Încheierea penală nr. 471/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 471/R/2013
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. R.
GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V. împotriva încheierii penale nr.12/C din 29 martie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ privind măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Cuibus C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și de apărătorul ales
- avocat Ielciu Mihai, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales depune referatul pentru onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, precum și un set de înscrisuri, respectiv contractul de angajare a răspunderii administratorului, sentința civilă nr.5814/2012 a Tribunalului Sălaj, contracte și practică judiciară a Curții de A. Alba.
Se constată că inculpatul C. V. menține declarațiile date în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar dacă se impune luarea unei măsuri preventive, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune arestarea preventivă, întrucât în primul rând nu există indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, iar în al doilea rând, fapta afirmată a fi săvârșită nu impune luarea acestei măsuri.
Nu contestă existența indiciilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, însă ridică în discuție persoana care se face vinovată de această infracțiune în contextul existent în prezentul dosar. Învinuirea adusă inculpatului constă în aceea că ar fi emis un număr de facturi pentru societatea URB-SKF S.R.L., pe care nu le-ar fi înregistrat în contabilitate și astfel s-a sustras achitării obligațiilor fiscale față de stat, însă inculpatul nu este nici administratorul de drept, nici administratorul de fapt al societății, deși se încearcă a se induce ideea că este singura modalitate în care inculpatul ar putea
fi învinuit de această chestiune. Face trimitere la raportul de inspecție fiscală încheiat la S.C. URB-SKF S.R.L. - punctul 8 din care rezultă că potrivit constatărilor organelor fiscale, administratorul societății este Sav N., iar la punctul 9, se arată că persoana care răspunde de conducerea societății este tot Sav N. .
Din actele depuse la acest termen, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar rezultă că administratorul firmei SC URB-SKF SRL este numitul Sav N., care a emis 571 facturi, fără a fi înregistrate în evidența contabilă. Neînregistrarea acestora a fost constatată și reținută ca fiind săvârșită de singura persoană care are atribuții în acest domeniu, iar inculpatul, învinuit că nu a înregistrat în evidența contabilă aceste activități, nici nu avea posibilitatea să le evidențieze, fiind atributul exclusiv al administratorului statutar. Acest aspect a fost constatat și de către organele fiscale, cât și de către lichidatorul numit în cauză, fiind și motivul pentru care a solicitat antrenarea răspunderii numitului Sav N., solicitare admisă prin sentința civilă nr.5814/2012, depusă la dosar la acest termen, prin care s-a constatat că Sav N. nu a condus o evidență contabilă în conformitate cu legea, nu a evidențiat toate operațiunile societății și în consecință s-a dispus antrenarea răspunderii acestui administrator.
În speță, este vorba despre o altă persoană care se susține de către reprezentantul M. ui P. că ar fi avut atribuții, deși nu se aduc probe în acest sens, ci este probat contrariul, că ar fi trebuit să înregistreze în contabilitatea unei firmei al cărei administrator nu era și că ar fi trebuit să plătească impozit pe profit și TVA aferent operațiunilor comerciale. Învederează faptul că inculpatul nu avea specimen de semnătură nici în bancă sau la ORC, deci indiferent de relația pentru care a fost delegat, el nu putea întocmi bilanț sau balanțe pe care nu le putea depune la organele fiscale și nici nu putea efectua plăti în numele societății, neavând specimen de semnătură în bancă. Deci, indiferent de relația pentru care a fost delegat de către această societate, este cert că nu putea să înregistreze și nici să plătească aceste obligații la finanțe.
