Încheierea penală nr. 978/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 978/R/2013
Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: DP JUDECĂTORI: SS
: V. G.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. M.
C. și M. A. împotriva încheierii penale nr. 469/CC/ din data de 04 iulie 2013 a T. ui Maramureș, prin care s-a dispus propunerea arestării preventive formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul penal nr. 349/P/2013.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat Mihalache Larisa din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei și inculpatul S. M. C., în stare de arest, asistat de către apărător ales - avocat C. Fărcaș, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpații arată că își mențin recursurile formulate .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. A., precizează faptul că, deși urmărirea penală s-a desfășurat în această cauză pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât este îndeplinită prima cerință a art.148 lit. f C.pr.pen., în speța de față, din cuprinsul actelor și a lucrărilor care există până la această dată la dosar, în mod cert, se poate vorbi de un conflict spontan care s-a iscat între cei doi inculpați și victimă.
Apreciază că nu există date sau indicii referitoare la faptul că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă în scopul suprimării vieții victimei. Inculpatul nu s- a sustras de la urmărirea penală și a colaborat cu organele de cercetare penală referitor la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și nu a încercat în vreun fel zădărnicirea adevărului prin influențarea depoziției coinculpatului.
Nu există probe din care să rezulte ca inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv luată împotriva sa. Inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată și are în întreținere un copil minor, nu are antecedente penale, prin urmare apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale recurate, respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv și lăsare inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului S. M., în temeiul art.38515alin.2 lit. d C.pr.pen., solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale recurate și rejudecând, în principal să dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar să dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Instanța de fond a admis propunerea de arestare reținând faptul că în prezenta cauză ar exista indicii temeinice din cuprinsul cărora rezultă comiterea de către inculpatul S. M. a faptei de omor pentru care a fost cercetat penal. Înțelege să critice încheierea instanței deoarece din declarațiile celor doi inculpați care se coroborează pe deplin, în sarcina inculpatului S. poate fi reținută cel mult comiterea infracțiunii de lovire. Inculpatul a arătat faptul că a fost atacat de către victimă, a ripostat și a aplicat o lovitură cu pumnul, iar la momentul la care s-a terminat acest incident victima era conștientă.
Instanța de fond a reținut ca indiciu temeinic al luării măsurii arestului preventiv și depoziția martorului Mane M. el deși există elemente contradictorii în cuprinsul declarațiilor date de către acesta, și nu poate fi catalogată ca fiind un indiciu temeinic așa cum a reținut prima instanță.
La acest moment în opina sa, starea de fapt nu a fost pe deplin stabilită, ori, o stare de fapt incertă nu justifică luarea măsurii arestării preventive. Arată că inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale, este integrată social și provine dint-un mediu organizat.
Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului formulat.
Reprezentantul M. ui P., arată că, inculpații recurenție sunt cercetați de Parchetul de pe langa Tribunalul Maramureș pentru infracțiunea de omor, săvârșită prin aceea că, în noaptea de 17/18 iunie 2013, în timp ce se aflau în locuința victimei Man G., situată în comuna Băsești, județul Maramireș pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, au exercitat acte de violență asupra victimei și -au suprimat acestuia viața. Așa cum rezultă din actele medico-legale depuse la dosarul cauzei la autopsie s-au constat nu mai putin de 30 de leziuni externe pe corpul victimei, dar și multiple leziuni interne produse prin lovire cu corp dur, de natura celor care au fost găsite în locuița victimei cu ocazia cercetării locului faptei.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită de către inculpați este prevăzută cu închisoare mai mare de 4 ani, că aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că, soluția care a fost adoptată în cauză de către instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât este nevinovat.
Inculpatul S. M., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat de toate acuzațiile care i se aduc,și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.469 din 04 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în
consecință în temeiul art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. A. și S. M. C. pe o durată de 29 zile, începând din data de 04 iulie 2013 până la 01 august 2013, inclusiv.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul S. M. C., prin apărător, de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 681din Codul de procedură penală, că inculpații
M. A. și S. M. C. au săvârșit infracțiunea de care sunt acuzați.
Potrivit art. 681C.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.
Din declarațiile inculpaților, coroborate conform art. 69 C.pr.pen. cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că aceștia, în cursul nopții de 17/18 iunie 2013, s-au aflat în locuința victimei M. G., situată în localitatea Odești, nr. 188, comuna Băsești, unde au consumat împreună cu aceasta băuturi alcoolice. La un moment dat, pe fondul unui conflict spontan, probabil determinat de atitudinea victimei, inculpații M. A. și S. M. C. au exercitat asupra acesteia multiple acte de violență, lovind-o cu pumnii, picioarele, cu o bucată de lemn și alte obiecte.
