Încheierea penală nr. 580/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.580/R/2013
Ședința publică din 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: DP
V. G.
GREFIER: DS
Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. T., împotriva încheierii penale nr.39/C din 18 aprilie 2013 a Tribunalului C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în A. IPJ
C., asistat de apărători aleși, av.Călin B. și av.Ban Tiberiu, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului, av.Călin B. depune la dosar o comunicare de pe Internet, o hotărâre judecătorească la care va face referire și cererea formulată de apărătorul din oficiu privind plata parțială a onorariului avocațial.
Reprezentanta Parchetului depune la dosar un extras din presa locală pe aceeași temă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, av.Călin B. solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă
formulată de Parchetul de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., iar în subsidiar, luarea față de
inculpat a unei alte măsuri preventive și anume aceea de a nu părăsi țara sau localitatea, conform art. 1451sau 145 Cod Procedură Penală.
Referitor la probele și indiciile temeinice la care face referire Parchetul în propunerea de arestare, solicită a se reține că declarațiile denunțătorilor se contrazic între ele, după cum se contrazic și declarațiile succesive ale unuia și aceluiași denunțător. De exemplu denunțătorul M. V. nu are declarații constante, dorind să invoce contradicții flagrante, astfel cum acestea reies din cele aflate la dosarul cauzei la filele 28-31 și 32-35. Arară că starea de fapt prezentată de inculpat, în declarația sa, se coroborează cu declarația denunțătorului M. V., iar din actele de la dosar rezultă că inculpatul pe care îl apără, de câte ori a considerat că este nevoie, a dispus efectuarea de controale, existând semnătura lui în calitate de director pe scriptele aflate la dosar.
Solicită judecătorului să se aplece cu atenție asupra declarațiilor denunțătorului Tomoș Voicu, și mai ales asupra denunțului făcut de către acesta, din care reiese că organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la mai multe persoane, printre care, dar nu în primul rând este și inculpatul, și
culmea, celălalt denunțător Bâlc Călin. Apoi din declarațiile acestui din urmă denunțător rezultă că numitul M. a luat mită de ordinul sutelor de mii de euro, ori nu înțelege de ce în aceste condiții se află aici inculpatul pe care-l apără și nu acest domn M. .
În privința actelor materiale comise în perioada septembrie 2012 și până la un moment anterior datei de_ nu există la dosar nici o probă, și de asemenea nu există nici măcar indicii. În privința actului material din data de _
, există într-adevăr unele indicii, însă aceste indicii nu duc și la o certitudine cu privire la fapta comisă, fiind foarte probabil să fie vorba despre infracțiunea de primire de foloase necuvenite și nicidecum despre infracțiunea de luarea de mită. Ori în privința infracțiunii de primire de foloase necuvenite, raportat la suma în discuție, și anume de 10.000 lei, care este o sumă modică, nu s-ar putea pune problema arestării preventive a inculpatului.
Depune la dosar încheierea nr.85/11 iulie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a admis recursul inculpatului Mardare C. și rejudecând, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, acuzat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive se ia, conform art.136 C.pr.pen., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se evita sustragerea de
la judecată sau urmărire penală a celui cercetat.
În speță, prin rezoluția din data de_, ora 12,00 s-a dispus începerea urmăririi penale, moment la care a fost pusă în mișcare și acțiunea penală și abia după 2 zile, în data de_ s-a dispus reținerea inculpatului, interval de timp în care acesta a mers la locul de muncă, după programul obișnuit, deși ar fi avut posibilitatea să se sustragă de la urmărirea penală sau să fi zădărnicit aflarea adevărului prin influențarea unor martori, dacă s-ar fi simțit vinovat. Inculpatul nu este vinovat, ci doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin efectuarea controalelor necesare față de cei doi denunțători.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul are vârsta de 58 ani și că până în prezent a avut o conduită ireproșabilă în societate. Acesta a fost demis din funcția în care se presupune că a săvârșit faptele, deși există suspiciuni cu privire la acestea, astfel că nu mai poate influența persoanele care urmează să fie audiate. Indiferent de încadrarea juridică a faptei, raportat la infracțiunea presupus a fi săvârșită de inculpat, la persoana și vârsta acestuia, precum și la suma primită, se poate lua o măsură neprivativă de libertate față de recurent.