Supune atenției instanței motivul pentru care în cauză există un singur inculpat, anume C. V., deși s-a constatat răspunderea administratorului atât de către organele fiscale și de către lichidatorul judiciar numit în cauză, acesta fiind legal responsabil de documentele fiscale. Cu toate acestea, această persoană nu are calitatea de inculpat în acest dosar. Susține că în abstract poate exista această instituție a administratorului de fapt în cazul în care în mod fictiv se înregistrează o societate pe numele unei persoane, fără ca aceasta să îndeplinească rolul de administrator sau să facă operațiuni comerciale toată activitatea societății fiind condusă de o altă persoană, dar în speță nu este vorba despre o astfel de situație deoarece administratorul societății, Sav N., este cel care a întocmit 80% din actele societății, facturile și contractele din dosarul cauzei. De asemenea, sunt depuse trei rapoarte grafologice prin care se constată că actele au fost semnate și întocmite de către Sav N., iar majoritatea contractelor și facturilor întocmite pe activitățile comerciale derulate de această societate sunt efectuate de administratorul societății. În consecință, administrarea efectivă a societății și derularea operațiunilor comerciale ale acesteia a fost condusă, ca și obligația de a evidenția aceste operațiuni, de către administratorul societății, numitul Sav N. .
Prin faptul că Sav N. a delegat o persoană să efectueze operațiuni economice determinate, dându-i inculpatului un mandat limitat, nu înseamnă că și-a delegat toate atribuțiile de administrare și că a delegat în sarcina acestei
persoane obligația de a întocmi și depune balanțe și bilanțurile la organele fiscale sau de a achita obligațiile financiare ale societății. Face trimitere, cu titlu de exemplu pentru a releva ce înseamnă o delegare a atribuțiilor, la situația unui distribuitor care are zeci de agenți comerciali printre atribuțiile cărora se regăsește și aceea de a întreține relații comerciale, a încheiea contracte și facturi cu societățile cu care are relație societatea respectivă, fără a avea atribuțiile unui administrator.
Prin urmare, sesizează diferența dintre delegarea de atribuții și situația în care administratorul nu face nici un act de administrare și solicită instanței a avea în vedere hotărârea de achitare pronunțată de Curtea de A. Alba într-o cauză similară.
De asemenea, arată că în urma controalelor efectuate de către organele de la finanțe s-a constatat că toate operațiunile economice erau reale, alta fiind situația dacă acestea ar fi fost fictive, situație în care exista o anumită implicare a persoanelor care au întocmit astfel de documente, însă, în speță, se reține că nu au fost evidențiate documentele contabile și că nu au fost achitate sumele datorate bugetului de stat.
Opinează că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului pentru că acesta s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat de către organele de urmărire penală și a dat declarații în data de_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, astfel că nu există presupunerea rezonabilă că ar încerca să îngreuneze actele de urmărire penală sau că lăsarea sa în libertate va influența desfășurarea urmăririi penale în cadrul acestui dosar, în care urmează a se stabili concret care dintre acte au fost întocmite de inculpat și care de administrator și în ce măsură inculpatul avea delegarea administratorului.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta M. ui P. arată că în cauza de față inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit. b și al.2 din Legea nr.241/2005, reținându-se în fapt că, în calitate de reprezentant legal al SC URB-SKF SRL Z., a întocmit facturi fiscale care nu au fost înregistrate în contabilitate și s-a sustras de la achitarea obligațiilor față de stat, cauzând un prejudiciu de peste 15 miliarde lei vechi.
Apreciază că în cauză există indicii cu privire la comiterea faptei, în acest sens organele de urmărire penală au strâns probe constând în acte fiscale, procese verbale fiscale, facturi fiscale întocmite de inculpat, contractele întocmite de inculpat, s-au întocmit rapoartele de constatare grafică din care rezultă că scrisul și semnăturile de pe aceste acte aparțin inculpatului, iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a fost reprezentantul societății. Prin urmare, din toate aceste probe rezultă indicii cu privire la comiterea faptei de către inculpat.