În raport de mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar, în cauză există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au lovit victima cu mânerul unui fotoliu aflat la intrarea în locuință, cu o vază de sticlă și chiar cu televizorul din locuință, bucăți de plastic din acesta fiind descoperite chiar pe trupul victimei. De asemenea, din declarația martorului M. M. el a rezultat că în jurul orei 0100a auzit gălăgie în locuința victimei și i-a văzut pe inculpați lovind-o pe aceasta, respectiv inculpatul M. A. o lovea cu o bucată de lemn,
iar inculpatul S. M. C. cu un canceu (vază) de sticlă, în cap.
La data de_, în cursul dimineții, victima M. G. a fost descoperită decedată în locuința sa.Potrivit constatărilor preliminare eliberate de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș moartea victimei M. G. a fost violentă și s-a datorat contuziilor miocardice. La autopsie s-au constatat leziuni externe multiple extinse (peste 30 la număr) și multiple leziuni interne cranio-cerebrale, pulmonare și miocardice, care s-au produs prin lovire cu corpuri dure, unele cu formă alungită și altele de formă semicirculară.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii de care sunt acuzați. Inculpatul M. A. a susținut că nu a lovit victima în nici un fel, iar inculpatul
S. M. C. a susținut că pe fondul unui conflict verbal, provocat de victimă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței și, întrucât aceasta a ripostat lovindu-l cu un băț de lemn, i-a mai aplicat o lovitură în aceeași modalitate. A arătat de asemenea că victima s-a împiedicat de pragul ușii și a căzut la podea lovindu-se la față și începând să sângereze abundent. De asemenea, inculpații au susținut că victima era conștientă la momentul când au părăsit locuința acesteia și că nu au lovit-o cu nici un alt obiect, chiar dacă inculpatul M. A. a recunoscut că a răsturnat masa pe care era televizorul.
Deși inculpații nu recunosc săvârșirea faptei de care sunt acuzați și și-au nuanțat poziția procesuală adoptată în cauză, instanța a constatat că probele administrate în cauză infirmă susținerile acestora și conduc la presupunerea rezonabilă că au e inculpaților sunt infirmate de declarația martorului M. M. el care a precizat că i-a văzut când o loveau pe victima M. G. cu un băț de lemn și cu un canceu (vază) de sticlă, coroborată cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului privind descoperirea acestor obiecte, inclusiv a unor
bucăți de plastic din televizor pe tricoul victimei și mențiunile actului medico- legal depus la dosar din care a rezultat mecanismul de producere al leziunilor tanato-generatoare.
Chiar dacă împrejurările concrete al comiterii faptei și contribuția efectivă a participanților nu sunt lămurite pe deplin, tribunalul reține că în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în interpretarea art. 5 din Convenție, că la momentul adoptării unei măsuri preventive nu este necesară existența unor probe apte să fundamenteze o soluție de condamnare, ci doar a acelora de natură să convingă un observator obiectiv că persoana acuzată a săvârșit fapta.
Or, în prezenta cauză, datele existente conturează presupunerea rezonabilă că inculpații prin exercitarea unor acte de violență au suprimat viața victimei M.
G., chiar dacă la acest moment procesual nu pot fi individualizate actele materiale executate de fiecare dintre aceștia. În plus, instanța reține că exercitarea unor acte de violență de către mai multe persoane asupra victimei și care au ca rezultat decesul acesteia sunt susceptibile de a atrage răspunderea penală a coautorilor pentru infracțiunea de omor indiferent de potențialul letal al fiecărei acțiuni luate în parte, întrucât examinarea acestui potențial se face în raport de acțiunea comună și conjugată a acestora.
Având în vedere aspectele expuse, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 C.pr.pen. și a art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. privind cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați inculpații, instanța a reținut că limitele speciale ale acesteia sunt închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 136 C.pr.pen., scopul măsurilor preventive vizează, în principal, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Corelativ, buna desfășurare a procesului penal, presupune realizarea scopului acestuia, prevăzut de art.1 alin.1 C.pr.pen. și totodată a funcțiilor prevăzute la alin. 2, respectiv contribuirea la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ordinea publică reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept, astfel încât pericolul la adresa acesteia este determinat nu numai de faptele penale care aduc atingere valorilor sociale ocrotite de lege, dar și de repercursiunile pe care nesancționarea acestora le-ar putea produce. Trebuie avute astfel în vedere sentimentul de indignare sau revoltă în rândul membrilor societății pe care l-ar determina lăsarea în libertate a unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni grave ori încurajarea altor persoane să comită fapte similare, generat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează împotriva acestora.
