Încheierea penală nr. 29/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.29/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTORI: S. T.
A. Ț. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr. 23/_ a Judecătoriei Cluj- Napoca, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. V.
M. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatului C. V.
M., av. Nuț Corneliu Tudor, avocat desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei întrucât apreciază că procedura de citare cu inculpatul nu este îndeplinită.
Reprezentanta Parchetului pune aceleași concluzii de amânare a cauzei.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată, apreciind că procedura de citare cu inculpatul este legal îndeplinită.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri și nu s-au ridicat excepții, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Consideră hotărârea primei instanțe ca nefiind legală, apreciind că în mod corect s-ar fi impus respingerea excepției nulității absolute a propunerii de arestare preventivă atâta timp cât art.149/1 alin.3 C.pr.pen. nu instituie niciun termen imperativ pentru procuror în care acesta urmează să sesizeze judecătorul cu propunere de luare a măsurii arestului preventiv, sesizarea putând fi făcută atât înlăuntrul celor 24 ore de reținere, cât și în afara acestui interval, fără ca propunerea să fie lovită de nulitate absolută.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite disp.art.149/1 alin.3 și a dispus respingerea propunerii ca urmare a admiterii excepției nulității absolute a propunerii de arestare preventivă a inculpatului. Solicită instanței a se pronunța și asupra onorariului avocațial din FMJ.
T R I B U N A L U L
Reține că prin încheierea penală nr. 23/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepția nulității absolute a propunerii de luarea a măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. V. M., fiul lui V. și M., născut la data de_ în loc. B., jud. Bihor, CNP 1., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen, uz de fals prev. de art. 291 teza I cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen și s-a respins această propunere ca urmare a nulității absolute a acesteia.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul propunerii a reținut că potrivit art. 1491alin. 3 C.pr.pen. care ar reglementa termenul de sesizare a instanței cu propunerea de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale "cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua și ora de soluționare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este
reținut, până la expirarea celor 24 de ore de reținere";. În cauză, C. M. V. a fost reținut pentru 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de_, ora 13.50, măsura reținerii expirând la data de_, ora 13.50 când inculpatul a fost pus în libertate. Judecătoria Cluj-Napoca a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului abia la data de_, inculpatul prezentându-se de bună-voie, împreună cu apărătorul său ales.
Judecătorul a reținut că din textul articolului precitat rezultă că 1. termenul de soluționare a propunerii de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale se fixează de judecător înainte de expirarea celor 24 de ore de reținere și 2. că procurorul trebuie să prezinte dosarul cu propunerea de arestare a inculpatului în cursul celor 24 de ore de reținere pentru a da posibilitatea judecătorului să-și îndeplinească obligația menționată la punctul 1.
Deci, în opinia judecătorului, atunci când, în prealabil, organul de urmărire penală a luat măsura reținerii pe 24 de ore, sesizarea instanței cu privire la arestarea inculpatului trebuie să se facă înainte de expirarea duratei măsurii preventive a reținerii. Ori, în cazul în speță, acest lucru nu s-a întâmplat, sesizarea instanței având loc la o zi după expirarea reținerii.
S-a mai arătat că potrivit art. 197 alin. 2 C.pr.pen. nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității care nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar și din oficiu. În opinia judecătorului este evident că sesizarea instanței de către procuror cu propunerea de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale constituie o formă de sesizare a instanței în accepțiunea art. 197 alin. 2 C.pr.pen. Sancționarea cu nulitatea a absolută a nerespectării termenului imperativ stabilit de lege pentru sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului care în prealabil a fost reținut derivă chiar din rațiunile măsurilor preventive care se iau 1. pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală și 2. pentru a proteja societatea de pericolul pe care-l reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului în legătură cu care există indicii temeinice sau probe că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Dacă pentru rațiunea prevăzută la punctul 1 ar fi fost posibil ca organul de urmărire penală să dispună mai întâi reținerea pe 24 de ore a inculpatului, iar apoi să-l pună în libertate, pentru ca ulterior, după un interval mai scurt sau mai lung de timp, să sesizeze instanța cu arestarea acestuia, pentru rațiunea menționată la punctul 2 o astfel de conduită apare ca incoerentă și îndreptată împotriva scopului de a proteja societatea de persoanele a căror lăsare în libertate (ce s-ar realiza în intervalul cuprins între
expirarea reținerii și eventuala admitere a propunerii de arestare de către instanță) prezintă pericol pentru ordinea publică - astfel cum acest pericol a fost definit în doctrină și jurisprudență. În plus, a interpreta că o astfel de conduită a procurorului este permisă ar face inoperabil textul prev. de art. 1491alin. 3 C.pr.pen..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, acesta solicitând casarea ei și admiterea propunerii de arestare preventivă cu consecința arestării pentru 29 de zile a inculpatului C. V. M. .
