Încheierea penală nr. 67/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA P. Ă Nr.67/R/2013
Ședința publică din 10 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: L. -A. C.
Judecător: L. F. Judecător: A. -L. I. Grefier: D. -P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpata J. M. împotriva încheierii penale nr.62/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, cauza având ca obiect având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata J. M.
, asistată de către apărătorul ales, av. C. D., cu împuternicire avocațială la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpata arată că își menține recursul declarat în cauză.
Instanța arată că în această procedură este obligatorie ascultarea inculpatului, ascultare ce se circumscrie prev. art.70 alin.2 C.pr.penală, atrăgându-i totodată atenția inculpatei, că tot ceea ce declară va putea fi folosit și împotriva sa.
Inculpata arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că inculpata a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală, iar când a fost audiată în fața instanței de judecată, a arătat altceva. Arată că aceasta își menține declarația dată în fața organelor de urmărire penală și apreciază că ar fi util ca inculpata să fie audiată și în fața instanței de recurs, pentru a putea povesti faptele, din perspectiva sa.
Inculpata arată în aceste condiții că dorește să dea declarație.
Instanța procedează la ascultarea inculpatei, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatei depune la dosarul cauzei un set de scripte în probațiune, respectiv caracterizări ale acesteia, unele articole apărute în presă și comentarii aferente.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au cereri de formulat, ori excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat, ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului arată că raportat la hotărârea instanței de fond, solicitată în principal respingerea propunerii de arestare formulate ca efect al admiterii excepției nelegalei sesizări a instanței de fond, iar în subsidiar, în măsura în care instanța de recurs se va ralia opiniei instanței de fond cu privire la soluția pe excepție, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Referitor la excepția invocată în fața instanței de fond, practic propunerea de arestare preventivă formulată a ajuns în fața instanței cu 7 minute după expirarea reținerii. Instanța de fond a respins excepția formulată, cu motivarea că procurorul poate să ceară arestarea și dacă persoana se află în stare de libertate, lucru corect de altfel, dar în prezenta speță, inculpata a fost reținută, astfel că sunt incidente prevederile art.149 ind.1 al.3 C.pr.penală care arată în ce condiții se stabilește termenul de judecare al propunerii de arestare.
Consideră că termenul prevăzut de acest articol nu este de recomandare, având în vedere că este vorba despre soluționarea unei propuneri de arestare preventive. Apreciază că instanța de fond nu a motivat în nici un fel excepția invocată, arătând că practica judiciară a tribunalului în acest sens este negativă.
Solicită a se avea în vedere că practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, ci fiecare speță trebuie privită altfel, astfel că excepția formulat este întemeiată și o susține în continuare.
Raportat la temeiurile de arestare prev. de art.143 C.pr.penală, arată că nu se va mai raporta la acest aspect, deoarece în cauză există nu doar indicii ci chiar probe temeinice.
În schimb, raportat la prevederile art.148 lit.f C.pr.penală și la temeiurile pe care magistratul instanței de fond le-a invocat, consideră că trebuie dezbătute două aspecte.
Se explică faptul că pericolul concret rezultă din pagubele materiale și morale pe care vecinii le-au suferit, dar trebuia ca acest aspect să fie văzut în întreg contextul, respectiv că în afară de 2 apartamente, cel al inculpatei și cel cu un perete comun și autoturismele avariate din fața geamurilor celor două apartamente, nu au existat alte pagube, în afară de ușile unor apartamente.
Fapta este una nefericită și putea fi mult mai rău, dar față de urmările care au existat, respectiv acele uși și geamuri distruse ale anumitor apartamente (lucru ce rezultă din constituirile de părți civile depuse la dosar, acesta fiind în sumă de 1500 lei, 2000 de lei, șa), oricine ar fi tras o sperietură zdravănă, apreciind că aceasta va fi uitată de către vecini după aproximativ 1 an de zile, deoarece aceștia empatizează cu inculpata.
S-a mai reținut faptul că inculpata a dat dovadă de lipsa de interes față de vecini. Solicită a se avea în vedere că unicul mod prin care poți să faci acest lucru, fiind în arest preventiv, lucru pe care de altfel și inculpata l-a făcut, este acela de a da un comunicat de presă, prin care și-a exprimat părerea de rău și regretul, raportat la cele întâmplate, astfel că nu se poate susține că inculpatei nu i-a păsat.
Referitor la pericolul social al faptei, instanța de fond reține că acesta rezultă din săvârșirea faptei în scop de răzbunare și sub imperiul unei tulburări emoționale ce se impunea a fi controlată.
