Încheierea penală nr. 39/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 39/R
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: S. M.
Judecător: C. T. Judecător: I. D. H. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul F. C. C. , fiul lui S. și R., născut la data de_, în Z., jud. Sălaj, domiciliat în Z., str. Dumbrava, nr. 70, bl. H9, sc. A, ap. 1, jud. Sălaj, CNP 1. și de B. O. A.
, fiul lui I. și M., născut la data de_ în loc. Z., jud. Sălaj, domiciliat în loc. F., nr. 71, comuna Meseșenii de Jos, jud. Sălaj, CNP 1., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.), împotriva încheierii penale nr. 58/A a Judecătoriei Z. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, lipsă fiind apărătorul ales al inculpatului F. C. C., av. B. ișan C., și apărătoarea desemnată din oficiu a inculpatului B. O. A., av. Gog Doinița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, față de lipsa apărătorului ales al inculpatului F. C. C., instanța pune în discuție ca recurentul inculpat să fie asistat din oficiu de către av. Gog Doinița, față de care recurentul inculpat F. C. C. nu se opune.
Întrebat de către instanță inculpatul F. C. C., arată că însușește recursul formulat de apărătorul ales av. B. ișan C. .
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Apărătoarea inculpaților, av. Gog Doinița, având cuvântul asupra recursului formulat, învederează instanței de judecată că măsura arestării preventive nu se impune, regula cercetării și judecării, în conformitate cu prevederile art. 5 din Cod procedură penală a inculpatului, este în stare de libertate, iar măsura arestării preventive este doar excepțională. Dacă se analizează măsura arestării preventive raportat la cerințele art. 5, paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind cazurile de excepție, în care o persoană poate fi lipsită de libertate
se va aprecia că această măsură în cazul de față nu este oportună. Astfel, arată apărătoarea inculpaților, într-o practică constantă a Uniunii Europene, judecarea unei persoane în stare de libertate este regula, iar privarea de libertate, înainte de condamnare, reprezintă o gravă încălcare și o derogare de la principiile libertății personale. Pentru a se realiza cerința scrisă în textul de lege art. 148, lit. f) Cod procedură penală, este necesar existența cumulativă a două condiții: respectiv cerința limitelor de pedeapsă care este îndeplinită în cazul de față. Referitor la cea de a doua condiție, respectiv pericolul concret pe care îl reprezintă inculpații, instanța trebuie să aibă în vedere probe certe, concrete și concludente care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică. Numai pericolul concret, luat generic nu reprezintă un temei pentru luarea măsurii arestării preventive, întrucât pericolul pentru ordinea publică nu se prezumă, el trebuie demonstrat și probat. Este necesar ca la dosar să existe date concrete, care să conducă fără echivoc la pericolul pentru ordinea publică. Fapta nu a fost săvârșită cu violență, părții vătămate i s-a pus o piedică în urma căreia aceasta a căzut.
Trebuie avut în vedere datele personale care îi caracterizează pe cei doi inculpați, aceștia au un loc de muncă, au familii, unul dintre ei având și copil minor și nu au antecedente penale. Regretă faptele întâmplate iar circumstanțele personale nu relevă un pericol pentru ordinea publică, astfel încât solicită a se dispune față de aceștia a prevederilor art. 145 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu acordarea onorariului din oficiu.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. R., apreciază hotărârea instanței de fond legală și temeinică, astfel încât în mod legal instanța a admis propunerea formulată de Ministerul Public și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați. În cauză sunt incidente prevederile art. 148, lit. f), Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de patru ani precum și pericolul concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților. Pentru a lua această hotărâre instanța a avut în vedere că cei 2 inculpați sunt cercetați pentru o infracțiune gravă de tâlhărie, petrecută pe timp de noapte intr-un loc public. Partea vătămată a fost imobilizată și prin violență i s-au sustras cei 650 euro, fapt ce a dus la necesitatea arestării preventive a inculpaților.
Pentru aceste considerente solicită instanței respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
Inculpatul F. C., având cuvântul asupra recursului formulat arată că regretă fapta săvârșită și solicită cercetarea în stare de libertate.
Inc. B. O., având ultimul cuvânt arată că îi pare rău de fapta reținută în sarcina.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin încheierea penală nr. 58/A/20 noiembrie 2013 a Judecătoriei Z., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău de arestare preventivă a inculpaților B. O. A. și F. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal.