Pe de altă parte, în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl implică lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului anumite infracțiuni, prin prisma gravității lor deosebite or a reacției publicului față de comiterea acestora pot genera tulburări sociale care sunt de natură să justifice, cel puțin provizoriu, măsura arestării preventive (Lettelier c.Franța).
În cauza de față instanța a reținut că infracțiunea de care sunt acuzați inculpații prezintă o gravitate deosebită atât prin prisma rezultatului ireversibil produs, respectiv moartea victimei, cât și a modalității concrete în care se
presupune că inculpații au acționat, respectiv în timpul nopții, în timp ce se aflau în locuința victimei au exercitat asupra acesteia acte de violență de o intensitate deosebită. Instanța a remarcat în prezenta cauză că inculpații, după cum rezultă din probele administrate până în această etapă procesuală, au exercitat acte de violență de o agresivitate ieșită din comun reflectată de multiplele leziuni constatate pe corpul victimei și care au condus la decesul acesteia.
Or, tocmai aceste particularități ce țin de împrejurările în care fapta a fost comisă și rezultatul deosebit de grav produs sunt de natură, în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților să producă un puternic sentiment de teamă și revoltă în rândul membrilor societății determinat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva faptelor de acest gen. Intensitatea acestei tulburări sociale este în prezenta cauză circumstanțiată și de faptul că atât inculpații cât și victima proveneau din rândul unei comunități relativ restrânse, respectiv un sat arondat comunei Băsești din județul Maramureș.
În raport de aceleași argumente, instanța a reținute că privarea de libertate a inculpaților este necesară chiar dacă aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și provin dintr-un mediu organizat, gravitatea infracțiunii de care sunt acuzați prevalând față de aceste aspecte, o altă măsură preventivă nefiind de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 143 C.pr.pen. și art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 4 iulie 2013 până la 1 august 2013, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații M. A. și S. M.
C. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie respinsă propunerea de arestare preventivă.
În motivele de recurs inculpații prin apărătorii acestora au arătat că nu au exercitat acte de violență asupra victimei pentru a suprima viața acesteia, ci pe fondul consumului de băuturi alcoolice între părți a izbucnit un conflict spontan în cadrul căruia s-au lovit reciproc, motive pentru care solicită să fie respinsă propunerea de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea unei măsuri fără privare de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. respectiv sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea că cei doi inculpați au comis infracțiunea pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului potrivit căruia în noaptea de 17/18 iunie 2013 cei doi inculpați s-au aflat la locuința victimei M. G., unde au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat între părți a existat un conflict spontan în urma căruia inculpații M. A. și Sabău M. C. au exercitat acte de violență asupra victimei, lovind cu pumnii și picioarele, precum și cu o bucată de lemn pe victima, leziuni care au condus la decesul acesteia.
Potrivit constatărilor preliminare efectuate de Serviciul medico-legal Maramureș moartea victimei M. G. care a avut loc la 18 iunie 2013 a fost violentă și s-a datorat multiplelor leziuni externe (peste 30) și multimplelor leziuni interne cranio-cerebrale, pulmonare și miocardice, care s-au produs prin lovire cu corpuri dure, unele cu formă alungită și altele de formă circulară.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus a fi comisă de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie
lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. instanța de fond în mod întemeiat a luat măsura arestării preventive față de cei doi inculpați, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de inculpații M. A. și Sabău M. C. împotriva încheierii penale nr.469 din 4
iulie 2013 a T. ui Maramureș urmează să fie respinse, ca nefondate.
Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul M. A. urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpatul Sabău M. suma de 400 lei, cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. A., fiul lui
V. și V., născut la_ în Băiuț, jud. Maramureș și S. M. C., fiul lui G. și L. L., născut la_ în Baia M. împotriva încheierii penale nr.469 din 04 iulie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului M. A., avocat Mihalache Larisa.
Obligă pe inculpatul M. A. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul S. M. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
DP | S. | S. | V. | G. |
G.
G. I. -B.
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_
| ← Încheierea penală nr. 947/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 20/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