Inculpata a arătat că într-adevăr fapta a fost comisă și pentru a se răzbuna pe familia P. a, după 5 ani de zile, în care inculpata a căutat să își facă dreptate în justiție, atât la instanțele civile cât și la instanțele penale. Oarecum gestul ei se pliază în acest context, inculpata nefiind o persoană care fiind dată afară din casă s-a hotărât să comită fapta.
Pentru că inculpata a ajuns în punctul în care a crezut că nimeni nu îi mai poate face dreptate, a recurs la acest gest.
Arată că acțiunea desfășurată de către familia P. a, a fost aceea de înșelare a inculpatei, aceștia au susținut că i-au împrumutat inculpatei suma de 20 de mii de euro, fără martori, fără acte, iar apoi în contul datoriei i-au cerut inculpatei să îi dea apartamentul. Arată că numitul P. a, după ce a obținut un apartament în Florești, a mai luat un credit de la bancă pentru a-și mai lua un apartament tot în comuna Florești. Consideră că dacă o persoană ar avea la dispoziție suma de 20 de mii de euro, aceasta în mod cert nu și-ar mai lua un credit din bancă pentru a-și achiziționa un alt apartament.
Consideră că acțiunea de înșelare a inculpatei a fost una evidentă, inclusiv în psihicul acesteia, dar ghinionul a fost acela că adevărul adevărat nu a corespuns cu adevărul din probatoriu aflat atât la dosarul civil cât și la dosarul penal.
Instanța de fond a mai arată că inculpata trebuia să își controleze tulburarea emoțională apărută.
Depune la dosarul cauzei un script, respectiv un studiu, din care rezultă cum își controlează oamenii gesturile sub imperiul emoțiilor apărute. Conform acestui studiu științific, în situații de emoții foarte puternice, acele emoții tind să suprime cognitivul persoanei, acesta putând să recurgă la gesturi necugetate.
Consideră că în această situație se afla și inculpata, fiind foarte aproape de momentul 0, când nu a mai văzut nici o cale de ieșire, pierzându-și apartamentul din Florești, (pe care l-a achiziționat după agoniseala de o viață, și în urma vânzării unui apartament în Grigorescu) .
Raportat la grija pentru vecini, arată că apartamentul de vis-a-vis nu mai era locuit din anul toamna anului 2012, lucru pe care inculpata îl cunoștea.
Consideră că inculpata a suferit o mare nedreptate și aceasta a acționat conform principiului, "dacă nici eu nu pot să îl folosesc ca proprietar de drept, atunci nici voi cei care m-ați înșelat nu puteți.";
Apreciază că gestul inculpatei este unul condamnabil, regretabil, dar unul care poate fi înțeles.
Ultimul punct din motivarea instanței de fond, este acela că inculpata a dat dovadă de nesinceritate.
Arată că inculpata, odată ce a fost încarcerată în cadrul Arestului I.P.J., a intrat într-o fază de autoconservare, crezând că dacă va nega fapta, va putea deveni o persoană liberă, lucru ce nu a funcționat.
Tot timpul se face vorbire despre existența probelor și indicilor că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Arată că
gestul și justificarea pentru care inculpata a recurs la această faptă, de fapt dovedește că nu mai există nici o probă din care să rezulte că odată lăsată în libertate, inculpata va putea să comită din nou fapta, deoarece toate frustrările acumulate timp de 5 ani, ca urmare a proceselor, care a refulat cu prezenta faptă. Inculpata nu mai are nici un mobil să comită o astfel de faptă.
Apreciază că trebuie avută în vedere și persoana inculpatei, aceasta fiind cunoscută în mediul religios întrucât a obținut și o chilie la mănăstirea din Florești, astfel că nu multe persoane au acest privilegiu.
Multe persoane au dorit să o ajute pe inculpată, respectiv să o sprijine atât moral cât și material, depunând la dosarul cauzei mai multe caracterizări în acest sens.
Din articolele depuse la dosar, rezultă că opinia publică consideră că mai reprobabil este gestul celor care au împins-o pe inculpată să comită această faptă..
Arată că fapta este una gravă, dar având în vedere scopul procesului penal, consideră că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate deoarece nu ar impieta cu nimic bunul mers al procesului penal și nici nu s-ar sustrage de la judecată.
Consideră că o astfel de faptă poate fi comisă odată în viață, doar în situația în care cineva îți dă un motiv serios.
Când inculpata a fost căutată de organele de poliție la mănăstire, pentru cele reținute în sarcină, și a realizat urmările celor comise, aceasta a intrat în panică și a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru a-și reveni.
Consideră că trebuie avut în vedere contextul în care a fost comisă fapta și persoana inculpatei, aceasta având 63 de ani, și suferind de anumite boli, potrivit vârstei sale. Totodată arată că inculpata va locui la mănăstire.
Apreciază că deși fapta în sine, este gravă, se poate dispune luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi comuna Florești, în a cărei circumscripție se află și satul Tăuți, unde este mănăstirea. Nu dorește a se face din măsura preventivă, o antepedeapsă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea soluției date de instanța de fond, apreciind că aceasta este legală și temeinică.
Referitor la excepția invocată de către apărătorul inculpatului, arată că se raliază la cele învederate de către instanța de fond, respectiv că procurorul poate cere arestarea preventivă și a persoanelor aflate în stare de libertate, astfel că soluția dată în cauză este una legală și temeinică și sub acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei măsurii preventive, se susține că se justifică gestul pe care inculpata l-a făcut raportat la nedreptatea pe care a simțit-o, dar solicită a se avea în vedere că aceasta a pus în pericol familiile ce se aflau în cele 14 apartamente din bloc. Arată că au fost distruse ușile și geamurile și celorlalte apartamente.
Arată că ce se va întâmpla dacă fiecare cetățean ce consideră că nu a fost îndreptățit în justiție se va apuca să își facă singur dreptate.
Din punct de vedere personal a înțeles gestul inculpatei, dar solicită a se avea în vedere că aceasta a pus în primejdie un întreg bloc de locuințe, chiar dacă știa că vecinii din apartamentul alăturat nu mai locuiesc la acea adresă.
Consideră că inculpata nu trebuia să își facă dreptate singură, astfel că solicită respingerea recursului formulat și menținerea soluției date de instanța de fond.
Inculpata, având ultimul cuvânt solicită judecarea ei în stare de libertate pentru a putea recupera din prejudiciu.
T. UL
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală nr. 62/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. de mai sus, în baza art. 149 ind.1 Cpp, rap. la art.148 lit. f Cpp a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj-Napoca și pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei J. M. , fiica lui Adam și Ana, ns. la data de_, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată, prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C pen., pentru 29 de zile incepand cu data de_, până la_ .
În motivare, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen.- sub aspectul indiciilor temeinice de vinovăție, dar și cele prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen- atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, cât și sub aspectul pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpata, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului Cluj la data de_ .
În motivarea orală a recursului, inculpata prin apărător a reiterat excepția nelegalei sesizări a instanței de fond cu propunerea de arestare preventivă, arătând că nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 149 ind. 1 alin. 3 C.pr.pen. în sensul ca instanța să fie sesizată anterior expirării duratei reținerii, apreciind că termenul nu poate fi socotit a fi unul de recomandare, ci dimpotrivă, unul imperativ, cu toate consecințele care decurg de aici.
În subsidiar, în măsura în care excepția nelegalei sesizări a instanței de fond va fi respinsă de instanța de recurs, se arată că se impune o reapreciere a pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta-o pentru ordinea publică, argumentându-se că vârsta și caracterizările favorabile de care dispune inculpata, justificarea umană a gestului de a distruge apartamentul din răzbunare pentru nedreptatea suferită din partea justiției umane în litigiile avute cu soții P. a, precum și înțelegerea de care au dat dovadă vecinii afectați de explozie, ar putea conduce la luarea unei măsuri restrictive de libertate față de inculpată, mai exact măsura obligării de a nu părăsi localitatea Florești, mai ales că inculpata ar beneficia de găzduire la mănăstirea Tăuți. A mai arătat apărătorul inculpatei că inculpata nu a dorit în nici un moment să pună în pericol viața sau sănătatea vecinilor, iar apartamentul învecinat cu al acesteia era nelocuit de câteva luni de zile, aspect cunoscut de clienta sa.
Analizând recursul declarat cu prioritate asupra excepției nelegalei sesizări a instanței de fond cu propunerea de arestare preventivă, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 149 ind. 1 alin. 3 C.pr.pen., " cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua și ora de soluționare a propunerii de arestare preventivă, (…), sau, dacă acesta este reținut, până la expirarea celor 24 de ore de reținere.";
Din analiza textului legal invocat de apărătorul inculpatului în susținerea excepției, se constată că nu este instituit în mod expres vreun termen în care să se facă sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă, putându-se deduce însă implicit că această sesizare trebuie să fie anterioară expirării duratei reținerii, cât timp judecătorul are obligația fixării termenului de judecată anterior acestui moment.
Or, în materia nulităților absolute, cum este cea invocată de apărătorul inculpatei, doctrina și jurisprudența deopotrivă au stabilit că textele legale sunt de strictă interpretare și aplicare, cu alte cuvinte, nulitatea trebuie să fie expresă.
În speță, în lipsa instituirii unui termen legal explicit în care procurorul să aibă obligația sesizării instanței cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, singura sancțiune legală care poate fi aplicată este cea a încetării de drept a măsurii reținerii, astfel cum stipulează atât dispozițiile art. 140 alin. 1 lit. a tz. I C.pr.pen., cât și dispozițiile art.185 alin. 2 C.pr.pen.
