Încheierea penală nr. 4/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 4/2013

Ședința Camerei de Consiliu din data de 18 ianuarie 2013 PREȘEDINTE: L. H.

GREFIER: T. G.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR: IONUȚ V.

Pe rol fiind propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Curt-I. M. -Ș.

, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Curt-I. M. -Ș., aflat în stare de reținere, asistat de apărător ales, av. T. R., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri sau excepții prealabile de formulat, s-a adus la cunoștința inculpatului Curt-I. M. -Ș. conținutul propunerii de arestare preventivă și i s-a pus acestuia în vedere că are dreptul de a nu da declarație și că tot ce declară poate fi folosit împotriva sa.

S-a procedat la ascultarea inculpatului Curt-I. M. -Ș., declarația acestuia fiind consemnată în conformitate cu procesul verbal atașat la dosarul cauzei.

Apărătorul inculpatului Curt-I. M. -Ș. solicită instanței a-l întreba pe acesta când a aflat despre restituirea autoturismului și cum a aflat, instanța respingând întrebarea ca nerelevantă.

Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a propunerii de arestare preventivă.

Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 148 lit. f C.pr.pen., raportat la art. 149 și următoarele C.pr.pen. solicită admiterea propunerii și arestarea preventivă a inculpatului Curt-I. M. -Ș., cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 și 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, pe o perioadă de 29 de zile, începând din data de 18 ianuarie 2013 și până la data de 15 februarie 2013.

Invocă că din probatoriul administrat până în prezent rezultă că inculpatul Curt-I. M. -Ș. se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, acesta săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, în cauză se poate reține în mod cert față de inculpat existența unei suspiciuni rezonabile în sensul prev. de art.

5 paragraful 1 lit. c din CEDO și în cel prev. de art. 681C.pr.pen., respectiv că a comis fapta pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa. În susținerea poziției sale învederează practica CEDO, respectiv cauza Murray contra

Regatului Unit, cauza Contrada contra Italiei, cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, cauza Labita contra Italiei.

Totodată, mai arată că, conform deciziei penale nr. 4284/2009 a înaltei Curți de C. și Justiție, în cursul procesului penal forța prezumției de nevinovăție scade sau crește în funcție de probatoriul efectuat, ajungând în final la stadiul de certitudine a nevinovăției sau, dimpotrivă, la negarea sa completă, iar conform art. 5 lit. c din CEDO se condiționează legitimitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit în cauza de față o infracțiune.

Consideră că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate periculoase organele de stat nu acționează suficient și, implicit, că legea nu ar fi aplicată cu hotărâre. În aceste condiții, apreciază că o reacție blândă față de acest gen de inculpați, respectiv ofițer de poliție judiciară cu grad de comisar șef în cadrul IPJ C.

, ar crea un sentiment de insecuritate publică și ar face ineficiente măsurile legislative, care au menirea să înfrângă recrudescența unor astfel de fenomene infracționale cu consecințe deosebite în rândul societății. Lipsa de reacție a autorităților sau o reacție blândă ar genera, totodată, neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, în mod evident, s-ar pune în pericol ordinea publică aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției.

Având în vedere practica judiciară, care a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică, solicită ca acesta să fie apreciat atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, starea de pericol pentru ordinea publică, în acest caz, presupunând în opinia sa, o rezonanță socială nu doar în rândul comunității locale ci la nivelul întregii ordini sociale.

Mai solicită a se reține că infracțiunea de trafic de influență cercetată în prezenta cauză este de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, în speță a Inspectoratului Județean de Poliție C. și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care efectua și, respectiv, supraveghea activitățile de cercetare în cauza 6536/P/2010, a Serviciului de înmatriculări Auto C., precum și sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați să aplice legea, în calitate de reprezentanți ai acestor instituții.

Dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. sunt aplicabile în cauză și din prisma literaturii de specialitate, care a statuat că, conceptul de ordine publică în sensul art. 148 lit. f C.pr.pen. este înțeles nu numai ca un pericol concret și imediat, ci, mai ales, el relevă afectarea echilibrului social prin determinarea unor stări de lucruri negative, în sensul generării unor îndoieli, că împotriva unor fapte periculoase ca cele de trafic de influență, legea nu se aplică cu fermitate, comise chiar de persoane cu atribuții în aplicarea legii.