Apărătorul inculpatului, av.Ban Tiberiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal respingerea propunerii de arestare preventivă
formulată de Parchetul de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., iar în subsidiar, luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive și anume aceea de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 Cod Procedură Penală.
Susține că nu subzistă temeiurile care stau la baza luării măsurii arestării preventive. Instanța de fond, deși reține la pagina 8 din încheiere că datele furnizate de organele de urmărire penală sunt contradictorii, nu se preocupă să analizeze situația personală a inculpatului. Se spune că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și că aceasta ar fi influențată de acest dezastru în domeniul fondului forestier. Nu contestă această realitate, dar infracțiunile în domeniul silvic nu pot fi imputate inculpatului. Instanța de
fond nu arată care sunt probele concrete din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În speță, nu se poate vorbi
de un pericol social al faptei, nu subzistă nici pericolul de sustragere de la procesul penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale, precum și situația
familială și materială a inculpatului, pe care și Curtea Europeană le-a luat în considerare. Nu se poate vorbi nici de influențarea anchetei penale sau a martorilor care urmează să fie audiați, având în vedere că inculpatul a fost demis din funcția de director pe care o avea, astfel că a dispărut și această presupusă influență pe care ar fi putut să o aibă față de subordonații săi.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea propunerii Parchetului privind arestarea inculpatului, iar în situația în care se va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive, solicită să se ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că obligațiile pe care instanța le poate institui în sarcina inculpatului sunt suficiente pentru a se asigura prezența acestuia și buna desfășurare a urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului, av.Călin B., cu referire la acel dezastru în domeniul fondului forestier, arată că inculpatul a încercat să-l oprească prin controalele pe care le-a dispus. De asemenea, arată că în cursul zilei de ieri au fost audiați 5 martori, însă niciunul nu a făcut referiri la inculpat, că ar fi pretins sume de bani.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că în mod corect s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, apreciind că încheierea atacată îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv dispozițiile art.136, 143 și 148 lit.f C.pr.pen.
Susține că propunerea de arestare preventivă este în deplină concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și a practicii Curții Europene, prin hotărârile pronunțate statuându-se constant că spețe de genul celei deduse judecății, comise de către subiecți speciali datorită funcției avute justifică și reclamă luarea măsurilor preventive, impunându-se intervenția fermă a organelor abilitate pentru a descuraja repetarea unor fapte similare. De asemenea, răspunde exigențelor instituite prin articolul 5 paragraful 1 lit. c CEDO întrucât există motive verosimile că inculpatul M. T. a comis
infracțiunea pentru care este cercetat, privarea de libertate impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Din probele de la dosar rezultă existența unor practici vechi, în cadrul instituției conduse de către inculpat, de pretindere a unor sume de bani de la subalterni, practici preluate și de către inculpat, care avea toate atribuțiile necesare, conform fișei postului de a aviza controalele dispuse, conform bunului său plac și "contribuției"; subalternilor.
Mai arată că inculpatul a încercat să sugereze pe parcursul declarației sale că este în relații de dușmănie cu cei doi denunțători, însă cu toate acestea nu își poate explica ce interese avea M. V. să dea declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de urmărire penală, și care reprezintă indicii serioase în sensul comiterii faptei de către inculpat, în condițiile în care chiar inculpatul afirmă că era în relații de prietenie cu această persoană.