În motivarea recursului se arată că articolul invocat de către judecător se referă la ipoteza în care un inculpat este reținut sau este arestat în cauză ca și învinuit, caz în care propunerea de arestare preventivă trebuie făcută până la expirarea termenului de
reținere sau de arestare ca învinuit pentru ca acesta din urmă să nu fie ținut într-o stare de incertitudine cu privire la situația sa juridică mai mult decât este necesar. per a contrario, dacă învinuitul sau inculpatul nu este reținut la momentul sesizării judecătorului cu propunerea de arestare preventivă, judecătorul poate fixa un termen
pentru judecarea propunerii fără a fi limitat de vreo dispoziție legală, caz în care învinuitul sau inculpatul se citează. Se susține și faptul că art. 1491alin. 3 C.pr.pen. nu instituie obligativitatea procurorului de a face propunerea de arestare preventivă într- un anumit termen, ea putând fi făcută atât în interiorul termenului de 24 de ore cât durează reținerea cât și după expirarea acestuia. În caz contrar s-ar ajunge la ipoteza absurdă în care persoane reținute de ex. în Vama Borș și cercetate de către Parchetul
Constanța să nu poată fi arestare deoarece reținerea de 24 de ore expiră în perioada în care se face transportul reținuților din Vama Borș în loc. Constanța.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 197 alin. 2 se referă la sesizarea instanței prin rechizitoriu sau ca urmare a extinderii procesului penal sau a acțiunii penale sau ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, iar nu la sesizarea judecătorului, între cele două noțiuni neputându-se face confuzie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Judecătorul propunerii de arestare preventivă a pornit de la premisa că arestarea preventivă poate fi dispusă în cursul urmăririi penale numai în ipoteza în care inculpatul este prezent, situație în care este obligatoriu ca el să fie reținut, sau când este lipsă când se urmează procedura prevăzută de art. 150 C.pr.pen.. Însă, în opinia instanței de recurs, acest lucru nu este real deoarece se poate întâmpla ca un inculpat să fie prezentat de către procuror pentru arestare și fără să fie reținut - situație care, chiar dacă nu frecvent uzitată de către procuror care preferă "siguranța"; reținerii, este totuși întâlnită în practică. De asemenea, se poate întâmpla ca la o arestare presupusă din start a se întâmpla în lipsa inculpatului acesta să se prezinte în instanță în urma citării sale, caz în care, dacă am lua în considerare faptul că arestarea în prezența inculpatului trebuie să fie obligatoriu precedată de reținere, am ajunge la ipoteza în care judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă în lipsă să trebuiască să rețină mai întâi pe inculpat - ceea ce este nelegal pentru că potrivit art. 143 măsura reținerii poate fi luată doar de către procuror sau de către organul de cercetare penală sau să dispună ca procurorul să dispună mai întâi reținerea, ceea ce este absurd cât timp judecătorul este deja învestit cu luarea unei alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului preventiv.
Iată deci că nu este obligatoriu ca propunerea de arestare preventivă "în prezența"; inculpatului să fie precedată de reținere și nu este nici obligatoriu ca judecătorul să fie sesizat cu propunerea de arestare până la expirarea reținerii.
Art. 1491alin. 3 C.pr.pen. se referă strict la ipoteza în care sesizarea judecătorului se face înainte ca măsura reținerii să fi expirat, când judecătorul este obligat să fixeze termen de soluționare a propunerii până la expirarea reținerii. Însă nici atunci nu este obligat să soluționeze propunerea până la expirarea acestui termen ci doar să fixeze data și ora examinării propunerii până la expirarea reținerii. Cu alte cuvinte, numai dacă la momentul sesizării judecătorului inculpatul este reținut se fixează o oră de începere a examinării propunerii de arestare preventivă înainte de expirarea acestui termen al reținerii, nu și în ipoteza în care inculpatul nu este reținut, fie că nu a fost reținut deloc pentru fapta respectivă, fie că reținerea de 24 de ore a încetat de drept prin expirarea termenului.
