Încheierea penală nr. 86/2013. Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsura preventivă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 86/C/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 27 august 2013 Completul compus din:
Președinte: L. F. Grefier: A. B.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petentul B. D. , cauza având ca obiect plângere împotriva Ordonanței din 12 august 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, dată în dosarul nr. 298 D/P/2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă petentul B.
D. .
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-
DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj este reprezentat prin procuror L. tina Crăciunescu.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța procedează la identificarea petentului B. D. potrivit actului de identitate seria KX nr. 7. .
Instanța solicită petentului să precizeze dacă își însușește cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu.
Petentul B. D., arată că își însușește cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu și o menține.
Instanța constată că pentru acest termen de judecată nu s-a emis adresă către Baroul Cluj în vederea desemnării unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică a petentului. De asemenea, constată că nu s-au efectuat demersuri pentru a fi comunicat dosarul de urmărire penală nr. 298 D/P/2012 al DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj.
Instanța, față de aceste împrejurări, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că va depune toate diligențele pentru comunicarea de urgență a dosarului de urmărire penală, solicitând instanței să lase cauza la a doua strigare.
Instanța, în vederea efectuării unei adrese către Baroul Cluj pentru a se desemna un apărător din oficiu pentru petent și pentru a se efectua demersuri în vederea comunicării dosarului de urmărire penală, lasă cauza la a doua strigare care va avea loc la ora 12.00.
Cauza se reia la ora 12.00.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă petentul B.
D., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Cuibuș C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost comunicat dosarul de urmărire penală nr. 298 D/P/2012 al DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj și copia Ordonanței de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea din data de_ dată în acest dosar.
La întrebarea instanței, petentul B. D., arată că susține cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța aduce la cunoștința petentului B. D. dreptul de a fi asistat de un apărător ales, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu.
Petentul B. D., arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Aparatorul desemnat din oficiu pentru petent si reprezentanta Ministerului Public, arata ca nu au de formulat alte cereri.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul participanților pe fondul plângerii formulate de către petent.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru petent, solicită instanței să admită plângerea formulată, să caseze Ordonanța de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să revoce măsura care a fost luată prin această ordonanță și să dispună ca, în continuare, cercetarea să se facă fără această măsură luată față de petent.
În subsidiar, solicită instanței să înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Așa cum rezultă și din motivarea plângerii, petentul are loc de muncă în localitatea Cluj-Napoca, motiv pentru care măsura care a fost luată față de el, de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea T., îl împiedică să își exercite atribuțiile de serviciu, aceasta fiind singura posibilitate de a-și întreține familia. Arată că petentul a respectat toate termenele și condițiile care i-au fost impuse în baza art.145 alin. 11 C.p.p. și având în vedere că le-a respectat, instanța poate să admită plângerea și să revoce măsura dispusă sau eventual să o înlocuiască cu cea de a nu părăsi țara.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, petentul se obligă în continuare și își asumă obligația de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală și de a respecta toate măsurile care i se vor impune.
Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 1402
C.p.p. și actele, concluziile sale sunt de respingere a plângerii.
Pentru că în subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe acest aspect, plângerea este inadmisibilă întrucât având în vedere dispozițiile art. 1402alin. 7 C.p.p. rezultă în mod absolut neechivoc că efectul admiterii acestei plângeri poate duce doar la revocarea măsurii, în niciun caz la înlocuirea unei măsuri preventive cu alta.
Pe cererea de revocare a măsurii, instanța urmează să analizeze pe de o parte legalitatea acestei măsuri, pe de altă parte, temeinicia ei, respectiv textul de lege spune că: verifică dacă este legală sau dacă este justificată.
În ce privește condițiile în care a fost luată măsura, solicită instanței să constate că aceasta este legală, au fost respectate dispozițiile art. 136, art. 143, art. 145 alin. 1 C.pen., iar în ce privește temeinicia acesteia, având în vedere fapta pentru care este cercetat inculpatul B. D., nu numai ca încadrare dar și ca conținut concret, având în vedere că el a participat la recrutarea și traficarea în mod activ a victimei minore, la data traficării, în vederea exploatării sexuale a acesteia, apreciază că existând indicii temeinice în acest sens, măsura luată față de inculpat fiind întru totul justificată. Gradul de participare la săvârșirea faptei împreună cu ceilalți membrii ai familiei, pentru că ei au dezvoltat o adevărată afacere de familie din recrutarea și traficarea victimei, în folosul lor, urmează să fie stabilit prin actele de urmărire penală ce se vor efectua în continuare în cauză, dar în acest moment există indicii temeinice sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa ceea ce este suficient pentru luarea acestei măsuri.
