Încheierea penală nr. 70/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Cod operator - 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 70/R
Ședința publică din data de 2 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M. - președintele Secției penale
S. L. RAMONA M.
GREFIER: B. -L. E.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. L.
din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva încheierii penale nr. 173 din 25 martie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă privind pe inculpatul C. A. (C.N.P. 1., fiul lui A. și M., născut la data_ în C. la T., județul M., domiciliat în C. la T. nr. 191, județul M. ).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat
C. A., asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat T. S., din cadrul Baroului M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat C. A., doamna avocat T.
S., depune la dosar delegația pentru asistență juridică obligatorie nr. 888/_
, emisă de Baroul Maramureș.
Instanța procedează la identificarea intimatului-inculpat C. A., după care îi aduce la cunoștință acestuia motivul prezentării sale în instanță, precum și dreptul de a nu da o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția asupra faptului că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat C. A. arată că a dat deja declarații și nu dorește să mai facă altele, dorind să uzeze de dreptul la tăcere.
Instanța, constatând că nu sunt formulate cereri și văzând actele și lucrările de la dosar, trece la dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită instanței admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale a Judecătoriei S. u Marmației și, în rejudecare, admiterea propunerii și arestarea preventivă a inculpatului C. A. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de contrabandă, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Arată că încheierea penală pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației este criticabilă și apreciază că în mod greșit instanța a apreciat că nu există probe și indicii temeinice și că inculpatul nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. Precizează că, așa cum rezultă din actele de la dosar, există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și, deși acesta nu a recunoscut comiterea faptei, solicită instanței a avea în vedere procesul-verbal de constatare, precum și declarația martorului Sabadîș Liviu V. . Referitor la pericolul social, solicită instanței a avea în vedere perseverența infracțională a inculpatului, condamnările anterioare pentru complicitate la contrabandă, precum și faptul că după ce a săvârșit fapte similare, inculpatul a continuat să comită infracțiuni. Astfel, apreciază că este justificată temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite în continuare fapte penale. De asemenea, solicită instanței a reține și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității, precum și ideea că autoritățile judiciare nu iau măsuri împotriva faptelor de acest gen. Pentru toate aceste motive, solicită instanței admiterea propunerii de arestare preventivă, considerând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat C. A., doamna avocat T.
S., solicită instanței, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii penale nr.
173/_ a Judecătoriei S. u Marmației ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond a apreciat, prin prisma lucrărilor și actelor de la dosar, că nu există suficiente probe și indicii în sensul că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și există dubii cu privire la vinovăția acestuia, astfel că acest lucru nu poate decât profita inculpatului, conform principiului in dubio pro reo. Arată că, în cazul în care s-ar impune luarea unei măsuri, aceasta poate fi și una din cele prevăzute la art. 136 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nefiind necesară chiar măsura arestării preventive. Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, solicită instanței că acesta se apreciază prin sentimentul de insecuritate prin care fapta ar genera-o în rândul comunității, însă în cauza de față nu există acea stare de temere că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea genera un sentiment de insecuritate.
Intimatul-inculpat C. A., la ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
T.
Prin încheierea penală nr. 173 din 25 martie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației s-a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. A. .
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că prin ordonanța din data de 25 martie 2013 a P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației față de inculpatul C. A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă prev.de art. 26 Cod penal raportat la art. 270 alin.1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 75 lit.c Cod penal..
În analiza propunerii de arestare preventivă, instanța a luat drept punct de reper prevederile art. 149 indice 1 cod procedură penală, în conformitate cu care, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Raportând exigențele textului legal în precedent enunțat la speța dedusă judecății, se constată nemotivarea propunerii de arestare preventivă.
În detalierea acestui aspect, se impune a se preciza că referatul cu propunere de arestare preventivă se fundamentează în drept pe dispozițiile art.
148 litera d și f cod procedură penală, limitându-se la o simplă redare a prevederilor legale considerate aplicabile, fără însă a se proceda la argumentarea incidenței acestora.
Simpla invocare a unui text legal nu atrage automat aplicabilitatea acestuia, în lipsa expunerii și probării unor argumente care să susțină incidența sa.