Solicită a se avea și atitudinea infracțională a inculpatului, care cu ocazia deplasării la locuința denunțătorului în data de_, și-a scos acumulatorul de la telefonul mobil, cu intenția de a nu fi interceptat, iar la data de_, când stabilise împreună cu acesta din urmă că se vor întâlni, și-a luat măsuri de precauție și nu 1- a mai anunțat pe denunțător de momentul la care se vor întâlni, ci la trimis pe Rus Alin să verifice înainte dacă "totul e în regulă", acesta din urmă solicitându-i denunțătorului să vină cu el pentru a se întâlni cu inculpatul. În opinia sa, având în vedere cele prezentate, în mod evident intenția inculpatului Curt-I. M. -Ș. nu era aceea de a se întâlni cu G. G. în altă parte, ci de a se asigura că totul este

în regulă și că nu este urmărit de cineva. Arată că aceste aspecte rezultă și din faptul că inculpatul se afla în apropierea zonei unde locuiește denunțătorul la momentul la care Rus Alin s-a prezentat la locuința acestuia, din timpul petrecut de numitul Rus Alin la denunțător acasă, precum și din ora la care inculpatul însoțit de Rus Alin au mers acasă la G. G. . Mai mult, după ce a intrat în casa lui G. G., inculpatul i-a cerut denunțătorului să ducă telefoanele mobile în baie.

Totodată, comportamentul infracțional al inculpatului rezultă și din faptul că i- a înmânat denunțătorului suma de 1.000 euro într-o coală de hârtie, iar suma înmânată acestuia din urmă la data de_, se afla într-un plic.

Față de cele expuse, apreciază că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale, astfel că în temeiul art. 148 lit."f" C.pr.pen. și art. 149 C.pr.pen. și următoarele solicită admiterea propunerii și arestarea preventivă a inculpatului.

Apărătorul inculpatului Curt-I. M. -Ș. solicită, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Consideră că din propunerea DNA rezultă că temeiurile sunt susținute exclusiv de dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., deși este necesară și obligatorie coroborarea art. 136 C.pr.pen., menționat doar ca motiv în referatul de arestare. Solicită a se avea în vedere că scopul măsurii preventive și al arestării este de fapt cel prev. de art. 136 C.pr.pen., respectiv încercarea de împiedica buna desfășurare a procesului penal sau de a se sustrage cercetărilor și nu de a se da un exemplu. Constată că în referatul cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului se menționează că ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, însă apreciază că nu există probe în acest sens, ci doar argumente identice, stereotip, subliniate la nivel național, care au fost condamnate de CEDO, pentru că nu se particularizează ci se generalizează. În aceste condiții, consideră că pentru procuror este mai importantă arestarea inculpatului decât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Totodată, solicită a se avea în vedere că nu există nici probe certe, din care să rezulte că în stare de libertate inculpatul ar putea produce pericol sau ar cauza o tulburare a opiniei publice. În acest sens, învederează că inculpatul este comisar șef de poliție, fiind ofițer de poliție judiciară, funcție ce presupune un caracter de subordonare ierarhică și realizarea obligaților legale și înțelege condițiile cercetării în stare de libertate, astfel că este puțin probabil ca liber să influențeze ancheta sau să reprezinte pericol concret.

În ceea ce privește denunțul formulat, solicită a se constata că în conținutul acestuia există numeroase neconcordanțe.

Apărătorul inculpatului Curt-I. M. -Ș. mai arată că o relație îndelungată între un ofițer de poliție și un informator a degenerat într-un împrumut cămătăresc tipic, precum și că singurul martor audiat în cauză este soția denunțătorului, între declarațiile celor doi existând mari neconcordanțe.

Astfel, arată că s-a vorbit despre un împrumut de 1.000 euro, care a fost restituit forțat cu o dobândă colosală, însă în opinia sa, scopul denunțătorului a fost acela de a convinge autoritățile că a găsit un element suficient de puternic, care să-l determine pe inculpat să restituie un împrumut, ajungând să convingă că a săvârșit infracțiunea de trafic de influență pentru a primi o sumă de bani, cu privire la care există mai multe neconcordanțe, întrucât nu este fixă, respectiv 7000, 9000 sau

12.000 euro. Mai mult, soția denunțătorului contrazice declarațiile acestuia, arătând că G. G. a primit suma de 1.000 de euro de față cu ea. În aceste condiții, solicită a se constata că scopul DNA este acela de a arăta că a existat o sumă de bani, pe care n-a restituit-o.

Referitor la discuțiile cu privire la mașina furată, învederează instanței că este vorba despre un monolog al denunțătorului, care a provocat o discuție, la care inculpatul a răspuns, așa cum s-a și consemnat "; care bani Gobi?";.

