Încheierea penală nr. 55/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.55/R/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. F. Judecător L. -A. C. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA împotriva Încheierii penale nr.25 din_ privind pe inculpatul C. O. G., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului ( art.149 ind.1 C.pr.pen.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. O. G., av.Bara Smaranda, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsa fiind inculpatul.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. Prunean.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că s-a comunicat prin fax, la data de 5 iunie 2013, procesul verbal de executare a mandatului de aducere privind pe inculpatul C. O. G., din care rezultă imposibilitatea executării mandatului, cu mențiunea că destinatarul este plecat în Spania din data de 01 iunie 2013, fără a se ști însă unde locuiește în prezent sau data când se va întoarce în țară. Față de această împrejurare, tribunalul apreciază că la dosar subzistă dovada sustragerii inculpatului de la soluționarea cauzei, procedura fiind legal îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului învederează instanței că dovada de îndeplinire a procedurii de citare este totuși semnată personal de inculpat.
După verificare, tribunalul constată că deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare este semnată personal de inculpat, aceasta poartă data de _
, sens în care nu există indicii în sensul că procedura de executare a mandatului de aducere ar fi viciată.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul inculpatului arată că nu au alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta Parchetului, susține recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia, iar în urma reanalizării probelor administrate în cauză, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului C. O. G. pentru 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1, alin.2, lit.b și c Cod penal. Consideră că hotărârea judecătoriei T. este netemeinică, în cauză fiind administrate suficiente mijloace probatorii de natură să dovedească mai presus de orice dubiu săvârșirea faptei de tâlhărie de către inculpat. Raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise de către inculpat, la persoana inculpatului care nu recunoaște săvârșirea faptei, consideră că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta o încurajare a comportamentului infracțional în rândul societății. Mai mult, consideră că inculpatul se sustrage de la cercetarea penală, având în vedere data la care a părăsit țara.
Apărătorul inculpatului C. O. G. solicită respingerea propunerii Parchetului de arestare preventivă a inculpatului, menținerea ca legală și temeinică hotărâre Judecătoriei T., în mod corect în urma analizării probelor administrate în cauză, s-a reținut principiul de drept in dubio pro reo apreciind că declarația părții vătămate trebuie coroborată cu alte probe de la dosar, probe care de fapt nu există. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză. Totodată solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față reține că prin încheierea nr. 25/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul cu nr. de mai sus, în temeiul art.149 ind.1, alin.9 C.p.p., art. 143 alin 1 C.p.p., art.68 ind.1 C.p.p., a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. O. G. - fiul lui V. și D. Mihaiela, născut la data de_ în T., jud. Cluj, cetățean român, fără ocupație,necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în T., str. Fabricii, nr. 51, jud. Cluj, CNP: 1., identificat cu CI, seria KX, nr. 9., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1 și al. 2, lit. b și c C.penal.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
În motivare, judecătorul fondului a reținut că în cauză nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
A apreciat judecătoria că singurul aspect dovedit în cauză, prin coroborarea declarației părții vătămate cu declarația martorului Țala D. este acela că între partea vătămată Ruta Candin și inculpatul C. O. G. a existat o altercație în cadrul căreia inculpatul a lovit partea vătămată. Acest aspect nu este de altfel contestat de către inculpat, care admite că a existat un contact fizic între el și partea vătămată, doar că în zona pieptului, nu a feței.
Este însă remarcat că propunerea de arestare preventivă a inculpatului s-a formulat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1 și al. 2, lit. b și c C.penal. Or, tâlhăria, ca infracțiune complexă, presupune ca violențele să fie săvârșite fie în vederea realizării furtului, fie urmare a furtului pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a asigura scăparea făptuitorului.
Din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul l-ar fi lovit pentru a-i sustrage portmoneul din buzunarul pantalonilor, dar trebuie remarcat sub acest aspect că declarația părții vătămate nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.
În concret, niciunul din martori nu a văzut actul de sustragere a bunului realizat de către inculpatul C. O. G. însuși.
Recunoașterea inculpatului de către martorul Dâmbean C. F. consemnată în procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 41-43 dos. up.) este realizată nu urmare a faptului că martorul l-ar fi văzut pe inculpat sustrăgând bunul, ci urmare a faptului că partea vătămată Ruta Candin i l-a indicat martorului pe inculpat ca fiind autorul faptei. În acest sens este mențiunea martorului Dâmbean C. F. din finalul procesului verbal de prezentare pentru recunoaștere și în acest sens este și declarația de martor dată de numitul Dâmbean C. F. în dosarul de urmărire penală. Practic, martorul Dâmbean C. F. l-a urmărit pe inculpat și pe încă o persoană alertat de strigătele părții vătămate, post factum, pornind de la premisa că partea vătămată prezenta o stare de fapt conformă cu realitatea. Singurul aspect pe care l-a perceput nemijlocit martorul Dâmbean se referă la altercația dintre inculpat și parte vătămată, nicidecum la actul material al luării bunului reprezentat de portmoneul părții vătămate.