S-a susținut de apărătorii inculpatului că instanța nu s-a preocupat de situația personală a inculpatului, însă s-a avut în vedere art.136 C.pr.pen. Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului este singurul element pozitiv care-l caracterizează pe acesta. Este în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere că persoanele care trebuie audiate fac parte din Direcția Silvică C. și care au, astfel, reticență în a declara adevărul. Nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.140/3 alin.7 C.pr.pen. pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, iar o altă măsură neprivativă de libertate nu este suficientă în privința
inculpatului. A depus la dosar un act din care rezultă impactul pe care l-a avut asupra opiniei publice fapta comisă de inculpat.
Inculpatul M. T., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate și arată că prin controalele efectuate a încercat să oprească acel dezastru silvic.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin încheierea penală nr.39/C din_, Tribunalul Cluj în temeiul art.1491alin. 9-11, art.150 Cod Procedură Penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și în consecință dispune arestarea preventivă a inculpatului M. T., fiul lui A. și
F., născut la data de_ în com. Mărișel județul C., dom. în C. Napoca str. Calea Florești nr. 1, bloc T1, ap. 56, fără forme legale în comuna Gilău str. Principală nr. 49 județul C., cetățean român, fără antecedente penale, CNP 1.
, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 18 aprilie 2013 și până la data de 16 mai 2013.
Potrivit art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin propunerea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de_ sub dosar nr._, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului M. T. pentru o perioadă de 29 de zile
începând cu data de_ și până la data de_, invocându-se dispozițiile art. 143 și ale art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
În motivarea propunerii se arată că prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul M. T. pentru săvârșirea
infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod penal rap la art. 6 din Legea 78/2000, iar prin ordonanța procurorului din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul M. T., pentru săvârșirea aceleiași
infracțiuni, reținându-se în esență că la data de 15 aprilie 2013, inculpatul a primit de la numitul M. V. suma de 10.000 lei, provenită de la denunțătorii Tomoș Voicu și Bîlc Călin, care au contribuit fiecare cu câte 5.000 lei, pentru ca inculpatul, în calitatea sa de director al Direcției Silvice C., în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să-i asigure lui M. V., angajat ca pădurar în cadrul aceleiași direcții, stabilitate pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu precum și pentru a nu dispune sancționarea celor doi denunțători, dintre care unul avea funcția de pădurar în cadrul instituției conduse de către inculpat, iar celălalt era șeful unui district din subordinea aceleiași instituții, precum și șeful direct al primului denunțător.
Prin Ordonanța din_ s-a dispus față de inculpatul M. T. extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale, și schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii aplicării art. 41 al. 2 Cod Penal, reținându-se în esență că în perioada septembrie 2012-aprilie 2013, în calitate de director al Direcției Silvice C., a pretins de la numiții Tomoș Voicu, Bîlc Călin și M. V. angajați ai aceleiași instituții în calitate de pădurari, sume cuprinse între 4.000 și
10.000 euro pentru ca în calitatea pe care o deține ca șef al instituției,
încălcându-și atribuțiile de serviciu să le asigure stabilitatea în funcții, avizarea favorabilă a controalelor dispuse în cantoanele în care aceștia își exercită activitatea și neaplicarea de măsuri de sancționare disciplinară în pofida neregulilor constatate de echipele de control.
La aceeași dată inculpatul a fost reținut, pentru un termen de 24 de ore, cu începere de la ora 12,00.
S-a mai arătat în propunere că sunt îndeplinite toate condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care la dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, acestea fiind în detaliu analizate, iar pe de altă parte, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost ascultat în fața judecătorului sesizat cu propunerea de arestare preventivă, însă a negat comiterea faptelor, susținând că niciodată anterior datei de_ nu a pretins, nu a primit și nu a acceptat promisiuni de bani sau de alte foloase de la denunțători sau de la alte persoane pentru a-și îndeplini sau a nu își îndeplini anumite atribuții de serviciu. Inculpatul a mai arătat că la data de_ a primit de la numitul M. V. suma de 10.000 lei, însă în considerarea unor vechi relații de prietenie, și fără ca între cei doi să existe la acel moment discuții legate de modul în care inculpatul ar urma să își îndeplinească, sau să nu își îndeplinească anumite atribuții de serviciu.
Prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul M. T., la acel moment având calitatea de învinuit, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod penal rap la art. 6 din Legea 78/2000, iar prin ordonanța procurorului din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul M. T., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, reținându-se în esență că la data de 15 aprilie 2013, inculpatul a primit de la numitul M. V. suma de 10.000 lei, provenită de la denunțătorii Tomoș Voicu și Bîlc Călin, care au contribuit fiecare cu câte 5.000 lei, pentru ca inculpatul, în calitatea sa de director al Direcției Silvice C., în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să-i asigure lui M. V., angajat ca pădurar în cadrul aceleiași direcții, stabilitate pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu precum și pentru a nu dispune sancționarea celor doi denunțători, dintre care unul avea funcția de pădurar în cadrul instituției conduse de către inculpat, iar celălalt era șeful unui district din subordinea aceleiași instituții, precum și șeful direct al primului denunțător.
Prin Ordonanța din_ s-a dispus față de inculpatul M. T. extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale, și schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii aplicării art. 41 al. 2 Cod Penal, reținându-se în esență că în perioada septembrie 2012-aprilie 2013, în calitate de director al Direcției Silvice C., inculpatul a pretins de la numiții Tomoș Voicu, Bîlc Călin și
M. V. angajați ai aceleiași instituții în calitate de pădurari, sume cuprinse între 4.000 și 10.000 euro pentru ca în calitatea pe care o deține ca șef al instituției, încălcându-și atribuțiile de serviciu să le asigure stabilitatea în funcții, avizarea favorabilă a controalelor dispuse în cantoanele în care aceștia își exercită activitatea și neaplicarea de măsuri de sancționare disciplinară în pofida neregulilor constatate de echipele de control.
Prin Ordonanța din_ emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., s-a dispus reținerea inculpatului M. T. pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de_ .
Potrivit art. 148 al. 1 din Codul de procedură penală măsura arestului preventiv se ia dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. a-f din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 143 se poate lua măsura arestului preventiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, iar conform art. 681din Codul de procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză au fost ascultați denunțătorii Tomoș Voicu și Bîlc Călin, precum și numitul M. V., care este persoana ce a remis inculpatului suma de 10.000 lei, după cum se mai află la dosarul de urmărire penală și procese verbale de redare a convorbirilor ambientale interceptate în conformitate cu prevederile legale, în baza autorizației provizorii date prin ordonanța procurorului, confirmată de către instanța competentă, procesul verbal de percheziție domiciliară din data de_ din care rezultă că, la domiciliul inculpatului M.
T. a fost găsită suma de 10.000 lei provenită de la denunțătorii Tomiș Voicu și Bâlc Călin precum și de la numitul M. V., sumă care, anterior, fusese supusă marcării criminalistice și consemnării seriilor de către organul de urmărire penală, precum și documente puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către Direcția Silvică C., inclusiv fișa postului pentru funcția de director precum și înscrisurile conținând rapoarte de control. De asemenea este de menționat sub acest aspect și declarația inculpatului care nu a putut furniza date neechivoce cu privire la natura sumei primite de către el de la subalternul său M. V., care, nota bene, realiza un salariu lunar de aproximativ 800 lei, dar care i-a dat inculpatului, fără ca acesta să-i solicite, așa cum afirmă însuși inculpatul, suma de 10.000 lei, în considerarea relațiilor de prietenie existente între cei doi, cu toate că o asemenea sumă reprezenta veniturile martorului M.
V. pe un an întreg.
Prin urmare în cauză există indicii și chiar probe care formează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat. Desigur că nu vom discuta la acest moment valoarea probatorie a tuturor acestor date, deoarece ele pot fi completate pe parcursul urmăririi penale, dorim numai să subliniem că ele se constituie în indicii ce reprezintă un fundament suficient și necesar pentru luarea unei măsuri preventive cum este cea a arestării.
