Încheierea penală nr. 84/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 84/2013
Ședința camerei de consiliu din 10 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. privind propunerea de arestare preventivă, în lipsă, a inculpatului
N. B. A. zis "Crețu";.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. B. A. zis "Crețu";, avocat Ilea I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul N. B.
A. zis "Crețu";.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a comunicat răspuns de la autoritățile austriece în sensul că citația emisă în data de 18 iunie 2013 s-a comunicat inculpatului în data de 21 iunie 2013, la adresă fiind cu atașată dovada de primire de către inculpat a citației, semnată personal de către acesta.
Reprezentanta M. ui P., raportat la punctul 2 al sesizării Parchetului, formulează în prealabil o cerere, arătând că sesizarea este întemeiată pe două dispoziții legale diferite, primul punct referindu-se practic la emiterea mandatului național de arestare și al doilea punct, la emiterea mandatului european de arestare. În acest context, opinează că cele două cereri nu pot fi soluționate concomitent, pentru că se impune
inițial, soluționarea primei cereri, care are ca temei art. 1491din Codul de procedură penală, iar ulterior rămânerii definitive a hotărârii privind soluționarea cererii de arestare și emiterea efectivă a unui mandat național de arestare, practic se va putea trece la soluționarea punctului 2, care vizează mandatul european de arestare, în baza art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentul evidențiat apreciază că se impune disjungerea punctului 2 din sesizarea Parchetului, urmând ca cererea să fie soluționată numai după rămânerea definitivă a hotărârii din prezenta cauză, iar în ipoteza respingerii cererii de disjungere, apreciază că cel de-al doilea petit este prematur introdus, urmând ca eventual Parchetul să formuleze o nouă cerere. În acest sens, reiterează poziția expusă și apreciază că cele două petite nu pot fi soluționate în același timp.
Apărătorul din oficiu al inculpatului N. B. A. , apreciază ca fiind corectă poziția anterior expusă de către procuror și, raportat la cererea de disjungere formulată, solicită admiterea acesteia, în măsura posibilității. Astfel, precizează că a fost desemnată în cauză doar cu privire la soluționarea primului petit, care vizează propunerea de arestare preventivă a
inculpatului și emiterea unui mandat național și apreciază că disjungerea solicitată ar fi posibilă.
Instanța, deliberând, apreciază neîntemeiată cererea de disjungere cu privire la al doilea capăt de cerere având în vedere dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 302/2004 în ceea ce privește procedura de solicitare a emiterii unui mandat european de arestare.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea sesizării.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a formulat o cerere de arestare, în lipsă, a inculpatului N. B.
A., în baza art. 1491din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile.
Susține că arestarea inculpatului este necesară pentru a se putea efectua urmărirea penală în dosarul nr. 36/2010 al Parchetului Curții de Apel C., care a fost începută în cauză și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea unui număr de 5 infracțiuni dintre care, trei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, o altă infracțiune de părăsire a locului accidentului și, în fine, un accident de circulație pe trecerea de pietoni, respectiv o infracțiune de vătămare corporală din culpă. Astfel, în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul a fugit din țară și că s-a sustras urmăririi penale, după ce în prealabil a efectuat demersuri pentru zădărnicirea aflării adevărului, în sensul că a contactat persoane, care să susțină că altcineva a condus autoturismul. În situația expusă, apreciază că sunt îndeplinite pe de o parte, condițiile art. 143 din Codul de procedură penală privind indiciile de comitere a infracțiunilor, iar în privința temeiului de arestare, indică art. 148 lit. a și b din Codul de procedură penală.
Precizează că, în mod cert, s-a dovedit faptul că inculpatul nu se află în țară, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate în Austria, fiind astfel necesară aducerea lui în România pentru audiere în vederea aflării adevărului în cauză.
În consecință, solicită admiterea sesizării Parchetului și să se dispună arestarea în lipsă a inculpatului pentru un termen de 30 de zile, urmând ca în mod evident, ulterior comunicării hotărârii și, respectiv, în ipoteza admiterii propunerii, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se emită mandatul național de arestare.