O insuficientă motivare se remarcă și în privința prezentării stării de fapt, lipsind descrierea împrejurărilor de comitere a faptei ce formează obiectul acuzației penale, ori expunerea circumstanțelor reale și personale de săvârșire a faptelor nu este lipsită de semnificație juridică din perspectiva aprecierii gravității faptelor, gradul de pericol social, pericolul concret pentru ordinea publică.
De asemenea, instanța a constatat că modalitatea de întocmire a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale eludează prevederile art. 235 alin. 3 cod procedură penală, ce dispun în sensul că, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit și încadrarea juridică a acesteia.
Mai mult, în cuprinsul propunerii de arestare preventivă, se face o referire generică la mijloacele de probă prin care a fost stabilită fapta penală,
indicându-se procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor, declarația învinuitului, dovezi de predare a bunurilor, fără a se menționa relevanța fiecăruia dintre aceste mijloace de probă, semnificația juridică atribuită, modalitatea de coroborare a acestora, etc.
Instanța a reținut că prevederile art. 6, în cuprinsul primului alineat, stipulează că dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, evidențiindu-se în cadrul alineatului trei că, organele judiciare au obligația să-l încunoștiințeze, de îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.
În opinia instanței, o garantare efectivă și nu strict formală a dreptului de apărare, implică o expunere completă a împrejurărilor de comitere a faptei, ce reprezintă fundamentul actului de inculpare, încadrare juridică și propunere de arestare preventivă și criteriul de verificare a temeiniciei și legalității acestora.
Chiar dacă s-ar înlătura critica nemotivării propunerii de arestare preventivă, instanța a constatat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 148 litera d cod procedură penală.
Instanța a apreciat că art. 148 litera d cod procedură penală se aplică în raport de momentul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat și nu în funcție de antecedența infracțională a inculpatului.
Aplicabilitatea acestor prevederi poate fi admisă în situația în care, inculpatul, aflat în stare de libertate într-o anumită cauză, săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, ceea ce nu este cazul în speță.
Legiuitorul nu a avut în vedere situația în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, inculpatul mai săvârșește o altă faptă penală, recidiva nemaiconstituind în legislația internă un caz exclusiv de arestare preventivă.
Starea de recidivă, în care (se presupune că) se găsește inculpatul, prin ea însăși, nu poate justifica luarea măsurii arestării preventive, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Chiar dacă s-ar trece la analiza propunerii de arestare preventivă, din perspectiva condițiilor impuse de art. 149 indice 1 cod procedură penală, instanța a apreciat că, în speță nu suntem în prezența unor indicii temeinice și rezonabile apte să conducă spre teza săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare.
Mai mult, examinarea corectitudinii încadrării juridice atribuită faptei nu se poate realiza în lipsa elementelor și mijloacelor de probă suficiente care să probeze condițiile complicității, natura acesteia, să indice autorii faptei de contrabandă, să dovedească faptul și momentul consumării infracțiunii, numărul participanților și contribuția concretă a fiecăruia (ultimul aspect având relevanță în verificarea corectitudinii reținerii circumstanțelor
agravante prevăzute de art. 75 lit.c cod penal și 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare.)
Existența indiciilor temeinice, în accepțiunea prevederilor art. 68 indice 1 cod procedură penală, implică date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Chiar dacă, cu ocazia verificării unei propuneri de arestare preventivă nu se poate verifica dacă s-a comis într-adevăr acea infracțiune, Curtea a statuat că trebuie să se probeze dacă actele materiale care i se reproșează persoanei deținute, întrunesc conținutul constitutiv al unei infracțiuni determinate (Hotărârea Lukanov).
În opinia instanței, probele administrate până la acest moment procesual (forță acuzatoare revenind doar declarației numitului Sabadîș V. ) nu conduc infailibil nici la ideea săvârșirii complicității la infracțiunea de contrabandă, în condițiile art. 26 cod penal raportat la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, nici la teza existenței doar a unor indicii temeinice și rezonabile sub aspectul comiterii acestei fapte. Concluzia prezintă relevanță asupra aprecierii îndeplinirii condițiilor art. 148 litera f cod procedură penală, în contextul în care o altă încadrare juridică ar putea antrena o individualizare legală a pedepsei sub limita de 4 ani.