Mai trebuie evidențiat faptul că indiciile predominante existente la dosarul cauzei se referă la actul material de primire a sumei de 10.000 lei de către inculpat, la data de_ și că pentru actele materiale presupus comise de către inculpat în perioada septembrie 2012 -_, sunt destul de contradictorii și contrariante datele furnizate de către organele de urmărire penală, ceea ce nu face mai puțin gravă bănuiala de comitere a unor fapte penale ce planează asupra inculpatului. Nu vom analiza însă aceste contradicții, sesizate de altfel și de către apărare, deoarece nu ne aflăm într-o procedură propice unui astfel de demers, constatând doar că ele există și mărginindu-ne să arătăm că ele pot fi lămurite pe parcursul urmăririi penale aflată încă în derulare.
În speță au fost întrunite și condițiile impuse de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală pe de o parte pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte pentru că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este denotat în primul rând de pericolul social abstract al faptei presupus comise de către inculpat, și reflectat în limitele de pedeapsă stabilite pentru o astfel de
infracțiune și anume închisoare de la 3 la 15 ani, de natura și gravitatea faptei de comiterea căreia este bănuit chiar inculpatul, în condițiile în care se pare că ar fi pretins de la subalternii săi diferite sume de bani sau alte foloase pe perioada scursă după numirea sa în funcția de director al Direcției Silvice C., cu urmarea ca inculpatul să le asigure denunțătorilor și făptuitorului M. V. stabilitate pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu precum și pentru a nu dispune sancționarea numiților Tomos Voicu și Bâlc Călin, dintre care primul avea funcția de pădurar în cadrul instituției conduse de către inculpat, iar celălalt era șeful unui district din subordinea aceleiași instituții, precum și șeful direct al primului denunțător. Mai mult inculpatul, în scopul mai sus amintit, și anume neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu, se pare că ar fi primit de la numitul M. V., care a acționat și în numele celorlalți doi denunțători, suma de 10.000 lei.
Așa cum s-a arătat și în propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., din actele de la dosarul de urmărire penală și care furnizează datele ce se constituie în indiciile comiterii de către inculpat a faptei de care este bănuit, transpare faptul în cadrul Direcției Silvice
C. se manifestă o conduită profesională a angajaților acestei instituții care conduce la concluzia că se practica strângerea unor "cotizații"; în stil mafiot, plăți ce ar părea să fie făcute pentru asigurarea posturilor, funcțiilor și pentru acoperirea furturilor de material lemnos, activități ilicite în care s-ar părea că sunt implicați majoritatea angajaților acestei instituției, evident, sub "oblăduirea"; și "protecția"; inculpatului, care este tocmai persoana ce ar trebui să vegheze la respectarea strictă a normelor legale și la combaterea unor practici de acest gen.
Demn de amintit este și faptul că organisme mass media au informat opinia publică despre dezastrul existent în pădurile din țara noastră, dezastru ce este "administrat"; tocmai de către cei care au rolul și menirea de a proteja pădurea. Din această perspectivă este necesară stoparea fenomenului corupției din acest domeniu, ca din toate celelalte domenii, de altfel, așa încât imaginea instituțiilor publice reprezentative să nu mai fie afectată de astfel de fenomene.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului până la vârsta de 58 de ani, nu constituie o circumstanță de natură să conducă la atenuarea fermității în ce privește măsurile restrictive - privative de libertate ce pot fi luate în cauză, aceasta fiind o cerință inerentă funcției pe care o ocupă și de care inculpatul s-a prevalat pentru pretinderea unui folos necuvenit.
