nu are antecedente penale dar nu este la prima confruntare cu legea penală în anul 2012 i-au fost aplicate două sancțiuni administrative pentru comiterea infracțiunilor de ultraj și sfidarea organelor judiciare. Periculozitate persoanei inculpatului rezultă din faptul că acesta o lungă perioadă de timp a perseverat în desfășurarea unei activități infracționale complexe ce a implicat deplasări, contacte cu un număr foarte mare de persoane, întocmirea de acte fictive, în perioada respectivă inculpatul alocându-și resursele și timpul în cea mai mare parte scopului infracțional. Pe de altă parte atitudinea indiferentă a inculpatului față de victimele sale pe care le-a menținut în eroare o lungă perioadă de timp, ulterior ascunzându-se pentru a nu fi găsit, denotă o lipsă de respect față de patrimoniul persoanelor și valorile sociale ocrotite de lege, dar și față de normele legale ce privesc angajarea răspunderii.

Așa cum s-a statuat in doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte contrare ordini sociale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice

determinate de fapta pentru care este cercetat. Având în vedere complexitatea activității infracționale desfășurare de inculpat, numărul extrem de mare al persoanelor păgubite dar și atitudinea inculpatului manifestată în raport cu aceste persoane, care s-au coalizat în găsirea inculpatului și tragerea acestuia la răspundere, în mod cert impactul social al faptelor inculpatului este unul extrem de mare, cu o puternică rezonanță în rândul opiniei publice, generând un sentiment de insecuritate și revoltă. Față de contextul social-economic, numărul infracțiunilor contra patrimoniului, starea de insecuritate socială creata de infracțiuni de natura celor săvârșite de inculpat, instanța apreciază că prin fapta inculpatului s-a creat sentimentul de insecuritate al opiniei publice și este necesară adoptarea unei reacții ferme din partea autorităților pentru a diminua această reacție publică dar și pentru a descuraja adoptarea unor conduite antisociale similare de către alte persoane.

Recunoașterea faptelor de către inculpat nu este în măsură a diminua pericolul reprezentat pentru ordinea publică de persoana acestuia și nici nu reprezintă o garanție a faptului că acesta nu se va sustrage de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Nu este de neglijat faptul că inițial în declarația olografă inculpatul nu a recunoscut întocmai faptele, neasumându-și pe deaîntregul vinovăția prin încercarea de a transpune o parte din răspundere unei persoane fictive din Germania, despre care nu a făcut vorbire ulterior. Recunoașterea faptelor după ce acestea au fost descoperite și probate de către organele de urmărire, nu reprezintă o garanție a faptului că

inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale, că regretă și că este gata să își asume răspunderea pentru comiterea lor. Având în vedere atitudinea inițială a inculpatului de a nu-și asuma răspunderea pentru faptele sale, atât prin ascunderea de părțile vătămat dar și de organele de cercetare, instanța nu a putut reține ca garanții ale prezenței inculpatului în fața organelor judiciare faptul că a recunoscut faptele și că este interesat de despăgubirea părților vătămate. Recunoașterea faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză nu poate fi reținută ca o garanție a prezentării acestuia la proces și a faptului că a renunțat la ideea inițială de a se sustrage de la răspundere penală. Ba chiar mai mult, cunoscând numărul și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, inculpatul prefigurând posibilitatea aplicării unei pedepse, este și mai crescut riscul ca acesta să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Se impune a fi analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În alegerea unei măsuri preventive instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 136 alin.8 C.p.p. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. Instanța a avut în vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a

inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.

Prima instanță a apreciat că în contextul celor analizate mai sus, există riscul real ca inculpatul să se sustragă, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret real pentru ordinea publică și generează un sentiment de insecuritate care nu pot fi contracarate de măsurile preventive alternative la detenție. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului în comiterea în continuare de fapte penale de o gravitate sporită.

Din analiza circumstanțelor deja reținute de prima instanță, a rezultat că pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., având în vedere criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. în această cauză s-a impus a se lua măsura arestării preventive față de inculpat, care este cea mai potrivită, alegerea sa făcându-se ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, mobilul săvârșirii faptelor,de vârsta, persoana inculpatului și periculozitatea acestuia.