În baza art.1491raportat la art.143 și art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. O. A., fiul lui I. și M., născut la data de_, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în sat F., comuna Meseșenii de Jos, nr.71, jud.Sălaj, CNP 1. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
În baza art.1491raportat la art.143 și art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. C. C., fiul lui S. și R., născut la data de_, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în loc. Z., str. Dumbrava nr.70, bl. H9, scara A, ap.1, jud.Sălaj, CNP 1. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul B. O. A. .
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul F. C. C. .
S-a respinge ca neîntemeiată cererea privind luarea măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța în acest fel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin referatul cu propunere de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău întocmit la data de_ în dosarul nr. 2582/P/2013 înregistrat sub nr._, la data de_ s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților B.
O. A. și F. C. C. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal.
Prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă s-a arătat faptul că prin rezoluția din_, emisă de organul de urmărire penală, confirmată de procuror prin rezoluția din_ s-a început urmărirea penală față de inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a Cod penal, pentru inculpații B. O. -A. și F.
C. -C.
Prin ordonanța nr. 08 din data de_, emisă de organul de cercetare penală s-a luat față de învinuiți măsura reținerii pe o durată de 24 ore, de la data de_, ora 12.00, până la data de_, ora 06.00, deducându-se totodată timpul de 6 ore în care învinuiții au fost conduși la sediul poliției
Prin ordonanța nr. 2582/P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiți.
În cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă s-a arătat că din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de constatare a actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică ce conține fotografii cu aspecte de la fața locului și două mesaje tip SMS, declarație parte vătămată, declarațiile martorilor Potoacă Oana-L., Lupou Manuela-E., Fărcaș Păun și Briscan A. -M., declarații învinuit - inculpat, adeverința medicală nr. 32756/_ emis de Spitalul Județean de Urgență Sălaj, proces verbal de căutare, dovezi de ridicare bunuri sustrase, rezultă următoarea stare de fapt: în data de_ în jurul orelor 0300, în timp ce se aflau în localul public Cafe bar Kamelyon-E., situat în loc. Z., str. Sfânta Vineri, inculpații B.
O. -A. și F. C. -C., văzând-o pe partea vătămată M. Cornel, aflată într-o vădită stare de ebrietate, ținând în mână suma de 700 euro s-au înțeles să o deposedeze de această suma de bani. Astfel, inculpatul F. C. C. i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului B. O. A. prin care îi cerea să o scoată afară din local pe partea vătămată, însă acesta nu a găsit momentul oportun. Văzând că inculpatul B. O. A. nu se conformează, inculpatul F. C. C. s-a apropiat de partea vătămată și i-a pus brațul amical după cap după care a scos-o afară din local, conducându-o în spatele localului public, unde locul este neiluminat, fiind urmați de inculpatul B. O. A. care, pentru a nu fi recunoscut și-a pus gluga pe cap și s-a deplasat cu pași grăbiți spre cei doi, ajungându-i din urmă. În acel moment, inculpatul B. O. A. i-a pus piedică cu piciorul părții vătămate astfel încât aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, moment în care inculpatul F. C. C. l-a împiedicat să se ridice, ținându-o apăsat cu brațele, iar inculpatul B. O. A. a căutat în buzunarul în care anterior a văzut că partea vătămată păstrează banii și i-a luat acesteia plicul în care se afla suma de 650 euro, după care au părăsit locul faptei în fugă, deplasându-se până în zona Spitalului de recuperare din cartierul Dumbrava, unde la adăpostul întunericului au împărțit suma de bani sustrasă. În timp ce se îndreptau spre localul public Polar situat pe strada Armoniei, inculpații s-au întâlnit cu martorii Fărcaș Păun și Briscan A. -M. cu care anterior au stat la aceeași masă și bănuind că aceștia au văzut când au scos-o pe partea vătămată afară din local, au hotărât să le dea și acestora suma de 150 euro, din banii sustrași, pentru a nu-i denunța organelor de poliție, astfel că inculpatul B. O. A. i-a înmânat martorului Fărcaș Păun suma de 150 euro, fără să îi ceară în schimb nimic. Ulterior, organele de poliție i-au găsit pe inculpați la localul Polar unde jucau la aparate, moment în care inculpatul B. O. a ascuns portmoneul cu o parte din suma de bani sustrasă după tejgheaua barului, unde a fost găsit și ridicat în prezența martorei Potoacă L.