La acest moment, nu se poate reține pe baza probelor administrate, presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, întrucât nu se poate desprinde cu certitudine momentul, locul și condițiile în care inculpatul C. A. și numiții Sabadîș Liviu-V. și Covaci Norbert au fost surprinși de polițiștii de frontieră, dacă în concret, inculpatul C. A., a reușit sau nu preluarea și transportul coletelor de țigări, (în contextul în care conform susținerilor sale, a fost depistat lângă coletele de țigări, fiind contestate nu doar preluarea efectivă și transportul pachetelor de țigări dar și intenția infracțională de preluare și transport, versiune confirmată de numitul Covaci Norbert și infirmată de numitul Sabadîș Liviu V. ) aspect ce influențează încadrarea juridică a faptelor.
Această ultimă concluzie este întărită și de analiza comparativă a referatului cu propunere de arestare preventivă (întocmit de organul de cercetare penală), rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale, pe de o parte și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și referatul cu propunere de arestare preventivă întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pe de altă parte.
Se impune a menționa că în actele mai sus indicate nu există identitate sub aspectul încadrării juridice atribuită faptei. Astfel, dacă, în cuprinsul rezoluției de confirmare a începerii urmăririi penale din_ (fila 10 d.u.p), se are în vedere fapta prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, se face referire la complicitate la infracțiunea de
contrabandă prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și art. 75 lit. c cod penal.
Deși, s-a dispus confirmarea prin rezoluție a soluției de începere a urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, apreciindu-se practic legalitatea și temeinicia rezoluției de începere a urmării penale pentru încadrarea juridică inițială, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale vizează o altă încadrare juridică, fără însă ca în prealabil să existe o ordonanță de schimbare a încadrării juridice.
Statuările jurisprudenței instanței europene sunt în sensul că regula în procesul penal este cercetarea persoanei în stare de libertate, privarea de libertate fiind excepția.
Instanța a apreciat că există pericol pentru ordinea publică, atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotite prin art. 1 din Codul de Procedură penală ca urmare a activității infractorului posterioară faptei sau o reacție declanșată de fapta comisă de acesta.
Instanța a avut în vedere faptul că regula de bază a desfășurării procesului penal, o reprezintă judecarea inculpatului în stare de libertate, garantându-se pe această cale dreptul la libertate prevăzut de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 1 cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, se pot lua măsuri preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Din ansamblul reglementării măsurii arestării preventive a unei persoane, instanța reține că aceasta trebuie să intervină ca o măsură procesuală excepțională pe parcursul procesului penal, numai cu respectarea strictă a cerințelor de formă și de fond impuse de lege și numai în cazurile în care desfășurarea în bune condiții a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului.
Aplicând toate aceste considerații teoretice la situația din speță, instanța a apreciat că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive nu respectă cerințele de formă și fond impuse de lege și pe cale de consecință, va respinge propunerea de arestare preventivă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației care a solicitat în cuprinsul motivelor sale de recurs a se lua măsura arestării preventive față de inculpat pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea cererii sale parchetul a arătat că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din însăși consecvența și perseverența acestuia în activitatea infracțională, existând
totodată indicii suficiente ce transpar din declarația inculpatului, că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului și să împiedice buna desfășurare a procesului penal. La aprecierea acestui pericol trebuie avute în vedere modul și mijloacele în care se presupune săvârșirea de către inculpat a infracțiunii, precum și existența unei temeri justificate că, lăsat în libertate, acesta ar putea comite și în viitor infracțiuni similare. De asemenea, trebuie avut în vedere sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice alături de ideea că autoritățile judiciare reacționează cu întârziere și indulgență nejustificată împotriva faptelor de acest gen. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este acela că în cadrul verificării propunerii de arestare nu se tinde la stabilirea unei stări de fapt care să conducă la concluzia existenței tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care se efectuează cercetări și vinovăției inculpatului, ci urmează doar ca în concordanță cu disp.art. 143 alin.1 din Codul penal să se stabilească dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că este întemeiată aprecierea primei instanțe în sensul că, la acest moment, nu se poate reține pe baza probelor administrate, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, întrucât nu se poate desprinde cu certitudine momentul, locul și condițiile în care acesta și numiții Sabadîș Liviu V. și Covaci Norbert au fost surprinși de polițiștii de frontieră, dacă în concret, inculpatul C. A. a reușit sau nu preluarea și transportul coletelor de țigări, aspect ce influențează încadrarea juridică a faptelor.