Astfel, nesesizarea instanței anterior expirării duratei reținerii are ca și consecință legală încetarea de drept a măsurii privative de libertate și nicidecum nulitatea propunerii de arestare preventivă. Aceasta întrucât respectarea termenului de 24 de ore este menită a asigura participarea inculpatului la judecata propunerii în stare de privare de libertate pentru a se înlătura în acest mod posibilitatea sustragerii sale de la desfășurarea procedurii.
În speță, corespunde realității că la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă inculpata nu se mai afla sub puterea ordonanței de reținere și nu a părăsit sala de judecată, deși avea posibilitatea să o facă, iar prin admiterea propunerii Parchetului, soluția de luare a măsurii arestării preventive fiind executorie, inculpata a rămas la dispoziția magistratului care a dispus prevenția, toată această succesiune a faptelor fiind pe deplin corespunzătoare prevederilor legale.
Față de considerentele ce preced, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția nelegalei sesizări a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă.
Sub aspectul temeiniciei propunerii de arestare preventivă, tribunalul împărtășește opinia judecătorului fondului în sensul că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 alin. 1 lit. f tz. a II-a C.pr.pen.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției
publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. În speță, inculpata este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere calificată, prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.pen., constând în aceea că în noaptea de 01/_, cu ajutorul unui clește, a demontat furtunul de alimentare cu gaz a aragazului din bucătăria apartamentului nr. 35 din imobilul cu nr. 15 de pe str. G. Doja din localitatea Florești, jud. Cluj, în așa fel încât să permită scurgerea gazului metan, concomitent cu aprinderea unei candele cu ulei, având intenția să provoace o explozie care să distrugă apartamentul, după care a părăsit apartamentul, iar în jurul orei 02.00 a avut loc o explozie, care a provocat distrugerea apartamentului cu nr. 35, a apartamentului cu nr. 34, precum și ușile metalice de intrare, tâmplăria PVC a altor 14 apartamente și a unui număr de 6 autoturisme parcate în apropiere.
De aceea, în situația de față, se impune o reacție fermă a autorităților pentru a nu se crea neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Or, în speță inculpata este cercetată pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului aspru sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse. Mai trebuie subliniat aici că numai hazardul a fost cel care a făcut ca urmările exploziei provocate intenționat de inculpată să nu aibă consecințe mult mai grave, chiar tragice pentru vecini.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei rezultă din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, mai ales în contextul în care inculpata a acționat din răzbunare față de o pretinsă nedreptate comisă în cadrul procesului de înfăptuire a justiției. Or, în contextul în care litigiile deduse instanțelor judecătorești opun părți cu interese contrare, în marea majoritate a cazurilor una dintre ele căzând în pretenții, lăsarea în libertate a inculpatei ar constitui nici mai mult nici mai puțin decât o încurajare a actelor de vandalism și de răzbunare a justițiabililor care s-ar simți nedreptățiți și ar simți un impuls de a lua justiția în propriile mâini, ceea ce apare ca fiind de neimaginat. Subliniem faptul că privarea de libertate a inculpatei în contextul dat apare cu atât mai imperios necesară cu cât aceasta se declară creștin-ortodox practicant, având rezervată chiar o chilie la mănăstirea Tăuți, aspect care ar fi trebuit să aibă un
efect inhibitor asupra pornirilor de a acționa din răzbunare la adresa persoanelor care ar fi înșelat-o în planul dreptului civil.
Nu în ultimul rând, tribunalul subliniază că pericolul social concret pe care lăsarea inculpatei în libertate îl prezintă pentru ordinea publică transpare și din datele care caracterizează persoana acesteia, din fișa de cazier rezultând că a mai fost condamnată pentru o infracțiune îndreptată contra vieții, respectiv omor calificat, prev. de art. 174- 175 C.pen., fiind evidentă predispoziția inculpatei pentru acte antisociale cu caracter de violență.
Față de considerentele expuse, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale încheierii penale recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata J. M.
, fiica lui Adam și Ana, ns. la data de_, deținută în Arestul IPJ Cluj, împotriva Încheierii penale nr. 62/C/A/2013 din_ a Judecătoriei Cluj- Napoca.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligată inculpata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata J. M., fiica lui Adam și Ana, ns. la data de_, deținută în Arestul IPJ Cluj, împotriva Încheierii penale nr. 62/C/A/2013 din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. -A. C. | L. | F. | A. - L. I. |
GREFIER
D. -P. O.
LF/LF/3 ex/_
Jud. fond- L. B.
| ← Încheierea penală nr. 27/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 560/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
