Încheierea penală nr. 301/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 301/ÎR/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
: G. A., Judecător
: B. D., Judecător
GREFIER: C. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul S. T. M., împotriva Încheierii penale nr. 39/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă inculpatul-recurent S. M. în stare de arest asist. de av. Feier M. -Paul apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului, reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța dispune judecarea recursului și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. Feier M. -Paul pentru inculpatul-recurent S. M., solicită admiterea recursului în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. "d"; Cod procedură penală, raportat la disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, și în consecință, în principal, casarea încheierii atacate în întregime și rejudecând, a se dispune respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, ca urmare a formulării acesteia peste termenul legal de cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii arestului preventiv.
În subsidiar solicită respingerea acestei măsuri și a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la prima solicitare, solicită a se observa că cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv s-a înregistrat la data de_ iar arestul preventiv expiră astăzi_, fiind astfel încălcate disp. art. 159 alin.1 Cod procedură penală care prevăd obligativitatea înregistrării cererii cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea arestului preventiv.
Susține că din punctul lor de vedere aceste dispoziții sunt imperative, în condițiile în care prin ele se încearcă respectarea dreptului la apărarea al inculpatului prin darea posibilității avocatului care îl reprezintă să studieze dosarul, să studieze propunerea, mai ales că urmărirea penală este o fază nepublică și sunt puține acte de urmărire penală la care avocatul, sau inculpatul participă nemijlocit.
Sancțiunea nerespectării termenului este prevăzută de disp. art. 185 Cod procedură penală, menționând că consecințele nerespectării termenului de sesizare atrage decăderea și nulitatea actului formulat peste termen.
Susține că la momentul la care Parchetul a înregistrat propunerea de prelungire a arestului preventiv, era decăzut din drepturile de a formula această prelungire cu aproximativ două zile înainte. Nulitatea invocată este reglementată de o dispoziție imperativă, care în opinia sa este nulitate absolută, drept pentru care poate fi constatată oricând.
Sub acest aspect solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire arestului preventiv ca formulată peste termen și în consecință punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, menționează că instanța de fond a admis propunerea, considerând că în cauză, temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare.
În ce privește cerințele art. 143 Cod procedură penală, respectiv probele și indiciile temeinice ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost arestat, sunt de acord că sunt îndeplinite, întrucât inculpatul de la început a recunoscut săvârșirea faptei de ucidere din culpă, existând suficiente dovezi în acest sens, respectiv că, i-ar aparține vina în totalitate cu privire la această infracțiune. Însă, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, care impuneau și impun în continuare, pe lângă cerința ca infracțiunea să fie pedepsită cu pedeapsa peste 4 ani închisoare și existența unui pericol social concret pentru ordinea publică.
Cu privire la acest aspect, susține că acum, după 20 de zile de la luarea măsurii arestării preventive și aproximativ 40 de zile de la data la care s-a săvârșit fapta, această condiție nu mai subzistă, s-au cel puțin acest că temei, al pericolului pentru ordinea publică, în momentul de față este mult diminuat.
Susține că doar instanța de judecată poate analiza măsura în care pericolul pentru ordinea publică avut în vedere la momentul arestării preventive mai există sau nu la acest moment și în ce doză. Este evident că în măsura în care arestul preventiv a fost prelungit, numai instanța de recurs este în măsură să stabilească acest pericol, pentru că instanța de fond "nu va avea curajul"; să dispună punerea inculpatului în libertate.
Apreciază că pericolul social, trebuie raportat la fapta comisă, care este recunoscută în întregime de către inculpat, care a sprijinit și sprijină în continuare aflarea adevărului prin declarațiile pe care le-a dat, precum și tragerea la răspundere a celorlalte persoane cercetate în același dosar, pentru care încă nu s-au început cercetările penale, respectiv Lorințiu L. și celălalt conducător auto,cu mențiunea că se fac cercetări pentru tragerea la răspundere penală și a administratorului societății referitor la încredințarea autoturismului spre conducere unor persoane care nu aveau permis de conducere pentru categoria respectivă.