În aceste condiții, atâta timp cât inculpatul nu s-a aflat singur la fața locului și nici nu a fost singurul urmărit de partea vătămată și de martorul Dâmbean, respectiv atâta timp cât declarația părții vătămate nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, se naște o îndoială în privința săvârșirii faptei de către inculpatul însuși, îndoială care profită inculpatului conform principiului de drept in dubio pro reo.
A mai apreciat instanța de fond că nu poate fi trecut cu vederea faptul că partea vătămată consumase băuturi alcoolice - aspect ce a rezultat din ansamblul probatoriu administrat în cauză, iar declarațiile pe care le-a dat cu privire la conținutul portmoneului sunt contradictorii - dacă la fila 11 dos.up. se arată de către partea vătămată că în portmoneu se aflau 750 Euro, la fila 18 dos.up. se arată tot de către partea vătămată că în portmoneu se afalu 770 Euro, 150 lei, 2 carduri bancare și buletinul de identitate. Or, diferențele dintre cele două declarații nu sunt nicidecum nesemnificative. Astfel, nu este exclus ca partea vătămată să nu aibă o reprezentare exactă inclusiv în ceea ce privește modul în care portmoneul a ieșit din posesia sa, mai cu seamă că și înainte de întâlnirea cu inculpatul și persoana care îl însoțea pe acesta, partea vătămată a petrecut timp în compania unor persoane necunoscute, în proximitatea locului săvârșirii presupusei fapte de tâlhărie.
Un al doilea aspect pe care judecătoria l-a avut în vedere este faptul că la fața locului a fost găsit portmoneul părții vătămate, de pe care însă s-a omis a fi prelevate urmele papilare, acestea putând constitui fără îndoială o probă certă care să înlăture dubiul ce planează asupra inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În sfârșit, instanța de fond a avut în vedere că intervenția organelor de poliție la fața locului a fost promptă, realizându-se și o cercetare a locului faptei, însă nu au fost găsite nici asupra inculpatului, nici asupra altor persoane, nici abandonate în spațiul public valorile pretins aflate în portmoneul părții vătămate. Mai mult, în procesul verbal de cercetare a fața locului se arată că partea vătămată a fost agresată de către trei persoane care l-au lovit în zona feței (fila 12 față jo-verso sus dos.up.).
Concluzionând, judecătoria a arătat că necoroborarea declarației părții vătămate cu restul probelor administrate în cauză, precum și inadvertențele existente în declarațiile părții vătămate și în alte mijloace de probă anterior analizate, nu fac decât să profite inculpatului prin prisma principiului de drept in dubio pro reo.
Pe cale de consecință, apreciind că nu se pot decela probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost prezentat instanței cu propuenre de arestare preventivă, respectiv că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru liniștea publică, instanța de fond a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatului C. O.
G. - fiul lui V. și D. Mihaiela, născut la data de_ în T., jud. Cluj, cetățean român, fără ocupație,necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în
T., str. Fabricii, nr. 51, jud. Cluj, CNP: 1., identificat cu CI, seria KX, nr.
9., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1 și al. 2, lit. b și c C.penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs oral Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât în cauză ar fi fost administrate suficiente mijloace probatorii de natură să dovedească mai presus de orice dubiu săvârșirea faptei de tâlhărie de către inculpatul C. O. G. .
În acest sens s-a arătat că imediat după consumarea infracțiunii de tâlhărie partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care l-a așteptat la ieșirea din bloc și care a exercitat violențe asupra sa.
Mai susține Parchetul că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului Dâmbean C. F. (care de asemenea îl indică pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii cercetate), precum și cu declarația martorului Țala D. - un apropiat al inculpatului (care a declarat sub prestare de jurământ că după ce incidentul a luat sfârșit inculpatul i-ar fi spus că îl doare pumnul mâinii drepte întrucât l-a lovit pe partea vătămată).
Sub aspectul prelevării de urme papilare de pe portofelul sustras și gășit ulterior, se arată imposibilitatea administrării acestei probe, datorită materialului din care era confecționat portofelul (material textil), dar și datorită condițiilor meteo la data faptei.
În sfârșit, Parchetul reproșează inculpatului că deși își susține nevinovăția, în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Față de aceste considerente, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și după reanalizarea materailului probator, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului C. O. G. .
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că acesta este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Astfel, raportat la considerentele avute în vedere de judecătorie și la motivele de recurs invocate, se impune a face o analiză a cauzei prin raportare la existența indiciilor temeinice că inculpatul C. ar putea fi autorul infracțiunii sesizate.