Apreciază că din probațiune lipsește declarația avocatului care a intermediat procedura legală din autorități și G. G., respectiv avocat A. Pușcă, cu care denunțătorul a încheiat un contract de asistență juridică în august 2011, anterior restituirii autoturismului și nu ulterior, la 6 luni, așa cum se consemnează în declarația înregistrată a acestuia. Autoturismul a fost restituit în urma unui memoriu al avocatului din data de 8 august 2011, la care procurorul a răspuns și a admis restituirea parțială la data de 12 septembrie 2011.

Consideră că denunțătorul are propria sa versiune, prin care vede de fapt pedepsirea inculpatului și prin care încearcă să-i ascundă soției informații cu privire la o anumită sumă de bani, deoarece cei doi nu erau cu banii la comun. Este o atitudine destul de clară de provocare a inculpatului pentru a primi un răspuns, pe care de fapt nu-l primește. Chiar dacă este vorba despre o relație nepotrivită, ce nu trebuia să existe, inculpatul urmând a plăti pentru aceasta profesional, arestarea sa preventivă este nepotrivită, gravitatea deosebită a faptei descrisă de acuzare nefiind suficientă pentru a duce la arestarea preventivă. Măsura excepțională trebuie să fie susținută de probe concrete că în stare de libertate inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Este, în opinia sa, o problemă stereotip, deoarece nu există probe certe din care să rezulte că măsura preventivă trebuie luată pentru că în caz contrar rezonanța faptei ar putea afecta încrederea în justiție. Opinia publică trebuie convinsă de corectitudinea măsurii și nu de oportunitatea acesteia.

În susținerea poziției sale solicită a se avea în vedere și practica CEDO, respectiv cazuri de condamnare a România pentru lipsa de particularitate: I. Popa contra României, Begu contra României, Miluiță contra României, unde statul român a fost condamnat pentru că soluția a fost dată în mod general și abstract.

Inculpatul înțelege și regretă situația, iar în stare de libertate, chiar cu luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, nu ar impieta procesul penal, mai ales că nu are cum și se pot lua toate măsurile în acest sens.

Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul lucrează de 20 de ani în poliție, cunoaște rigorile milităriei, iar relația dintre acesta și denunțător s-a rezumat la modul cum clientul său încearcă să-i explice situația, întrucât efectul restituirii autoturismului este cel al unei ordonanțe date de către procuror în 2011.

Față de cele expuse și constatând că G. G. a enumerat toate instituțiile pe care le cunoaște în denunț, împins fiind de la spate de dorința de a se răzbuna, solicită respingerea propunerii de arestare și, în subsidiar, dacă se consideră necesar, solicită luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea pune în vedere părților că inculpatul Curt-I. M. -Ș. i-a expirat măsura reținerii la ora 13.

Inculpatul Curt-I. M. -Ș., având ultimul cuvânt, consideră toate cele întâmplate ca fiind un derapaj într-un moment mai prost, mai diferit al vieții, din punct de vedere medical și psihic. Arată că nu-și caută scuze, deoarece acea întâlnire nu trebuia să aibă loc, regretă cele întâmplate și va plăti pentru acestea. Solicită aplicarea legii așa cum se consideră de cuviință.

C U R T E A :

Deliberând reține că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul CURT-I. M. -Ș.

, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000.

În motivarea sesizării s-a arătat, în esență, că în cauză există probe din care rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f C.proc.pen. deoarece lăsarea în libertate este probat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptei presupus a fi comise de către inculpat și de calitatea acestuia de comisar-șef de poliție judiciară.

Audiat atât în fața procurorului, cât si în instanță inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii si a solicitat respingerea sesizării și cercetarea sa în stare de libertate cu motivarea că nu se face vinovat de comiterea faptei imputate, că a solicitat si primit de la inculpat doar suma de 1000 Euro cu titlu de împrumut și că nu există probe care să dovedească că prezintă pericol public dacă ar fi lăsat în stare de libertate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Procedând la soluționarea sesizării prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Rezultă din datele dosarului că inculpatul este ofițer de poliție judiciară cu gradul de comisar șef în cadrul I.P.J. C. - Serviciului Arme, Muniții și Explozivi, fiind desemnat organ de cercetare (f. 45 dos.u.p.).

Față de inculpatul Curt -I. M. -Ș. s-a dispus începerea urmăririi penale potrivit Rezoluției cu numărul 3/P/2013, din data de_, ora. 16.00, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (f. 21-22 dos.u.p.).