Arată că urmărirea penală este relativ finalizată în sensul în care s-a putut observa la dosar că s-a dispus o expertiză a unui alt inculpat în cauză în care s-a dat termen pentru luna viitoare și urmează a fi efectuate acte de urmărire penală pentru a verifica apărările inculpaților. Apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal este bine ca această cauză să continue cu cercetarea împreună a tuturor inculpaților și că măsura este legală și temeinic justificată, solicitând instanței ca, în principal, pe fond, să respingă plângerea ca neîntemeiată.
Petentul B. D., având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea plângerii, să revoce măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pentru a avea posibilitatea să se deplaseze la Cluj-Napoca, unde are locul de muncă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 12 iulie 2013 a - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de traffic de minori în forma agravată și continuată, prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În fapt s-a reținut în sarcina învinuitului B. D. că în perioada vara anului 2011- luna octombrie a anului 2012 a săvârșit acte de complicitate la racolarea părții vătămate M. Șara de către învinuitul B. Emanuel B., prin exercitarea de acte de violență și amenințare pentru a o determina să accepte să practice prostituția, împreună cu ceilalți făptuitori a găzduit-o pe partea vătămată în perioada în care aceasta a practicat prostituția și a supravegheat-o pe aceasta de mai multe ori (singur sau împreună cu învinuitul B. Emanuel B. ) în apropierea locurilor în care a practicat prostituția.
Prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, s-a luat față de învinuitul B. D. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsura preventivă fiind
prelungită cu 30 de zile, prin ordonanța de la data de_, măsura urmând să expire la data de_ .
Pentru luarea și ulterior prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea s-a reținut în esență, că subzistă suspiciuni rezonabile în sensul că învinuitul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7-18 ani, iar urmărirea penală nu este finalizată, măsura fiind apreciată ca justificată pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preveni eventuala sustragere a învinuitului de la urmărire penală.
Împotriva ordonanței din data de_ prin care s-a dispus în privința sa prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, petentul B. D. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 140 ind. 2 C.pr.pen., plângerea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de_ .
Prin plângerea formulată, petentul B. D. a solicitat instanței, în principal, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivare, petentul a arătat că nu există pericolul de a se sustrage de la urmărire penală sau de a influența în vreun fel mersul anchetei, a respectat toate obligațiile impuse, astfel că nu se poate susține că ar exista indicii cu privire la eventuala sustragere de la urmărirea penală. În plus, arată că măsura restrictivă de libertate îl pune în imposibilitate de a se prezenta la locul de muncă din Cluj- Napoca și astfel de a asigura mijloacele de subzistență ale familiei sale.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 3 zile de la luarea măsurii, prevăzut de art.140 indice 2, alin.1, C.proc.pen. În mod corect plângerea a fost îndreptată, în considerarea acelorași prevederi legale la Tribunalul Cluj, ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, art. 140 indice 2, C.proc.pen. având caracter de normă specială raportat la 278 C.proc.pen., fapt pentru care se aplică cu prioritate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prsima legalității și temeiniciei măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, instanța reține următoarele:
Conform art.145 C.pr.pen., art. 143 C.pr.pen și art. 136 C.pr.pen.., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea poate fi luată în cazul în care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită de către învinuit o faptă prevăzută de legea penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea, fie și alternativ cu pedeapsa amenzii. Trebuie de asemenea ca măsura preventivă să fie necesară fie pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, fie pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 C.pr.pen., durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată în faza de urmărire penală poate fi dispusă pe o durată care nu poate depăși 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în caz de necesitate și numai motivate, fără ca durata maximă a măsurii pentru faza de urmărire penală să poată depăși 1 an.
Instanța constată că cerințele de legalitate a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, raportat la normele juridice de incriminare cuprinse la art. 13 alin. 1,2 și 3, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, norme de incriminare care reglementează faptele pentru care a fost începută urmărirea penală față de învinuitul B. D., instanța reține că sunt îndeplinite condițiile art.136, alin.1
C.P.P. cu privire la natura pedepsei legale - în speță, închisoarea.
Cea de a doua condiție pe care o va verifica instanța este cea legată de existența de probe sau indicii temeinice în sensul că învinuitul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens, analizând ansamblul probator administrat în cauză - declarațiile învinuiților, ale martorilor și în special ale părții vătămate, dar și comunicările de relații de la instituțiile financiare instanța reține că există indicii temeinice care furnizează presupunerea rezonabilă că învinuitul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, anvergura activității infracționale generată de durata în timp a exploatării părții vătămate de familia învinuiților care au acționat de manieră concertată, dezvoltând o adevărată afacere de familie din traficarea acesteia, întreținându-se practic din veniturile obținute prin practicarea prostituției, de aria geografică extinsă inclusiv la nivelul municipiului Cluj-Napoca unde a fost traficată partea vătămată M. Șara, dar și aspectul că în cauză subzistă indicii că învinuiții ar exploata în prezent o altă persoană de sex feminin face necesară efectuarea unor acte de cercetare penală mai extinse.
