Încheierea penală nr. 699/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.699/R/2013
Ședința publică din 21 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. I., împotriva încheierii penale nr.44/C/2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a admis propunerea M. ui P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj de luarea măsurii arestării preventive, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.A. C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Bocșa M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă. Astfel, solicită a se avea în vedere circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta, respectiv că întreg incidentul a avut loc pe fondul consumului de alcool. De asemenea, inculpatul nu a avut niciodată intenția de a-i pune în pericol viața victimei, rezultatul s-a produs datorită îmbrâncelilor în cadrul uneia din ușile locuinței inculpatului. Inculpatul regretă mult cele întâmplate și chiar victima recunoaște că l-a provocat astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Acesta a locuit împreună cu ginerele său și cu nepoata și împreună s-au ocupat de gospodărie și de educația fetiței. Inculpatul are și anumite probleme medicale care se pot agrava în arest, în trecut acesta având două accidente în urma cărora și-a pierdut auzul la urechea stângă, are pierderi ale echilibrului și suferă de pierderi de memorie tenporare.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea rercursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, regretă enorm fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 44 din 15 mai 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și, în consecință :
În temeiul art. 1491C.pr.pen., rap. la art. 143, art. 148 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I., fiul lui A. și Ana, născut la_ în loc. Dâmbu, jud. Mureș, domiciliat în C. T., str. L., nr. 168A, jud. Cluj, posesor al CI seria KX nr. 2. eliberată de Poliția mun. C. T., CNP 1., fără antecedente penale,
- pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 15.05.013 până la data de_ .
În baza art. 189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Bara S., s-a suportat de la FMJ.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, organul de urmărire penală a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună luarea măsurii arestului preventiv pentru o perioadă de 29 zile față de inculpatul N. I., având în vedere că se impune o astfel de măsură preventivă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a început urmărirea penală, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului N. I., solicitând să se dispună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I. , care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.,
În fapt, după cum rezultă din probele existente la dosar, inculpatul N. I., locuiește în C. T., str. L. nr. 168 A, într-o casă proprietatea sa împreună cu soția și cele două fiice, din care una este căsătorită cu numitul Soporan A. S. și au împreună o fiică minoră în vârstă de 5 ani. Conform susținerilor persoanei vătămate Soporan A. S., în după-masa zilei de_ s-a aflat la domiciliu împreună cu fiica sa și cu socrul N. I., soția lui și soacra fiind plecate la muncă în străinătate. În jurul orei 17,00 acesta susține că socrul său, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a vorbit la telefonul celular cu soția lui și s-au certat, iar întrucât el i-a cerut să îi dea telefonul spre a-i salva în memorie apelul soacrei, N. I. s-a înfuriat și a vrut să-l lovească, împrejurare în care el l-a împins să cadă înapoi pe patul din dormitor, după care a ieșit și a luat-o cu el pe fiica minoră, scoțând-o afară din casă. Apoi afirmă că s-a reîntors în locuință, văzându-l pe socrul său că venea înspre el înarmat cu un cuțit, situație în care el s-a reîntors repede să iasă afară, dar socrul l-a ajuns la ușa ce desparte bucătăria de holul de la intrare, el încercând să îl împiedice să ajungă prin ținerea ușii închisă cu piciorul și prin împingere cu mâna. Însă afirmă că socrul său din bucătărie a împins la rândul lui de ușă spre a o deschide și prin deschizătură l-a lovit cu cuțitul în zona gâtului sub barbă, provocându-i o rană din care a început să-i țâșnească sânge, rana nefiind mortală numai datorită faptului că nu i-a atins vreun vas de sânge important din zonă ori celelalte organe cu rol vital din acea parte a corpului. În acel moment susține că a lăsat ușa și a fugit din locuință ieșind din curte, de unde s-a dus la vecinii săi de la numărul 168, cărora le-a spus ce s-a întâmplat și le-a cerut să dea telefon după ambulanță, dezbrăcându-se de tricou pe care l- a lăsat acolo și spălându-se la robinet de sângele ce îi cursese. Apoi susține că a sosit
ambulanța și l-a transportat la Spitalul Municipal C. T. unde a fost internat cu diagnosticul "Plagă prin tăiere-înjunghiere în regiunea suprahioidiană, profundă cu secționarea mușchilor miohidieni. Hemoragie exterioară prin leziune musculară";.
Vecinii de la nr. 168 Bărăian A. și Bărăian Raveca au confirmat susținerile lui Soporan A. S., care a venit la ei și le-a spus că socrul său i-a tăiat gâtul și le-a cerut să cheme ambulanța.
Prin concluziile preliminare F.N. din_ ale Institutului de Medicină Legală Cluj- Napoca s-a concluzionat că numitul Soporan A. S. prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce prin acțiunea unui instrument înțepător-tăietor (posibil cuțit), că acesta necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că nu au pus în primejdie viața victimei, că poziția victimă-agresor în momentul aplicării loviturii a putut fi față în față, în ortostatism, și că leziunea poate data din_ .