De asemenea, susține că trebuie observat că, fapta este săvârșită din culpă, aspect care trebuie raportat la vârsta fragedă a inculpatului, pentru care efectele prelungirii măsurii arestului preventiv sunt nefaste.
În ce privește persoana inculpatului, arată că acesta nu are antecedente penale, este la prima abatere, este tânăr care are stabilitatea familială și locativă, loc de
muncă, o reputație foarte bună în societate, după cum rezultă din actele depuse în dosarul de urmărire penal.
Menționează că prelungirea s-a dispus din necesitatea efectuării actelor de urmărire penală, însă este foarte adevărat că urmărirea penală nu se finalizează într- un dosar cu victime foarte repede. Se motivează în propunere, necesitatea depunerii expertizelor privind autopsierea victimelor, însă din experiența pe care o are în asemenea cazuri arată că aceste acte medico-legale se depun după 3-4 luni, iar în situația în care se prelungește măsura arestului preventiv, peste o lună de zile va fi formulată o nouă propunere iar peste o încă o lună, cel mai probabil, încă o propunere de prelungire a arestului preventiv.
Apreciază că în măsura în care va fi lăsat în libertate inculpatul nu va putea împiedica efectuarea urmăririi penale, întrucât în cauză se impune doar audierea unor martori, însă se poate lua măsura obligării de a nu lua legătura cu aceștia, deși este recunoscută fapta în întregime și nu văd în ce măsură ar putea afecta desfășurarea anchetei.
Consideră, că, raportat la aceste aspecte, pericolul pentru ordinea publică trebuie reapreciat la acest moment și se impune lăsarea inculpatului în libertate, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, măsură care este de natură a garanta buna desfășurare a urmării penale.
Reprezentanta parchetului, solicită în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b"; Cod procedură penală, respingerea recursului formulat de către inculpatul S. M. ca fiind nefondat, menținerea Încheierii penale nr. 39/CC/_ de către Judecătoria Bistrița ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în recurs.
Consideră încheierea penală atacată ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod justificat s-a prelungit măsura arestării preventive față de inculpat pentru încă 30 de zile, respectiv în perioada_ -_, deși perioada corectă era din_ - _
, eroare ce nu poate fi îndreptată în prezentul recurs al inculpatului, neexistând și recursul parchetului.
Consideră Încheierea penală menționată ca fiind temeinică și legală, întrucât în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând probe din care rezultă comiterea faptei de către inculpat, respectiv a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2 și 5 Cod penal pe lângă infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul prev. de art. 86 alin. alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În concret, la data de_ inculpatul împreună cu un martor angajat al unei societăți comerciale au primit dispoziția de a încărca un autovehicul de mare tonaj cu bușteni, cu care trebuiau să se deplaseze apoi la un depozit situat în Susenii Bîrgăului. După încărcarea remorcii cu 100 bucăți material lemnos, inculpatul a urcat la volanul autovehiculului cu remorcă, pe care l-a condus cu viteză pe raza localității Tureac, într-o zonă aglomerată și în curbă, determinând balansul remorcii și căderea pe carosabil a încărcăturii, care astfel a surprins și accidentat mortal două victime, una în vârstă de 24 de ani iar cealaltă în vârstă de 66 ani.
Menționează că inculpatul nu avea permis de conducere corespunzător, fapt ascuns martorului care ar fi trebuit în acea zi să conducă autovehiculul. Mai arată că
inculpatul, deși înscris la școala de șoferi pentru obținerea permisului pentru categoriile B, C, și C, a fost respins la proba traseului.
Susține că, în cauză sunt întrunite de asemenea, prevederile art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care a fost arestat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate al inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel așa cum a menționat, inculpatul a condus autovehiculul de mare tonaj cu remorcă, pentru care nu avea permis de conducere corespunzător, respectiv nu deținea cunoștințele necesare conducerii uni asemenea autovehicul pe drumurile publice. Mai arată că încărcătura din remorcă nu a fost asigurată și a constituit un adevărat pericol, în condițiile în care inculpatul a condus cu viteză autovehiculul prin localitate în zonă aglomerată, în apropierea unei treceri de pietoni, a unei școli, a unei stații de autobuz și în curbă, circulând cu peste 50 km/h, deși în zona respectivă se impunea să circule cu o viteză de 10, 20 km/h, determinând uciderea a două persoane, cu precizarea că urmările puteau fi mult mai grave, având în vedere locul în care s-a produs accidentul.