În aceste condiții, în vederea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale (față de gravitatea faptei fiind oportună exercitarea unui control al organelor judiciare asupra învinuitului), instanța constată că s-a făcut o corectă apreciere asupra necesității prelungirii măsurii preventive. Astfel fiind, solicitarea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea nu apare ca fiind întemeiată.
Pe de altă parte, având în vedere că la dosar nu s-a făcut dovada obținerii de venituri legale de către învinuit, după toate aparențele familia extinsă a acestuia întreținându-se din exploatarea părții vătămate M. Șara, solicitarea de revocare a măsurii restrictive de libertate apare lipsită de fundament probator.
În ceea ce privește însă solicitarea subsidiară de înlocuire a măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, instanța constată că în faza de urmărire penală principiul rolului activ ca și principiu fundamental al procesului penal, derivat din principiul oficialității, se exercită exclusive de către organele de urmărire penală, în temeiul art. 202 C.pr.pen.
Astfel fiind, rolul instanței de judecată în faza de urmărire penală este limitat strict la situațiile expres prevăzute de Codul de procedură penală, iar soluțiile pe care instanța le poate pronunța în acestă fază a procesului penal sunt la rândul lor limitate la cele expres prevăzute de lege.
În sensul celor arătate sunt dispozițiile art. 146 alin. 11 ind. 1 C.pr.pen., art. 149 ind. 1 alin. 12 C.pr.pen., nou introduse prin Legea nr. 356/2006, care prevăd explicit posibilitatea acordată instanței sesizate cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă în faza de urmărire penală , ca respingând propunerea de arestare preventivă să dispună față de învinuit sau față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În lipsa unei astfel de abilitări exprese, instanța sesizată
cu propunere de arestare preventivă în faza de urmărire penală ar fi putut să pronunțe exclusive o soluție de admitere sau de respingere a propunerii de arestare, cu consecința punerii în libertate a învinuitului sau a inculpatului la momentul expirării duratei reținerii.
De altfel, jurisprudența instanțelor este constantă în sensul că înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive este guvernată, cu excepțiile expres și limitativ prevăzute de lege, de principiul simetriei, principiu care transpare din dispozițiile art. 139 C.pr.pen.
Altfel spus, instanța sesizată în faza de urmărire penală cu o plângere împotriva ordonanței de luare/prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întemeiată pe dispozițiile art. 140 ind. 2 C.pr.pen., poate dispune admiterea plângerii (dacă apreciază măsura preventivă ca fiind nelegală sau nejustificată) și, pe cale de consecință, revocarea măsurii (dispozițiile exprese ale art. 140 ind. 2 alin. 7 C.pr.pen.), sau dimpotrivă, poate dispune respingerea plângerii, fără consecințe asupra măsurii preventive. Soluționarea unei cereri (chiar subsidiare) de înlocuire a măsurii cu cea a obligării de a nu părăsi țara ar fi căzut în competența instanței exclusiv în ipoteza în care, sesizată cu o propunere de arestare preventivă respinsă, instanța ar fi dispus ea însăși luarea față de învinuit a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, situație în care potrivit principiului simetriei juridice și în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 3 ind.1 și alin. 3 ind. 2 C.pr.pen., ar fi avut competența de a înlocui măsura dispusă în faza de urmărire penală.
Față de cele expuse, instanța va omite a analiza temeinicia cererii de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, constatând că potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 3 ind 1 și alin. 3 ind. 2 C.pr.pen., o astfel de cerere trebuie îndreptată procurorului care efectuează urmărirea penală.
Pentru a conchide, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. D. împotriva ordonanței din_ a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, prin care s-a dispus față de învinuit prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În baza art. 140 ind. 2 alin. 2 și 6 C.pr.pen., rap. la art. 145 alin. 2 C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. D., domiciliat în T.
, str. Arieșului nr. 24, jud. Cluj împotriva Ordonanței din 12 august 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, dată în dosarul nr. 298 D/P/2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. C. Cuibuș, care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. A. B.
LF/LF/2 ex/_
| ← Încheierea penală nr. 34/2013. Plângere împotriva... | Sentința penală nr. 57/2013. Plângere împotriva ordonanţei... → |
|---|