, conform dovezii încheiat în acest sens. În aceleași împrejurări, fiind găsită în urma percheziției corporale suma de 250 euro asupra inculpatului F. C. C., ce a fost ridicată.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, aceștia invocând în apărare faptul că se aflau în stare de ebrietate și nu și-au dat seama de consecințele faptei lor.
S-a solicitat dispunerea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 29 zile în baza prevederilor art. 143 și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală arătându-se că în cauză sunt întrunite prev. art. 148 al. 1 lit. f)
C. pr. pen. deoarece din probele administrate rezultă că inculpații au săvârșit cu intenție infracțiunea care face obiectul prezentei cauze (tâlhărie) și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în săvârșirea faptei de două persoane, pe timp de noapte și în loc public, dar și prin modul și mijloacele folosite la săvârșirea faptei. Prin săvârșirea faptelor inculpații au creat un impact social extrem de puternic opiniei publice privind sentimentul de insecuritate, precum și perseverența manifestată în atingerea scopului ilicit, astfel încât neluarea măsurii arestării preventive ar crea un sentiment de neîncredere a opiniei publice în eficiența înfăptuirii actului de justiție, reprezentând un real pericol pentru ordinea publică . Această noțiune de
pericol public nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. În realitate, ea semnifică starea de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoana asupra căreia planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun, este cercetată în stare de libertate. De asemenea, în raport cu art. 5 CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupuneri verosimile că s-a săvârșit o infracțiune gravă, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În ceea ce privește oportunitatea măsurii, arătăm că astfel se asigură desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, și implicit restabilirea ordinii de drept și repararea drepturilor persoanelor lezate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele :
Pentru a dispune asupra propunerii de arestare preventivă a inculpaților instanța trebuie să procedeze la verificarea îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții: existența calității de inculpat potrivit art. 23 C.proc.pen.; existența potrivit art. 148 alin. 1 Cod proc.pen. raportat la art. 143 alin. 1 Cod proc.pen. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 Cod proc .proc. pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii; să existe unul din cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a-f Cod proc.pen.; realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod.proc.pen. asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată - să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestări preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 Cod proc. pen.
O dată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, la condițiile de mai sus s-a mai adăugat una, respectiv aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la prima condiție s-a reținut că prin rezoluția din data de_, emisă de organul de urmărire penală, confirmată de procuror prin rezoluția din_ s-a început urmărirea penală față de învinuiții B. O. -A. și F. C. -C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a Cod penal iar prin ordonanța nr. 2582/P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a Cod penal
Referitor la existenta unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea, există indicii temeinice conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de
art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fara a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
Astfel, probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a jurisprudenței CEDO, judecătorul investit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei și vinovăției făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii a comis o faptă de natură penală.
În cauza de față, din analiza mijloacelor de probă existente în dosarul de urmărire penală instanța de fond a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpați a faptei penale constând sustragerea din posesia părții vătămate a unei sume de bani prin exercitarea de acte de violență. Sunt relevante în acest sens declarația părții vătămată, declarațiile martorilor Potoacă Oana-L., Lupou Manuela-E., Fărcaș Păun și Briscan A. -M., adeverința medicală nr. 32756/_ emis de Spitalul Județean de Urgență Sălaj, proces verbal de căutare, dovezi de ridicare bunuri sustrase, mijloace de probă care se coroborează cu declarațiile inculpaților în care aceștia arată că recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzați.
Instanța de fond are în vedere faptul că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s-ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 Cod proc.pen. impune pentru luarea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. În propunerea de arestare preventivă s-a invocat art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. pen., instanța de fond apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal invocat, pentru considerentele ce urmează:
Se constată că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod proc.pen.., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai marte de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod proc.pen. în sensul că, din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că aceasta a fost comisă, instanța de fond a reținut că lăsare în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcut abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni. În speță, infracțiunea de tâlhărie, este o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social ridicat evidențiat și prin limitele de pedeapsă instituite de legiuitor iar reacția publică nu poate să fie decât una de dezaprobare vehementă și solicitare a aplicării unor măsuri drastice împotriva făptuitorilor în scopul protejării populației de astfel de acte antisociale și descurajării acestui fenomen infracțional care poate avea consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității corporale a victimei precum și asupra patrimoniului acesteia.
