Încheierea penală nr. 323/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 323/ÎR/2013 Ședința publică din data de 09 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D., judecător
: L. M. V., judecător
:P. L. E., vicepreședinte al tribunalului GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin procuror:
P. IONELIA.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe recurentul B. L., împotriva Încheierii penale nr. 20/CC/4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent B. L., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Gorea Greta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent B. L. arată că își menține recursul declarat și nu dorește să-și angajeze apărător ales.
Reprezentantul parchetului, apărătorul recurentului cât și acesta personal, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat tribunalul apreciază cauze în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Avocat Gorea Greta solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, respingerea propunerii de arestare preventivă. În opinia sa, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, acesta având probleme de sănătate, din expertiza efectuată în cauză rezultând că inculpatul are discernământul diminuat. Pe de altă parte, arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și acesta suferă și de boli cardiovasculare.
Apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol real concret pentru ordinea publică, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate. De asemenea solicită plata onorariului de avocat.
Reprezentantul parchetului solicită în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul B. L.
, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apreciază că hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, este legală și temeinică. Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv procesul-verbal de constatare de constatare a
infracțiunii, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile martorilor, adresa IPJ Bistrița-Năsăud-Serviciul Rutier-Compartimentul Implementări Abateri, din care rezultă că inculpatul avea permisul de conducere anulat, rezultatul aparatului alcooltest din care rezultă că avea o alcoolemie de 1,70%0 alcool pur în sânge.
De asemenea, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, este mai mare de 4 ani închisoare, precum și perseverența inculpatului în astfel de infracțiuni, apreciază că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori tot pentru astfel de infracțiuni. Pe de altă parte, inculpatul mai are pe rolul Judecătoriei Năsăud un dosar în care este cercetat pentru comiterea unei alte infracțiuni rutiere.
Inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că prezintă un real pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier cât și pentru el însăși.
Față de atitudinea de dispreț pe care a manifestat-o inculpatul, măsura arestării preventive este singura care ar putea stopa activitatea infracțională a inculpatului.
Inculpatul B. L. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate și arată că nu s-a sustras, dimpotrivă s-a prezentat singur la poliție. De asemenea, arată că este bolnav, suferă cu inima și în arest i s-a făcut rău, iar acolo nu- l poate ajuta nimeni. Mai arată că este real că mai are un dosar pe rolul Judecătoriei Năsăud, care este trimis la I.M.L. C. pentru efectuarea unei expertize neuropsihice, întrucât are două operații la cap. În momentul în care a comis infracțiunea a avut un moment de nervozitate și a băut un pahar de țuică, însă de 3 luni de zile nu s-a mai urcat la volan.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Încheierea penală nr. 20/CC/4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, în baza dispozițiilor art.149/1 raportat la art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. L. , fiul lui L. și I., născut la data de_ în localitatea Maieru, jud. Bistrița Năsăud, cetățenia română, cu studii 10, fără ocupație, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, recidivă postcondamnatorie, CNP 1., cu domiciliul în comuna Maieru, sat. A. nr.245, jud. Bistrița Năsăud, cercetat pentru comiterea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge"; prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, pe o durată de 27 de zile, începând cu data de 04 decembrie 2013 și până la data de 30 decembrie 2013, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Onorariul pentru avocat C. Ana desemnat din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați Bistrița-Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de_, în jurul orei 20.05, numitul B. L. a fost oprit de către organele de poliție rutieră, în timp ce acesta conducea autoturismul marca Dacia, cu nr. de înregistrare_, pe DN 17 D, din comuna Maieru, spre intrarea în orașul Sângeorz Băi, având permisul de conducere anulat din data de_ .
După ce organele de poliție l-au legitimat pe numitul B. L., acesta fost testat cu aparatul alcooltest, iar rezultatul a fost de 1.26 mg/l alcool pur în aerul expirat, aspect indicat la poziția nr. 734. Din acest motiv, a fost condus la Spitalul Orășenesc Năsăud, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de Analiză Toxicologico Alcoolemie nr. 2823/IX/a/784 din data de_, eliberat de către Serviciul Medico Legal Județean Bistrița Năsăud, rezultă că numitul B. L., avea în momentul recoltării primei probe 1,80 g%0 alcool pur în sânge, iar la momentul recoltării celei de-a doua probă 1,70 g%0 alcool pur în sânge.
Din adresa IPJ Bistrița Năsăud, Serviciul Rutier, Compartimentul Implementări Abateri din data de_ rezultă că învinuitului B. L. i-a fost anulat permisul de conducere de Serviciul Rutier Bistrița începând cu data de_, în baza Sentinței penale nr. 20/_ a Judecătoriei Năsăud, definitivă la data de _
.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud dată în dosarul nr. 1435/P/2013 din data de_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. L. pentru comiterea infracțiunilor de,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat";, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OU.G. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. "a"; Cod penal și ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OU.G. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. "a"; Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "b"; Cod penal.
Pentru a dispune asupra propunerii de arestare preventivă a inculpatului instanța trebuie să procedeze la verificarea îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții:
existența calității de inculpat potrivit art. 23 Cod procedură penală.;
existența potrivit art. 148 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală de probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 Cod procedură penală pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii;
să existe unul din cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a-f Cod procedură penală;
realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată - să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestări preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
În speță, prin analiza efectuată, instanța de fond a reținut că se regăsesc cumulativ aceste condiții de natură să atragă luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Din probele administrate rezultă că inculpatul B. L. se află în situația prevăzută de art. art. 148 al. 1 lit. f) Cod procedură penală, întrucât:
la data de_ a comis din nou cu intenție două infracțiuni rutiere , respectiv de ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat";, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OU.G. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. "a"; Cod penal și ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OU.G. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. "a"; Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "b"; Cod penal;
pentru infracțiunea comisă pedeapsa este mai mare de 4 ani, legea prevăzând pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, pentru infracțiunea sesizată de
,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OU.G. 195/2002, republicată, și există probe din care rezultă că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat de către instanța de fond că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere starea de recidivă în care se afla inculpatul la data comiterii faptei și modul în care a acționat, persistența în infracționalitate, deoarece a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației, în prezent acesta având pe rolul Judecătoriei Năsăud un alt dosar penal în care este judecat pentru comiterea unei alte infracțiuni la regimul rutier, toate aceste aspecte impunând cu necesitate privarea de libertate a inculpatului, lăsarea sa în libertate prezentând un real pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, este, desigur, adevărat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confundă cu pericolul social ca trăsătura esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, ca în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f) nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate.
Referitor la existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se reține că potrivit art. 63 alin. 1 Cod procedură penală constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
De asemenea, există indicii temeinice conform art. 68 ind. 1 Cod procedură penală atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive
verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fără a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
Astfel, probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a jurisprudenței CEDO, judecătorul investit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei și vinovăției făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii a comis o faptă de natură penală.
În cauza de față, din analiza mijloacelor de probă existente în dosarul de urmărire penală instanța de fond apreciază că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpat a faptei penale constând din ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge";.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 Cod procedură penală impune pentru luarea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. În propunerea de arestare preventivă s-a invocat art. 148 alin. 1 f Cod procedură penală, instanța apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal invocat.
Se constată că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală în sensul că, din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările în care se reține că aceasta a fost comisă, instanța de fond reține că lăsare în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcut abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică
poate rezulta, printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni.
În speță, infracțiunea sesizată, este o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social ridicat evidențiat și prin limitele de pedeapsă instituite de legiuitor iar reacția publică nu poate să fie decât una de dezaprobare vehementă și solicitare a aplicării unor măsuri drastice împotriva făptuitorului în scopul protejării populației de astfel de acte antisociale și descurajării acestui fenomen infracțional care poate avea consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității corporale a persoanelor.
De asemenea, modul și mijloacele în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, sunt elemente de natură a crea convingerea instanței că se impune luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
Apărarea invocată de către inculpat și circumstanțe personale ce vizează situația familială, materială și starea de sănătate nu sunt de natură să convingă instanța cu privire la lăsarea în libertate a inculpatului întrucât acesta trebuia să aibă în vedere aceste împrejurări în momentul în care a decis săvârșirea faptelor pe care le-a recunoscut și astfel cum s-a arătat, gravitatea și rezonanța negativă a faptelor imputate inculpatului are o preponderență și o relevanță superioară în cauză.
Cu privire la apărarea inculpatului în sensul că fiind în stare de ebrietate, comportamentul nu mai fost unul normal, instanța de fond arată că acesta nu poate constitui decât un element agravant al faptei săvârșite coroborat cu celelalte împrejurări în care a fost comisă fapta imputată.
Se mai face mențiunea că instanța are în vedere și starea de recidivă a inculpatului, faptul că a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni la regimul rutier, astfel că și față de această împrejurare, se impune în cauză luarea unei măsuri mai drastice proporțională cu gravitatea faptei săvârșită pentru a atrage atenția asupra gravității faptelor de natură penală săvârșite și a nu mai insufla ideea că poate beneficia în viitor de clemența autorităților în cazul perseverenței în comportamentul antisocial.
Toate aceste elemente indicate mai sus reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă în mod necesar luarea unei măsuri preventive, astfel încât să se asigure în mod efectiv sentimentul de securitate ce derivă din promptitudinea reacției organelor judiciare în fața faptelor săvârșite.
Instanța de fond va analiza și dacă pericolul reprezentat de inculpat, poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În alegerea unei măsuri preventive instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin.8 Cod procedură penală și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod procedură penală.
Instanța de fond are în vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai în mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
În cauză, măsurile preventive alternative la detenție solicitate în subsidiar, de inculpat ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol astfel cum acesta a fost expusă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul B. L. .
Recurentul-inculpat nu a motivat în scris calea de atac declarată.
Apărătorul din oficiu al acestuia a învederat, prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterii recursului, că solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă.
În motivare s-au invocat probleme de sănătate ale recurentului, inclusiv faptul că acesta are discernământul atenuat, în conformitate cu expertiza efectuată în cauză, împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptei, că o regretă, apreciindu-se că toate acestea sunt argumente pentru a aprecia că judecarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul a susținut, la rândul său, că nu s-a sustras de la cercetările ce se fac asupra sa, că are grave probleme de sănătate, nesuportând regimul privativ de libertate și că fapta pentru care este cercetat a săvârșit-o într-un moment de nervozitate, după ce, anterior, o perioadă de trei luni de zile nu a condus.
Tribunalul, analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat încheierea recurată și a disp. art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, a apreciat că acesta este nefondat, respingându-l, în conf. cu disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și menținând ca temeinică și legală încheierea atacată.
Motivele de recurs invocate în cauză nu au relevanță în ce privește măsura privativă de libertate luată cu privire la inculpat.
Se apreciază că starea de fapt reținută de către instanța de fond este în deplină concordanță cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, de altfel, necontestată de către inculpat.
În mod întemeiat, în baza probelor administrate în cauză până la acest moment, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, existând date și indicii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Totodată, în mod întemeiat s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2000 este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (cu o pedeapsă mai mare de 4 ani) și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din persistența inculpatului în săvârșirea de infracțiuni la regimul rutier, el săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, după ce anterior a mai fost condamnat de două ori pentru același gen de infracțiuni și în condițiile în care pe rolul Judecătoriei Năsăud este cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni rutiere.
Împrejurarea că inculpatul recunoaște învinuirea și că este bolnav (având și discernământul atenuat) nu sunt în măsură să poată contracara caracterul periculozității pentru ordinea publică a judecării și cercetării sale în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât, după cum însuși inculpatul a declarat, nu-și poate stăpâni
"impulsurile de nervozitate";, într-un astfel de impuls fiind săvârșite și infracțiunile de față.
La comiterea faptelor, inculpatul a ignorat atât faptul că a mai fost condamnat anterior (că este recidivist postexecutoriu), că este cercetat în prezent într-un alt dosar tot pentru același gen de infracțiuni, cât și împrejurarea că, aflându-se la volan după
ce a consumat alcool (cu o îmbibație de alcool în sânge între 1,70 gr. la mie - 1,80 gr. la mie) reprezenta un real pericol atât pentru ceilalți participanți la traficul rutier, cât și pentru el însuși.
Măsura luată este în concordanță cu criteriile prev. de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, potrivit cărora, pentru alegerea măsurii preventive, atunci când se apreciază că se impune luarea vreunei astfel de măsuri, trebuie să se aibă în vedere: gradul de pericol, social al infracțiunii,scopul măsurii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și, în conf. cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu, care au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 189 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. L. împotriva Încheierii penale nr. 20/CC/4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._ .
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat Gorea Greta Liana onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 110 lei, cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. D. L. | M. | V. | -P. | L. E. R. M. |
Red/Dact B.D/R.M. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR. _
Către,
ARESTUL IPJ BISTRIȚA-NĂSĂUD
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. ultim Cod procedură penală, vă înaintăm copia Încheierii penale motivate, nr. 323/R/_, pronunțată în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul B. L. .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. D. R. M.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE NR. 323/R/2013
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. L. împotriva Încheierii penale nr. 20/CC/4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._ .
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat Gorea Greta Liana onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 110 lei, cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. D. L. | M. | V. | -P. | L. E. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 323/R/2013
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. L. împotriva Încheierii penale nr. 20/CC/4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._ .
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat Gorea Greta Liana onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 110 lei, cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | D. | L. | M. | V. | -P. L. E. |
| ← Încheierea penală nr. 4/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 5/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