Este real că la dosarul cauzei au fost depuse pentru inculpat diferite caracterizări, de la locul de muncă, de la primăria localității de domiciliu, de la un așezământ monahal, care vorbesc în termeni elogioși despre inculpat. Fără a contesta calitățile umane și profesionale ale inculpatului, pe care, desigur, că cei ce l-au cunoscut nemijlocit le pot sublinia odată în plus, credem însă că atitudinea ireproșabilă a inculpatului în societate și la locul de muncă, anterior comiterii presupusei infracțiuni, nu l-au determinat pe acesta să păstreze neștirbit un astfel de standard, și nu a fost suficient de inhibitoare pentru
inculpat, în măsură să-l țină departe de orice tentații ilicite sau presupus ilicite. Ori din această perspectivă, nu este suficient să apreciem că respectul și stima celor ce l-au cunoscut înainte de comiterea faptei pentru care este cercetat, îl fac pe inculpat să nu prezinte vreun pericol pentru ordinea publică.
S-a mai apreciat că cercetarea inculpatului în stare de libertate, ar genera un sentiment de insatisfacție și tulburare la nivelul percepției opiniei publice, putându-se concluziona că în cazul așa zisei infracționalități a "gulerelor albe";, organele statului nu acționează cu destulă fermitate, rigoare și consecvență.
Din perspectiva celor de mai sus, s-a apreciat că interesului inculpatului, de a fi cercetat în stare de libertate, primează interesul larg al societății, potrivit căruia persoanele bănuite de fapte de corupție și care ocupă funcții publice importante, să fie aduse în fața organele competente și să fie cercetate eficient, ferm și echitabil, în vederea eradicării unor asemenea fenomene infracționale.
Potrivit art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală măsura arestului preventiv se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori sustragerea inculpatului de la urmărirea penală. În speța de față sunt îndeplinite atât condițiile de legalitate cât și cele de oportunitate necesare luării unei astfel de măsuri, o astfel de consecință fiind evident în interesul bunei desfășurări a procesului penal și a administrării eficiente a actului de justiție, sens în care, în temeiul art.1491alin.9-11, art.150 Cod Procedură Penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. T., fiul lui A. și F., născut la data de 7 octombrie 1955 în com. Mărișel, jud. C., domiciliat în mun. C. -Napoca, Calea Florești nr. 1, bl. T1, ap. 56, jud. C., fără forme legale în comuna Gilău, str. Principală nr. 49, jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, CNP 1., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Potrivit art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul M. T. solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând, în principal, să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de DNA Serviciul Teritorial C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., deoarece la dosar nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală. S-a susținut că declarațiile denunțătorilor se contrazic între ele, dar există contradicții și în cadrul declarațiilor aceluiași denunțător.
S-a mai arătat că prin rezoluția din data de_, ora 12,00 s-a dispus începerea urmăririi penale, moment la care a fost pusă în mișcare și acțiunea penală și abia după 2 zile, în data de_ s-a dispus reținerea inculpatului, interval de timp în care acesta a mers la locul de muncă, după programul obișnuit, deși ar fi avut posibilitatea să se sustragă de la urmărirea penală sau să fi zădărnicit aflarea adevărului prin influențarea unor martori, dacă s-ar fi simțit vinovat. Inculpatul nu este vinovat, ci doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin efectuarea controalelor necesare față de cei doi denunțători.
S-a mai susținut că inculpatul are vârsta de 58 ani și că până în prezent a avut o conduită ireproșabilă în societate. Instanța de fond nu a arătat în motivarea hotărârii care sunt probele concrete din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În speță, nu se poate vorbi de un pericol social al faptei, nu subzistă nici pericolul de sustragere de la procesul penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale, precum și situația familială și materială a inculpatului, pe care și Curtea Europeană le-a luat în considerare. Nu se poate vorbi nici de influențarea anchetei penale sau a martorilor care urmează să fie audiați, având în vedere că inculpatul a fost demis din funcția de director pe care o avea, astfel că a dispărut și această presupusă influență pe care ar fi putut să o aibă față de subordonații săi. Indiferent de încadrarea juridică a faptei, raportat la infracțiunea presupus a fi săvârșită de inculpat, la
persoana și vârsta acestuia, precum și la suma primită, se poate lua o măsură neprivativă de libertate față de recurent.