Referitor la susținerea apărătorului inculpatului că inculpatul nu a fost administratorul societății, arată că formal administratorul era Sav N., respectiv că s-a atras răspunderea administratorului conform legii insolvenței, însă acest aspect nu exclude pe inculpat ca subiect activ al infracțiunii amintite care poate fi săvârșită de un subiect activ care este fie contribuabil, fie reprezentant legal al societății. Dacă inculpatul nu este administratorul de drept al societății înseamnă că este exclus a fi subiect activ al infracțiunii, însă s-a făcut dovada că acesta a avut mandat din partea administratorului de drept, deci a avut calitatea de reprezentant legal al firmei. În această calitate răspunde pentru infracțiunea de evaziune fiscală, iar în ceea ce privește forma de participație, respectiv aceea de autor sau complice, este o altă problemă, la el și
dacă se va extinde urmărirea penală față de Sav N. . Aceste aspecte urmează a fi cercetate în continuare.
Referitor la cealaltă problemă amintită de apărare, învederează faptul că nu există o suprapunere între prejudiciul reținut în actele fiscale față de inculpat prin comiterea faptei și debitul față de societate reținut în cadrul procesului de insolvență. Societatea a ajuns în incapacitate de plată și a fost radiată de la Registrul Comerțului, în acest sens existând hotărârea tribunalului comunicată la O.R.C. În cuprinsul hotărârii comerciale, judecătorul sindic stabilește o prezumție de vinovăție a administratorului în privința unui debit, or, în speță, este vorba despre antrenarea răspunderii penale. Prin urmare, între cele două situații nu există identitate, față de administrator reținându-se un număr de facturi fiscale, iar în prezenta cauză se reține alt număr de facturi și alt prejudiciu.
În concluzie, apreciază că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societății, având calitatea de subiect activ al infracțiunii pentru care este cercetat. Nu în ultimul rând, s-a stabilit că raportat la pericolul social pentru ordinea publică și prejudiciul cauzat care se ridică la suma de 15 miliarde lei vechi neachitat la bugetul statului în condiții de criză, are un impact negativ asupra tuturor. Față de toate aceste motive, solicită a se respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că sentința civilă a Tribunalului Sălaj nu instituie prezumții, ci se constată anumite aspecte cu titlu de autoritate de lucru judecat. În acest sens, face trimitere la dispozițiile art.35 din legea insolvenței și la obligațiile administratorului statutar, arătând că starea de insolvență se datorează administratorului statutar care prin omisiune nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu a depus actele la organele fiscale. Deci, toate aceste aspecte sunt constatate cu putere de lucru judecat, nu cu titlu de prezumții, așa cum susținea reprezentanta Parchetului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Susține că nu se va sustrage de la actele de urmărire penală, că nu are pașaport și că va dovedi că nu este vinovat.
C U R T E A
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C. V. - P. (fiul lui I. și E., născut la data de_ în S. duc, jud. Sălaj, posesor al C.I. seria SX nr. 2., eliberată de SPCLEP Z. la data de_, CNP 1. ), pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_, orele 1810
În motivarea propunerii formulate se arată că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute în art. 136, 143 și 148 lit. f) din Codul de procedură penală, deoarece din materialul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice, că inculpatul a comis infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal iar legea prevede pentru faptele reținute în sarcina sa pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea penală nr. 12/C/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ , s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. În baza art.1491 raportat la art. 148 alin.1 lit. f) C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. - P. (fiul lui I. și E., născut la data de_ în S. duc, jud. Sălaj, posesor al C.I. seria SX nr. 2. eliberată de SPCLEP Z. la data de_, CNP 1. ), [cercetat în Dosar nr.258/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal], pe o durată de 29 de zile, începând cu data de
_, orele 18,00 și până la data_, orele 1800.
În baza art.151 C.pr.pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă, pe numele inculpatului.