În ultimul timp cauzele penale și implicit instrumentarea lor au devenit extrem de complexe și, pentru a aduna probele sau indiciile temeinice pe care se fundamentează o propunere de arestare preventivă este nevoie de mult mai mult timp decât 24 de ore. De aceea se poate întâmpla, deși se întâmplă extrem de rar, ca
reținerea să expire, însă nici un text de lege nu împiedică procurorul să sesizeze judecătorul cu propunere de arestare preventivă după expirarea acestei rețineri atunci când procurorul consideră că indiciile sunt suficient de temeinice pentru ca propunerea să nu fie respinsă.
Precizăm că nicăieri nu este specificată obligația procurorului de a sesiza judecătorul până la expirarea reținerii ci doar obligația judecătorului, ca, în cazul în care inculpatul este reținut sau arestat ca învinuit și propunerea de arestare preventivă se face până la expirarea termenului de reținere sau de arestare ca și învinuit, să fixeze un termen și o oră de soluționare a propunerii înainte de expirarea termenului de reținere/arestare ca și învinuit.
Apoi, este adevărat că art. 197 alin. 2 C.pr.pen. sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea dispozițiilor legale relative la sesizarea instanței. Ori, examinarea propunerii de arestare preventivă în faza de urmărire penală se face de către judecător și nu de către instanță, aspect care reiese cu certitudine din redactarea textelor legale care menționează în art. 1491și urm. doar termenul de judecător și nu pe cel de instanță. Deci, ab initio, sesizarea judecătorului nu e același lucru cu sesizarea instanței. Această din urmă sintagmă este specifică fazei de judecată pe fond a unei cauze (soluțiile pe fond fiind cele de condamnare, achitare sau încetare a
procesului penal), verificarea actului de sesizare a instanței fiind obligatorie doar în faza de judecată pe fond, astfel cum reiese din art. 300 C.pr.pen., articol care face parte din Partea specială Titlul II "Judecata";, capitolul I "dispoziții generale";, deci cu totul alt capitol al Codului de procedură penală decât Partea generală, Titlul IV care reglementează printre altele procedura arestării preventive.
Cu alte cuvinte, se sancționează cu nulitatea absolută doar nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la sesizarea instanței ca instanță ce judecă fondul cauzei (actul de sesizare fiind în principal rechizitoriul) și nu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la sesizarea judecătorului care se sancționează cu nulitatea relativă astfel cum prevede art. 197 alin. 4 ("Încălcarea oricăror alte dispoziții legale decât cele prevăzute de alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin.1";)
Însă, pentru a fi în prezența unei nulități relative este necesar ca, astfel cum prevede art. 197 alin. 1 C.pr.pen., să existe o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Se observă însă că în ipoteza din speță nimeni nu a fost vătămat în drepturile sau interesele sale. Din contră, inculpatul aflat în stare de libertate se poate apăra mult mai bine decât în stare de reținere.
În concluzie, propunerea de arestare preventivă poate fi formulată și dacă inculpatul nu este reținut sau arestat ca și învinuit în prealabil, art. 1491 alin. 3
pr.pen. se referă strict la ipoteza în care inculpatul este reținut la momentul sesizării judecătorului cu propunerea de arestare preventivă, motivul de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 C.pr.pen. se referă la sesizarea instanței, iar nu la sesizarea judecătorului, iar în cauză propunerea de arestare preventivă ar fi fost anulabilă - vorbind de nulitate relativă, dacă nu ar fi fost respectate dispoziții legale referitoare la sesizarea judecătorului - ceea ce considerăm că nu s-a întâmplat și dacă s-ar fi cauzat cuiva vreo vătămare a drepturilor sau intereselor - ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c C.pr.pen. se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca
împotriva încheierii penale nr. 23/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca care va fi casată în întregime și se va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Cluj-Napoca. Facem precizarea că instanța de recurs nu poate examina direct în recurs propunerea de arestare preventivă pe fond pentru că această examinare nu a fost făcută de către judecătorul propunerii și deci, dacă s-ar face pentru prima dată în recurs, s-ar sări peste un grad de jurisdicție.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr. 23/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Cluj-Napoca.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Nuț Corneliu Tudor) ce se va avansa din fondul M. ului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
M. LS
T.
A. Ț.
C.
GREFIER
Red. S.T./_ /3 ex.
| ← Încheierea penală nr. 93/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 39/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