De asemenea, din cazierul auto rezultă că inculpatul a fost sancționat de mai multe ori pentru săvârșirea de contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, de trei ori, respectiv de două ori pentru depășire vitezei.
Consideră încheierea penală atacată ca fiind temeinică și legală, fiind motivată prin aceea că urmărirea penală nu este finalizată, în cauză, probațiunea urmând a fi completată prin următoarele: audierea de martori pe formulare tipizate, întocmirea rapoartelor de constatare medico-legale de autopsiere a victimelor decedate și o expertiză tehnică auto cu privire la condițiile de producere a accidentului de circulație, urmând ca organele de poliție să întocmească referatul de terminare a urmării penale, să se procedeze la prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Având în vedere toate acestea, consideră că se poate concluziona că, reținând că motivele arestării preventive nu s-au schimbat și că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată, în mod justificat Judecătoria Bistrița a dispus prelungirea arestului preventiv față de inculpat pe încă 30 de zile pe perioada_ -_, deși corect era să se prelungească arestul pe perioada_ -_, eroare ce nu poate fi îndreptată în recursul inculpatului, întrucât s-ar agrava situația.
Pe baza considerentelor expuse, în cauză, reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că nerespectarea termenului de 5 zile pentru depunerea dosarului la instanța de judecată în vederea prelungirii arestului preventiv nu este o cauză de nulitate absolută a încheierii penale de prelungire a arestului preventiv, respectiv termenul de 5 zile nu este un termen de decădere, fiind un termen de recomandare și permite prelungirea măsurii arestării preventive de către instanța de judecată în condiții legale, chiar dacă acesta nu a fost respectat.
Apreciază că nici celelalte aspecte avute în vedere la motivarea recursului formulat nu pot fi considerate de către instanță ca fiind întemeiate în vederea admiterii recursului și punerii în libertate a inculpatului.
Av. Feier M. -Paul în replică, arată că din punctul lor de vedere, în mod corect s-a dispus prelungirea din data de_, întrucât arestarea s-a luat de la momentul punerii în executare a mandatului și acesta presupune o anumită oră până la care va
subzista și termenul de 29 de zile pentru care s-a luat inițial măsura arestării preventive. Deși măsura arestului preventiv expira astăzi, la un anumit moment dat, la o anumită oră, susține că la acea oră urma să se prelungească măsura astfel că în mod corect s-a dispus prelungirea din_ . Dacă se dispunea prelungirea din data de_, susține că exista o perioadă pentru care "nu era acoperită"; măsura arestului preventiv, însă acesta este un aspect care nu are mare relevanță în cauză în condițiile date, în situația în care solicită punerea în libertate a inculpatului, iar parchetul nu a formulat recurs.
Celălalt aspect vizează faptul că, instanța de fond, în motivare, se raportează în foarte mare măsură, aproape în exclusivitate, la o faptă pentru care nu s-a dispus arestarea preventivă, respectiv la fapta de conducere pe drumurile publice cu permis necorespunzător categoriei, faptă pentru care nu s-a putut lua măsura arestării preventive, în primul rând pentru că nu era îndeplinit cuantumul de 4 ani închisoare și ca urmare instanța de fond trebuia să aibă în vedere în primul rând infracțiunea de ucidere din culpă, cea pentru care s-a dispus arestarea preventivă și nu cealaltă infracțiune, cu privire la care se va dispune odată cu soluționarea pe fond și care nu poate fi avută în vedere la prelungirea măsurii arestului preventiv.
