Încheierea penală nr. 81/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.81/R/2013
Ședința publică din data de 14 august 2013 Instanța constituită din:
Președinte R. M. Judecător M. L. Judecător A. Ț. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. I. împotriva încheierii penale nr. 66/C/A din data de_ pronunțată de Judecătoria Turda prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul S. I., aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj, asistat de apărător ales, av. S.
A. -Petrică, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P. .
Procedura de citare este legal îndeplinita. S-a făcut referatul cauzei, după care,
La întrebarea instanței, inculpatul S. I. arată că își menține recursul formulat.
Instanța procedează la identificarea inculpatului S. I. care arată că este fiul lui I. și M., născut la data de_ .
Instanța aduce la cunoștința inculpatului faptul că, în cadrul soluționării acestui recurs audierea sa este obligatorie, având dreptul să nu dea nicio declarație și să se prevaleze de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. 2 C.p.p.
Inculpatul S. I., arată că își menține declarația pe care a dat-o în fața instanței de fond dar dorește să facă anumite precizări și în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal aflat la 5 din dosar.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul ales al inculpatului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul participanților în susținerea acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului S. I., solicită instanței să admită recursul formulat de inculpat, să desființeze încheierea nr. 66/C/A a Judecătoriei Turda și rejudecând cauza pe fond, în temeiul art. 1491alin. 9 C.p.p., să respingă
propunerea de arestare preventivă și să dispună punerea inculpatului în stare de libertate.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond și învederează și instanței de recurs, în opinia sa, ar fi îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., însă așa cum a recunoscut și inculpatul, acestea ar fi doar de natură a determina faptul că inculpatul a acordat anumite împrumuturi în sume de bani cu anumite dobânzi.
Cu privire la infracțiunea de șantaj, în opinia sa, nu ar exista indicii și probe temeinice în sensul comiterii de inculpat a acestei infracțiuni. Chiar dacă instanța de fond a motivat și se regăsește la dosarul cauzei procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, apreciază că discuțiile purtate de inculpat cu anumite persoane nu sunt de natură a determina faptul că, cu certitudine, există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de șantaj.
Arată că critică încheierea recurată și sub aspectul unor concluzii pe care judecătorul de fond și le-a format, în opinia sa, într-un mod cu totul eronat. Astfel, judecătorul fondului și-a format convingerea exprimată în încheierea penală recurată că inculpatul și-a asigurat un mod de trai din activitatea infracțională, însă este cu totul eronat. Inculpatul are o societate comercială din anul 2005, care a fost pe profit, are și terenuri agricole pe care le exploatează personal, are și animale pe care le crește și aceste activități îi aduc venit. Inculpatul nu și-a format un mod de viață din a acorda unele împrumuturi în sume de bani cu anumite dobânzi. Este o concluzie eronată a instanței de fond.
Solicită instanței să observe că judecătorul fondului a motivat existența indiciilor infracțiunii de șantaj cu privire la declarația învinuitei Gal E. E., însă solicită instanței să observe că și aceasta a fost inițial învinuită în dosar, a fost supusă unei percheziții cu trupele speciale și văzându-se în situația de a se lua și față de ea o măsură a reținerii, crede că a dat o declarație mai mult în defavoarea inculpatului, nu neapărat în scopul aflării adevărului. În opinia sa, urmează ca această declarație să fie înlăturată sau apreciată ca fiind nesinceră în această fază a procedurii judecării propunerii de arestare preventivă.
De asemenea, solicită instanței să observe că judecătorul de fond nu a analizat și oportunitatea luării față de inculpat și a unei măsuri alternative, neprivative de libertate deși a solicitat în fața instanței de fond să aibă în vedere și dispozițiile art. 136 C.p.p. În opinia sa, lipsa de antecedente penale a inculpatului, chiar dacă în fișa de cazier apare o amendă penală de acum 8 ani de zile, solicită instanței să observe că în această perioadă inculpatul nu s-a mai confruntat cu legea penală. În lumina legii, acesta poate beneficia și de prezumția că este o persoană care nu are antecedente penale, are o familie, doi copii pe care îi susține financiar, are o agenție imobiliară din anul 2005, care în fiecare an a fost pe profit și din acest punct de vedere, crede că se putea aprecia că, față de inculpat, se putea lua o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Solicită instanței să observe că și judecătorul fondului, în mod corect, a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 148 alin.1 lit. b C.p.p., respectiv că nu există indicii sau probe că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau alte părți din proces și de aceea a respins acest temei al arestării invocat de către parchet în propunerea de arestare preventivă.
În concluzie, în opinia sa, bunul mers al procesului penal poate fi asigurat și prin luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, sens în care reiterează solicitarea de a admite recursul și a casa încheierea recurată, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită instanței să respingă recursul declarat în cauză.
În opinia sa, instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p., la dosar existând date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit cele patru infracțiuni de șantaj și o infracțiune de cămătărie pentru care în acest moment este cercetat. Aceste probe și indicii temeinice rezultă din procesul-verbal de investigare aflat la fila 12 din dosar, din unele convorbiri telefonice pe care le-a avut inculpatul, din declarațiile părților vătămate Rus Dan, respectiv Cândea D. și din declarația învinuitei Gal E. E. precum și din declarațiile inculpatului care recunoaște unele aspecte, respectiv că a împrumutat la mai multe persoane sume de bani și că le solicita dobândă.
În opinia sa, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, sens în care solicită instanței să mențină măsura arestului preventiv.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Inculpatul S. I., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că regretă cele întâmplate.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală nr. 66/C/A/_ a Judecătoriei Turda în baza art. 149 ind.1 al.9 C.p.p., art.68 ind.1 C.p.p., art.148 lit.f C.p.p. a fost admisă în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. I. , fiul lui I. și M., născut în_, în localitatea Ceanu Mare, județul Cluj, domiciliat în localitatea Câmpia Turzii, str. Dr. Ion R., nr. 40, jud. Cluj, C.N.P 1., cercetat pentru săvârșirea a patru infracțiuni de șantaj și o infracțiune de cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, pentru 29 de zile începând cu data de_, pana la_, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub nr._ Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a propus instanței, în conformitate cu prevederile art. 149 indice 1 Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive pentru 29 de zile față de inculpatul S. I. cercetat sub aspectul comiterii a patru infracțiuni de șantaj și a unei infracțiuni de cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal
În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a arătat, în esență, că în urma actelor de urmărire penală și a activităților de investigații efectuate de organele de poliție s-a stabilit că inculpatul S. I. este cunoscut ca o persoană care desfășoară acte de cămătărie pe raza mun. Câmpia Turzii, acesta oferind cu titlu de împrumut diferite sume de bani unor persoane aflate în situații disperate,
solicitând pentru acestea dobânzi ridicate, în aceste condiții persoanele împrumutate-printre care Rus Dan, Rus E., Gal E. E. și Cândea D. - neputându-și onora obligațiile și, în consecință, sub imperiul amenințărilor acceptând semnarea unor contracte de împrumut ori chiar de înstrăinare a unor imobile în favoarea inculpatului.
S-a apreciat incident în cauză temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. b Cod de proc. pen. întrucât în prezenta cauză este necesară identificarea și apoi audierea a tuturor persoanelor care au luat împrumuturi cu camătă de la inculpatul S. I., persoane care este posibil să fi fost la rândul lor șantajate de către inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar crea posibilitatea acestuia de a încerca influențarea acestora, în condițiile în care inculpatul are în fața organelor de cercetare penală avantajul de a cunoaște aceste persoane.
S-a invocat și incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală atâta timp cât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar în ceea ce privește teza a II-a s-a apreciat că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, la interesul public care impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva săvârșirii infracțiunilor de șantaj și cămătărie.
Analizând propunerea formulată în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rezoluția organelor de cercetare penală din data de_, confirmată de procuror la aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunea de șantaj și cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal.
Prin Ordonanța procurorului din data de_ s-a dispus extinderea cercetărilor sub aspectul comiterii a încă trei infracțiuni de șantaj, noua încadrare juridică fiind de patru infracțiuni de șantaj și o infracțiune de cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal.
Prin Ordonanța procurorului din data de_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul S. I., sub aspectul săvârșirii a patru infracțiuni de șantaj și o infracțiune de cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal
Prin ordonanța de reținere din data de_ s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore.
Arestarea preventivă a unei persoane împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală presupune pe de o parte existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte existența unuia din cazurile reglementate de art. 148 C.p.p.
Analizând actele și lucrările efectuate până în acest moment al urmăririi penale, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 143
C.p.p., existând indicii temeinice, în accepțiunea art. 68 indice 1 C.p.p, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Astfel, părțile vătămate declară în mod concordant că inculpatul obișnuiește să acorde împrumuturi cu dobânzi de 50% lunar ori chiar mai ridicate, aceasta reieșind și din procesul verbal de investigare de la fila 12 dosar u.p., precum și din unele convorbiri telefonice transcrise și atașate dosarului. Chiar și inculpatul recunoaște că a împrumutat multe persoane (numărul de 15-20-30 persoane fiind declarat cu aproximație de către inculpat) cu sume de bani, susținând că dobânda se situa în limitele legale și nu era mai mare de 2-3% anual. Cu toate acestea, inculpatul însuși recunoaște că în unele cazuri (când erau semnate contracte de împrumut la notar) se menționa în cuprinsul contractelor la rubrica privind suma împrumutată o sumă mai mare decât cea efectiv împrumutată sub justificarea că suma menționată în contract includea și dobânda care i se cuvenea pentru aceste împrumuturi.
Mai rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpat și partea vătămată Rus Dan că inculpatul stabilea după bunul său plac dobânzile pentru sumele împrumutate, iar din alte convorbiri telefonice rezultă că inculpatul era cămătar și practica împrumuturi cu dobânzi ridicate (f. 315, 331-332 dosar u.p.)
Rezultă deci nesinceritatea inculpatului a cărui declarație privind dobânzile practicate (de 2-3% anual) rămâne singulară și nu e susținută de vreo altă probă, context în care se va acorda credit declarațiilor părților vătămate Rus Dan, Rus E.
, Cândea D. și declarației învinuitei Gal Edit, care sunt perfect plauzibile și se coroborează cu restul probelor enunțate, reținându-se că susținerile inculpatului nu reflectă starea de fapt reală sub acsest aspect.
E real că unii martori ai cauzei au declarat că inculpatul le-a oferit sume de bani cu titlu de împrumut fără dobândă (f.54, 60 dosar u.p. ), însă aceasta nu e în măsură să conducă la concluzia că nimănui nu percepea dobândă mai cu seamă în condițiile în care inculpatul a recunoscut că practică respectivele activități, o dovadă în plus fiind reprezentată de listele cu persoane și sume de bani înscrise în agendele găsite la domiciliul inculpatului cu ocazie percheziției (f. 155-171 dosar u.p.), precum și ale unor persoane care cunoșteau că inculpatul e un practicant al cămătăriei (f. 56 dosar u.p., f 315, 331-332 dosar u.p ).
În ce privește modalitatea prin care inculpatul înțelegea să acționeze pentru a obține restituirea sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, acesta afirmă în fața instanței că purta discuții telefonice cu persoanele cărora le împrumutase sume de bani și "poate"; a folosit un ton mai ridicat al vocii, însă nu a șantajat pe nimeni, declarând în continuare "poate că l-am și înjurat și amenințat la telefon, dar nu a fost intenția mea să se întâmple într-adevăr așa";, referindu-se atât la partea vătămată Rus Dan cât și la alte personae pe care le împrumutase și cu care purta discuții telefonice.
În fine, inculpatul recunoaște că i-a cerut părții vătămate R. să-i aducă banii pentru că altfel îl va bate, însă justifică aceasta prin faptul că inculpatul plătise girantului suma care îi fusese reținută acestuia din urmă din pensie ca urmare a neachitării de către partea vătămată Rus a ratelor unui împrumut CAR (împrumut contractat de partea vătămată Rus chiar pentru a restitui inculpatului o parte din
suma datorată), arătând încă o dată că intenția reală a inculpatului nu era de a exercita violențe asupra lui R. .
Instanța a reținut că inculpatul a exercitat amenințări la adresa părții vătămate R. pentru a i se restitui sume de bani stabilite după bunul său plac, această concluzie reieșind din declarația părții vătămate Rus care se coroborează cu declarația inculpatului (chiar dacă acesta susține că intenția reală era alta) și mai cu seamă din convorbirile telefonice transcrise în care se poate observa că inculpatul folosește un ton amenințător și expresii injurioase cu scopul de a impune o anume conduită părții vătămate Rus Dan E. ian(f. 204-209 dosar u.p.), afirmând că a plătit altor pesoane sume de bani în numele inculpatului, iar acele persoane "o vrut să vie acasă, ca să te taie"; (f. 211 verso), comunicându-i părții vătămate că "";o venit ăia cu mine, m-am dus să-i arăt unde stai și…io nu cred că vrei probleme, vrei probleme?";(f. 213 dosar u.p.).
Exercitarea de amenințări de către inculpat și folosirea de injurii la adresa persoanelor împrumutate în scopul obținerii unor sume de bani de la acestea rezultă și din transcrierea altor convorbiri telefonice (f. 110, 125, 138, 155 vol 2 dosar u.p.),
Faptul că și partea vătămată Cândea D., precum și învinuita Gal E., alături de părțile vătămate Rus invocă existența unor acte de constrângere exercitate de către inculpat în scopul de a le determina să-i restituie sume de bani exagerate ori chiar să semneze contracte de împrumut în care se menționau sume nereale nu face decât să confirme că inculpatul și-a construit un mod de viață bazat pe obținerea unor sume de bani din cămătărie și șantaj.
E neverosimilă afirmația inculpatului conform căreia a împrumutat părților vătămate Rus Dan E. ian și Rus E. o sumă pe care nu o poate preciza, "în jur de 10 000 sau 20 000 lei în total";(f. 24 dosar u.p. verso), neputându-se accepta că o persoană care acordă împrumut unei persoane într-un cuantum însemnat nu are cunoștință ce sumă a împrumutat
Un caz aparte îl reprezintă situația învinuitei Gal Mathe E. E. care prin declarația sa arată că inculpatul, după ce îi acordase mai multe împrumuturi în sume mici, pentru a o determina pe ea și soțul său să restituie sume mult mai mari, s-a prezentat la domiciliul său, spunându-i "dacă nu-mi dai bani mă leg de ce ai tu mai drag";.
Ulterior, sub imperiul amenințării, Gal Mathe E. E. susține că a semnat la biroul avocatului S. un contract în care se menționa că îi datorează inculpatului suma de 30 000 euro, iar după acest episod inculpatul i-a cerut să lucreze la firma sa în contul datoriei, iar apoi printr-un contract notarial s-a convenit ca în fiecare lună să-i scadă câte 700 lei din datorie (pe perioada în care Gal E. era angajată la societatea inculpatului și nu primea vreun venit) iar soțul său să cedeze o fâșie din grădina casei în favoarea inculpatului.
În acest context a ajuns Gal Edit să lucreze la firma inculpatului, fiind obligată să semneze în calitate de martor diverse contracte prin care inculpatul acorda împrumuturi diverselor persoane.
Gal E. afirmă că inculpatul a ținut-o sub teroare o lungă perioadă de timp, comunicându-i că în situația în care va fi privat de libertate există alte persoane în spatele său care vor omorî pe cei care îi fac rău inculpatului.
Mai relatează că inculpatul, prin intermediul ei, a împrumutat unei personae suma de 6750 euro cu intenția de a recupera 11750 euro, inculpatul promovând chiar o acțiune în instanță cu scopul de a obține această sumă, context în care inculpatul a obligat-o pe Gal E. să se prezinte în fața instanței pentru a declara că suma împrumutată a fost reală, solicitare care a determinat-o pe Gal E. să renunțe la locul de muncă de la societatea inculpatului, înțelegându-se prin aceasta că nu a acceptat să declare în fața instanței un neadevăr și anume că suma împrumutată în mod real ar fi cea menționată în contract.
Acest mod de operare al inculpatului, precum și starea de teamă insuflată numitei Gal E. reies cu prisosință din convorbirea telefonică purtată între inculpat și Gal E. la_ (f. 225-226 vol 1 dosar u.p.) în cadrul căreia Gal E. îi comunică inculpatului că o persoană introdusese acțiune în instanță prin care solicita ca Gal E. să se prezinte în fața judecătorului pentru a declara că suma pe care Gal E., conform unui contract, a împrumutat-o acelei personae este reală și că banii au fost într-adevăr ai lui Gal E., în acest context Gal E. transmițând inculpatului că ea nu are cum dovedi că a avut atăția bani, că doar e săracă lipită pământului, spunându-i inculpatului că mai bine bea otravă decât să-l implice pe "omul ăla"; în așa măgărie, continuând discuția prin a spune "Bine I. e, io nu pot permite să îl cheme pe omul ăla în instanță. Dacă mă…. Bine, dacă nu, pune și datoria asta în cârca mea și să îi trasnească Dumnezeu";.
Inculpatul îi cere apoi numitei Gal E., în aceeași convorbire, în mod imperativ să nu mai stea de vorbă nici cu persoana respectivă și nici cu avocatul, folosind expresii injurioase, spunându-i numitei Gal E. cum să vorbească: "Îi spui: nu mai stau de vorbă cu tine, tu. O trebuit să vii până acuma să îmi aduci datoria";.
În declarația sa, Gal E. mai afirmă că inculpatul a obligat-o să cumpere două terenuri pentru ca numele inculpatului să nu apară pe acele contracte. Referindu-se la aceste contracte, inculpatul a declarat în fața instanței că valoarea cumulată a celor două terenuri a fost de 15.000 lei, menționându-se în contract că vânzătoarele au primit integral prețul.
În realitate însă, afirmă inculpatul, suma predată efectiv vânzătoarelor de către Gal E. din banii proprii a fost de 3500 lei, iar în pararel a fost încheiat un contract de împrumut pentru diferența de până la 15.000 lei potrivit căruia fie inculpatul, fie Gal E. (inculpatul neamintindu-și care dintre ei) datorează vânzătoarelor acea diferență de 11500 lei.
Prin afirmația de mai sus conform căreia Gal E. ar fi plătit cele două terenuri din banii ei inculpatul își contrazice propria declarație anterioară (f. 28 dosar u.p.) în care arăta că "există două terenuri pe care eu le-am cumpărat pe numele învinuitei Gal Mate E., dar nu a existat vreun motiv pentru care nu am cumpărat terenurile pe numele meu";.
Cu alte cuvinte, inculpatul a r fi cumpărat pe numele lui Gal E. două terenuri fără a avea un motiv anume (afirmația fiind în mod evident necredibilă) și mai mult decât atât, nu mai reține dacă el sau Gal E., potrivit comntractului, datora vânzătoarelor suma de 11500 lei, afirmație de asemenea neverosimilă întrucât o persoană cunoaște datoriile asumate. Singura explicați o reprezintă faptul că inculpatul încerca să efectueze operațiunile specifice activității infracționale prin
intermediul altor persoane, pentru ca apoi să poată afirma că nu are o legătură directă cu aceste tranzacții.
Poziția oscilantă și contradictorie adoptată de inculpat confirmă nesinceritatea acestuia și încercarea de a prezenta o variantă care în opinia sa s-ar încadra în limitele legii, însă intenția acestuia apare cu evidență ca fiind aceea de a găsi justificări (necredibile și chiar contradictorii) în scopul de a fi exonerat de răspundere penală.
Cele expuse mai sus conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul desfășura activități de cămătărie, personal ori folosind-o pe Gal E. ca instrument în desfășurarea activității infracționale, iar prin amenințări determina persoanele pe care le împrumuta să restituie sume mult mai mari ori să semneze contracte prin care se obligau să restituie inculpatului sume mult mai mai față de cele împrumutate efectiv, unele dintre aceste persoane fiind executate silit pentru sume nereale care au fost inserate în contracte ca urmare a actelor de constrângere exercitate de către inculpat (relevante în aces sens sunt și convorbirile telefonice transcrise la f 315, 331-332 dosar u.p.).
Trebuie menționat că pentru luarea măsurii arestării preventive nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție necesare pentru condamnarea unei persoane, ci potrivit dispozițiilor art. 68 indice 1 C.p.p., existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit fapta. În același sens sunt și prevederile art. 5 alin. 1 lit. c CEDO care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală. Din jurisprudența CEDO rezultă că motivele verosimile se referă la fapte ori informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care se ia măsura și care nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau fundamentarea unei anumite acuzații (cauza Erdagoz c/T. ia). Or, din mijloacele de probă administrate până în acest stadiu al cercetărilor, putem reține existența unor indicii din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care e cercetat.
Pe lângă întrunirea condițiilor de la art. 143 C.p.p., potrivit dispozițiilor art.
148 C.p.p, măsura arestării se poate lua numai dacă există unul din cazurile prevăzute în acest articol, iar în continuare se va analiza cazul pe care s-a întemeiat propunerea de arestare.
În ceea ce privește existența cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p., instanța de fond a reținut că prima teză este îndeplinită în cauză, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani.
În ceea privește teza a doua a art. 148 lit. f C.p.p., instanța a apreciat că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru a aprecia în acest mod instanța a avut în vedere atât aspecte legate de natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, rezonanța socială a acesteia, cât și aspecte legate de persoana inculpatului.
Pericolul social concret rezultă în primul rând din numărul mare de acte materiale comise de către inculpat și modul perfid de a acționa. Repetabilitatea în
comiterea de infracțiuni conduce fără dubiu la concluzia că principala ocupație avută de către inculpat este aceea de a comite acte de cămătărie și șantaj, devenind un mod de viață pentru acesta, fiind necesară interceptarea convorbirilor purtate pentru a se confirma conduita reclamată de părțile vătămate.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de numărul mare de acte materiale, instanța de fond apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din actele dosarului reieșind persistența comportamentului infracțional al acestora, dovedind o totală nesocotire a relațiilor sociale ocrotite prin normele penale.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea morală a persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Referitor la persoana inculpatului, nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică de faptul că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni de fals și participație improprie la tentativă de înșelăciune.
Chiar buna desfășurare a procesului penal ar fi periclitată în situația în care inculpatul nu ar fi privat de libertate, impunându-se strângerea probelor pentru elucidarea întregii stări de fapt, inclusive prin identificarea persoanelor care au "beneficiat"; de serviciile inculpatului.
Elementele expuse mai sus, cu privire la faptele pentru care este cercetat inculpatul, precum și cu privire la persoana acestuia, relevă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică și că se impune arestarea preventivă a acestuia, fără a fi suficientă luarea unor măsuri neprivative de libertate, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului
Luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării apare ca nejustificată întrucât infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt grave, obișnuința comiterii acestor acte prezentând riscul de a continua activitatea infracțională dacă ar fi lăsat în libertate.
Instanța de fond a apreciat că nu e incident și temeiul prev. de art. 148 lit. b
C. pr. penală întrucât nu există date în accepțiunea textului menționat că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor persoane, iar modul în care a înțeles să-și construiască apărarea (la care parchetul face referire ca argument) este expresia libertății de alegere a strategiei de urmat pe parcursul procesului și nu poate fundamenta o asemenea concluzie în lipsa altor elemente.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, prima instanță a apreciat că propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda este întemeiată în parte, iar în baza art. 149 ind.1 al.9 C.p.p., art.68 ind.1 C.p.p., art.148 lit.f C.p.p., a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. I., fiul lui I. și M., născut în_, în localitatea Ceanu Mare, județul Cluj, domiciliat în localitatea Câmpia Turzii, str. Dr. Ion R., nr. 40, jud. Cluj, C.N.P 1., cercetat pentru săvârșirea a patru infracțiuni de șantaj și o infracțiune de cămătărie, fapte prev. și ped. de art.
194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, pentru 29 de zile începând cu data de_, pana la_, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri penale, cu ocazia pronunțării, a formulat oral recurs inculpatul S. I. solicitând admiterea căii de atac promovate și casarea încheierii penale recurate cu consecința cercetării în stare de libertate.
Analizând recursul formulat pe baza actelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Prin Încheierea penală nr.66/C/A din data de_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Turda s-a dispus, în temeiul art.1491C.pr.pen. rap. la art.143 și art.148 lit. C.pr.pen, arestarea preventivă a inculpatului S. I. fiul lui
I. și M., născut la data de_, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj prev. de art.194 al.1 C.pen. ( 4 fapte ) și o infracțiune cămătărie prev. de art. 3 al.1 din Legea nr. 216/2011, cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
Față de mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că propunerea formulată de către organele de urmărire penală este întemeiată și, pe cale de consecință, recursul declarat în cauză, față de motivele invocate, este nefondat.
Astfel, din declarațiile părților vătămate Rus Dan, Rus E., Cândea D., ale martorilor audiați în cauză, declarațiile inculpatului, convorbirile telefonice interceptate autorizat și depuse la dosarul cauzei, instanța constată că față de inculpatul S. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele de comiterea cărora este învinuit, constând în aceea că este cunoscut ca o persoană care desfășoară acte de cămătărie pe raza mun. Câmpia Turzii, acesta oferind cu titlu de împrumut diferite sume de bani unor persoane aflate în situații disperate și solicitând pentru acestea dobânzi ridicate, în aceste condiții persoanele împrumutate - printre care Rus Dan, Rus E., Gal E. E. și Cândea D. - neputându-și onora obligațiile și, în consecință, sub imperiul amenințărilor acceptă semnarea unor contracte de împrumut ori chiar de înstrăinare a unor imobile în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în mod corect prima instanță a reținut că este incident în cauză.
Astfel, având în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor de comiterea cărora este învinuit inculpatul - șantaj și cămătărie -, modalitatea de comitere a faptelor - mai multe acte materiale, față de mai multe persoane, prin proferarea de amenințări -, cuantumul ridicat al prejudiciului creat și rămas nerecuperat, consecințele faptelor asupra stării materiale și personale a părților vătămate respectiv rezonanța socială a faptelor comise. De asemenea, la aprecierea pericolului social concret pe care îl prezintă inculpatul prin lăsarea acestuia în stare de libertate, o deosebit de mare relevanță o prezintă datele referitoare la persoana sa, care nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat în trecut și pentru comiterea altor infracțiuni și care, contrar propriilor susțineri, a adoptat drept mod de viață împrumuturile cu cămătărie și recuperarea banilor prin violență
și șantaj - interceptările autorizate a convorbirilor telefonice fiind relevante în acest sens -, aspecte ce denotă perseverența infracțională și periculozitatea deosebită a acestuia. De altfel, apărarea inculpatului în sensul că avea o afacere prosperă ce îi asigura mijloacele e subzistență este contrazisă de chiar declarația acestuia dată în fața instanței de recurs ocazie cu care a susținut că poate a folosit un ton mai ridicat cu părțile vătămate însă acest lucru s-a întâmplat deoarece era stresat de ratele de la bancă, banii ce dorea să-i recupereze fiind folosiți probabil în acest scop, adică pentru un aspect esențial din viața de zi cu zi, fiind și aceasta o
" afacere";.
Față de aceste considerente, tribunalul reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond cu privire la existența în mod evident a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în stare de libertate a inculpatului și constatând că Încheierea penală nr. 66/C/A din data de_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Turda este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. I. fiul lui I. și M., născut la data de_, aflat în prezent în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S PU N E
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. I. fiul lui I. și M., născut la data de _
, aflat în prezent în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj împotriva Încheierii penale nr.66/C/A din data de_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Turda.
În temeiul art. 192 al.2 C.pr.pen. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. M. L. A. Ț.
GREFIER
B.
Red. 3 ex./R.M./D.M.
_
Jud.fond: V. -M. B.
| ← Încheierea penală nr. 5/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 51/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