Asupra propunerii de față sa-u reținut următoarele:
Inculpatul C. V. - P. este cercetat în Dosar nr.258/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin ordonanța IPJ - Sălaj din data de_, s-a luat măsura reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de_ orele 1810 iar prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus arătate.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, se arată că în perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste
1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la această dată, respectiv declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, coroborate cu procese - verbale de inspecție fiscală; declarațiile martorilor; procese verbale de percheziție domiciliară, facturi fiscale în original și copie; rapoarte de constare tehnico-științifică grafologică (vol. I - IV, u.p.) se constată că în cauză există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art. 68/1 C.pr.pen., din care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă, fiind astfel îndeplinite una din cerințele prev. de art. 146 rap. la art.143 alin.1 C.pr.pen., pentru luarea acestei măsuri preventive.
Pentru a se putea dispune măsura preventivă a arestării nu este necesar să existe probe certe în ce privește stabilirea vinovăției, prezumția de nevinovăție fiind astfel prezervată, fiind suficientă existența unor indicii temeinice, în sensul definit de art. 681 C.p.p., adică presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta. Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. (CEDO, hotărârea din_ cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Nu trebuie
stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu procesual, acesta fiind însăși scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată. (CEDO, hotărârea din_ cauza N.C. contra Italiei).
Or, în cauza dedusă judecății, întregul comportament al inculpatului induce bănuiala că inculpatul a acționat fraudulos în nume propriu, ca administrator real și reprezentant al unei societăți comerciale, la înțelegere și sub acoperirea altei persoane, recte învinuitul Sav N., care, probabil, că a acceptat calitatea de administrator statutar, deci aparent și fictiv, al S.C. URB SKF S.R.L.
Z. sau că, dimpotrivă, acesta din urmă, este adevăratul autor al infracțiunii de evaziune fiscală, pe care însă a săvârșit-o cu ajutorul direct, continuu și nemijlocit al inculpatului C. V. - P., în calitate de complice.
Inculpatul neagă că ar fi avut vreo calitate la S.C. URB SKF S.R.L. Z., (de administrator, asociat sau angajat) însă nu poate explica în mod plauzibil, de ce la solicitarea verbală a învinuitului Sav N., a executat tot felul de operațiuni, constând în completarea de facturi (îndeplinind cică rolul de "facturier";) sau contracte, (pe care uneori le-a mai și semnat în numele societății, atunci când se impunea, respectiv când susnumitul învinuit, nu era de față), ajutându-l pe acesta în mod benevol, fără a primi sume de bani. Declarația dată de inculpat la parchet, în prezența apărătorului său, în sensul celor tocmai arătate, apare astfel ca fiind din partea unei persoane de-a dreptul profană în materie de relații comerciale și chiar iresponsabilă, însă în final inculpatul precizează că în prezent este administrator al unei societăți comerciale, cu sediul în Colțești jud.Alba,
unde, la fel, pretinde că se emit facturi fără știința și semnătura sa (f.34-35 vol.I, u.p).
În ce privește persoana inculpatului C. V. - P., este de reținut că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei
Z., rămasă definitivă, pentru două infracțiuni la Legea cecului nr. 59/1934, la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendare, iar prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, nr. 594/P/2009 din data de_, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal și art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se că în calitate de persoană fizică autorizată (PF), în perioada anilor 2007-2009, a creat un prejudiciu bugetului de stat, în valoare totală de 960.077 de lei (RON), în prezent cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, în dosar nr._ . De asemenea prin Ordonanța nr. 2932/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei, pentru infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea cecului nr. 59/1934 cu aplic. art. 33 lit. a) C.p. iar prin Rechizitoriul nr. 255/P/2011 din data de_ Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C. V. - P., pentru infracțiunea de înșelăciune în contracte, prin emiterea de cec-uri fără acoperire, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod.penal.
Așa se face că urmare a acestui mod de "implicare"; a inculpatului în diferite activități comerciale, în nume propriu sau în numele unor societăți, în perioada anilor 2007 - 2011, printre care se află și cele desfășurate la S.C. URB SKF S.R.L. Z., această societate comercială a înregistrat, în cadrul procedurii de insolvență, un pasiv social de 5. 200. 127 lei, pentru care a fost atrasă răspunderea administratorului statutar Sav N., prin sentința civilă
nr.5814/_, pronunțată de judecătorul-sindic în Dosar nr._ /a2 al Tribunalului Sălaj, însă trebuie observat că această răspundere a fost stabilită de judecătorul sindic în virtutea prezumției de vinovăție, pe care o conferă statutul de administrator, fără a se putea stabili cu exactitate, în acel cadru procesual, cine s-a ocupat în realitate de administrarea respectivei societăți și cine a beneficiat de sumele de bani neînregistrate în contabilitate.
Prin urmare, apărarea formulată de apărătorul inculpatului C. V. -
P., în ședința de azi, în sensul că faptele reținute în sarcina sa, sunt irelevante sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și nu îi pot fi imputate acestuia, întrucât obligația înregistrării facturilor fiscale revenea administratorului de drept (statutar) al S.C. URB SKF S.R.L. Z., recte învinuitul Sav N., ține de fondul soluționării cauzei și nu poate fi primită de instanță în actualul cadru procesual, ce are ca obiect propunerea de arestare preventivă, atâta vreme cât faptele sunt deosebit de grave și asupra inculpatului planează o puternică suspiciune, că este vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, fie în calitate de autor, fie în calitate de complice, după cum mai sus s-a arătat .
Toate aceste aspecte, relevate în apărare în ședința de azi, urmează a fi clarificate în cursul cercetărilor penale, inclusiv prin confruntarea celor doi, inculpatul C. V. - P. și învinuitul Sav N., pentru a se vedea care au fost adevăratele raporturi juridice dintre aceștia și încadrarea corectă a faptelor, din punct de vedere al răspunderii penale, cunoscut fiind că răspunderea civilă delictuală se subordonează răspunderii penale și nu invers, după cum susține apărătorul inculpatului. De asemenea, este binecunoscut faptul că evaziunea fiscală este un fenomen deosebit de complex, așa cum se arată și în literatura de specialitate iar pe fondul unei inconsecvențe legislative chiar se vorbește despre o evaziune fiscală legală, respectiv despre o fraudă fiscală ilicită, în timp ce Legea nr. 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, prevede la art. 9 lit. a-g, mai multe modalități de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală. În acest context economic și legislativ, agenții economici au găsit la rândul lor diferite mijloace de săvârșire a acestei infracțiuni, prin diferite operațiuni comerciale și administrative, cu aparență de legalitate din punct de vedere formal, menite să înlăture răspunderea penală sau să o transfere asupra altor persoane, deși modalitatea concretă de acțiune a făptuitorilor, este de cele mai multe ori, vădit frauduloasă.
Așa fiind, în actualul cadru procesual, instanța a reținut ca suspect faptul că învinuitul Sav N., este plecat din anul 2011, la muncă în Austria, conform celor relatate de părinții săi (f.103 vol I, u.p),- neputând fi audiat până în prezent- fără a participa la procedura de lichidare a societății S.C. URB SKF
S.R.L. Z., unde are calitatea de unic administrator, în timp ce inculpatul C.
- P., a fost implicat, în perioada anilor 2009-2011, în foarte multe operațiuni economice ale acestei societăți, cu diferite alte firme, acționând ca reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., fie cu ocazia încheierii unor contracte, fie cu ocazia emiterii unor facturi fiscale. Acesta din urmă nu își asumă însă nici o responsabilitate cu privire la aceste fapte și nici nu poate explica în mod plauzibil, calitatea juridică în care a acționat, inclusiv în cadrul procedurii de insolvență judiciară, deschisă la data de_, în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, la cererea administratorului statutar, învinuitul Sav N. și care, în cererea adresată tribunalului, arată că documentele societății vor fi depuse la lichidator, de numitul C. V. - P., conform hotărârii nr. 01 din
_, acesta din urmă fiind împuternicit în efectuarea de operațiuni, pentru și în numele societății.
În drept, propunerea de arestare preventivă s-a făcut în baza art. 146 și 148 alin.1 lit. f C.pr.pen., iar instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, respectiv din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice, că inculpatul C. V. - P. a comis faptele pentru care este cercetat, că aceste fapte ar putea constitui infracțiunea de evaziune fiscală, prev de art. 9 alin. (1), cu aplic. alin. (2) din Legea nr.241/2005, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani, și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de modul concret de concepere a activității infracționale, de durata și împrejurările comiterii faptelor, de importanța relațiilor sociale și economice ocrotite de lege și încălcate de inculpat, prin săvârșirea în mod repetat a unor infracțiuni deosebit de grave și în formă continuată, de prejudiciere a bugetului de stat, cu sume importante, de peste 1.000.000 lei și prin faptul că persistă în activitatea sa infracțională, de a acționa în afara cadrului legal în ce privește desfășurarea de activități comerciale și de a se sustrage astfel obligațiilor fiscale, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, și pentru climatul economic-social, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a relațiilor comerciale și fiscale. Asemene fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii (I.C.C.J. Secția penală, Decizia nr. 4665 din_ ).
Pericolul concret pentru climatul economico-social poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică și, în special, cele incriminate prin Legea nr. 241/2005, care, prin natura, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivități în particular, cum ar fi cei care desfășoară activități economice și implicit, relații comerciale în afara cadrului legal, punând în același timp în pericol și asigurarea echilibrului bugetar. (conform unor informații care se vehiculează în mass-media, un procent de circa 40% din veniturile bugetare, se pierde din cauza evaziunii fiscale, în diferitele sale forme de manifestare). În acest context, nu trebuie scăpat din vedere faptul că măsurile preventive sunt menite să asigure nu doar prevenția specială, raportat la fiecare caz concret în parte ci au și un rol educativ și descurajator, pentru alte persoane care au un comportament antisocial asemănător, fiind vorba deci, cu alte cuvinte, și de o prevenție generală.
În consecință, s-au constatat îndeplinite prevederile art.136, 146, 148 alin.1 lit. f C.pr.pen., astfel că, în baza art.1491C.pr.pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. - P., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_, orele 18.00 și până la data_, orele 18.00.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. V. P., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, cu luarea măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune arestarea preventivă, întrucât nu există indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, iar fapta afirmată a fi
săvârșită de inculpat nu impune luarea acestei măsuri.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, respectiv, art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât din întreg materialul de urmărire penală rezultă indicii ale comiterii de către inculpat ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, faptă sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani.
Materialul probator existent la dosarul de urmărire penală a relevat faptul că în perioada anilor 2009-2011, la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar acela de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul a emis un număr de peste o mie facturi fiscale către diverse societăți comerciale în numele societății mai sus arătate fără să înregistreze în evidențele contabile un număr de aproximativ 900 de facturi.
În cauză s-a reținut în mod corect că sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen., cât și prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune ori există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Cât privește calitatea inculpatului în societate, acesta precizând că nu este nici administrator de drept și nici administrator de fapt al societății, precum și apărările formulate de acesta în sensul că faptele ce i se rețin în sarcină nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, instanța reține că în actualul cadru procesual nu pot fi examinate aceste apărări formulate de inculpat, acestea urmând a fi clarificate pe parcursul cercetărilor. Ceea ce interesează în cauză este faptul că din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei rezultă că în cauză sunt indicii temeinice din care se desprinde concluzia că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă fără putință de tăgadă atât din natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul în condițiile în care evaziunea fiscală a luat o amploare deosebită, iar infracțiunile de natură economică prin modul de săvârșire și valoare prejudiciului cauzat bugetului de stat sunt de natură să pună în pericol asigurarea echilibrului bugetar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. P. împotriva încheierii penale nr. 12/C din 29 martie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat C. Cuibus.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de X250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. B.
A.
D.
L.
M.
R.
GREFIER
B. H.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.M.
| ← Încheierea penală nr. 1503/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 15/19. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