De asemenea, consideră că cererea formulată la punctul 2 din sesizare care vizează emiterea mandatului european de arestare este prematur introdusă și solicită respingerea ei, urmând ca ulterior să fie formulată o nouă cerere, respectiv după emiterea mandatului național de arestare.
Apărătorul din oficiu al inculpatului N. B. A. , solicită respingerea propunerii de arestare formulată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.143, 148 și 1491Cod procedură penală, care vizează situațiile în care măsura poate fi dispusă.
În ceea ce privește temeiurile invocate în susținerea propunerii, respectiv cele de la art.148 lit.a și b Cod procedură penală apreciază că nu sunt date care să justifice reținerea acestora, respectiv că nu există
informații și date că inculpatul a fugit sau că s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală, deoarece din cursul anului 2008, de când s-a început urmărirea penală în cauză împotriva inculpatului pentru diferite infracțiuni la legea circulației, acesta a fost prezent în fața organelor de cercetare penală, a dat declarație, existând în acest sens depozițiile la dosar. Ulterior, în cursul anului 2010 inculpatul a plecat în Austria pentru a se
angaja în muncă, conform actelor dosarului, context în care apreciază că nu există date că a fugit, s-a sustras sau plecarea acestuia în Austria are vreo legătură cu sustragerea de la urmărire penală. Susține că inculpatul a plecat fără a avea vreo interdicție de a părăsi localitatea sau țara.
Arată că nici dispoz. art.148 lit.b Cod procedură penală nu sunt incidente în cauză, sens în care arată că există la dosar declarația numitului Negrea A., care susține că inculpatul ar fi exercitat presiuni asupra lui pentru a recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, însă
declarația nu a fost confirmată până în prezent de alte probe, care să fi fost administrate în dosar.
Cu privire la cererea de la punctul 2 a sesizării, apreciază că aceasta este prematur formulată, deoarece în interpretarea dispozițiilor art.65 alin.1 din Legea nr.302/2004, doar dacă mandatul de arestare preventivă național nu poate fi adus la îndeplinire, atunci instanța care l-a emis, are posibilitatea de a emite ulterior mandatul european de arestare.
Cu onorariu din fondurile M. ui Justiției.
C U R T E A
Prin sesizarea înregistrată la 5 aprilie 2013 sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a propus și solicitat lu are a măsur ii
ares tăr ii preven tive, î n l ips ă, pe o dur ată de 30 z ile, față de inculpatul N. B.
A. ( zis "CREȚU"- fiul lui Ifrim-Petru și L. -C., născut la data de_ în C. -N., județul C., domiciliat în C. -N., A. G. nr.3, ap.42, județul C. posesor al C.I., seria KX, nr. 5., CNP 1. ) și, respectiv,
e mitere a unu i mand at europe an de ares tare f aț ă de acel aș i inculp at, în cazul în care se va admite propunerea de arestare preventivă.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este cercetat în dosar nr. 36/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.
1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal și de părăsirea locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din
O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; respectiv că, în cauză a fost începută urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal împotriva învinuitului Lupuț I. L., ce are calitatea de ofițer de poliție judiciară - calitate ce atrage competența curții de apel în judecarea cauzei în fond.
În esență, în sarcina inculpatului N. B. A. se reține că:
la datele de 24 august 2008, 5 martie 2009 și 11 martie 2009 a condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea C. -N. fără a poseda permis de conducere;
la data de 5 martie 2009, conducând un autoturism pe drumurile publice din localitatea C. -N., în condițiile mai sus arătate, adică fără a poseda permis de conducere, a accidentat pe trecerea de pietoni pe partea vătămată Vârlan Florinel Constantin, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Inițial, s-au înregistrat dosare pentru fiecare din faptele, mai sus prezentate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și referitor la vătămarea corporală a părții vătămate Vârlan Florinel-Constantin, s-a
dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului Negrea A., reținându-se că acesta a condus autoturismul marca VW Golf, la data de 5 martie 2009 și a accidentat pe partea vătămată pe trecerea de pietoni.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în realitate, în momentul producerii accidentului rutier, autoturismul VW Golf a fost condus de inculpatul N. B. A. , acesta fiind autorul vătămării corporale din culpă a părții vătămate.