În acest sens, potrivit art. 68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În același timp, tribunalul reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Pornind de la aceste premise, vom remarca faptul că probele administrate în cauză până la acest moment nu furnizează suficiente indicii că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii sesizate.
În acest sens, tribunalul își însușește fără rezerve considerentele care au stat la baza respingerii propunerii de arestare de către judecătorul fondului. Pe lângă argumentele pertinente invocate de judecătorie, subliniem faptul că potrivit art. 75, rap. la art. 69 C.pr.pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
În speță, partea vătămată (aflată în stare avansată de ebrietate la momentul săvârșirii faptei) l-a indicat, într-adevăr pe inculpat ca fiind autorul faptei sesizate. Importante sunt însă împrejurările în care a fost făcută această identificare.
Astfel, deși părțile și martorii audiați în cauză confirmă în unanimitate sosirea echipajelor de poliție la fața locului chiar în seara de_ și conducerea
participanților la secția de poliție , totuși toate actele procesuale poartă data de _
. Audierea inculpatului C., dar și a martorilor Hoca Carol Iosif și S. Rudolf Roland, precum și interogarea bazei de date cu privire la aceștia (f. 53-59 d.u.p) confirmă însă aspectele de mai sus.
În acest context, lacunele în modul de instrumentare a anchetei penale care vor fi explicitate în cele ce urmează apar ca fiind inexplicabile. Ne referim aici la lipsa oricărei percheziții corporale asupra celor trei suspecți acuzați de participație într-o formă sau alta la săvârșirea faptei (cu consecințe asupra identificării valorilor reclamate ca fiind sustrase), dar și la modul în care s-a făcut în final recunoașterea inculpatului (după planșe foto, în condițiile în care suspecții erau prezenți fizic și puteau fi identificați și legitimați fără orice urmă de dubiu).
Pe de altă parte, tot cu referire la procedura recunoașterii după planșe foto, apare inexplicabil de ce printre fotografiile prezentate spre recunoaștere nu se aflau și ceilalți doi suspecți, respectiv Hoca și S. . Or, în aceste condiții, identificarea inculpatului după planșe foto atât de către partea vătămată, cât și de
către martorul Dâmbean poate fi atribuită și împrejurării că dintre fotografiile înfățișate, numai una dintre fizionomii înfățișa o persoană cunoscută acestora în contextul infracțiunii sesizate.
În al doilea rând, este de menționat că partea vătămată a declarat în mod constant că a fost atacat de două persoane, în timp ce martorul Dâmbean vorbește despre un număr de trei bărbați care erau urmăriți de partea vătămată și care au sărit la scandal. Coroborând aceste inadvertențe cu declarațiile date de martora Lakatos G. D. (f. 36, f. 37 d.u.p)- care vorbește despre faptul că doi băieți care fugeau spre zona garajelor erau urmăriți de strigătele părții vătămate și că din direcția în care au fugit cei doi au apărut un grup de mai multe persoane între care se aflau și cei trei suspecți, ceea ce sugerează că între autorii faptei și grupul de trei bărbați în care se afla și inculpatul nu ar exista identitate.
Deși este adevărat că natura relațiilor dintre inculpat și martorii Țala D. și Lakatos G. D. nu este clarificată, iar inculpatul a dat declarații oscilante și contradictorii sub aspectul motivului altercației cu partea vătămată și a acuzațiilor care i-au fost aduse de către acesta, aceste aspecte nu sunt în sine suficiente pentru a conduce la concluzia vinovăției inculpatului C., mai ales în contextul în care, așa cum în mod corect a remarcat și prima instanță, inculpatul a recunoscut contactul fizic cu partea vătămată- ceea ce ar putea explica și afirmația sa că îl doare pumnul întrucât l-a lovit pe unul dintre cei doi bărbați.
Concluzionând, lipsa probelor directe de vinovăție, dubiile care subzistă asupra modului în care a fost identificat inculpatul ca fiind autorul faptei de către partea vătămată însuși, omisiunea identificării valorilor reclamate ca fiind sustrase, precum și contradicțiile între declarațiile părții vătămate și ale martorului Dâmbean sub aspectul numărului de atacatori îndreptățesc soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, ca efect al lipsei indiciilor temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptei sesizate.
Față de aceste considerente, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale încheierii penale recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva Încheierii penale nr. 25 din data de_ a Judecătoriei T. .
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Bara Smaranda, care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva Încheierii penale nr. 25 din data de_ a Judecătoriei T. .
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Bara Smaranda, care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. M. L. F. L. C.
GREFIER
L. B.
LF/LF/2 EX/_
Jud. fond- C. Macarie
| ← Încheierea penală nr. 94/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 52/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
