Încheierea penală nr. 47/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.47/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. -M. L.
Judecător S. T. Judecător R. M. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul recurent M. D.
C. împotriva încheierii penale nr. 36/_ pronunțată de Judecătoria Turda având ca obiect propunere de arestare preventivă, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul M. D. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Bădău C.
E., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Crăciunescu.
Procedura de citare este îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu iar în această fază procesuală nu dorește să facă alte declarații suplimentare, menținându-și în totalitate declarațiile date până în prezent.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul formulat în cauză, solicită admiterea acestuia casarea încheierii penale atacate cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, întrucât la dosar nu există suficiente probe pentru a se dispune arestarea preventivă. În subsidiar, dacă totuși instanța va aprecia că se impune luarea unei măsurii preventive față de inculpat aceea să fie una neprivativă de libertate, respectiv măsura prev.de art.145 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea cu instituirea unor obligații pe care inculpatul să le respecte. Apreciază că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție, regula fiind cercetarea în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de recurentul M. D. C., cu consecința menținerii încheierii penale nr.36 din_ a Judecătoriei Turda ca fiind legală și temeinică, în mod corect s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în speță fiind îndeplinite cerințele legale prev.de art. 148 lit.f Cod procedură penală, limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul fiind mai mare de 4 ani închisoare și există date și indicii că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce
rezultă în primul rând din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv în loc public și prin violență, subliniind că inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea pentru fapta comisă, încercând să o implice pe minora Kolozsi C. . Apreciază că săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, mai ales în modalitatea săvârșită de către inculpat prezintă un pericol social concret deosebit față de care organele judiciare ale statului trebuie să ia măsuri ferme de combatere și prevenire raportat și la fișa de cazier care are o întindere pe trei foi format A4, aspect ce denotă perseverența infracțională a inculpatului.
Inculpatul recurent M. D. C., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina. Solicită admiterea recursului cu consecința cercetării în stare de libertate.
T. UL
Prin încheierea penală nr. 36/_ a Judecătoriei Turda, în temeiul art. 146 rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile a inculpatului M.
D. C., fiul lui D. și Melania A., născut la data de_ în Turda, cetățean român, necăsătorit, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a C.pen cu aplic. art. 75 lit. c C.pen, începând cu data de_ și până la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul propunerii a reținut următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda din data de_, în dosarul nr. 612/P/2013 s-a dispus extinderea cercetărilor, corelativ cu începerea urmăririi penale față de învinuitul M. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal.
Prin ordonanța data de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda în dosarul nr. 612/P/2013 la data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal.
Prin ordonanța Poliției mun. Turda, Biroul de Investigații Criminale, din data de_ s-a dispus reținerea inculpatului M. D. C. pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de_, ora 10:00.
Pe parcursul urmăririi penale a fost administrat următorul probatoriu: proces- verbal de cercetare la față locului, declarațiile părții vătămate, declarații inculpat M.
D. C., declarații învinuita Kolozsi C. C., declarații martori, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșe fotografice, fișa cazier judiciar, proces- verbal de confruntare, raport de cercetare medico-legală.
În conformitate cu prevederile art.149¹ alin. 10 C.p.p., dacă sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute în alin.1 al aceluiași articol, cu referire la exigențele art.143 și există unul dintre cazurile prevăzute de art.148 C.p.p., iar instanța apreciază că arestarea inculpatului este în interesul urmăririi penale, judecătorul dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o durată ce nu poate depăși 30 de zile.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, până în prezent, se reține existența unor indicii temeinice și probe care impun concluzia că inculpatul M. D.
C. a săvârșit fapta pentru care este cercetat și care se înscrie în prevederile art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal.
Astfel, instanța reține că probe în sensul comiterii de către inculpatul M. D.
a infracțiunii de tâlhărie, în data de_, rezulta din coroborarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către învinuita Kolozsi C. C., de către partea vătămată Nagy Ilie, precum și de martorul Ilinca I., cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice realizate, acestea confirmând concluziile Parchetului în sensul că inculpatul M. D. C. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal.
Instanța a reținut că declarațiile învinuitei Kolozsi C. C. privind implicarea inculpatului M. D. C. în săvârșirea faptei sunt oscilante, aceasta declarând inițial în cursul urmării penale, că inculpatul nu a participat în vreun fel la săvârșirea faptei, ea fiind aceea care a deposedat partea vătămată de bani și a lovit-o cu pumnul în față, iar ulterior că inculpatul M. D. C. este cel care a lovit partea vătămata, pentru a asigura scăparea învinuitei, după ce aceasta a sustras banii părții vătămate.
Totodată, instanța a reținut și împrejurarea că și la momentul la care învinuita Kolozsi C. C. a luat asupra sa săvârșirea faptei, aceasta a declarat în fața organelor de poliție că, după ce a sustras suma de bani aparținând părții vătămate, s-a dus la masa la care se afla inculpatul M. D. C. și i-a dat acestuia banii, însă inculpatul a refuzat să îi ia. Această împrejurare dovedește cu atât mai mult că între cei doi a existat o înțelegere prealabilă, în vederea sustragerii de bani de la partea vătămată, această conduită a învinuitei neputând fi altfel justificată și contrazicând declarațiile inculpatului cu privire la existența unei relații de dușmănie dintre aceștia la acel moment.