Prin declarațiile date în cauză inculpatul N. I. a recunoscut comiterea faptei, afirmând că în ziua de_, după ce a fost în cursul zilei la coasă, la revenirea acasă a avut un conflict în curte cu ginerele său în cursul căruia acesta l-ar fi lovit peste un braț și un picior cu o sapă, iar după aceasta a mers din nou la el în dormitor și l-a amenințat iarăși că îl bate, situație în care s-a enervat și a luat un cuțit să se apere, având din nou o altercație cu el în bucătărie care s-a continuat și pe holul de la ieșirea din locuință, unde datorită obiectelor de mobilier, din greșeală, l-ar fi lovit pe Soporan A. S. cu cuțitul în zona gâtului.
Raportat la natura obiectului vulnerant folosit apt să producă moartea, la regiunea corpului lezată care conține organe cu rol vital, la intensitatea loviturii ce a produs o leziune profundă și la împrejurările în care a fost comisă, fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor.
Starea de fapt de mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal al primilor polițiști sosiți la locul faptei, concluziile preliminare ale IML Cluj-Napoca, declarația persoanei vătămate Soporan A. S., declarațiile martorilor Bărăian A. și Bărăian Raveca, declarațiile inculpatului N. I., fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Prin ordonanța nr. 9 din_ s-a dispus reținerea inculpatului N. I. pe o durată de 24 de ore începând cu ora 16,20.
În cauză au fost întrunite condițiile prev. de art. 136 al. 1 C.pr.pen., cele prev. de art. 143 și 146 C.pr.pen. și că există cazul prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen. Potrivit art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală măsura arestului preventiv se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori sustragerea inculpatului de la urmărirea penală. În speța de față sunt îndeplinite atât condițiile de legalitate cât și cele de oportunitate necesare luării unei astfel de măsuri, o astfel de consecință fiind evident în interesul bunei desfășurări a procesului penal și a administrării eficiente a actului de justiție.
Cu privire la condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen., s-a considerat că acestea au fost întrunite întrucât există probe și indicii temeinice în sensul prev. art. 5 al. 1 lit. c din CEDO, că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcină, probe și indicii care au fost enumerate mai sus.
În ce privește cazul prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., este de observat că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, aceea de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 10 ani, astfel că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
Cu referire la teza II a textului art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., cerința de a exista probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptei comise și din modul și împrejurările concrete în care a săvârșit-o, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în urma unui
conflict de o gravitate redusă cu ginerele său a încercat să-i curme viața prin lovitura de cuțit aplicată într-o zonă vitală a corpului.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că sesizarea a fost întemeiată și a admis-o și în temeiul art. 1491C.pr.pen., rap. la art. 143, art. 148 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. , pe o durată de 29 de zile, începând cu data de
15.05.013 până la data de_ .
În baza art. 189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Bara S., s-a suportat de la FMJ.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. I. , criticând încheierea atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei solutii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă.
Recursul a fost motivat arătându-se că fapta s-a comis pe fondul consumului de alcool, că nu a intentionat să pună în primejdie viata victimei si că rezultatul mai grav a fost unul întâmplător si consecinta modului de derulare a evenimentelor, că a fost provocat de victimă, că prezintă afectiuni care se pot agrava în detentie si că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Potrivit art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute la lit a-f.
În cursul urmăririi penale, conform art. 149/1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului. Or, examinând propunerea de arestare formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în materie, se constată că fondat prima instanta a retinut că, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: procese-verbale de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal al primilor polițiști sosiți la locul faptei, concluziile preliminare ale IML Cluj-Napoca, declarația persoanei vătămate Soporan A. S., declarațiile
martorilor Bărăian A. și Bărăian Raveca si declarațiile de recunoastere ale inculpatului
N. I. .
Acestea fiind spuse, Curtea reține că, în raport de circumstanțele cauzei, astfel cum au fost descrise mai sus, există fapte și informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit penal și, prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C.proc.pen., se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, aspru sancționată de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului menționat ar prezenta-o pentru ordinea publică, Curtea are în vedere regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptei presupus a fi comise și a contribuției bine conturate a acestuia la comiterea faptei, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică măsura arestării preventive prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor, neexistând motive de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile presupus a fi comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În final, Curtea retine că aspectele legate de starea de sănatate ori provocarea la comiterea presupusei fapte nu pot face obiectul examinării în această procedură, urmând a fi evaluate corespunzător de către instanta de fond în măsura în care se va dispune trimiterea în judecată si, eventual, se va statua asupra răspunderii penale a inculpatului.
Pentru toate aceste motive în temeul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I. împotriva încheierii penale nr. 44 din 15 mai 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. A. I.
| ← Încheierea penală nr. 101/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 10/15. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
