Încheierea penală nr. 68/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR Nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.68/C/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: L. | -M. | F. |
Grefier: A. | T. |
Pe rol se află soluționarea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul
L. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art.175 alin.1 lit.c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. C., aflat în stare de reținere, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Jiman Mara, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror
KELEMEN C. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a procedat la identificarea inculpatului prezent, în baza actului de identitate prezentat judecătorului.
S-a adus la cunoștința inculpatului L. C. obiectul sesizării instanței și motivul prezenței sale în instanță, faptul că împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind formulată propunere de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, aducându-i la cunoștință inculpatului starea de fapt reținută și încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat.
Totodată, i s-a adus la cunoștință inculpatului L. C. faptul că, în această procedură, are dreptul să fie asistat de un avocat ales sau desemnat din oficiu, drept materializat prin prezența apărătorului desemnat din oficiu, respectiv doamna av. Jiman Mara.
La întrebarea instanței, inculpatul L. C. a arătat că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
De asemenea, instanța îi aduce inculpatului la cunoștință faptul că în această procedură are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul L. C. arată că nu dorește să dea declarații, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
In continuare, instanța întreabă participanții dacă mai au cereri de formulat sau excepții de ridicat prealabile dezbaterii judiciare a sesizării.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătoarea inculpatului L.
C. învederează instanței că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Așadar, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul participanților în dezbaterea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentanta Ministerului Public, susține propunerea de arestare preventivă a inculpatului L. C., astfel cum a fost formulată și depusă în scris la dosar, sens în care solicită instanței a dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi și până la data de 15 august 2013, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen.
Solicită instanței a avea în vedere că fapta inculpatului a fost deosebit de violentă, de natură a crea un răsunet puternic în comunitate și o stare accentuată de nesiguranță, tocmai având în vedere gradul de rudenie al inculpatului cu victima, zona corpului vizată, prin acțiunea sa, inculpatul manifestând o gravă lipsă de respect față de viața omului. Infracțiunea comisă de inculpat prezintă un pericol social deosebit, date fiind împrejurările și modul în care fapta a fost comisă. În acest sens este de observat că victima este unchiul inculpatului, iar prin modul în care l-a ucis, acesta vădește o neobișnuită lipsă de compasiune, afecțiune pentru membrii apropiați ai familiei și în general lipsa oricărui atașament și respect pentru valorile sociale legate de familie și viață.
Pe de altă parte, la aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică trebuie avut în vedere nu doar împrejurările în care s-a comis fapta, ci și conduita inculpatului imediat după comiterea faptei, în sensul că pentru a înlătura mijloacele materiale de probă și pentru a crea aparența că victima este în continuare în viață, a ascuns cadavrul victimei într-o groapă, în grădina propriei locuințe. Prin activitatea lui, inculpatul L. C. a încercat să înlăture urmele produse ca urmare a săvârșirii faptei, încercând să zădărnicească aflarea adevărului.
Ca atare, solicită instanței admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului L. C., apreciind că lăsarea în libertate a acestuia ar avea ca efect un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la sentimentul de securitate al cetățenilor.
Apărătoarea inculpatului L. C. , solicită instanței, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință cercetarea inculpatului în stare de libertate. În susținerea cererii principale, solicită instanței a avea în vedere atât atitudinea de recunoaștere a inculpatului L. C., cât și faptul că fapta s-a petrecut în cursul lunii aprilie 2012, inculpatul ajungând în această situație întrucât s-a autodenunțat.
În subsidiar, în cazul în care instanța va constata că se impune totuși luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită a face aplicarea art.145, art.145/1 C.pr.pen., respectiv a dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale.
Solicită instanței a avea în vedere și situația personală a inculpatului, în acest sens arătând că inculpatul a fost încadrat 7 ani de zile în Poliția Militară, este singurul întreținător al familiei și urmează să devină părinte, concubina sa fiind însărcinată.
De asemenea, învederează instanței faptul că, comiterea faptei s-a datorat stării conflictuale dintre inculpat și unchiul său, care era o persoană recalcitrantă, cu un vast cazier judiciar.
Într-adevăr, fapta inculpatului prezintă pericol social, însă raportat la persoana inculpatului, apreciază că se poate dispune cercetarea acestuia în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât în cauză nu există nici un indiciu că ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei sau să zădărnicească aflarea adevărului.
În concluzie, solicită instanței a da dovadă de clemență și a dispune cercetarea inculpatului L. C. în stare de libertate, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de inculpat.
Totodată, solicită instanței acordarea onorariului avocațial din oficiu, avansat din F.M.J.
Inculpatul L. C. , având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
J U D E C Ă T O R U L:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 387/P/2013, a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, față de inculpatul L. C., fiul lui Viorel și Zina, ns. la data de_ în Dej, jud. Cluj, domiciliat în mun. Dej, str. Ș. nr. 274, jud. Cluj, posesor CI seria KX nr. 4., CNP 1., cercetat sub aspectul infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin. 1 lit. C C.pen., arătând în motivarea propunerii că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136, art.143 și art.148 lit.f C.p.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2012, la locuința sa și respectiv a victimei, ar fi aplicat victimei Gabor Suraj Rubin, unchiul său, lovituri repetate cu un corp dur, în urma cărora acesta a decedat.
Propunerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 136, 143, 148 lit.f C.pr.pen.
Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, instanța reține următoarele:
Prin Rezoluția cu nr. 834/P/2013 din data de_, ora 10.30 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost începută urmărirea penală față de numitul L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c C.pr.pen.
Prin Ordonanța cu nr. 834/P/2013 din data de de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul L. C. sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din materialul probator administrat de organele de cercetare penală până la momentul formulării propunerii de arestare preventivă instanța reține că în cursul lunii aprilie 2012, mai exact în lunea din săptămâna mare, la locuința sa și respectiv a victimei, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi legată de
scandalurile repetate provocate de victimă la domiciliul surorii sale și mamei lui
L. C., inculpatul l-a lovit inițial pe victimă și apoi, speriat de posibilitatea ca victima să îl denunțe pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, a aplicat victimei Gabor Suraj Rubin, unchiul său, lovituri repetate cu muchia toporului, în urma cărora acesta a decedat.
Propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de arestare preventivă a inculpatului L. C. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 lit. f C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art.149¹ alin.1 C. proc. pen. măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen. și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.
Potrivit art. 143 C. proc. pen. măsura arestării preventive poate fi luată împotriva unei persoane dacă există probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există unul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Există indicii temeinice, potrivit dispozițiilor art. 68¹ C. proc. pen. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Dispoziții legale menționate se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În practica instanței europene s-a statuat în mod constant că faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute. (cauza Murray c/Royaume - Uni; Erdagoz c/Turquie).
Mijloacele de probă deja administrate în prezenta cauză constituie indicii temeinice în sensul art. 68¹ C. proc. pen., că inculpatul L. C. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, instanța analizând aceste probe fără a prejudicia fondul cauzei și fără a le face o interpretare de detaliu. Interpretarea și stabilirea concludenței, pertinenței și utilității probelor este atribuția instanței investită cu soluționarea fondului cauzei, în cazul în care organele de urmărire penală vor da o soluție de trimitere în judecată a inculpatului, astfel încât instanța apreciază că presupunerea ce planează asupra inculpatului este fondată în ceea ce privește uciderea victimei Gabor Suraj Rubin, unchiul inculpatului, nu numai prin prisma autodenunțului și declarațiilor de recunoaștere date de acesta, ci și prin prisma procesului-verbal de cercetare la fața locului, care confirmă locația cadavrului și obiectele îngropate alături de acesta, respectiv a concluziilor preliminare f.n. ale Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca,-
care atestă că moartea victimei a fost violentă, producându-se cel mai probabil ca urmare a zdrobirii capului victimei și a conținutului său.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față, instanța constată că prima cerință a art. 148 alin. 1 lit. f
C. proc. pen. este întrunită în mod indiscutabil și anume inculpatul L. C. este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C. penal, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În schimb, ultima cerință a textului de lege menționat trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite și nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind, în principal, persoana făptuitorului.
În Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";pericol concret pentru ordinea publică, rolul de a decela conținutul acestei noțiuni revenind doctrinei și jurisprudenței.
Doctrina definește pericolul pentru ordinea publică drept temerea ca odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Practica judiciară pe de altă parte a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și rezonanța socială produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei. Astfel, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând valorile ocrotite prin prevederile art. 1 C. pen., ca urmare a activității făptuitorului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta.
Prin raportare la toate aceste criterii, magistratul este chemat a pune în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestei persoane în libertate, pe de altă parte.
Pornind de la premisele expuse în precedent, instanța apreciază că la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C. proc. pen. trebuind întrunite cumulativ, astfel cum rezultă din redactarea textului de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt și care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe, în conformitate cu art. 148 lit. f C.
proc. pen. Aceasta presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice, cu alte cuvinte pericolul social trebuie să îndeplinească și condiția să fie unul de actualitate.
În speță, fapta supusă cercetării a fost săvârșită în cursul lunii aprilie 2012, fără ca de la acea dată aparținătorii să fi reclamat măcar dispariția victimei, deși indicii cu privire la săvârșirea unei fapte de violență la adresa acestuia au existat încă de pe atunci ( ne referim aici la declarațiile date de fratele victimei și unchiul inculpatului, în persoana martorului Gabor A. V.
- care a relatat că a mers în rulota victimei cu concubina acestuia și au văzut urme de sânge pe jos și un cuțit însângerat, însă s-au mulțumit a presupune că victima s-a tăiat singură la mâini și ar fi curățat interiorul locuinței improvizate; același martor a mai susținut că ar fi ajuns la urechile sale suspiciuni cu privire la eventuala ucidere a victimei de către inculpat și cu toate acestea nu a întreprins măsuri de sesizare a organelor abilitate.
Toate aceste aspecte, coroborate cu declarațiile martorului Gabor A.
V., dar și ale martorului Maxim I. care relatează despre tensiunile și episoadele de agresiune dintre părți (numitorul comun fiind acela că scandalurile erau provocate de victimă) confirmă susținerile inculpatului despre relația de familie dificilă, caracterizată prin accese de violență fizică și psihică din partea victimei, la care a fost supus de-a lungul timpului nu doar inculpatul, ci și mama și respectiv fratele minor al acestuia.