La data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. că învinuitul Lupuț I. L.
, subinspector de poliție în cadrul I.P.J. C. - Serviciul Poliției Rutiere C., l- a ajutat pe inculpatul N. B. A. să se sustragă de la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, deoarece a întocmit procesul-verbal din data de 5 martie 2009, cu privire la accidentul rutier din aceeași dată, soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate Vârlan Florinel-Constantin, în care a consemnat că autorul accidentului este învinuitul Negrea A., deși cunoștea că în realitate autorul este inculpatul N. B. A. .
După înregistrarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. și efectuarea unor cercetări suplimentare s-a constatat că învinuitul Lupuț I.
L. a luat la cunoștință despre împrejurările producerii evenimentului rutier ca urmare a celor relatate de inculpatul N. B. A. și învinuitul Negrea A. .
Învinuitul Negrea A. a declarat că el este autorul accidentului, ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa de inculpatul N. B. A. și de numitul B. L. Tiberiu, agent de poliție în cadrul Serviciului Poliției Rutiere C. .
În fapt, B. L. Tiberiu 1-a convins pe Negrea A. să susțină că el a condus autoturismul implicat în accident și chiar i-a dictat conținutul declarațiilor din faza incipientă a cercetărilor. Atitudinea și autoritatea lui B.
L. Tiberiu conferite de calitatea de agent de poliție judiciară în cadrul compartimentului însărcinat tocmai cu instrumentarea cauzei respective, au fost de natură să-1 determine pe învinuitul Negrea A. să declare că el este autorul accidentului rutier, ceea ce a avut drept consecință îngreunarea semnificativă a urmăririi penale în cauză.
În aceste condiții, au fost extinse cercetările și a fost începută urmărirea penală și împotriva învinuitului B. L. Tiberiu, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal.
Inculpatul N. B. A. este recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, deoarece prin sentința penală nr. 911/_ a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 32/_ a Curții de Apel C., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, fiind arestat la data de_ și liberat condiționat la data de_, având un rest rămas neexecutat de 778 zile închisoare.
S-a mai arătat în sesizarea procurorului că activitatea infracțională a inculpatului N. B. A. este mult mai amplă, acesta comițând în special infracțiuni cu violență (ultraj contra bunelor moravuri, loviri sau alte violențe) pentru care a fost trimis deja în judecată, într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ .
Pentru a se sustrage urmăririi penale și judecății, inculpatul N. B.
A. a fugit din România, continuându-și activitatea infracțională pe teritoriul Olandei și Austriei, iar în cursul anului 2010 autoritățile din Austria l-au condamnat pe inculpatul N. B. A. la pedeapsa de 20 ani
închisoare pentru tentativă de omor, reținându-se în sarcina sa că, în luna mai 2010 a incendiat o prostituată ce refuzase să-i plătească o taxă de protecție. Autoritățile austriece au emis un mandat european de arestare împotriva inculpatului, acesta fiind efectiv arestat la data de _ .
În propunerea de arestare s-a mai arătat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. B. A., fiind incidente prevederile art.148 alin.1 lit. a și b C.pr.pen., deoarece acesta a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, determinându-l, cu ajutorul învinuitului B.
L. Tiberiu, pe învinuitul Negrea A. să declare, în mod nereal, că el a condus autoturismul implicat în accidentul soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate Vârlan Florinel-Constantin.
Deoarece inculpatul N. B. A. este arestat în Austria, s-a apreciat de către procuror că finalizarea urmăririi penale în prezenta cauză se poate realiza doar în condițiile în care ar fi luată măsura arestării preventive împotriva acestuia, măsură ce ar permite emiterea unui mandat european de arestare, în baza căruia se poate solicita autorităților austriece predarea temporară a inculpatului în România, în vederea audierii sale, conform art.91 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală.
An al iz ând propuner e a f or mul ată, în baza materialului de urmărire penală, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.148 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul din cazurile menționate la lit.a-f din art.148 C.pr.pen.
De asemenea, potrivit art.136 C.pr.pen. se poate lua o măsură preventivă, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În cauză, au fost invocate drept temeiuri ale arestării cele prev. de art.148 alin.1 lit.a și b C.pr.pen., precum și necesitatea aducerii inculpatului în fața autorității române competente în vederea finalizării urmăririi penale.