Ulterior, prin Ordonanța nr. 3/P/2013 din_ (f. 34-35 dos.u.p.) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de susnumitul inculpat pentru infracțiunile menționate, iar prin Ordonanța de reținere cu numărul 3/P/2013, din data de 17 ianuarie 2013 s- a luat față de inculpatul Curt-I. M. -Ș. măsura reținerii pe timp de 24 ore, începând cu data de 17 ianuarie 2013, ora 13.20, până la data de 18 ianuarie 2013, ora 13.00 (f. 39-42 dos.u.p.).

În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2011 inculpatul, ofițer de poliție, a lăsat să se creadă față de denuntatorul G. G. că are influență pe lângă organele de urmărire penală (procurori și ofițeri de poliție) și funcționari din cadrul RAR C., respectiv de la Serviciul Înmatriculări Auto C. și, contra unor sume de bani, poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a unui autoturism de teren marca Kia Sportage și, ulterior, pentru omologarea și înmatricularea acestuia. În acest scop, inculpatul a pretins si primit de la denunțătorul G. G. mai multe sume de bani, în total 5.000 euro si 3.500 lei, sumele fiind remise inculpatului în perioada 2011-2012, în mai multe transe.

Potrivit art. 148 al. 1 C.proc.pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C.proc.pen., respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f C.proc.pen.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor

noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.

În cauza de față, există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. și art.

5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent.

Astfel, denunțătorul G. G. a arătat că în cursul lunii iunie 2010 a cumpărat un autoturism de teren marca Kia Sportage de la numitul Chiorean R., cu privire la care a aflat la momentul la care s-a deplasat la R.A.R. C. pentru identificare, că figurează ca fiind furat. Ulterior, autoturismul a fost ridicat de organele de poliție, întocmindu-se dosarul penal cu nr. 6536/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. ca urmare a plângerii formulate de denunțător. Denuntatorul a făcut demersuri pentru a i se restitui masina si pentru că nu a reusit a apelat la inculpatul Curt-I. M. -Ș. .

De mentionat este faptul că inculpatul a confirmat existenta unei relații apropiate si de lungă durată cu denuntătorul (f. 17 dos.fond).

Mai rezultă din declaratia denuntatorului că inculpatul a i-a dat asigurări că, urmare a relatiilor avute cu procurorii care instrumentau cazul de furt auto, cu politistii de la serviciul înmatriculări auto si functionarii de la RAR, corelativ cu influenta ce o avea asupra lor, în schimbul unor sume de bani va reusi să obtină în favoarea denuntătorului restituirea, precum si omologarea si înmatricularea masinii. În acest scop, denuntatorul i-a remis inculpatului sume de bani în valută si monedă natională (1000 euro, 2000 euro, 1500 lei si 2000 lei) - f. 13 si urm., f. 46 si urm. dos.u.p.

Sustinerile denuntatorului sunt confirmate de concubina acestuia, martora G. Luiza care a asistat la momentul remiterii unora dintre sume si a cunoscut care a fost scopul pentru care banii au fost dati inculpatului (f. 54 si.urm. dos.u.p.).

Deoarece până spre finalul anului 2012 nu a rezolvat problema legată de înmatricularea autoturismului, denuntatorul i-a solicitat inculpatului să îi restituie banii remiși. În acest scop, cei doi s-au întâlnit la domiciliul denuntatorului în data de_ (când inculpatul a restituit suma de 1000 euro) si_ (când inculpatul, însotit de numitul Rus Alin, a restituit suma de 2000 euro).

În sensul celor arătate de denunțător sunt si de notele de redare a convorbirilor purtate între acesta și inculpat, înregistrate în mediul ambiental (f. 87- 125 dos. u.p.) discuțiile referindu-se atât motivul remiterii banilor, cât si la restituirea sumei de bani si la cuantumul acesteia:

";Curt-I. M. -Ș. - Am discutat, pentru mașină ce o fost povestea?

G. G. - Păi ți-am zis. Ai zis că mergi la procuror, da? Nu te-ai dus.

Curt-I. M. -Ș. - Da.

G. G. - Ai zis că mergi la procurorul general în București, mergi Ia procurorul general aici, mergi Ia Apahidean, mergi la peste tot. Te-ai dus? Că nu te-ai, n-ai făcut nimic.

Curt-I. M. -Ș. - Gobi, am înțeles.

Curt-I. M. -Ș. - Gabi despre ce vorbim, ce o fost povestrea la mașină?

G. G. - Să-mi transcrii mașina.

Curt-I. M. -Ș. - Bun.

G. G. - Și mi-o aduci, mă, ai zis că aduci acasă mașina.

Curt-I. M. -Ș. - Da.";

";Curt-I. M. -Ș. - Dar măi Gobi dragă. Deci pentru povestea cu mașina...