Așa cum prevede textul art. 146 Cod procedură penală raportat la art. 1491Cod procedură penală, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Așadar, așa cum rezultă în mod indubitabil, legiuitorul a prevăzut în mod explicit obligativitatea propunerii de arestare preventivă pe care procurorul o întocmește. Motivarea propunerii reprezintă o condiție de legalitate a propunerii și nicidecum o condiție facultativă pe care trebuie să o îndeplinească propunerea și aceasta pentru că din perspectiva controlului judiciar pe care îl face instanța de judecată cu ocazia soluționării propunerii, aceasta trebuie să aibă în vedere toate elementele de fapt care să justifice o măsură preventivă de o asemenea severitate și, totodată, să poată da ocazia acuzatului să își exercite dreptul la apărare. Or, în lipsa unor elemente esențiale de natură a putea stabili locul, timpul, participația fiecărui acuzat la comiterea faptei, instanța este practic pusă în imposibilitatea de a analiza dacă acuzația este plauzibilă și dacă într-adevăr există motive care să determine luarea unei măsuri preventive.
De altfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, chiar și existența indiciilor temeinice în accepțiunea prevederilor art. 681Cod procedură penală implică date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Așa cum corect a constatat și instanța de fond din elementele furnizate până în acest moment de către organul de urmărire penală, nu se poate reține prezența unor indicii temeinice și rezonabile apte să conducă spre teza săvârșirii infracțiunii de contrabandă, cu atât mai mult cu cât din analiza comparativă a referatului întocmit de organul de cercetare penală trimis procurorului spre a se formula propunere de arestare preventivă și din rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale rezultă că procurorul are în vedere infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, pentru ca în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în propunerea de arestare preventivă înaintată de parchet procurorul să rețină complicitate la infracțiunea de contrabandă.
În aceste condiții, în lipsa unor elemente certe, instanța de fond în mod corect a reținut că este în imposibilitate să verifice acuzația adusă de parchet prin prisma întrunirii indiciilor temeinice înțelese din perspectiva art. 681Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, tribunalul însușindu-și argumentele primei instanțe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva încheierii penale nr. 173 din 25 martie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat T. Ilona S. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | ||||
Alb C. Violeta G. | O. | M. | S. L. Ramona M. | B. -L. | E. |
(concediu de odihnă) semnează președintele de complet
red. A.C.V. / t-red. B.L.E. 2 ex. / 5 aprilie 2013
J. ecător la fond: P. M. R.
Cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș Minută
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva încheierii penale nr. 173 din 25 martie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat T. Ilona S. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș Copie - Minută
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva încheierii penale nr. 173 din 25 martie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat T. Ilona S. ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
s.s. indescifrabil s.s. indescifrabil s.s. indescifrabil
pt. conformitate
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția penală
Dosar nr. _
PROCES-VERBAL
încheiat azi, 2 aprilie 2013
Astăzi, 2 aprilie 2013, în prezența intimatului-inculpat C. A. și a apărătorului din oficiu al acestuia, avocat T. S., s-a procedat la pronunțarea în ședință publică a dispozitivului încheierii penale nr. 70/R/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, drept pentru care s-a întocmit prezentul proces-verbal.
PREȘEDINTE GREFIER
Alb C. Violeta B. -L. E.
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția Penală
Dosar nr. _
din 2 aprilie 2013
Către
SERVICIUL FINANCIAR-CONTABIL
din cadrul T. ui M.
Alăturat, vă trimitem un exemplar din dispozitivul încheierii penale nr. 70/R/_ prin care s-a dispus plata onorariului către avocatul desemnat din oficiu T. S. .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
Alb C. Violeta | B. -L. | E. |
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția Penală Dosar nr. _
din 2 aprilie 2013
Către
SERVICIUL FINANCIAR-CONTABIL
din cadrul T. ui M.
Alăturat, vă trimitem un exemplar din dispozitivul încheierii penale nr. 70/R/_ prin care s-a dispus plata onorariului către avocatul desemnat din oficiu T. S. .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
Alb C. Violeta | B. -L. | E. |
| ← Încheierea penală nr. 53/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 89/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