Având în vedere și faptul că urmărirea penală nu a fost nici pe departe finalizată, cauza fiind una complexă prin prisma numărului extrem de mare de părți vătămate, dintre care un număr mare nu sunt identificate încă, iar în contextul în care inculpatul a declarat că a ars contractele încheiate cu acestea și nu a oferit date cu privire la numărul sau identitatea acestor persoane, există și suspiciunea că odată pus în libertate inculpatul va lua legătura cu părțile vătămate în încercarea de a le influența în sensul de a nu formula plângere. Pentru buna desfășurare a procesului penal, aflarea întregului adevăr în cauză și soluționarea cu celeritate a cauzei, s-a impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului .

Față de toate aceste motive, văzând dispozițiile art.149¹, art.148 lit. a și

f) Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C.

D. pe o durată de 29 de zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.

Potrivit art.171 alin. 3 C.p.p, asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat Crihan Tudor, iar în baza art. 189 alin.1 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul C. C., solicitand judecarea in stare de libertate avand in vedere faptul ca nu s-a sustras de la urmarire penala, ca nu are antecedente penale si poate recupera prejudiciul cauzat partilor vatamate.

Examinând recursul declarat tribunalul a retinut ca acesta este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele considerente:

Inculpatul C. C. D. este cercetat în dosarul 160/P/2013 al Parchetului de pe langa T. S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Din probele administrate pana la acest moment s-a retinut urmatoarea stare de fapt:

Germania pentru 80 de persoane în agricultură și pentru 20 de persoane în construcții. Rog seriozitate. Nr. de telefon 0752/759194"; nr. care aparține inculpatului. În ziua anunțului, inculpatul a fost contactat telefonic de peste 50 de persoane și întrucât a fost "copleșit" de solicitări, a listat de pe internet un formular de contract de muncă pe perioadă determinată, iar la denumirea

angajatorului a trecut societățile mai sus enumerate, iar ca reprezentant numele său. În aceste împrejurări, a încheiat contracte individuale de muncă fictive cu aproximativ 100 de persoane, conform declarației inculpatului, iar de la persoanele care și-au exprimat dorința pentru a desfășură activități în agricultură a pretins și primit 135 euro și de la persoanele care solicitau să

lucreze în construcții a pretins și primit suma de 148 euro, ( sume încasate în euro sau echivalentul lor).

că, sumele încasate de la ei reprezintă contravaloarea transportului și taxa de încheiere a contractului. Conform mențiunilor stipulate în aceste contracte, părțile vătămate trebuiau să înceapă activitatea la data de_, dată care a fost amânată cu o lună de zile de către inculpatul, cu motivarea acestuia că, sunt condiții meteo nefavorabile.

Temeiurile arestarii preventive retinute de catre instanta de fond au fost cele prevazute de art.143,148 lit.a si f cpp.

Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fara a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.

În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat corect existenta acestor indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute de procuror. Sunt relevante în acest sens declarațiile de recunoaștere a faptei de catre inculpat precum si declaratiile partilor vatamate ,inscrisurile existente la dosar,respectiv contractele incheiate de catre inculpat.

Instanța a mai reținut că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s- ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat. Din probele administrate până în acest moment în cauză instanța apreciază că există indicii suficiente care să creeze o suspiciune întemeiată că inculpatul C. C. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

In privinta temeiului prevazut de art.148 lit.a cpp tribunalul a retinut insa ca acest temei nu subzista.

Instanta de fond a retinut ca după sesizarea din oficiu în prezenta cauză, încă din faza actelor premergătoare inculpatul a fost citat la domiciliu în data de_, unde din discuțiile purtate cu tatăl inculpatului a rezultat că acesta era plecat la muncă în străinătate, dar nu cunoaște țara. Ulterior inculpatul a fost căutat de organele de poliței la domiciliu în datele de_ ,_, _

, potrivit proceselor verbale de căutare depuse la dosarul cauzei (f.243-247) de fiecare dată la domiciliul inculpatului au fost găsiți părinții inculpatului care de fiecare dată declară că inculpatul este plecat în străinătate. În declarația de învinuit, inculpatul arată că a plecat în Italia în data de_ și s-a întors la data de_, rezultând că acesta a fost citat de la domiciliu și înainte de a pleca și după ce s-a întors din Italia.

Intradevar, in cauza la data de_ organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de catre C. C. a infractiunii de inselaciune, insa urmarirea penala a fost inceputa abia la data de_, data la care i-a fost adusa acestuia invinuirea.