De asemenea, modul și mijloacele în care se reține că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați, respectiv profitând de vulnerabilitatea victimei, persoană aflată în stare de ebrietate pe care au determinat-o să meargă împreună cu ei în afara barului în care se aflau cei trei, într-o zonă întunecată, pentru a o deposeda de bani prin imobilizarea acestei a la pământ, precum și mobilul săvârșirii faptei, respectiv pentru a obține sume de bani pe care să le folosească la aparatele de jocuri electronice, inculpații, după săvârșirea faptei deplasându-se într-un alt bar unde au folosit aparatele de jocuri electronice, sunt elemente de natură a crea convingerea instanței că se impune luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive.
Raportat la persoana inculpaților instanța de fond a reținut că inculpatul B.
O. A. în vârstă de 20 de ani are studii 10 clase, este necăsătorit, fără loc de muncă stabil și nu are antecedente penale iar inculpatul F. C. C. este în vârstă de 25 de ani, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale. Însă circumstanțele personale favorabile ale inculpaților nu au, la acest moment procesual o relevanță deosebită, dat fiind faptul că elementele cu caracter obiectiv ale cauzei și mai ales gravitatea și rezonanța negativă a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații sunt cele care justifică preponderența acordată interesului general în detrimentul dreptului la libertate individuală.
Apărarea invocată de inculpatul F. C. cu privire la faptul că este singurul întreținător al familiei, având un copil în vârstă de 3 ani a cărui mamă este plecată din țară, nu a fost în măsură să convingă instanța de fond cu privire la lăsarea în libertate a inculpatului întrucât acesta trebuia să aibă în vedere aceste împrejurări în momentul în care a decis săvârșirea faptelor pe care le-a recunoscut și astfel cum s-a arătat, gravitatea și rezonanța negativă a faptelor imputate inculpatului au o preponderență și o relevanță superioară în cauză.
În privința stării de ebrietate a inculpaților, invocată de către aceștia în apărare, instanța de fond a aratat că acesta nu poate constitui decât un element
agravant al faptei săvârșite coroborat cu celelalte împrejurări în care a fost comisă fapta imputată.
Referitor la lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a aratat faptul că, deși inculpații sunt la prima abatere de la normele juridice cu relevanță penală, se impune în cauză luarea unor măsuri drastice, proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite, pentru a le atrage acestora atenția asupra gravității faptelor de natură penală săvârșite și a nu le insufla ideea că pot beneficia în viitor de clemența autorităților în cazul perseverenței în comportamentul antisocial.
Instanța de fond nu a putut trece cu vederea nici ușurința cu care inculpații au pus în aplicare rezoluția infracțională având ca mobil procurarea unor sume de bani necesare pentru a consuma alcool și a utiliza aparatele de jocuri electronice, dând dovada de totală desconsiderație, atât față de valorile sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunii de tâlhărie cât și față de vigilența și reacția publicului și a autorităților, aceștia săvârșind fapta într-un loc public și știind faptul că pot fi recunoscuți atât de victimă cât și de către celelalte persoane aflate în barul din care au ieșit împreună cu persoana vătămată.
Toate aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă în mod necesar luarea unei măsuri preventive, astfel încât să se asigure în mod efectiv sentimentul de securitate ce derivă din promptitudinea reacției organelor judiciare în fața faptelor săvârșite asupra patrimoniului prin acte de violență.
Instanța a analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpați, poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În alegerea unei măsuri preventive instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin.8 Cod proc.pen. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod proc. pen. Instanța a avut in vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai în mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
În cauză, măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol astfel cum acesta a fost descrisă mai sus. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților pe lângă un efect de încurajare a inculpaților și o reacție vehementă a opiniei publice față de împrejurarea că autoritățile satului nu iau măsuri față de gravitatea faptelor comise, aspecte care au ajuns cunoscute la nivelul comunității locale. Pe cale de consecință, instanța a respins cererea privind luarea măsurii obligării inculpaților să nu părăsească localitatea ca neîntemeiată.
Față de toate aceste motive, raportat la dispozițiile art. 1491alin. 9 și 10 raportat la art. 143, art.148 alin.1 f) Cod proc.pen. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. O.