Or, în contextul în care din declarațiile date de martorii audiați până în prezent și ne referim aici în mod special la declarația martorului Gabor A. - fratele victimei, nu transpar resentimente la adresa inculpatului, nu se poate susține în mod pertinent că din probele administrate rezultă că s-a produs un astfel de impact imediat și mediatic în rândul opiniei publice, astfel că nu se poate vorbi de existența unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanțele referitoare la fapte, dar și la persoana inculpatului.
Pentru a se susține că inculpatul L. C. prezintă un pericol public concret prin lăsarea sa în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă acesta este liber, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.
Judecătorul investit cu soluționarea prezentei propuneri de arestare preventivă apreciază, dimpotrivă, că datele existente la dosar vădesc faptul că inculpatul este o persoană non-violentă, care nu a fost cunoscut cu antecedente penale, accesul de agresivitate la adresa victimei fiind explicabil prin prisma comportamentului constant provocator din partea unchiului său. În favoarea unei astfel de interpretări pledează inclusiv impulsul de sinceritate de care a dat dovadă inculpatul și care l-a determinat să se autodenunțe în urma remușcărilor resimțite. Or, opinează instanța, o persoană caracterizată prin agresivitate, nu ar resimți acele resorturi lăuntrice de a-și face procese de conștiință și de a-și
mărturisi fapta în fața autorităților, cunoscând consecințele legale la care se expune.
În jurisprudența CEDO s-au conturat patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției; să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică.
În soluționarea propunerii de arestare preventivă, instanța va ține cont de conduita inculpatului, care s-a autodenunțat și a dat declarații complete și sincere în fața organelor judiciare, astfel că nu se poate susține că ar exista pericolul ca acesta să se sustragă cercetării sau să împiedice înfăptuirea justiției.
În al doilea rând, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, nesubzistând pericolul ca acesta să comită noi infracțiuni.
Nu în ultimul rând, pentru argumentele expuse pe larg în paragrafele anterioare (și care se referă în esență la lipsa de actualitate a faptei, la lipsa de resentimente la adresa inculpatului, dar și la caracterul non-violent al acestuia) apreciem că nu există nici riscul ca lăsat în libertate să tulbure ordinea publică.
Gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul poate constitui, prin raportare la pedeapsa cu care este sancționată fapta respectivă, doar prima cerință de la art. 148 alin. 1 lit. f C. proc. pen., nu și cea de-a doua. Indiferent de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestării preventive poate fi luată numai în condițiile prevăzute de art.149¹ C. proc. pen. și când există cel puțin unul din cazurile prevăzute de art.148 C. proc. pen. O interpretare contrară, ar însemna că în cazul cercetării infracțiunilor mai grave, măsura arestării preventive este obligatorie, ceea ce nu corespunde realității.
În egală măsură, subliniem în mod deosebit că împrejurarea că urmare a eventualei stabiliri a vinovăției penale a inculpatului acesta va executa o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, nu trebuie să conducă automat la luarea unei măsuri preventive privative de libertate, o interpretare contrară având drept consecință transformarea prevenției într-o antepedeapsă.
În sfârșit, raportat la scopul măsurilor preventive astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 C.pr.pen., dar și prin prisma interpretării date art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale de instanța de contencios european de la Strasbourg, autoritățile trebuie să ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă câtă vreme acuzatul oferă garanții în privința prezentării sale la proces (cauza Patsouria împotriva Georgiei, paragrafele 75-76).
În acest sens, văzând dispozițiile art. 146 alin. 11¹ C.pr.pen., la care face referire art. 149¹ alin. 12 C. proc. pen. și dispozițiile art. 145 C.pr.pen., instanța apreciază că față de inculpat se poate dispune măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul Dej, jud. Cluj, pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 149¹ alin. 9 Cod Procedură Penală, va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de arestare preventivă a inculpatului L. C. și în baza art. 149¹ alin.
12 raportat la dispoz. art. 146 alin. 11¹ și art. 145 alin. 1 C. proc. pen. va dispune față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv MUNICIPIUL Dej, jud. Cluj, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv, urmând ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de
arme.
Se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea- credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Jiman Mara, care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În temeiul art. 149¹ alin. 9 Cod Procedură Penală respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului L. C., fiul lui Viorel și Zina, ns. la data de_ în Dej, jud. Cluj, domiciliat în mun. Dej, str. Ș. nr. 274, jud. Cluj, posesor CI seria KX nr. 4., CNP 1. formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și în baza art. 149¹ alin. 12 raportat la dispoz. art. 146 alin. 111din Codul de procedură penală, art. 145 din Codul de procedură penală ia față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul
Dej, jud. Cluj, fără încuviințarea Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.
Pe durata obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat
să se prezinte la Poliția municipiului Dej conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Cluj
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Jiman Mara, care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică de la data de_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
L. | - M. F. | A. | T. |
LMF/LMF/2 ex/_
| ← Încheierea penală nr. 64/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 107/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