Raportat la textele legale, mai sus menționate și situația de fapt ce rezultă din dosar, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului N. B. A., pentru următoarele considerente:
Din probele administrate până la acest moment al urmăririi penale, rezultă indicii temeinice, în sensul art.68/1 C.pr.pen. că inculpatul ar fi autorul faptelor de care este acuzat, respectiv, există date la dosar din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. Sunt în acest sens: declarațiile inculpatului (f.24, 204, 243 dos.u.p.), declarațiile învinuiților Negrea A. (f.207, 209-215), Lupuț I. L. ( f.223-227), B. L. Tiberiu (f.164-165, 236-242), declarațiile părții vătămate Vârlan Florinel Constantin (f. 64-69), declarațiile martorilor Rati Mihail (f.74-76), Ureche G. Sabin (f.77-79), Bocos Constantin Cristian (f.80-81), Coman I. A. (f.136-137), Pîrtoc I. Gavril ( f.194-195), Pop Mircea G. (f.196), proces-verbal de recunoaștere din grup (f.106-107), procese-verbale de cercetare la fața locului (f. 37-39, 179-180), raport de constatare medico-legală (f.51-52).
Instanța constată însă, că nu sunt incidente față de inculpat cazurile de arestare invocate în propunere, respectiv, cele prev. de art.148 alin.1 lit. a și b C.pr.pen..
Astfel se susține că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, împrejurare nedovedită în cauză.
Din actele de urmărire penală, rezultă că inculpatul a dat trei declarații în cauză, la datele la care, se și susține că ar fi comis faptele, respectiv, la 24 august 2008 - f.24, 5 martie 2009 - f.243 și, 11 martie 2009
- f.204. Se constată, totodată, că a fost citat o singură dată pentru audiere la 10 martie 2009, din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, citația fiind afișată -f.19. Așadar, nu există la dosar dovezi că inculpatul ar mai fi fost citat vreodată, prin procedura obișnuită sau cu mandat de aducere, conform art.183 C.pr.pen. - dacă fiind citat anterior nu s-a prezentat, de la aceea dată - 10 martie 2009 și până la momentul sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă - 5 aprilie 2013, sau cel puțin, până la momentul la care organele de urmărire penală au cunoscut că inculpatul este arestat în Austria - 2 iulie 2010, f.244. Deci, în intervalul martie 2009 - iulie 2010, nu s-a făcut niciun demers procedural, din care să rezulte date certe că inculpatul se sustrage de la urmărire penală, refuză să se prezinte în fața autorității judiciare. Intervalul ulterior datei de 16 mai 2010 nu mai prezintă relevanță sub acest aspect, al sustragerii de la urmărire penală, inculpatul fiind deja arestat.
De altfel, și în fața instanței, inculpatul afost citat de la locul de detenție - P. din G. -Karlu Austria, f.27.
În ceea ce privește al doilea motiv de arestare - inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, determinându-l, cu ajutorul învinuitului B. L. Tiberiu, pe învinuitul Negrea A. să declare, în mod nereal, că el a condus autoturismul implicat în accidentul soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate Vârlan Florinel-Constantin - se constată, de asemenea, că nu este incident în cauză.
Aceasta deoarece, pentru incidența acestui caz de arestare, este necesar, potrivit textului legal, ca "să existe date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă";.
Cerința legală - de încercare a zădărnicirii aflării adevărului - este, așadar, impusă pentru prezent, această încercare nefiind de actualitate, întrucât inculpatul este în prezent arestat în Austria, iar dovezi că ar transmite amenințări numitului Negrea A. din locul detenție, nu există la dosar.
Pe de altă parte, chiar și ipoteza reținută de procuror - că inculpatul, ar fi încercat influențarea învinuitului Negrea A. prin intermediul învinuitului B. L. Tiberiu - nu este de actualitate, ea s-ar fi produs la momentele inițiale ale anchetei - martie 2009, chiar în ziua incidentului, deci, anterior declanșării oricărei proceduri judiciare, așa încât, nu se circumscrie condițiilor prev. de art.148 alin.1 lit.b C.pr.pen., care presupune că, a fost începură o procedură judiciară împotriva acuzatului.