Inculpatul a fost plecat in Italia din data de_ pâna la data de _

, insasi intoarcerea lui acasa denota faptul ca intentia lui nu a fost cea de a se sustrage de urmarire penala.

Pentru a fi in prezenta temeiului prevazut de lit.a) este necesar ca din probele de la dosar sa rezulte ca invinuitul sau inculpatul, ce avea cunostinta de existenta unui proces penal, sau de o urmarire penala inceputa impotriva sa s-a sustras in mod efectiv procedurilor. Or, in prezenta cauza, la data cand inculpatul a fost cautat de catre politie, acesta nu avea nici o calitate, urmarirea penala fiind inceputa abia la data de_, astfel ca nu poate fi vorba de ascundere in scopul de a sustragerii de la urmarire penala.

In privinta temeiului prevazut de art.148 lit. f) cpp s-a retinut ca acest pericol trebuie raportat atat la gravitatea faptei, cat si la persoana inculpatului. Fapta retinuta in sarcina inculpatului este de o gravitate sporita, avand in vedere modalitatea de comitere a acesteia, nr.mare de parti vatamate, insa prin raportare si la persoana inculpatului, care a avut un loc de munca stabil, este tanar, nu are antecedente penale si a incercat recuperarea prejudiciilor, s-a intors din strainatate pentru a rezolva aceasta situatie, se retine ca urmarirea penala si judecata se poate realiza si cu inculpatul in stare de libertate, insa prin instituirea anumitor obligatii care sa constituie garantii alternative starii de detentie.

In cauza de fata, instanta apreciaza ca pornind de la caracterizarea generica a faptelor retinute in sarcina inculpatului, fata de lipsa descrierii concrete a actiunilor si/sau inactiunilor care ar trebui sa fie analizate daca sunt apte sa afecteze ordinea publica, chiar daca inculpatul recunoaste comiterea faptei, nu se poate stabili caracterul efectiv de pericol pentru ordinea publica ce ar rezulta daca inculpatul ar fi cercetata in stare de libertate. Este adevarat ca in istoricul Curtii Europene de Justitie ,cu referire la arestarea

unei persoane banuite de savarsirea unei infractiuni, s-a retinut ca instanta europeana accepta faptul ca datorita gravitatii deosebite si a reactiei publicului fata de Este adevarat ca In istoricul Curtii Europene cu referire la arestarea preventiva a unei acestea, unele infractiuni pot determina tulburari sociale, ce pot justifica arestarea preventiva, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Insa acest motiv poate fi considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reala a ordinii publice.

Pentru aceste considerente se retine ca o masura neprivativa de libertate ar fi necesara pentru finalizarea urmaririi penale, motiv pentru care in baza art.385 /15 pct.1 lit. d) cpp se va admite recursul declarat de inculpatul C.

împotriva încheierii penale nr. 35/A/2013 a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza în baza art. 149, ind. 1 Cod procedură penală respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj de arestare preventivă a inculpatului C. C. .
În baza art. 139 Cod procedură penală se va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Suplacul de Barcău, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală pe o perioadă de 30 de zile.
În baza art. 145, alin. 1, ind. 1 Cod procedură penală pe perioada măsurii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat
2. să se prezinte la Postul de Poliție Suplacul de Barcău desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de către acesta
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a
  obligațiilor impuse se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
  Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
  PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
  Admite recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii penale nr. 35/A/2013 a Judecătoriei Z. .
  Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza în baza art. 149, ind. 1 Cod procedură penală respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj de arestare preventivă a inculpatului C. C. .
  În baza art. 139 Cod procedură penală se va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Suplacul de Barcău, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală pe o perioadă de 30 de zile.
  În baza art. 145, alin. 1, ind. 1 Cod procedură penală pe perioada măsurii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
5. să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat
6. să se prezinte la Postul de Poliție Suplacul de Barcău desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de către acesta
7. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar
8. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a

obligațiilor impuse se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei, reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inculpatului va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, la sediul instanței, azi,_ .

Președinte, Judecător, Judecător,

C. T. I. D. H. D. D. I.

Plecată în C.O. semnează Președinte complet

C. T.

Grefier,

M. J. D.

Red.TC/_

Dact.MJD/_ Ex.2

← Încheierea penală nr. 991/2013. Propunere de arestare...		Încheierea penală nr. 363/2013. Propunere de arestare... →

Încheierea penală nr. 27/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 27/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului