Încheierea penală nr. 325/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 325/R/2013
Ședința publică din data de 08 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.
DP
G.: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. V. împotriva încheierii penale nr.169 din 01 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș privind luarea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat în dosarul penal nr.110/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. V. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat M. M. M. din cadrul Baroului
C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că inculpatul menține recursul promovat împotriva încheierii penale nr.169 din 01 martie 2013 a T. ui Maramureș și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că nu subzistă și nu sunt întrunite cumulativ temeiurile care ar impune măsura arestului preventiv raportat la dispozițiile art.136 C.pr.pen. și anume, însăși încadrarea juridică dată faptei s-a bazat pe concluziile raportului medico-legal prin care părții vătămate i-au fost acordate 40-45 de zile de îngrijiri medicale urmare a leziunilor constatate de către medicii legiști, cu precizarea dacă nu survin complicații, concluzionându-se că acestea au fost de natură a pune în pericol viața victimei și presupunându-se că loviturile pe care inculpatul le-ar fi aplicat părții vătămate ar fi produs aceste leziuni vizând zone vitale aplicate asupra feței. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut doar conflictul spontan pe care l-a avut cu partea vătămată, nu și loviturile de natură să proiecteze victima pe un spațiu dur care să determine leziunile constatate, precum și faptul că nu a recunoscut nici acele acțiuni de lovire, însăși parchetul a fost de părere că urmărirea penală ar trebui continuată și ar trebui efectuate cercetări pentru a se stabili clar împrejurările în care au fost aplicate lovituri victimei și raportul de cauzalitate dintre lovirile care au condus la aceste leziuni
și faptul că acestea au fost aplicate de inculpat. Față de aceste aspecte, consideră că nu se impune luarea celei mai drastice măsuri preventive și că inculpatul ar putea fi cercetat și în stare de libertate, neexistând indicii că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nici indicii că inculpatul s-ar sustrage de la ancheta penală.
În concluzie, solicită casarea hotărârii recurate, revocarea arestului preventiv, urmând a se dispune și cu privire la acordarea onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul menține declarațiile date și nu dorește să facă alte declarații în această fază procesuală.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În cauză s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv pe o durată de 29 de zile, temeiul arestării fiind dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., în sarcina inculpatului reținându-se săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei întrucât a aplicat lovituri în zona capului. În urma loviturilor, partea vătămată, verișor cu inculpatul, a suferit leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, iar în urma agresiunii, aceasta fiind internată în spital. La data întocmirii actului medico legal, partea vătămată se afla în comă profundă, fiind intubată și asistată de aparate.
În concluzie, apreciază nefondat recursul inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, regretă incidentul produs și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.169 din 01 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. V. (CNP 1., fiul lui V. și M., născut la data de_ în B. Vodă, județul Maramureș, domiciliat în comuna B. Vodă, sat Bocicoel nr.177, județul Maramureș) pe timp de 29 zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la 01 martie 2013 până la 29 martie 2013, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din actele de urmărire penală efectuate până în prezenta rezultat că există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul G. V. la data de _
, în timp ce se afla în fața magazinului din centrul localității Bocicoel, pe DJ 188, ce face legătura între comuna B. Vodă și comuna Vișeu de Jos, a avut un conflict spontan cu verișorul lui primar, partea vătămată G. Luca, căreia a
încercat să-i suprime viața aplicându-i lovituri la nivelul capului și cauzându-i leziuni (traumatism cranio-cerebral, fractură de boltă și bază craniană, hematom subdural), care necesită pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Din concluziile preliminarii ale Cabinetului de Medicină Legală Sighetu Marmației din_ a rezultat că partea vătămată G. Luca prezintă leziuni traumatice (echimoză în regiunea fronto-temporală dreaptă, centrată de un hematom fluctuant ovalar; periorbital drept zonă echimotică de culoare violacee, cu hematom al pleoapei superioare și extinsă zonă hemoragică subconjunctivală ochiul drept; mioză bilaterală; traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de boltă și bază a craniului cu masiv hematom subdural) care s-au putut produce
prin lovire directă, urmată de proiectare și lovire ulterioară de un plan dur,
leziuni care necesită un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața. Mai a reieșit că partea vătămată se află în comă profundă, fiind intubat orotraheal și asistat de aparate. Având în vedere natura incidentului, leziunile cauzate părții vătămate și numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare, instanța a apreciat că în cauză se impune arestarea inculpatului G. V. . Inculpatul a recunoscut existența conflictului și a exclus posibilitatea ca altcineva să o fi lovit pe partea vătămată, însă a susținut că el nu a făcut decât să o împingă, variantă care este greu de crezut raportat atât la natura leziunilor descrise în actul medico-legal, cât și la declarațiile martorilor audiați. Așa fiind, instanța a apreciat că există indicii suficiente cum că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care se efectuează cercetări, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel incidente prevederile art.148 lit. f din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul G. V. .
În susținerea recursului s-a apreciat că nu subzistă temeiurile care ar impune măsura arestului preventiv pentru că însăși încadrarea juridică dată faptei s-a bazat pe concluziile raportului medico-legal ce a constatat că leziunile victimei au fost de natură să-i pună acesteia în pericol viața însă inculpatul nu a recunoscut acțiunile de lovire, ci doar conflictul spontan pe care l-a avut cu partea vătămată.
Sub un alt aspect, s-a precizat că nu se impune luarea celei mai drastice măsuri preventive pentru că nu există indicii că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nici că inculpatul s-ar sustrage de la ancheta penală.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Prima instanță în mod temeinic a stabilit că inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art.175 alin.1 lit. c și i C. pen.
Contrar susținerilor recurentului, la dosar există declarații de martor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul în 27 februarie 2013 în magazinul numitului Mestic Grigore din Bocicoel i-a aplicat părții vătămate G. Luca, vărul său, mai multe lovituri în zona feței și a capului, iar acesta a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt fiind internat în comă profundă la spitalul din Baia Mare.
Deși recurentul în declarația dată în fața judecătorului a precizat că el nu a lovit victima și că este exclus ca o altă persoană să o fi lovit, totuși, din declarația martorului ocular Botiș G. (f. 19) rezultă indicii suficiente că inculpatul ar fi lovit victima.
Referitor la punere în primejdiei a vieții acestuia, la dosarul de urmărire penală există concluziile preliminarii medico-legale ce constituie date suficiente în această fază procesuală.
Ca atare, just a apreciat prima instanță că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. pr. pen.
Curtea nu poate primi susținerea recurentului că cercetarea lui în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece cu aceeași ocazie a lovit cu pumnul în față, tot fără un motiv anume, pe un alt văr de-al său, martorul Strâmturean V. (f.27).
Astfel, Curtea apreciază că, dincolo de pericolul concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a recurentului cercetat pentru o infracțiune gravă contra vieții persoanei, realmente prezența sa în mijlocul comunității din care face parte reprezintă un risc la adresa integrității corporale a persoanelor, indiferent că acestea îi sunt rude apropiate sau nu, datorită comportamentului imprevizibil al acestuia.
Din această cauză, față de inculpat nu poate fi luată o măsură neprivativă de libertate, în ciuda faptului că nu are antecedente penale.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit.b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. V. deținut în Arestul IPJ Maramureș, împotriva încheierii penale nr. 169 din 1 martie 2013 a
ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 martie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. I. C. M. DP
G. ,
B. H.
Red.C.V./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.Fond:G. O. M.
| ← Încheierea penală nr. 3/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 115/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