A. și F. C. C. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
Contra acestei încheieri au declarat recurs inculpații F. C. C. prin av.
C. B. ișan și B. O., având asigurat apărător din oficiu, av. Gog Doinița, motivele de recurs fiind expuse oral în ședința de azi de apărătoarea celor doi inculpați, conform celor consemnate în practicauă.
T. examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, după cum se va arăta în continuare.
Corespunde adevărului că măsura arestării preventive nu se impune în toate situațiile, raportat doar la pericolul social abstract al faptei, și că regula cercetării și judecării, este, în conformitate cu prevederile art. 5 din Cod procedură penală a inculpatului, în stare de libertate, iar măsura arestării preventive este doar o situație excepțională. Nu mai puțin adevărat este însă că în anumite situații, cum este și cazul faptelor săvârșite cu violență extremă împotriva vieții, sănătății sau integrității corporale a persoanelor (vătămare corporală gravă, omor simplu, calificat sau deosebit de grav, lovituri cauzatoare de moarte, viol în formă agravată, tâlhărie în formă agravată, etc) pericolul social abstract al faptei, se confundă adeseori cu pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât însăși elementul material al acestor infracțiuni presupune din partea făptuitorului un comportament vădit antisocial și periculos pentru membrii comunității.
Tocmai din acest considerent, săvârșirea unor astfel de fapte provoacă o puternică reacție negativă din partea comunității, care se simte amenințată în drepturile și interesele sale legitime și vitale, de ordine, siguranță și liniște publică iar astfel de manifestări antisociale și periculoase din partea făptuitorilor, trebuie ferm descurajate, inclusiv prin măsura arestării preventive, prevenție care are atât un scop special și imediat, cu privire la persoana făptuitorului, cât și un scop general, de atenționare a altor potențiali făptuitori a unor fapte de acest gen.
Desigur, cerința înscrisă în textul de lege, art. 148, lit. f) Cod procedură penală, conform căreia pentru a se lua măsura arestării preventive pe acest considerent, al asigurării ordinii și liniștii publice, este necesară existența cumulativă a două condiții: cerința limitelor de pedeapsă, care trebuie care este îndeplinită în cazul de față, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă inculpații, prin lăsarea lor în libertate.
În ce privește "pericolul concret pentru ordinea publică"; evident că acesta nu este o stare de fapt, prezentă și actuală, care să poată fi dovedită cu mijloacele legale de probă, prevăzute de Codul de procedură penală,așa cum suțin apărătorii inculpaților (asemenea cerință nefiind prevăzută în mod exclusiv nici măcar pentru existența faptelor de care este acuzat inculpatul, fiind suficientă existența unor indicii temeinice) și nici nu trebuie confundat cu pericolul social abstract al faptei (exprimat prin limitele de pedeapsă), așa cum s-a subliniat adeseori în practica judiciară, ci el se manifestă sub forma unei percepții subiective, atât din partea membrilor comunității, dar mai ales din partea instanței de judecată, care trebuie să se pronunțe asupra măsurii preventive, în virtutea dreptului de apreciere (jurisdicțio), prin prisma a două elemete esențiale , ce trebuie să rezulte (implicit) din actele și lucrările dosarului: pericolul social concret al faptei (circumstanțele în care a fost săvârșită, modul de acțiune, scopul sau mobilul pentru care a fost săvârșită, etc.,) și respectiv persoana făptuitorului (antecedență penală, vârstă, temperament, comportamentul în societate sau față de victimă. etc).
Aceste aspecte au fost judicios reținute și analizate de prima instanță, așa cum rezultă din considerentele încheierii atacate, pe care tribunalul și le însușește în întregime, astfel că, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. C. C. împotriva încheierii penale nr. 58/A/2013 a Judecătoriei Z. și de inc. B. O., împotriva aceleiași încheieri penale.
Conform art.192 alin.(2)Cod procedură penală, obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. C. C. împotriva încheierii penale nr. 58/A/2013 a Judecătoriei Z. și de inc. B. O., împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței azi_ . Președinte, Judecător, Judecător,
S. M. C. T. I. D. H.
Grefier,
M. J. D.
Red.MS/_
Dact.MJD/_
Ex.4, com. 2 ex.
| ← Încheierea penală nr. 30/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 977/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