Nu în ultimul rând, susținerile învinuitului Negrea A. sunt singulare, nu sunt confirmate de nicio altă probă de la dosar, până la acest moment.
Apoi, nu sunt îndeplinite în cauză nici condițiile prev. de art.136 C.pr.pen., în sensul că arestarea inculpatului se impune pentru buna
desfășurare a procesului penal, respectiv, că pentru finalizarea urmăririi penale aceasta ar fi singura soluție, astfel încât inculpatul să poată fi adus în fața organelor judiciare, pa baza mandatului național putând fi emis mandatul european de arestare.
Aceasta, deoarece, în primul rând, mandatul european de arestare se emite, potrivit reglementărilor în materie - art.65, art.88 și art.91 din Legea nr.302/2004 - dacă un mandat de arestare preventivă nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul nu se mai află pe teritoriul României, astfel că, instanța care a emis mandatul de arestare preventivă, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de poliție, emite un mandat de urmărire internațională în vederea extrădării - deci, nu se pornește de la situația inversă, emiterea unui mandat național de arestare, în scopul emiterii ulterioare a unui mandat european de arestare.
Apoi, se emite un mandat european de arestare, iar autoritatea judiciară emitentă română va putea solicita autorității judiciare de executare, înainte ca aceasta să se fi pronunțat asupra predării definitive, predarea temporară în România a persoanei urmărite, în vederea ascultării sale, sau va putea solicita să fie autorizată luarea declarației acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
Pe de altă parte, pentru evitarea acestor proceduri succesive, organul de urmărire penală are la dispoziție pentru celeritate și oportunitate, alte instrumente oferite de aceleași reglementări în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală, respectiv: transferul de proceduri penale - art.124-125 din lege; transferul persoanelor condamnate într-un alt stat membru UE - art.154 și urm.; formularea unei cereri de asistență judiciară internațională, care să aibă ca obiect audierea inculpatului - art.173; comisia rogatorie internațională - art.174; audierea pin videoconferință - art.178.
Pentru motivele, mai sus arătate, potrivit art.65 din Legea nr.302/2004, se privește ca inadmisibilă și cererea de emitere a mandatului european de arestare față de inculpatul N. B. A. .
În consecință, pentru toate aceste considerente, în baza art.149/1 alin.9 C.pr.pen. se va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. de arestare preventivă a inculpatului N. B. A., " zis CREȚU" și, totodată, ca inadmisibilă, cererea de emitere a mandatului european de arestare față de același inculpat.
În baza art.189 C.pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.b din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit.b din Ordinul nr.772/C/2009 al M. ui Justiției, se va dispune acordarea onorariului traducătorului autorizat INA NAGHI (autorizație M.J.19212) în sumă de 503,4 lei (10 pagini de traducere în/din limba germană din/în limba română la tariful de 33,56 lei/pagină +50% traducere în regim de urgență), sumă ce se plătește din
fondul M. ui Justiției.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ, pentru av. Ilea I. .
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
În baza art.149/1 alin.9 C.pr.pen. respinge propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. de arestare preventivă a inculpatului N. B.
A., " zis CREȚU" ( fiul lui Ifrim Petru și L. -C., născut la_ în C. -
N., jud. C., domic. în C. -N., str. A. G. nr.3, ap.42, jud. C., posesor C.I. Seria KX, nr.5., CNP 1., în prezent deținut în P.
G. -K. din Austria).
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de emitere a mandatului european de arestare față de același inculpat.
În baza art.189 C.pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.b din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit.b din Ordinul nr.772/C/2009 al M. ui Justiției, dispune acordarea onorariului traducătorului autorizat INA NAGHI (autorizație M.J.19212) în sumă de 503,4 lei (10 pagini la tariful de 33,56 lei/pagină +50% traducere în regim de urgență), sumă ce se plătește din fondul M. ui Justiției.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ, pentru av. Ilea I. .
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul. Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
ANA C. | L. | A. | S. |
Red./Dact.A.C. 4 ex./_
| ← Încheierea penală nr. 13/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 8/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