Instanța a reținut ca relevante și declarațiile părții vătămate Nagy Ilie, care, deși la rândul său și-a schimbat declarațiile în cursul urmăririi penale, afirmând inițial că a fost lovit de către învinuita Kolozsi C. C., a dat detalii de la început cu privire la implicarea inculpatului, acesta fiind cel care a abordat partea vătămată pentru a-i propune să întrețină relații sexuale cu învinuita Kolozsi C. C., folosind această ocazie ca pretext pentru ca învinuita să poată sustrage banii de pe masă.
În ceea ce privește împrejurarea că inculpatul M. D. C. nu a
recunoscut săvârșirea faptei, instanța a apreicat că declarațiile acestuia nu sunt suficiente pentru a înlătura probele de la dosarul cauzei, din care rezultă indicii temeinice în sensul că inculpatul este răspunzător pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută in propunerea de arestare preventivă.
Conduita culpabilă a inculpatului este confirmată și prin declarația martorului Ilinca Ion care arată că inculpatul a participat la săvârșirea faptei pentru care este cercetat, fiind observat de către martor când a intrat în separeul în care se aflau învinuita și partea vătămată și de unde a ieșit apoi în fugă învinuita. Totodată martorul a arătat că l-a văzut pe inculpat îmbrâncind partea vătămată, iar după ce și inculpatul s- a îndepărtat, partea vătămată a reclamat dispariția banilor.
Totodată, instanța a constatat că, potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșelor fotografice realizate (file 64-66) inculpatul M. D. C. a fost recunoscut de către partea vătămată, fiind astfel rezonabil de prezumat participarea inculpatului la comiterea faptei penale.
Instanța a considerat că elementele de fapt anterior expuse se circumscriu noțiunii de "indicii temeinice"; și confirmă participarea inculpatului M. D. C. la comiterea infracțiunii.
Este de subliniat că probele existente la dosar și care justifică luarea măsurii arestării preventive nu echivalează și nu trebuie să fie de aceeași greutate ca și cele
care justifică o condamnare (o acuzație dincolo de orice îndoială), iar inculpatul beneficiază până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare, conform art.6 parag2 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 5² C.p.p., de prezumția de nevinovăție.
Raportat la prevederile art.148 lit. f Cod.pr.pen., se impune verificată îndeplinirea a altor două condiții.
Prima dintre acestea se referă la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aceasta trebuind să fie pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Judecătorul constată această condiție îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal fiind de la 7 la 20 de ani.
In ce privește cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 al. 1 lit. f Cod pr. pen., și anume ca lăsarea in libertate a inculpatului sa prezinte pericol social concret pentru ordinea publica, instanța arată că existenta pericolului poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este acesta învinuit, din reacția publica la comiterea unor astfel de infracțiuni și din posibilitatea comiterii unor asemenea fapte de către alte persoane. Ca urmare, la stabilirea pericolului social concret nu pot fi avute in vedere doar date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la faptele asupra cărora este cercetat.
În prezenta cauză, sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publica, instanța consideră ca acesta derivă atât din pericolul social abstract al faptei, fiind de reținut că fapta a fost săvârșită în timpul zilei, în urma unui plan infracțional anterior stabilit, precum și modalitatea în care a fost racolată victima, cât și din datele care îl caracterizează pe inculpat.
Inculpatul M. D. C. a suferit și alte condamnări pentru fapte de aceeași natură, pentru care a executat pedepse cu închisoarea, din care a fost liberat condiționat, la data de_, cu un rest de pedeapsă de executat de 283 de zile.
Astfel, instanța reține că, potrivit cazierul judiciar depus la dosar (fila 110), acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, care însă nu atrag starea de recidivă fiind săvârșite în timpul minorității.
Toate acestea demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, astfel că motivele indicate de către Parchet sunt suficiente, justificând luarea față de acesta a unei măsuri restrictive de libertate, ingerință care se fundamentează pe interesul public al menținerii ordinii sociale, precum și pe ideea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care susține că nu a avut vreo implicare în infracțiunea de tâlhărie comisă de Kolozsi C. și că aceasta a dat declarațiile încriminatoare din răzbunare pentru că inculpatul a părăsit-o pentru verișoara ei.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Sub aspectul stării de fapt corect s-a reținut ca reieșind din probe că în data de_, în jurul orelor 15.00 inculpatul M. D. C. împreună cu învinuita minoră Kolozsi C. C. au luat hotărârea de a sustrage bani de la partea vătămată Nagy Ilie, persoană care se afla în stare de ebrietate. Inculpatul M. D. C. i-a propus părții vătămate să întrețină relații sexuale cu învinuita Kolozsi C. C., partea vătămată fiind de acord să plătească suma de 50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor sexuale. In continuare, învinuita Kolozsi C. C. a intrat împreună cu
partea vătămată într-un separeu al barului denumit "La Tina" unde partea vătămată și-a comandat o bere, iar învinuita o cafea. La scurt timp în separeu a intrat și inculpatul M.
C. acesta cerându-i părții vătămate să pună toți banii pe care îi are la el pe masă pentru că altfel învinuita nu va mai presta servicii sexuale. Partea vătămată și-a pus toți banii pe masă, în acel moment inculpatul luând banii și predându-i învinuitei spunându-i acesteia să plece. Învinuita Kolozsi C. C. a plecat cu banii iar când partea vătămată Nagy Ilie a observat că banii nu mai sunt pe masă a încercat să plece după învinuită dar a fost oprit de către inculpatul M. D. C. care a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței provocându-i leziuni ce au necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Banii sustrași, 800 lei după spusele părții vătămate Nagy Ilie, 560 lei după spusele învinuitei Kolozsi C. C. au fost ascunși de către aceasta din urmă în WC- ul locuinței sale și o parte au fost predați de către mama acesteia organelor de poliție.
Învinuita Kolozsi C. C. a recunoscut comiterea faptei, în primă fază încercând să-l disculpe pe inculpatul M. D. C., apoi arătând întocmai modul de comitere al faptei conform celor arătate mai sus. Și partea vătămată Nagy Ilie a declarat într-o primă fază că a fost lovit de către învinuita Kolozsi C. C. dar ulterior a arătat că cel care l-a lovit a fost inculpatul M. D. C. și a arătat că nu a declarat nimic despre el în primă fază deoarece i-a fost frică de acesta. Partea vătămată l-a recunoscut după planșe foto pe inculpatul M. D. C. ca fiind cel care l-a lovit în zona feței imediat după ce i-au fost sustrași banii.
De asemenea martorul Ilinca I., administratorul barului în care a avut loc evenimentul, l-a recunoscut pe inculpatul M. D. C. ca fiind persoana care a lovit pe partea vătămata.
Din actele de urmărire penală efectuate până în acest moment procesual rezultă suficiente indicii, temeinice, că inculpatul este cel puțin coautor al infracțiunii de tâlhărie de care este acuzat. Dacă inculpatul și învinuita ar fi fost în relații de dușmănie la momentul comiterii faptei, astfel cum susține inculpatul, atunci nu ar fi avut sens ca acesta să propună părții vătămate să întrețină relații sexuale cu învinuita. De asemenea, nu ar fi avut sens ca învinuita să vrea să-i dea lui banii sustrași de la partea vătămată.
Pe de altă parte, în ce privește întrunirea cerințelor prev. de art. 143 C.pr.pen. instanța de recurs achiesează celor menționate de judecătorul propunerii, respectiv este de acord cu faptul că pentru a se dispune arestarea preventivă este suficient să existe indicii temeinice de comitere a unei anumite infracțiunii nefiind obligatorie existența probelor certe de vinovăție. În cazul în speță ancheta penală este în plină desfășurare, iar la dosarul cauzei există indicii că inculpatul a comis și o altă infracțiune, respectiv pe aceea de proxenetism (dacă nu chiar pe aceea de trafic de persoane, modul de acționare fiind specific acestor tipuri de infracțiuni).
În ceea ce privește existența cazului prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., este neîndoios că prima condiție prevăzută de acesta este îndeplinită, pedeapsa maximă pentru infracțiunea de tâlhărie calificată fiind mai mare de 4 ani închisoare. De altfel, maximul prevăzut de lege de 20 de ani reflectă și gradul ridicat de pericol social abstract al acestei infracțiuni, care trebuia avut în vedere la analizarea pericolului concret pentru societate pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Apoi, pericolul social concret al acestei infracțiuni de tâlhărie pare deosebit de ridicat cât timp inculpatul s-a folosit de o minoră pentru a-și atinge scopul, acela de a- și însuși banii părții vătămate, minoră ale cărei servicii sexuale le-a oferit părții vătămate. Mai mult, inculpatul are abia 21 de ani și un cazier impresionant la această vârstă, în care se evidențiază nenumărate infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că inculpatul nu recunoaște fapta de care este acuzat ceea ce înseamnă că, lăsat în libertate, va încerca să influențeze martorii și pe învinuită zădărnicind aflarea adevărului, fapt ce nu este în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. C. împotriva încheierii
penale nr. 36/_ a Judecătoriei Turda, acesta urmând a fi obligat în temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. și la plata cheltuielilor judiciare din recurs în cuantum de 150 lei, sumă ce include onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. C., fiul lui D. și al Melaniei A., născut la data de _
, aflat în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 36/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Bădău C.
) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
M. | I. LS | T. | R. M. |
GREFIER DAN P. O.
Red. S.T./_ /3 ex.
| ← Încheierea penală nr. 324/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 569/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