Inculpatul S. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, are coșmaruri noaptea, nu poate dormi și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Încheierea penală nr. 39/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița ca fiind întemeiată și, în baza art. 155 și urm. C.pr.pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul S. M., fiul lui T. și
M., născut la data de_ în Bistrița, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în comuna Tiha Bârgăului, sat Tureac, nr. 187A, CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv prev. de art. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 noiembrie 2013 inclusiv, până în data de 17 decembrie 2013 inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr. dosar_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. M. cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev.de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 și ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, ce conține propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpatul S. M., este expusă următoarea stare de fapt:
Inculpatul este angajat al SC Triscastim SRL din luna septembrie 2013, în calitate de muncitor necalificat, la care desfășoară activități de încărcare-descărcare a materialului lemnos, cu ajutorul diferitelor utilaje forestiere. Așa cum a arătat inculpatul în declarația olografă, a învățat să folosească macaraua de încărcare a lemnelor în autovehicul și a mai condus autovehicule de transport a materialului lemnos, pe drumul de exploatare forestieră, deși deține doar categoria B a permisului de conducere, din anul 2011.
La data de_, inculpatul, împreună cu martorul Lorințiu L. (angajat în calitate de șofer al societății SC Triscastim SRL, și care trebuia să conducă autotrenul societății) au primit dispoziție din partea angajatorului să efectueze un transport de material lemnos, cu autotrenul societății, marca DAF, cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, până la un depozit din zona gării din Susenii Bârgăului, unde urma să predea un număr total de 100 buc. material lemnos de esență rășinoasă, în cantitate de 33,86 mc. După ce au încărcat autotrenul, inculpatul a urcat la volanul acestuia, spunându-i martorului Lorințiu L. (care, în conformitate cu datele strânse până la acest moment în cauză, nu cunoștea faptul că inculpatul nu are permis de conducere corespunzător conducerii unui asemenea autovehicul) că va conduce el autotrenul până la destinație.
Inculpatul a condus autotrenul până în centrul localității Tureac unde, pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de trafic (din declarațiile inculpatului aproximativ 60- 65 km/h, din declarațiile martorului Lorințiu L. circa 70-80 km/h), la o curbă spre stânga, remorca autotrenului a intrat în balans și s-a înclinat, iar materialul lemnos s-a împrăștiat în stația de autobuz, în care se aflau trei persoane, determinând accidentarea mortală a două dintre acestea, Cacula Traian I. - 24 de ani - și Badiu Iulius -66 ani - (a treia persoană a reușit în ultimul moment să fugă din zona în care s- a împrăștiat materialul lemnos). Văzând ce s-a întâmplat, inculpatul a oprit autotrenul imediat după producerea accidentului.
La fața locului s-au deplasat organele de poliție și organele de cercetare ale
I.T.M. Bistrița Năsăud, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.
Conform adresei emisă de Serviciul Rutier al I.P.J. Bistrița Năsăud, inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B, din data de_ . Conform cazierului auto depus la dosar, în cursul anului 2012, inculpatul a fost sancționat contravențional de trei ori, două abateri vizând depășirea vitezei cu 10-20 km/h.
Față de inculpatul S. M. s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, de către organele de cercetare penală, la data de_ .
Prin încheierea nr. 35/CC/2013 dată în dosarul_ al Judecătoriei Bistrița s-a respins propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, însă aceasta a fost casată prin încheierea nr. 272/R/2013 dată în același dosar de Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a dispus la data de_ arestarea inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, măsura urmând a expira la_ (încarcerat la arestul IPJ în data de_, orele 16.20).
În opinia reprezentantului Ministerului Public, sunt întrunite condițiile prev.art.143 C.p.p., existând probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile descrise mai
sus, dar și prevederile art.148 lit.f C.p.p., întrucât pentru infracțiunea ce face obiectul cercetării penale pedeapsa închisorii prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea procurorul arată că existența pericolului public rezultă din natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, prin raportare la circumstanțe care țin de persoana inculpatului: conducerea cu viteză excesivă în centrul unei localități a unui vehicul de mare tonaj cu remorcă, a cărui încărcătură nu a fost asigurată de inculpat, evenimentul rutier petrecându-se chiar pe trecerea de pietoni, lângă stația de autobuz, în dreptul unui corp de școală și vis-a-vis de un alt corp de școală - locuri în care viteza legală trebuie redusă chiar sub pragul celei legale de 50 km/h, motiv pentru care urmăririle puteau fi mult mai grave, încărcătura putând spulbera oricâte persoane s-ar fi aflat în acel moment în stația de autobuz și pe trotuar, depășind astfel dimensiunile unui accident rutier comun, chiar mortal.
Totodată, reprezentantul Ministerului Public precizează că împrejurarea potrivit căreia inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi pentru obținerea categoria B,C,CE, fiind respins la proba traseului, nu poate pleda în nici un caz în favoarea inculpatului. Din contră, acest lucru trebuia să-l determine să conștientizeze faptul că nu a deprins încă aptitudinile necesare conducerii unui autovehicul de tonaj greu cu remorcă, în condițiile în care un factor esențial în producerea accidentului rutier l-a constituit tocmai împrejurarea potrivit căreia remorca autovehiculului a intrat în balans, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum și încărcătura autovehiculului, deci nepriceperii inculpatului în conducerea unui asemenea autovehicul. S-a apreciat că accidentul nu s-a produs ca urmare a neatenției, ușurinței sau a altor împrejurări care pot duce la producerea unui accident chiar de către un conducător auto experimentat, posesor al unui permis corespunzător, ceea ce face ca fapta inculpatului să se apropie de infracțiunea prev.de art.85 alin.1 din OUG 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În opinia procurorului pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, care presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate "in concreto"; pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. În acest sens, jurisprudența CEDO este constantă în a aminti că situația personală și familială a acuzatului trebuie avută în vedere atunci când se ia în considerare luarea unei măsuri restrictive de libertate, iar numai în situații cu totul deosebite, în cazul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, cu un impact puternic asupra publicului, se justifică detenția unei persoane, pentru o oarecare perioadă de timp, fără a se lua în considerare persoana acuzatului (Letellier c.Franței, Tomasi c.Franței, I.A. c.Franței, Dinler c.Turciei, Dumont-Maliverg c.Franței). Astfel, Curtea recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție
provizorie, cel puțin pentru o anumită perioadă, în măsura în care este prevăzută și de dreptul intern (condiție îndeplinită în speță, prin raportare la interpretarea jurisprudențială dată art.148 lit. f C.p.p.).
Parchetul consideră că această situație excepțională este îndeplinită în cauză (gravitatea deosebită a faptei în funcție de modul de producere a acesteia și a circumstanțelor legate de persoana inculpatului, precum și reacția publicului la săvârșirea ei), având în vedere ecoul deosebit provocat în rândul comunității locale, a persoanelor care au asistat la producerea accidentului și a celor care au auzit ulterior de acesta, dar și în rândul întregii comunități, ca urmare a intensei mediatizări a evenimentului, pe toate canalele de media locale și în principalele canale de media naționale, ca urmare a faptului că evenimentul a fost surprins de camerele de luat vederi.
În finalul propunerii se arată că prelungirea arestării preventive a inculpatului este necesară întrucât urmărirea penală nu a putut fi finalizată, în cauză impunându- se completarea probatoriului. În concret, se arată că până în prezent nu au fost finalizate următoarele acte de urmărire penală: audierea pe formular tipizat a tuturor martorilor, întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală, a expertizei tehnice auto, întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea rechizitoriului.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond reține următoarele:
Dispozițiile art. 155 și urm. C.pr.pen. constituie sediul legislativ al cauzei penale de față. Din analiza dispozițiilor legale enunțate, instanța de fond a reținut că arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Prin urmare, ceea ce este analizat de către instanța învestită cu soluționarea unei propuneri privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale este împrejurarea dacă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin și impun în continuare privarea de libertate sau dacă au intervenit temeiuri noi care să impună în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv. Raportând aceste dispoziții legale asupra cauzei penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului subzistă și că nu există împrejurări noi care să determine schimbarea acestora.
În cadrul acestei analize s-au luat în considerare pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului și complexitatea actelor de urmărire penală ce urmează a se efectua în cauză.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constat că există indicii temeinice, precum și probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind întrunite astfel cumulativ dispozițiile art. 136 alin. ultim și art. 143 alin. 1 raportate la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Cu privire la indiciile temeinice și probele din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, prima instanță a avut în vedere în acest sens actele aflate la dosarul de urmărire penală, care formează un amplu ansamblu
probator, ce urmează a fi completat în perioada imediat următoare cu: audierea pe formular tipizat a tuturor martorilor, întocmirea rapoartelor de constatare medico- legală, a expertizei tehnice auto, întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea rechizitoriului.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, se relevă că acesta rezultă din natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și din consecințele deosebit de grave și iremediabile ce au decurs din fapta săvârșită de inculpat. Totodată, pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității care presupune existența unei reacții colective față de anumite stări negative cu impact imediat asupra opiniei publice.
Față de cele expuse anterior, constatând că nu au fost finalizate toate actele de urmărire penală, iar temeiurile avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă față de inculpat se mențin și nu au intervenit împrejurări noi de natură a determina schimbarea acestora, instanța de fond a admis propunerea Parchetului ca fiind întemeiată și, în temeiul art. 155 raportat la art. 1491C.pr.pen., a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul S.
M. .
Recursul declarat nu a fost motivat în scris însă cu ocazia dezbaterilor s-a
invocat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost formulată cu încălcarea disp. art. 159 alin.1 Cod procedură penală, respectiv cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea măsurii. S-a susținut că nerespectarea acestor dispoziții legale, prevăzute în opinia sa sub sancțiunea nulității absolute, îndreptățește tribunalul să constate nulitatea sesizării, cu consecința respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului recurent.
În subsidiar recurentul a solicitat să se constate că deși sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, întrucât încă de la început a recunoscut comiterea faptelor în prezent nu mai sunt îndeplinite nici cerințele art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală. În concret s-a susținut că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect a relevat că prin declarațiile sale a sprijinit organele de urmărire penală în aflarea adevărului și a circumstanțelor în care au fost săvârșite faptele, nu are antecedente penale, este tânăr, are o reputație bună în societate, beneficiază de stabilitate familială și locativă. În fine, inculpatul a relevat că lăsarea sa în libertate nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care a recunoscut faptele și nu va influența aflarea adevărului, apreciind că este suficientă în privința sa o măsură
preventivă neprivativă de libertate.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins cu motivarea de mai
jos.
Examinând cu prioritate nulitatea sesizării instanței cu propunerea de
prelungire a măsurii arestării preventive, care nu a fost formulată de procuror cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, tribunalul constată că termenul prevăzut de art. 159 alin.1 Cod procedură penală este de recomandare, fiind
reglementat cu scopul ca apărătorul inculpatului să aibă posibilitatea de a studia dosarul.
Sesizarea instanței cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive nu constituie temei de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive din acest motiv, nefiind vorba de o nulitate absolută, reglementată expres de disp. art. 197 alin.2 Cod penal. De altfel, este de subliniat că inculpatul nu a invocat încălcarea prevederilor art. 159 alin.1 Cod procedură penală în fața instanței de fond, în sensul că avocatul său nu ar fi avut posibilitatea să studieze dosarul și nici o altă vătămare procesuală cauzată de nerespectarea termenului de 5 zile.
În ce privește fondul cauzei, asemenea primei instanțe tribunalul reține că la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă de procuror în referatele înaintate.
De asemenea, în privința inculpatului sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost amplu argumentat cu ocazia luării măsurii arestării preventive, precum și în considerentele încheierii recurate. Tribunalul apreciază că acesta subzistă și în prezent, fiind, relevat de gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările în care au fost comise și urmările cauzate.
Tribunalul apreciază că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsură arestării inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse tribunalul va respinge ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. "b"; Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul S. M. împotriva Încheierii penale nr. 39/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în data de_ în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. , împotriva Încheierii nr. 39/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
L. M. V. | G. | A. | -B. | D. C. | M. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE NR. 301/ÎR/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. , împotriva Încheierii nr. 39/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||
L. M. V. | G. | A. -B. | D. C. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 301/ÎR/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. , împotriva Încheierii nr. 39/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. | M. V. | G. | A. -B. | D. |
| ← Decizia penală nr. 16/19. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 1769/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