Analizând propunerea formulată prin prisma actelor de urmărire penală întocmite până în prezent, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.148 alin.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute art.143 C.pr.pen. și există unul din cazurile prevăzute la lit.";a-f"; a art.148 C.pr.pen.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan condițiile prev.de art.136 și 143 C.proc.pen. raportat la art.148 lit. f C.proc.pen., astfel că față de conținutul art.149/1 alin.10 C.proc.pen., Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă propunerea de arestare preventivă formulată de DNA S.T.C. .
Raportat la probele administrate până în prezent în cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea de luare de mită pentru care este cercetat, respectiv că în perioada septembrie 2012 - aprilie 2013, în calitate de director al Direcției Silvice C., acesta a pretins de la numiții Tomoș Voicu, Bîlc Călin și M.
V., angajați ai aceleiași instituții în calitate de pădurari, sume cuprinse între
4.000 și 10.000 euro, pentru ca în calitatea sa de șef al instituției, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să le asigure stabilitatea în funcții, avizarea favorabilă a controalelor efectuate în cantoanele în care aceștia își desfășurau activitatea și neaplicarea măsurilor de sancționare disciplinară în pofida neregulilor constatate de echipele de control. De asemenea, din actele dosarului rezultă că în data de 15 aprilie 2013, făptuitorul M. V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului pentru a-i remite, în numele său și pentru numiții Tomoș Voicu și Bîlc Călin, suma de
10.000 lei, pentru ca inculpatul, în calitatea sa de șef al Direcției Silvice C., să-i asigure lui M. V. stabilitate în funcția deținută și rezultate favoravile la controalele efectuate și pentru a nu dispune sancționarea celor doi denunțători, suma fiind identificată la locuința inculpatului, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la 15 aprilie 2013.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea prezumatei fapte, probele administrate până în prezent permit a se presupune că acesta a comis fapta mai sus descrisă. În acest sens sunt denunțurile și declarațiile numiților Tomoș Voicu și Bîlc Călin; declarațiile numitului M. V. ; procesele verbale de redare a convorbirilor ambientale interceptate; procesul verbal de percheziție din data de_ ; documentele puse la dispoziție de către Direcția Silvică C. și chiar poziția inculpatului, care la momentul la care a fost întrebat de proveniența banilor, cu prilejul percheziției domiciliare, nu a putut furniza nicio explicație plauzibilă, susținând doar că era vorba de un împrumut de la o persoană cu numele Iancu.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din
18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451C.pr.pen.
În speța de față, arestarea preventivă a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea presupuselor fapte comise, modalitatea concretă de comitere a acestora - primirea unor sume de bani pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, persoana inculpatului, acesta, în calitatea sa de șef al Direcției Silvice
C., fiind tocmai cel care trebuia să vegheze la respectarea strictă a normelor legale din acest domeniu, importanța valorii sociale ocrotite de lege, lezată de inculpat, respectiv relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a unor funcționari publici, care sunt incompatibile cu orice intervenție reală sau imaginară, de natură a-i știrbi prestigiul și a-i perturba normala desfășurare și nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de
împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea chiar a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cel bănuit ca autor al unor astfel de fapte.
În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune luarea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală. În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, așa cum s-a solicitat de către apărătorii inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale și conduita inculpatului în societate și familie sunt elemente care vor fi avute în vedere de către magistrat cu ocazia deliberării și a individualizării judiciare a pedepsei, în soluționarea fondului cauzei, dacă se va ajunge la pronunțarea unei soluții de condamnare.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C.proc.pen., raportat la art.149/1 C.proc.pen., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. T., detinut in
A. IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 39/C din 18 aprilie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. K.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
C. I. | D. | P. | V. | G. D. | S. |
red.C.I./A.C. 3 ex.
jud.fond.C. L.
| ← Încheierea penală nr. 154/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 87/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