G. G. - Da măi.

Curt-I. M. -Ș. - ce bani mi-ai dat tu mie măi?

G. G. - Păi odată, măi când ne-am dus cu Luiza, că ai văzut.

Curt-I. M. -Ș. - Da, da.

G. G. - O mie.

Curt-I. M. -Ș. - Da, da.

G. G. - După aia m-am dus cu Luiza, două mii, nu ții minte?

Curt-I. M. -Ș. - Când măi Gobi mă?

G. G. - In parc acolo, după aia două mii, după aia iară două mii.

Curt-I. M. -Ș. - No bine...

G. G. - Ăla cinșpe milioane nici nu le socotești nici douăzeci de milioane...

Curt-I. M. -Ș. - Bun, bun, alea nu.";

";G. G. -Câți bani ți-am dat eu pentru mașină?

Curt-I. M. -Ș. - Cât?";

";G. G. - Îmi dai banii?

Curt-I. M. -Ș. - Dar tu mă crezi?

G. G. - Mă, câți bani vrei să-mi dai mă? Zi tu! Nu de două mii vorbim mă! Păi vorbește, că ți-am dat o grămadă de bani măi M. . Și tu mereai la București că ziceai că mergi la procurorul șef să aranjezi actele, mereai la miliție să aranjezi. Nicăirea. Și vorbești ce nu, păi eu am fost domn mă. Și om bolnav măi M. mă, no zi.

Curt-I. M. -Ș. - Gobi, nu pot să-ți dau.";

Acestea fiind spuse, Curtea reține că, în raport de circumstanțele cauzei, astfel cum au fost descrise mai sus, există fapte și informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit penal și, prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.

Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C.proc.pen., se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

În speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și din aceea că susnumitul, prin natura funcției, era chemat să vegheze la respectarea legii și aplicarea corectă a acesteia.

În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere si caracterul activității infracționale, de natură a compromite prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituțiilor, organismelor statului, serviciilor publice, precum și corectitudinea, integritatea corpului magistratilor si funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcțiile încredințate. În acest sens, nu pot fi nesocotite realitățile sociale, ordinea publică trebuind a fi înțeleasă și ca reacție a cetățenilor în raport de comiterea faptelor de natură penală, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, sancționând prompt și eficient mai ales faptele de corupție, recrudescente în societatea contemporană, din categoria cărora face parte și cea imputată inculpatului.

Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, ordinea publică implicând un climat social firesc, în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului.

Prin prisma celor mai sus arătate, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1 C.p.p., iar circumstanțele personale ale acestuia vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei, în măsura în care va fi trimis în judecată, iar instanța se va orienta spre o soluție de condamnare.

Sub acest aspect, aptitudinile intelectuale și conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina instanța să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive, câtă vreme tocmai acestea i-au asigurat inculpatului posibilitatea ocupării unei funcții implicând exercițiul autorității de stat, funcție de care nu a ezitat să se folosească apoi pentru a comite presupusa fapta penală, știrbind astfel autoritatea și prestigiul atât a instituției în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea, dar si a celor vizate prin activitatea presupus infractională.

Pentru toate aceste motive, constatând îndeplinite cerințele legale, în temeiul art. 149/1 C.proc.pen. se va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. și se va dispune luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul Curt -I. M. -Ș.

pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 18 ianuarie 2013, ora 15,15, până la 15 februarie 2013, inclusiv, ora 15,15.

Se va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă potrivit prezentei.

Potrivit art. 192 al. 3 C.proc.epn. cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E :

În baza art. 149/1 C.pr.pen. admite cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și, în consecință :

Dispune arestarea preventivă a inculpatului CURT-I. M. -Ș., fiul lui Ș. și M., născut la data de 9 decembrie 1969 în C. -N., jud. C. domiciliat în

C. -N., str. Carol Davila nr. 7, jud. C., CNP 1., pe o durată de 29 zile, începând cu data de 18 ianuarie 2013, ora 15,15, până la 15 februarie 2013, inclusiv, ora 15,15.

Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă potrivit prezentei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013, ora 15,15, în prezența inculpatului.

PREȘEDINTE GREFIER

L. H. T. G.

Red.H.L./H.L.

3 ex./_

PROCES -VERBAL

Prezent la pronunțare, inculpatul Curt-I. M. -Ș. declară oral recurs, prin avocat.

PREȘEDINTE GREFIER

L. H. T. G.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 4/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului